IN MEMORIAM GABRIEL STĂNESCU

IN MEMORIAM GABRIEL STĂNESCU

Autor: Adrian BOTEZ

S-A MAI STINS, MULT PREA GRABNIC, O FĂCLIE A NEAMULUI ROMÂNESC

Duminică, 21 noiembrie 2010, la Bucureşti, s-a mai stins, mult prea grabnic, o făclie a Neamului Românesc: GABRIEL  STĂNESCU – om de vastă şi rafinată cultură, scriitor, editor, publicist de marcă, manager extrem de energic şi, în primul rând, om de mare curaj şi cu un caracter puternic. Cu crezuri neclintite – întru creştinismul ortodox. Probabil, efortul de a se bate, într-una, cu o lume împotriva strâmbătăţii căreia lupta încă din tinereţe (cu nădejdea că, dacă nu el, măcar generaţiile ce vor veni, vedea-vor lumina izbăvirii, prin re-îndumnezeire, a Neamului Românesc şi a Lumii Umane de pe Terra!…) – l-a frânt…Dintr-odată, fulgerător, ca pe stejarii  multiseculari!

Nu avea decât 59 de ani. Se născuse la Bucureşti, în 1951. Era Licenţiat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, 1977. Doctor în filosofie, în 2002, cu teza: Particularităţi etno-culturale ale românilor americani. Contribuţii la studiul comparativ al etnosului românesc. A debutat la revista ieşană Cronica, în 1969. Era membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1983, a fondat, alături de Ştefan Damian și Sergiu Ştefănescu, cenaclul Universitas, sub conducerea dlui profesor Mircea Martin. Fondator al revistei-blazon de onoare şi demnitate românească „Origini” (revistă cu un conţinut hotărât de dreapta – un conţinut elevat, atât ideatic, cât şi estetic) – dar şi al revistei Caietele Internaţionale de Poezie! – şi director al unei prestigioase edituri (cu răsunet nu doar românesc, nu doar american, ci internaţional: Criterion Publishing.

După 1990, Gabriel Stănescu a emigrat în SUA, revenind în România după mai mulţi ani de exil. A condus şi o revistă româno-americană de cultură: Romanian Roots. Prin această revistă şi prin tot ce-a făcut, din punct de vedere cultural, în SUA, GABRIEL STĂNESCU S-A DOVEDIT UN CU MULT MAI BUN ŞI AUTENTIC AMBASADOR AL CULTURII ROMÂNEŞTI, AL VALORILOR TRADIŢIONALE ŞI DE DUH ROMÂNEŞTI, DECÂT  AMBASADORII NUMIŢI OFICIAL, DE LA PALATUL COTROCENI/ BUCUREŞTI… şi infinit mai luminos, sincer şi util Neamului nostru, decât „şefi/ responsabili” (IRESPONSABILI! aculturali, trădători de neam, cum este „şeful” I.C.R., dl Horia Roman Patapievici (de fapt, directorul onorific al I.C.R. este dl preşedinte al României, Traian Băsescu!) – trădător „patapievicean” care a devenit blasfemiator de frunte, ca autor al „expoziţiilor cu cântec” (cea cu zwastica de pe “posteriorul” poneiului roz şi cu „erecţiile necontrolate” ale, cică, Neamului Românesc! cea din SUA, fireşte…)  – şi, apoi, cea de la Bochum/Germania: „Omagiu lui Iuda”! Că Neamul care a fost „întâi creştin, şi apoi român”, cum zice Nichifor Crainic, despre noi, cei creştinaţi de Întâiul Chemat, Apostolul Andrei… – da, noi… noi lui Iuda ne închinăm, iar nu Luminii Lumii-Hristos! Şi ne mai mirăm de bătaia Lui Dumnezeu.

Practic, GABRIEL STĂNESCU „făcea naveta”, de câteva ori pe an,  între România (unde avea familia… şi toate dorurile Duhului!) – şi S.U.A., unde-şi împlinea, cu o conştiinciozitate martirică, misiunea culturală, întru recunoaşterea DEPLIN DESLUŞITĂ a Vocii Neamului Cultural Românesc, în simfonia vocilor Corului  Neamurilor de Duh ale Pământului!

Cărţile lui Gabriel Stănescu, publicate la diverse edituri: Exerciţii de apărare pasivă, Ed. Albatros, 1984; Împotriva metodei, Ed. Albatros, 1991; America! America!, Ed. Euphorion, 1994; Sfârșitul care începe, Ed. Panteon; 1996; Stress, Ed Helicon, 1998; Identitatea neantului, Colecţia Poeţi optzeciști, Ed. Axa, 1998; Manuscrisul unei veri fierbinţi, Editura Muzeul Literaturii Române, 2008.

Cărţile lui Gabriel Stănescu, publicate la Editura sa, Criterion Publishing: Peisaj cu memorie, Poeme haiku memory landscape, 1996; Unde am fugit de acasă?, 2001; Pentru o definiţie a specificului, 2006; Curajul de a sfida moartea. Convorbiri cu Mircea Nicolau, 2007; Day after night; O speranţă numită Mayflower, 2008; Ultimele dialoguri cu Petre Ţuţea, 2008; Dumnezeul lui Borges – poeme (ediţie bilingvă), 2009; Jurnal în căutarea poeziei; Mircea Eliade, în conştiinţa contemporanilor săi din exil; Aventura culturii româneşti în America, 2010.

Destul de recent, prin 2007, a apărut ANTOLOGIA DE POEZIE A DIASPOREI ROMÂNEŞTI DIN AMERICA (lucrare excelentă, calitativ! – şi exprimând un viguros punct de vedere al culturii poetice româneşti, ajunse pe  tărâmul „modelului democraţiei mondiale” – SUA): „Timpul – Rană Sângerândă. Poeţi români în Lumea Nouă”, volum apărut la Editura „Criterion Publishing”. Antologatorii volumului: Ştefan Stoenescu şi Gabriel Stănescu.

L-am cunoscut, întâi, indirect, prin unchiul meu, profesorul universitar şi oratorul creştin Constantin Em. Bucescu, alături de care a ţinut, prin toată ţara, dar şi în străinătate, pentru românii (cu lacrimi în ochi…) din diaspora cea necăjită, sute de conferinţe fierbinţi şi inspirate, închinate acelei miraculoase mişcări de renaştere naţională şi, deci, ortodoxistă, a tineretului român interbelic – Mişcarea Legionară, cunoscută şi sub numele (încriptând zori ai unei noi etape de evoluţie spirituală a planetei Terra şi, implicit, a României) de Legiunea Sfântului Arhanghel Mihail.

Apoi, l-am  cunoscut şi direct, la Tecuci: era o lansare de carte a unui prieten comun, acum vreo 4-5 ani (şi, văzându-mi cele câteva cărţi publicate, mi-a şi propus nu doar să colaborez  la revista lui dragă, cu care se mândrea, precum cu un blazon nobiliar, autentic şi  boreal de străvechi – Origini – ci s-a oferit să-mi publice şi o carte…mai greu publicabilă, de vreo editură, în aceste vremi de dictatură anti-naţional/globalistă,  drapată greţos sub faldurii… „democraţiei liberale”!)  – apoi, ne-am re-întâlnit pe Internet, de sute de ori (până chiar acum două săptămâni!)…şi, în cele din urmă, la Târgul de Carte din Bucureşti/Bookfest, de acum 2 ani (printre alţi scriitori, îmi lansa şi mie o carte  scoasă de editura sa, la standul său relativ mic, dar extrem de bine pus în valoare şi  de frecventat, în cele 5 zile de expunere, de către sute şi mii de împătimiţi ai cărţii-care-nu-minte!).

Anul acesta, omul de rafinată cultură Gabriel Stănescu mi-a acordat, prin fundaţia revistei sale, Origini, Premiul pentru Publicistică… Îi rămân profund recunoscător…în eternitate!

Era un om extrem de deschis, fără fasoane şi  cu o mobilitate intelectuală absolut remarcabilă: prindea ideile, sugestiile… din zbor, ca un destoinic Vânător al Văzduhului Celui Tare, al Duhului Dumnezeiesc. În acelaşi timp, însă, era extrem de meticulos, chiar acribios, când era vorba de scoaterea unei cărţi: dacă nu ieşea cum era el convins că e frumos şi e bine – întorcea cartea şi pe corectorii şi pe tehnoredactorii ei, fie şi  de zece de ori într-o zi! Niciun rabat de la calitate! – fie ea calitate morală sau estetică!!!

Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul tău generos, harnic întru ale Cerului şi atât de luminos, GABRIEL STĂNESCU! Fie ca însăşi “editarea” (cu “toate drepturile rezervate  Editorului Ceresc”!) Cărţii Noii Creaţii Dumnezeieşti/a Noului Ierusalim ioanic, de după Sfârşitul lumii ticăloşite de acum –  să-ţi fie încredinţată ţie… – ţie, smerit scriitor şi editor al cărţilor despre şi pentru Credinţă şi Omenie, aici, pe Pământ – şi la fel de credincios slujitor al Lui Dumnezeu, “Supremul Editor al Lumii”! – …lumea  NU în “formatul” actual… ci „ÎN FORMATUL EI CEL DINTÂI ŞI DESĂVÂRŞIT,  PARADISIAC”!

Prof. dr. Adrian BOTEZ

Noiembrie 2010