Siegfried STILLER

– s-a născut la 29 ianuarie 1950 în Weiden,Bavaria,Germania

– 1978 Şcoala de Artă, în Augsburg
-1980 Universitatea de Arte din Berlin

– a avut peste 35 de expoziţii colective, chiar în România (Baia Mare, Hunedoara ) şi 12 personale (Augsburg, Bobingen, Fischach, Ingolstadt, Lindau, Neusäß )
– după moartea soţiei a făcut o pauză de 12 ani şi n-a mai pictat.

– îndeplineşte diferite funcţii de conducere în asociaţia pictorilor profesionişti din Schwaben – Bavaria.

L-am rugat pe pictor să-mi acorde un interviu şi artistul a acceptat cu plăcere in atelierul sau. Aici l-am descoperit pe omul şi pictorul Stiller în şi cu universul său.

“Pictura este legătura dintre mine şi societatea din care fac parte“

Adalbert GYURIS: -De unde pasiunea pentru pictură? A fost cineva în familie cu aptitudini în această direcţie?

Siegfried STILLER: – Am pictat şi desenat de mic copil însă doar pe la 15-16 a fost clar pentru mine că vreau să fac artă, doar artă de studiu.
Nu era clar cum dar am vrut să fac şi am reuşit să realizez multe exerciţii în acest sens. Am umplut multe caiete cu desene în creion. Eram ca un mic artist, alţii au râs de mine, au crezut că fac doar aşa ca un moft. Însă eu mi-am luat munca în serios, am făcut multe fotografii ,am citit multe cărţi de specialitate ,am vizitat muzee şi desigur am desenat.
Părinţii mei nu au fost bogaţi. Am avut trei fraţi şi părinţii mei mi-au spus ca pot picta într-adevăr, pentru totdeauna însă să fiu conştient de toate riscurile şi că fratele şi surorile mele nu vor putea învăţa, să meargă la o şcoală superioară. Asta însemna să sacrific pe cei dragi şi am ales o altă cale, am studiat în Augsburg unde n-a fost aşa de costisitor. Nici azi nu regret acest fapt doar că sunt conştient că altul ar fi fost drumul meu dacă urmam o şcoală în München.
Moartea soţiei mele m-a făcut ca o perioadă să renunţ, a fost o cădere, un moment critic când n-am mai dorit să pictez şi chiar am vrut să renunţ de tot.

Însă totdeauna se iveşte o şansă, aşa s-a întâmplat şi la mine, am primit un studio şi oferte. Astăzi, după aceea perioadă pictez diferit, văd altfel lucrurile şi chiar mă simt liber în munca mea.
Creez o imagine din experienţele trăite de mine şi cred că am găsit adevărul pe care l- am căutat de fapt.
Pentru mine pictura este legătura dintre mine şi societatea din care fac parte.

Lucrările mele dau naştere efectiv la o comunicare esenţială de viaţă. Acum înţeleg mai bine noţiunea de dragoste între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, astfel încât această relatie este împreună şi trebuie să rămână aşa.Fără dragoste nu se poate construi nimic bun. Dragostea este un dar de care trebuie să avem grijă, pentru că aşa vom putea construi o viaţă minunată.

– Crezi că arta în general şi pictura în special s-a îmbunătăţit în ultimul timp?

– Se poate spune deşi am văzut multe lucrări care s-au vândut scump şi nu reprezentau mare lucru. Sunt unii artişti preocupaţi doar de partea materială şi atunci latura calitativă lasă de dorit.

Eu mi-am luat această sarcină în serios de tânăr şi am rămas consecvent în arta mea. Motoul meu este ca arta să reprezinte locul în care trăieşti şi lucrările mele să rămână peste timp. Nu este uşor însă aşa mi-am propus să fac.

Mass media şi mai ales computerul joacă un rol foarte important pentru comunicare, cunoaştere şi aflare de noi exprimări. Sunt mari artişti care îşi pemit să facă experimente şi asta de multe ori din cauza banilor, din păcate.

– Ce inseamna arta pentru tine?

– Arta pentru mine conectează trecutul şi viitorul, combinând tot ce ţine de frumos. Arta este viaţa mea şi munca de liniştire. Munca mea de artist este devotamentul faţă de frumuseţea din viaţă, în naştere şi moarte, creaţie, evoluţie şi tot ce se dezvoltă.
Arta arată viziunea completă despre viaţă şi este reprezentativă pentru noi toţi oamenii,poate de aceea mă regasesc în lucrările mele.

– În ce direcţie va merge pictura în următorii câţiva ani?

– Nu am nici o idee, nu pot să cred că se poate depărta tare mult de ce există acum pentru că şi privitorul are o pretenţie şi o anume cultură în acest sens. Se vor face experimente, unele reuşite altele care vor duce la dezordine. Ştiu doar la mine că am încercat mai multe variante şi mereu m-am întors la stilul care mă caracterizează cel mai bine.

Mi s-a întamplat să las câteva zile lucrări aşa după care am început cu totul altceva şi a ieşit surprinzător de bine,am fost şi eu mulţumit şi cei care au privit lucrările mele mai târziu. Am în mine de multe ori ideei, viziuni care se transformă în realitate şi tot aşa altele necesită schimbări pe parcurs. A ajunge la perfecţiune este să-i împaci pe toţi:publicul, critica şi pe tine însuţi.

– Care este diferenţa dintre un profesionist şi un amator?

– Nu este o diferenţă mare pentru că fiecare pictează din dorinţa de a face ceva bun. Atât amatorul cât şi profesionistul au aceleaşi resurse pentru a vedea lucrurile. Ba chiar de multe ori un amator care persevereaza şi învaţă cu timpul ajunge mai bun ca un profesionist. Profesionistul ştie de la început foarte multe însă dacă nu experimentează bate pasul pe loc. În artă trebuie să fii în pas cu timpul şi cu lumea înconjurătoare.

– Este apreciată pictura în Germania? Este răsplătit pictorul pentru munca sa?

– Pictura este apreciată pentru că se poate observa câţi iubitori de artă sunt la expoziţii. Joacă un rol mare ziarele şi toate mediile de informare. Sunt şi mulţi artişti care lucrează doar pentru bani şi atunci arta are de suferit,arta devine comercială. Toată lumea lucrează pentru bani însă artiştii adevăraţi pun pe primul loc ARTA! Pe de altă parte sunt asociaţii, în aproape toate satele sunt cluburi unde se picteaza şi se organizează expoziţii. Din toate aceste locuri şi dintre toţi aceşti artişti care expun puţini sunt care reuşesc să facă artă adevărată şi cu atât mai puţini care reuşesc să devină artişti adevăraţi, autentici.

Cât priveşte răspata depinde de mai mulţi factori însă dacă eşti consecvent in arta ta şi recompensa este pe măsură.

– Sunt deosebiri între pictorii din Germania şi cei din România?

– Spre norocul meu prin intermediul doamnei Ioana Geier am avut expozitie în România şi m-am pregătit pentru asta. M-am uitat pe internet la pictorii şi sculptorii români. Am constatat că s-a făcut şi se promovează acum o artă de valoare. Artiştii adevăraţi n-au frontiere şi nu ţin seama de regimul politic din ţara lor. Artiştii români sunt foarte traditionali şi atenţi cu ce crează. Totuşi se poate spune că regimul comunist a lăsat o patină asupra lucrărilor executate în aceea perioada neagră sau cenuşie.

Toţi artiştii de pretutindeni sunt creatori şi aduc idei din universul lor.

– Dragă Siegfried mă bucur că te-am cunoscut, am fost pentru puţin timp în atelierul tău, în universul tău şi am văzut lucrările tale făcute cu multă dăruire şi însufleţire.

Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi doresc să ai parte de încă multe expoziţii şi realizări în drumul artei!

Cu mare drag a consemnat,

Adalbert GYURIS