Omagiu mamei (poeme)
4 min read
Paula-Diana HANDRA
CA PIATRA PREŢIOASĂ
Povaţa ta de aur, ca piatra preţioasă
Îmi luminează drumul urmat odinioară
Cu vorbele pornite din inima duioasă
Eu din povaţa-ţi sfântă făcut-am o comoară.
Din sfatul tău, cuvântul azi prinde rădăcină
E curcubeu şi punte-ntre ceaţă şi senin
Din slove îmi cresc aripi zburând către lumină
Povaţa-n flori de suflet pecete-i pe destin.
LA POARTA BUNICILOR
Gândurile-mi bat şi visurile bat
La meleagul cel sfânt, bunicii din sat
Când alerg fericită, eternul ecou
Al tărâmului vechi prin timpul cel nou.
Degetele-mi bat şi vremurile bat
La poarta învechită a casei din sat
Cu inima-mi plină sub streşini brumate
Pereţii albiţi de colbul vremii scuturate.
Paşii îmi bat şi anotimpurile bat
Prin curtea sfinţită de linişte-n sat
Mă aşteaptă padurea şi un tainic izvor
Din care-mi iau tainic, al copilăriei fior.
AŞTEAPTĂ-MĂ, CĂSUŢA MEA!
Aşteaptă-mă, căsuţa mea frumoasă
Cu îngerii ţesând lumină pură
Pictând pe roata vremii de mătasă
Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură..
Aşteaptă-mă cu poarta larg deschisă
Cu blândul tău surâs înscris în mine
Aşteaptă-mă cu dragostea promisă
Şi lasă-mi paşii în plutiri divine.
Aşteaptă-mă, când umede ecouri
Distilă gânduri, roua de sub gene
Petale ce se scutur’ pe rondouri
Cu flori de suflet veşnice, perene.
Aşteaptă-mă sub streşina ce-ţi plânge
Cu lacrime cereşti în miez de noapte
Când nesfârşirea timpului mă strânge
În vise dragi şi în parfum de şoapte…
Aşteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună
De-i soare blând sau stelele-s de gheaţă
Eu nu te las, mi-eşti datină străbună
Alintul, dorul, cântul ce-mi dă viaţă!
Chiar dac-ar fi să ratăcesc prin lume
Ţi-aud chemarea-n murmur de verbine
Căsuţa mea, mi-eşti sfântă rugăciune
Aşteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine!
O VIAŢĂ NEGLIJATĂ…
Pe pământul rece, lângă o şindrilă
Frageda suflare-n cârpe-nfăşurată
Pură precum crinul, iat-o, aruncată
De a sa mămică, dură, fără milă.
Genele-i sunt ude, scâncetu-i uşor
Frig şi foame-i este, muguraş de floare,
Somnu-i dă târcoale dar şi-al mamei dor
Oare, ea, pe unde-i, ce linişte are?
Părăsit în stradă, crâncenă durere…
E micuţ, plăpând, n-are nici o vină
El aşteaptă, încă, doar o mângâiere
Ura mamei n-o vrea fără de pricină.
Speriat şi singur cere ajutorul
Nimănui nu-i pasă, nimenea nu-l vede
E doar un gunoi – îşi spune trecătorul,
Doar luna-i zâmbeşte… ea ce îl mai crede…
Lacrimi curg din ochii trişti în noaptea rece
Nimic nu mai simte, sufleţelu-i plânge
Unde-i mama, oare, de ce nu mai trece?
Se-nfioară cerul… viaţa-ncet se stinge…
ÎN LACRIMA IUBIRII
Din liniştea adâncă ţesută lin de astre
Cu sufletul curat, râvnind tăceri divine
Şi pleoapele-umezite ca florile din glastre
Spunând o rugăciune mă-ntorc din nou la tine
Căsuţa mea scăldată în lacrima iubirii
Cu dulcea nostalgie-a copilăriei dragi
Trăiesc din dărnicia lăsată omenirii
De tainica Lumină ce râde-n rug de fragi.
Zâmbete-încremenite pe colţ tivit cu dor
Prin raze ce mângâie, dumnezeiesc de blânde
Surâd dintre muşcate-nflorite şi-un fior
Din pragul casei dragi, iubirea mă pătrunde
Cu dulci vedenii ascunse într-o lumină lină
Mă-ndrept cu toată fiinţa spre spaţii ancestrale
Azurul mă îmbracă-ntr-o linişte divină
La visul din pruncie mă-ntorc din nou, agale…
BALADĂ DE ZIUA MAMEI
Mi-e gândul floare albă-nmiresmată
Şi sufletul mi-e rouă pe altare
Când zbor de file rupte-n calendare
Se-opreşte lin… e ziua minunată!
Sunt fericită, azi e sărbătoare
Te port în suflet, dulcea mea comoară,
Îţi dărui dragoste în zori şi-n seară
Păstrată pură-n murmur de izvoare.
Venim cu drag măicuţă, tu eşti una
Şi-n păr îţi împletim urări de bine
Suntem copii şi noi trăim prin tine
Azi, mulţumindu-ţi, îţi sărutăm mâna.
Cules-am din grădină flori de suflet
Ţi-am pregătit un dar, cum am putut,
Primeşte-a inimilor noastre cântec
Deşi noi ştim, tu meritai mai mult.
De dragul tău, cu dorul ce ne cheamă
Te-mbrăţişăm, mereu vom fi aproape
Doi serafimi cu fulgi de-argint pe pleoape
Să ne trăieşti ani mulţi, frumoasă mamă!
——————————————————
Paula-Diana HANDRA
Timişoara
martie 2013
