Lecţia de limba română (5)
3 min read
Lecţia de limba română
Lecţia 5
„Mi-ar place” să fie mai simple verbele
„vroiam”
| Gresit | Corect |
| Vroiam să vă întreb nişte lucruri interesante. | Voiam să vă întreb nişte lucruri interesante. |
De ce nu este corect?
La modul indicativ, timpul imperfect, forma corectă a verbului a voi este fără „r”. Formele cu „r” apar prin contaminare cu verbul sinonim a vrea, conjugat astfel: vream, vreai etc. De cele mai multe ori, vorbitorii folosesc formele greşite.
| Gresit | Corect |
| vroiam | voiam |
| vroiai | voiai |
| vroia | voia |
| vroiaţi | voiaţi |
| vroiau | voiau |
În limba română, la imperfect se foloseşte verbul a voi, dar la prezent, verbul a vrea: vreau, vrei, vrea etc. Formele verbului a voi sunt învechite la prezent: voiesc, voieşti, voieşte etc.
| Gresit | Corect |
| Vroiau să meargă la spectacol. | Voiau să meargă la spectacol. |
| Ce mai vroiaţi să spuneţi? | Ce mai voiaţi să spuneţi? |
| Dispunea cum vroia de libertatea dată. | Dispunea cum voia de libertatea dată. |
„să aibe”
| Gresit | Corect |
| Trebuie să aibe două intrări. | Trebuie să aibă două intrări. |
| Sunt obligate să aibe… | Sunt obligate să aibă… |
| Sper să aibe o zi frumoasă. | Sper să aibă o zi frumoasă. |
De ce nu e corect?
Forma de conjunctiv a verbului a avea este, pentru persoana a III-a singular şi plural, să aibă.
„mi-ar place”
| Gresit | Corect |
| Ce ţi-ar place să prezinţi? | Ce ţi-ar plăcea să prezinţi? |
De ce nu e corect?
Modul condiţional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea şi cu forma de infinitiv a verbului conjugat. Verbul din exemplul de mai sus are la infinitiv forma a plăcea (este de conjugarea a II-a), nu a place.
| Gresit | Corect |
| Nu v-ar displace să veniţi la noi. | Nu v-ar displăcea să veniţi la noi. |
| Vor apare tentaţii noi. | Vor apărea tentaţii noi. |
| Înţeleptul poate prevede ce va urma. | Înţeleptul poate prevedea ce va urma. |
„trebuiesc”
| Gresit | Corect |
| Îţi trebuiesc foarte multe date concrete. | Îţi trebuie foarte multe date concrete. |
De ce nu e crect?
La modul indicativ, timpul prezent, verbul a trebui are formă unică – trebuie. Greşeala se poate explica prin influenţa formei de conjunctiv a verbului, care se conjugă cu sufixul menţionat: s-ar putea să ne trebuiască mai multe date concrete.
„copie”
| Gresit | Corect |
| A început s-o copie pe Madonna. | A început s-o copieze pe Madonna. |
De ce nu e corect?
Când conjugăm verbe ca a bănui sau a copia, observăm, la modurile indicativ şi conjunctiv prezent, persoanele I, a II-a singular şi a III-a singular şi plural, prezenţa sufixelor „-esc” şi „-ez”. Aceste sufixe sunt supuse unor modificări în funcţie de persoana verbului:
corect
(eu, ei) bănuiesc (eu) copiez
(tu) bănuieşti (tu) copiezi
(el) bănuieşte (el, ei) copiază
(eu) să bănuiesc (eu) să copiez
(tu) să bănuieşti (tu) să copiezi
(el, ei) să bănuiască (el, ei) să copieze
| Gresit | Corect |
| Creşterea economică încetinează. | Creşterea economică încetineşte. |
| Exact atunci începusem să jucăm mai bine. | Exact atunci începuserăm să jucăm mai bine. |
| Abia ne cunoscusem. | Abia ne cunoscuserăm. |
| Ne fixasem ora de întâlnire. | Ne fixaserăm ora de întâlnire. |
| Auzisei de el? | Auziseşi de el? |
| Obţinusei mai mult de cât te aşteptai. | Obţinuseşi mai mult de cât te aşteptai. |
| Făceţi-mă să înţeleg! | Faceţi-mă să înţeleg! |
| Nu mai zi de-astea! | Nu mai zice de-astea! |
Va urma.
A consemnat,
Gabriela Petcu
