Aniversare Eminescu – Cum este deservit Eminescu

Cum este deservit Eminescu

Autor: Grid Modorcea (New York)

Iata, sarbatorim 163 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. E un nou preilej de a fi de partea Romaniei profunde, de a ne raporta la marile ei valori, de a fi in spiritul marelui poet, care a manuit sabia polemicii ca nimeni altul, care ne-a invatat sa pretuim adevarul, patria si pe oamenii de caracter. El a fost un adevarat om de caracter, asa cum ii dorea pe romani Carol I. Eminescu a fost adversarul total al lichelelor, al trogloditilor, al lingailor.

Dar mai ales al celor care fac cultura dupa ureche, al ignorantilor.

Fara indoiala, a-l iubi pe Eminescu este un lucru de seama. Dar acest lucru nu este suficient. Eminescu are nevoie de aparatori de soi, de profesionisti, in aceasta lume in care adversarii lui, cum ar fi Patapievici, fac inconjorul lumii, trec prin univerisitati ca sa se inarmeze, sa aiba putere sa arunce in el cu bolovani tot mai mari.

Eminescu e o stanca, asa cum il vedea Iorga. E, intr-adevar, un munte. Dar musuroaiele macina la radacina.

Si teiul de la Copou a ajuns sa fie mancat de aceste musuroaie.

Nu o data am scris ca e timpul ca iubirea de Eminescu sa fie intarita de virtuti profesioniste.

A-l apara neprofesionist pe Eminescu, asa cum face aici, la New York, cenaclul ce-i poarta numele, nu-i face poetului nici un bine. Dimpotriva, ii face un deserviciu. Nu se poate imagina manifestare mai jalnica, recitatori si cantareti mai penibili.

Foarte bine, il sarbatoresc pe Eminescu, sa-l sarbatoareasca, fiecare are acest drept, dar probema este ca acest grup cenaclist se considera elita comunitatii romanesti din America, domniile lor se cred reprezentantii unui milion si ceva de romani, cati are acum America!

Cititorii care urmaresc corespondenta mea de la New York stiu ca Romania are si alti reprezentanti, valori cu adevarat importante. Le-am prezentat de numeroase ori. Apoi sunt tineri, mii de tineri, care nu pot fi atrasi cand prezenta la un eveniment al cenaclului e conditionata. Totul se face cu portile inchise. Iar nivelul e deplorabil, fiindca Ideea Eminescu e slujita de veleitari. Care ii folosesc numele, vorba poetului, pentru a se inalta pe ei. Pentru ei a inventat Eminescu un cuvant nou, “inimic”:

Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Am fost atat de dezamagit de nivelul lor incat nu m-as mai duce la aceste adunari obscurantiste sa-mi dea luna de pe cer! Un prieten din Queens mi-a spus ca si in acest an cenaclul il serbeaza pe Eminescu “in clandestinitate”, cu o mana de oameni, aceiasi, care trag vesnicile clopote, in care bronzul a ajuns o limba de lemn. Mi-aduc aminte ce-mi spunea Corina Suteu, fosta directoare a ICR, ca in momentul cand a vazut care este nivelul cenaclului, nu a mai permis ca aceste manifestari jalnice sa se mai petreaca la sediul ICR. De atunci se tin la Consulat. E adevarat, ICR nu a pus nimic in loc.

Dar nu vreau sa insist pe acest caz, am mai scris despre veleitari (vezi art. “Alaturi de Eminescu”), lucrurile sunt clare.

Acum, aici, de ziua lui Eminescu, altceva vreau sa semnalez, o informatie pe care am citit-o pe Ziaristionline si care suna asa:

“Are titlul «Eminescu, Veronica, Creanga» si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenta si importanta nationala a acestui document a fost semnalata in presa de jurnalistul Miron Manega”.

Am citit si m-am ingrozit!

Aici se produce hiatusul, ruptura dintre generatii, o generatie toba de carte, generatia lui Pruteanu, a lui Pusi Dinulescu sau Dan Predescu, din care fac si eu parte, si generatia tanara, de ziaristi manelisti, cum probabil este si acest Manega.

Ce se va face cultura romana cu atata ignoranta? Se prabuseste vecia! E o prapastie imensa intre oamenii care au trudit, care au carte si diletanti.

De unde o mai fi aparut si aceasta maneaga/manea ca descoperitor al filmului lui Octav Minar!?

Se rasucesc in groapa Ion Cantacuzino si D.I.Suchianu, primii care au scris acum 50 de ani despre acest film! Apoi il gasesti in toate cartile lui Bujor T. Rapeanu. Au scris despre el Florian Potra, Tudor Caranfil, Manuela Cernat si alti zeci de cercetatori si critici.

Ce sa mai spun de “Dictionarul cinematografic al literaturii romane”, scos de Ed. Cartea Romaneasca, unde exista un capitolul dedicat lui Eminescu. Aici exista toate informatiile legate de filmele care s-au facut despre Eminescu.

Dar, iata, i s-au belit si lui manea Mangafaua ochii cu acest film, din cine stie ce provenienta. Si a sarit repede, tampitul, sa-si atribuie descoperirea! Asa apar veleitarii, care nu sunt capabili sa mearga la sursa, sa citeze corect, exact. E groaznic sa te ieie dupa primul obraznic incapabil sa mearga la izvor. Asa cum trebuie sa mearga orice cercetator onest. Veleitarii, cultivati la “almanahe”, o fac pe marii descoperitori, cand lucrurile sunt descoperite de mult!

Cine sa-i instruiasca pe acesti tineri? Ei prodc dezinformatii, le dau pe internet, cine sa stea dupa ei sa-i verifice, sa le spuna ca nu e bine ce fac?!

Eminescu era primul cutremurat de ignoranta, de stiri neverificate, de veleitari!

El si-a construit postamentul cu multa truda, de aceea trebuie sa-i urmam exemplul, sa nu-i toleram pe inculti, pe acesti “iubitori” de ocazie, cercetatori de doi bani! E o rusine ca in cultura romana apar astfel de monstruozitati, astfel de aberatii. Si sunt sigur ca Mangafaua nu e cea mai mare.

Eminescu ne striga: faceti presa adevarata, nu manelism! Altfel il jignim pe poet, jignim cultura romana, care s-a facut timp indelungat, cu multa sudoare. Da, se rasuceste Eminescu in groapa! El n-ar accepta asemenea amatorism. Cu astfel de “iubitori” il deservim pe Eminescu. Rad de se prapadesc si curcile, adica alde pataharbici si amartaloii lui!

(Corespondenta de la New York)