TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA (Pamflet)

 Florica BUD

Ar fi cazul să pleci în vacanţă! îmi sugeraţi plini de teama că aş putea să o iau  razna, Restanţieri Ai Drumurile Mătăsii Şi Ai Altor Drumuri. Desigur o vacanţă nu strică nimănui, atunci de ce mi-ar strica, tocmai mie? Voi pleca, poate din iulie, se pare că luna iunie am ratat-o pe motive de iubire analizată şi para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate.

Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată… ştiinţific.  De când lumea şi pământul familia la români a fost bine cimentată şi nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soţi care au poftit la carne proaspătă au fost bineînţeles cei care s-au îmbogăţit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soţia. Având ceva cash, toţii guşaţii, burdihănoşii, crăcănţii şi impotenţii s-au trezit că ale lor consoarte nu mai corespund idealurilor înalte de frumuseţe, aşadar de viaţă. Şi au plecat scârbiţi de acasă fie cu şefa de cabinet, fie cu secretara, fie cu bona sau măcar  cu vreo vecinică trasă prin inel.

Azi unul, mâine altul, lotul de frustraţi familiali a crescut riscând să ia forma de… ţară. Cei rămaşi lângă neveste —gospodine clasice, fie slabe, fie mai grăsuţe  dar vaşnice  femei de casă — devind o minoritate,  sunt siliţi să se întrebe?  Ce le rezervă viitorul, oare? Viitorul nu poate să fie decât sumbru, Domniilor Consorţi Care Nu aţi Pornit La Vânătoare de Lule-Libelule, pentru cei care vor refuza să gândescă singuri nelăsându-se îndobitociţi de de tot ceea ce se întămplă în jurul lor, pe sticlă, în viaţă şi în jurnalele feministe care propagă  frumuseţea şi iubirea în funcţie de kilograme. Adevărat este că este normal şi sănătos să fii slab după cum e firesc ca omul modern să dorească să arate bine la micul dejun, prânz şi cină.

Anormal este, cred eu, să-ţi faci din acest deziderat raţiunea de a fi şi de a trăi. Mai nou oriunde te întorci şi te suceşti dai peste cineva care să-ţi ofere pe gratis o reţetă de slăbit. Dacă genul acesta de discuţii mi se par normale între tineri, după o anumită vărstă ele devin deplasate dacă nu chiar groteşti. Femei care nu şi-au pierdut silueta şi graţia deoarece nu le-au avut niciodată, îşi dau ochii peste cap, scoţându-şi piepturile ca nişte vulcani stinşi, de parcă ar fi fost în tinereţe însăşi Marilyn Monroe sau chiar Sara Montiel. Bune de şters nepoţii la fund, posibilele bunicuţe se închipuie nişte graţii care au învins timpul. Nu aşa se învinge timpul!

Atunci de ce să ne mire că o tânără folcloristă s-a sculptat din cap până în picioare — adică s-a  reinventat, folosesc cu titlu de împrumut, cu ”subiect şi predicat”, toate tâmpeniile care se scriu acum despre femeia modernă devenită  o simplă marfă — ca să placă masculului său. Trist este că în dorinţa de a plăcea şi de a depăşi concurenţa  femeia zilelor noastre uită că omul este o fiinţă complexă şi nu un cal preţăluit în târg după crupă. Ce dacă nu este perfectă? Cine este perfect? Cine are nevoie de perfecţiune?

Poate că sunteţi morţi de curiozitate cum o fi arătând pretenţiosul mascul pentru care cântăreaţa s-a tunat? Recunosc şi eu sunt moartă să aflu acest lucru. Să fie vreun şah, vreun maharajah, vreun magnat sau vreun rege? Acestora, putrezi de bogaţi, banii le întunecă raţiunea şi nu le mai este nimeni şi nimic pe plac. Dar  mă tem că beneficiarul nurilor sintetici ale prinţesei nu este decât un bade din acela despre care înţeleptul popular spune: Bade, bade înalt ca bradu/ prost ca… gardul!”

Şi apoi nici nu şti cine e mai vinovat,  găina care se dă în petec din dorinţa neostoită de a pune clonţul pe punguţa cu doi bani a cocoşului din poveste sau însăşi pintenatul care îşi zornăie cu sârg bănuţii? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcţie de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă şi proaspătă ca să nu îşi  piardă cotcodacul. Şirul găinilor cărora le arde ciocul după arginţii cocoşului depăşeşte de mii de ori Ecuadorul. Bărbatul care îşi cumpără iubirea este normal să-şi dorească ca ea să sălăsluiască într-un trup pe care să-l poată revinde sau juca oricând la pocher. Piei drace! Oratori Depunători De Vorbe În Bănci De Date Demodate, nu doresc sub nici o formă să intru în cercul vicios ou-găină.

Şi uite aşa, vorba lui Conu Leonida, fandacsia este gata… şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Oare în societatea noastră ştrulubatică din fandacsie se poate cădea în dobitocie sau numai în nebunie?

Florica BUD

Baia-Mare

iulie 2013