HAIKU

Gabriela Genţiana Groza, o doamnă rafinată şi afabilă, scrie cu mult talent atât poezie cât şi proză, epigramă şi haiku.

Născută la Vadu Săpat în judeţul Prahova la data de 14 septembrie 1942, Gabriela Genţiana Groza îşi aminteşte cu multă plăcere de perioada copilăriei. Tatăl său, preotul Nicolae Martinescu, s-a născut la Constanţa şi acest fapt, au făcut ca vacanţele Gabrielei să fie cele mai frumoase momente petrecute la malul mării. Mai târziu, a devenit bihoreancă prin căsătoria cu domnul Groza, originar din Gurbediu. A activat ca profesoară de biologie, la Cluj, până în anul 2000 când a ieşit la pensie. Acum, are o bogată activitate alături de elevii care sub îndrumarea dânsei, studiază în cadrul Cenaclului Literar, încearcând să creeze cele mai frumoase pagini de poezie ori proză.

A fost premiată pentru epigramă şi haiku în ţară. În anul 2000 a luat Premiul al II-lea la Concursul Internaţional „Kusamakura” de haiku din Japonia. A publicat 15 volume de poezie, proză, epigramă şi haiku. Scrierile sale, sunt cuprinse în numeroase antologii.

Gabriela Genţiana Groza, prin toate aceste creaţii, ne transmite un mesaj sublim, acela că un gând frumos şi un cuvânt bun, îl putem aşeza fie sub formă de vers, fie sub formă de proză sau mai nou, prin sofisticatul haiku.

 

HAIKU

 

(I)

Zbor de pescăruşi-

în amurg pe faleză

nici urme de paşi

 

Cules de gutui-

primul an fără mama

plecată de-aici

Lungi şiruri de ciori

tăind cale prin burniţă

zboară niciunde

 

Leandrul bunicii-

lumina fulgerului

foarte aproape

 

După furtună

printre crinii în floare

singur motanul

Miez de Cireşar-

pe turla bisericii

poposind îngeri

 

Cântec de greier

captiv într-o lacrimă-

taina unei nopţi

 

(II)

 

O crizantemă

în cerdacul verii

vesteşte toamna

 

Bruma toamnei pictează

pe ram de migdal

soare auriu

 

Parfum de gutui-

pe drum alaiul

cu mirii în frunte

 

Păianjeni târzii

ţes vălul toamnei

în bolta de viţă

 

Ciorchini de struguri

zemuiesc printre frunze-

vrăjile toamnei

 

Marea Nordului-

creasta valului

răsturnată-n adâncuri

 

Fire de iarbă

în furca ţăranului-

îndată şi toamna

 

(III)

 

Nucile căzând

lângă casa bunicii-

lilieci în zigzag

 

Ceaţa ascunde

frunzişul molizilor-

câte suspine!

 

Chenare de fum-

vitralii de toamnă

sub paşii ariciului

 

Clopotul mânăstirii

alungă pe deal

urme de ceaţă

 

Ploaie căzută

pe gutui uitate

între frunze târzii

 

Uşa întredeschisă-

toamna rupând

pânza de păianjen

 

În porumbiştea uscată

ici-acolo câte-un bostan-

deasupra e ceaţa

 

(IV)

 

Ameţit de răşină

fluturele visează—

vârtej de polen

 

Murmurul sevei în măr—

imnul naturii

cântat în Prier

 

Cercuri pe apă—

dansează gâzele

în pădurea de alge

 

Pe zidul vechi al casei

fluture galben—

o licărire

 

Nimeni pe bancă în parc—

din pământ iese

cărăbuşul de mai

 

Bastonul bătrânului

lângă perete—

se-aprind licurici

 

Stropit de rouă—

busuiocul atinge

sânul fecioarei

 

(V)

 

S-au dus Babele-

miros de pământ reavăn

sfinţeşte livada

 

Pe geamul vagonului

lucesc picături-

zâmbet de prunc

 

Chitara şi flautul

îngemănate

cheamă berzele

 

Petale scuturate

lângă clepsidră-

clipiri de stele

 

O lăcrimioară

pe masa cabanei-

începutul uitării

 

Fântâna Naiadelor-

florile teiului

atinse de vânt

 

Azi la ospăţ

Mona Lisa e tristă-

lipsesc ghiocei

 

Carte  închisă-

lângă nucul desfrunzit

speranţele sale

 

Raze la apus

pătrunzând printre gene-

purificare

 

Rătăcind în curcubeu

floarea de castan

tot mai uşoară

 

Cântă o mierlă-

caprifoi înmiresmând

casa natală

 

Copacul singuratic

în miez de toamnă în vis-

căldura casei

 

Miei rătăciţi de turmă-

versuri de haiku

ivite în zori

Rugă de seară-

lângă uşa templului

gutui japonez

 

O crizantemă

în cerdacul verii

anunţând bruma

————————————–

 

Gabriela Genţiana GROZA

Cluj-Napoca

decembrie 2012