Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

 

Anul X(2012), nr. 228 (16 – 30 Aprilie)

 

 

 

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

 

Sfintele Paști să ne aducă tuturor bucurii, sănătate, înțelegere, pace și prosperitate. Dumnezeu să binecuvânteze lumea aceasta, țara noastră, familiile noastre și pe fiecare dintre noi în parte. Să se stingă conflictele dintre popoare și dintre oameni, să nu mai curgă atâta sânge nevinovat, atâtea lacrimi, să nu mai fie atâta durere, atâtea boli și nenorociri în lume, atâtea calamități naturale, atâta ură și invidie în lumea aceasta. Să deie Dumnezeu ca Învierea Mântuitorului să fie și propria noastră înviere la viața de adevărați creștini. Să nu treacă aceste Sfinte Sărbători pe lângă noi precum apa pe gâscă și să rămânem aceiași de până acum, cu aceleași păcate, cu aceleași patimi și apucături, cu aceeași indiferență față de rosturile noastre de oameni călători prin lume. Să învieze în sufletul fiecăruia din noi conștiința ce ne-a dăruit-o Dumnezeu când ne-a trimis în lume; din lumina Învierii lui Hristos lumina conștiinței noastre să se aprindă și să ne lumineze nopțile și zilele, drumurile și potecile vieții. Hristos, Cel ce a venit în lume să se jertfească pentru toți laolaltă și pentru fiecare dintre noi în parte să rămână cu noi și în noi și să nu se scârbească niciodată de viața noastră și de comportarea noastră.

 

La mulți ani, dragii mei!

 

*

 

Apostolii trădători. Poate vă surprinde acest titlu. L-am considerat însă a fi cel mai potrivit pentru cele de mai jos. Și veți vedea de ce!

 

În toate scrierile religioase pe care le-am citit până acum, doar Iuda era socotit trădător al Mântuitorului Hristos. El este doar cel care L-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginți. Eu cred că Iuda nu este singurul care L-a trădat pe Domnul Hristos. La fel a făcut și Petru. Nu L-a vândut, dar s-a lepădat de El cu jurământ. S-a blestemat că nu-L cunoaște, deși cu câtva ore mai înainte se jurase în fața Lui că nu-L va părăsi, chiar dacă ar fi să moară. Amândoi sunt trădători: Iuda Îl trădează pentru câștig material, din interes; Petru Îl trădează de frică, pentru ca să nu fie și el arestat și torturat, cum era Iisus. Amândoi au beneficii din actul trădării: Iuda își umple buzunarul, Petru scapă nevătămat dintr-un posibil pericol. Amândoi fuseseră chemați de Iisus la apostolat; amândoi își părăsiseră familiile, bruma de avere, ocupațiile, prietenii și propriile idealuri de până atunci și-L urmaseră pe Iisus. Îl urmaseră zi și noapte pe toate drumurile și potecile timp de trei ani și jumătate, împărțiseră cu El o pâine și un urcior de apă, Îl ascultaseră mai mult ca oricine altcineva vorbindu-le despre împărăția Lui, despre rolul lor de prieteni apropiați ai Lui; Îl văzuseră în fiecare zi făcând minuni peste minuni asupra naturii, asupra oamenilor și asupra Lui Însuși. Avuseseră destule dovezi ca să se convingă că Iisus nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu. Amândoi nutreau speranța că va veni vremea când vor fi așezați pe cele mai înalte locuri în împărăția lui Dumnezeu.

 

Cu toate acestea, când se ivește prilejul, când sunt ispitiți, unul de arghirofilie, adică de iubirea de bani, altul de frică, cedează amândoi cu ușurință. Amândoi își regretă gestul. Iuda se duce la arhiereii care-i dăduseră banii și le aruncă punga înapoi. Cu banii aceștia arhiereii cumpără țarina olarului, unde intenționau să îngroape străinii. Petru ,,a plâns cu amar”, așa cum spune Sfânta Evanghelie. Până aici, amândoi apostolii Petru și Iuda se aseamănă ca două picături de rouă. Momentul acesta al regretului înseamnă însă și ,,despărțirea” lor. Din acest moment, drumurile lor se despart pentru totdeauna: Petru are puterea de a se întoarce, căindu-se, plângându-și păcatul și cerându-și iertare; Iuda nu mai are această putere a căinței, a întoarcerii, ci cade în deznădejde și se spânzură. Pentru Petru mântuirea e posibilă. Mai mult chiar, Petru devine cel dintâi dintre Apostoli, întemeiază Biserica din Roma și este printre cei dintâi care moare pentru că-L mărturisește pe Hristos. Pentru Iuda mântuirea nu mai este posibilă. Distanța dintre ei este distanța dintre rai și iad.

 

Mulți dintre oamenii din toate timpurile și din toate locurile se pot asemăna cu apostolii în discuție. În vremuri de prigoane, de dictatură și de încercări, mulți și-au trădat crezul, demnitatea, conștiința, credința, pe Dumnezeu, pe semeni de-ai lor. Mulți s-au ridicat pe mormintele celor pe care i-au trădat, mulți și-au torturat semenii, și-au denunțat pe cei cunoscuți și necunoscuți, fie pentru a câștiga bani, poziții sociale, diplome, funcții sau altceva, fie din teamă. Faptele multora le-a acoperit pământul și numai Dumnezeu le știe; faptele altora au fost sau sunt date în vileag, autorii disprețuiți de mulțime. Un cuvânt înțelept spune: ,,Adevărul vă va face liberi!” Mărturisirea curată și sinceră, totală și cu zdrobire de inimă, cu lacrimi de regret și cu dorința de îndreptare aduce iertarea și reabilitarea. Petru este o dovadă incontestabilă. Rămânerea în starea de păcătoșenie, convingerea că nimeni și nimic nu-l mai poate salva și reabilitare duce la deznădejde, la soluții disperate, la situații ireparabile. Iuda este un exemplu clar de acest fel. Avem posibilitatea fiecare dintre noi, când ne aflăm într-un caz critic, într-o încercare grea, într-o cădere spirituală majoră să luăm aminte la experiența celor doi apostoli și să tragem concluziile cele mai constructive și folositoare pentru sufletul nostru. Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

*

 

Sfaturi părintești(Continuare din numărul trecut). ,,- Cum ar trebui să iubim, părinte? Unde greșim, de tot ajungem să o luăm de la capăt?”

 

,,- Nu știm să ne dăruim. Nu avem exercițiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcția propriilor dorințe, îi învață să se iubească întâi de toate pe ei, să-și urmărească propria împlinire. Și dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le servește fericirii proprii. Am o carieră, am o casă, am și o iubită! Dar nu iubim cu adevărat decât atunci când facem acest exercițiu al ieșirii din sine și când începem să ne exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire. Să iubești înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândești cum poți tu să-l ajuți pe celălalt, cum poți să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihnești, cum să-l scutești de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i gătești o mâncare bună, când e obosit. Trebuie să înveți să trăiești prin celălalt și pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi. Intențiile, gândurile în sine nu au nici o valoare în absența lor. E plină lumea de ele. Făcând gesturi te și verifici pe tine, dacă poți cu adevărat să iubești. Am citit de curând într-o carte cum un deținut politic țăran, închis la bătrânețe, primea de la băbuța lui scrisori, în care ea punea și câte o floare presată. Asta înseamnă iubirea. Și chiar mai mult. Să dăruiești atunci când ești epuizat, când nu mai ai nici o forță. Nu există scuză să nu dăruiești.

 

Dacă dai din prisos, când ți-e bine și-ți vine ușor, nu are valoare. Atunci când nu mai poți și vrei totuși să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primești forța de la Dumnezeu și ajungi să faci mai mult decât credeai că ești capabil. Să te dăruiești atunci când nu mai poți te leagă cu adevărat de celălalt și-l face și pe celălalt să se deschidă, să dăruiască la rândul lui. În iubire trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Și atunci, ca în Evanghelie, nimicul se transformă și pâinea și peștii ajung tuturor.”

 

,,- Până unde te poți dărui pe tine, fără ca asta să te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine să te oprești, dacă celălalt nu-ți răspunde la fel…”

 

,, – Dăruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependență față de celălalt, nu e sclavie. Nu ți se cere s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci mă regăsesc pe mine și mă îmbogățesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase stăpâniți de alții. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească. Le bat bărbații, sunt chinuite, dar le e frică să-și asume un drum, de dragul siguranței. Au parte de o suferință absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare. E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii și atunci preferă doar să execute. Dar așa nu vor evolua niciodată.”

 

,, –Când Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți dă de-a gata și o mare iubire! Nu toată lumea are parte în viața aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

 

,, – Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți dă de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și, totuși, se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească intră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată și lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb.

 

,,- Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?

 

,,- Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de tine, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă să părăsești o poziție sigură, să ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți lărgi, te poți îmbogăți și poți transforma iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în tine însuți, ești foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești că toți îți întorc spatele. Te trezești singur.”(Va continua).

 

*

 

Profeții privind România(Continuare din numărul trecut). ,,În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea, însă, va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ, care vor face o mulțime de victime și în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărâmături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor orașe, ce vor dispare de pe suprafața pământului. Războaiele, panica și neînțelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia, să se prăbușească, spre bucuria țărilor mici, care o alcătuiesc.

 

Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte și se vor preocupa să înțeleagă știința spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Grație acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viața unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniți-vă întru desăvârșire, împăcați-vă cât mai bine, iertați-vă și cheltuiți cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu și fericirea veșnică. Faceți totul acum și aici, în această viață, ci nu amânați desăvârșirea spirituală pentru o altă viață. Făcând tot ceea ce vă va sta în putință, ținând cu stăruință, fiecare dintre voi se poate mântui.

 

Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim, construiți-vă pe voi din dragoste, curățenia și din Duhul Sfânt, viețuind în fapte bune pentru că în acest fel să dați prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul și patima distrugerii, care, atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru.

 

Lăcașul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleși și puri. Oamenii simpli și drepți în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizați, dacă ei vor trăi intens sufletește, consacrând celor materiale o mai mică atenție. Totdeauna cei săraci în dorințe vor fi bogați în mulțumiri. Prea fericiți vor fi cei care vor trăi în duhul dumnezeiesc. Mai ales aceștia vor vedea că simplitatea și puritatea vieții nu înseamnă sărăcie interioară, ci este, din contră, o nebănuită comoară spirituală.

 

Cei simpli și buni dețin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc și acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoașterea de sine. Ființa umană nu-și poate descoperi Creatorul și nu-i poate înțelege câtuși de puțin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale ființei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârșire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însușirile spirituale și experiențele omului se adună în spirit pentru veșnicie. Credința de nezdruncinat în Dumnezeu este secretul exisțentei nemuritoare în spirit. Credința face ca puterea lăuntrică a ființei să devină nemărginită, ajutând-o să se desăvârșească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credința binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină. Iisus spune: ,,De veți avea credință numai cât un grăunte de muștar, toate le veți împlini și dacă veți zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinței.

 

Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puțini vor fi oamenii care vor avea credință, iar aceia care nu vor avea credință vor fi dinainte morți, deși vor continua să trăiască trupește, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătură conștientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credința sa, chiar și când există trupește, constată că toate minunile îi sunt cu putință și astfel ajunge să se dezlege de materie și legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care Îl va revela chiar și pe Dumnezeu”(Va continua).

 

*

 

La Paști. Redăm mai jos o frumoasă poezie a lui George Coșbuc dedicată Sf. Paști. Iat-o:

 

,,Prin pomi e ciripit și cânt,

 

Văzduhu-i plin de-un roșu soare,

 

Și sălciile-n albă floare

 

E pace-n cer și pe pământ.

 

Răsuflul cald al primăverii

 

Adus-a zilele-nvierii.

 

Și cât e de frumos în sat!

 

Creștinii vin tăcuti din vale

 

Și doi de se-ntâlnesc în cale

 

Își zic: ,,Hristos a înviat!”

 

 

 

Și râde-atâta sărbătoare

 

Din chipul lor cel ars de soare.

 

Și-un vânt de-abia clătinitor

 

Șoptește din văzduh cuvinte:

 

E glasul celor din morminte,

 

E zgomotul zburării lor!

 

Și pomii frunțile-și scoboară

 

Ca Duhul Sfânt prin aer zboară.

 

 

 

E liniște. Și din altar

 

Cântarea-n stihuri repetate

 

Departe până-n văi străbate

 

Și clopotele cântă rar:

 

Ah, Doamne! Să le-auzi din vale

 

Cum râd a drag și plâng a jale!

 

Biserica, pe deal mai sus,

 

E plină astăzi de lumină,

 

Că-ntreaga lume este plină

 

De-același gând, din cer adus:

 

În fapta noastră ni e soartea

 

Și viața este tot, nu moartea.

 

 

 

Pe deal se suie-ncetișor

 

Neveste tinere și fete,

 

Bătrâni cu iarna vieții-n plete;

 

Și-ncet, în urma tuturor,

 

Vezi sovăind câte-o bătrână

 

Cu micul ei nepot de mână.

 

Ah, iar în minte mi-ai venit

 

Tu, mama micilor copile!

 

Eu știu că și-n aceste zile

 

Tu plângi pe-al tău copil dorit!

 

 

 

La zâmbet cerul azi ne cheamă

 

Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!”

 

 

,,Când eram flăcău odată,

 

Păunașul codrului,

 

Voinicelul Motrului,

 

Cântam seara pe uliță,

 

Scoteam mândrele-n portiță.

 

Le iubeam, nu le iubeam,

 

Dar de cântat le cântam.

 

 

 

Treceau babele prin sat,

 

Se duceau la tămâiat,

 

Tata cu plugu-n căruță,

 

Eu cu mândrele-n portiță.

 

,,-Lasă, Gheorghe, mândrele,

 

Hai de mână vitele!

 

Toată noaptea-i stat în sat,

 

Să te văd la rarițat!”

 

 

 

Puneam coșu-n bot la boi,

 

Că avea porumbul foi

 

Și mânam la deal, la vale,

 

Ce mai chin și ce mai jale!

 

,,-Gheorghe, mă, Gheorghe,

 

Unde-ți este gândul,

 

Că luă Prian porumbul?!

 

Ai grijă și la Bujor,

 

Că te calcă pe picior

 

Și-ți plâng mândrele de dor!”

 

 

 

Ajungeam seara acasă,

 

Luam de două ori din masă,

 

Mă duceam din nou în sat,

 

Puneam câinii pe lătrat.

 

 

 

Of, of, of, cum trecu vremea

 

Și îmi zic mândrele: ,,-Nenea!”

 

Eu le zic: ,,-Pupa-v-aș gura!”

 

Ele-mi zic: ,,-Săru-mâna!”

 

Gheorghe, Gheorghe,

 

Unde-ți este gândul?

 

Mă gândesc cum trecu timpul

 

Și-astăzi ajunsei ,,-Bunicul!”

 

Azi cântă lăutele,

 

După ia goarnele.

 

 

 

Gheorghe, Gheorghe,

 

Strigă, Gheorghe nu aude,

 

Nici pământul nu răspunde.

 

Îmi răspund doar frunzele,

 

Codrul și păsările,

 

Că pe astea le-a cântat

 

Gheorghe cât a fost băiat

 

Pe ulița lui din sat.

 

 

 

Pe ulița lui din sat

 

Trec babe la tămâiat.

 

Gheorghe, Gheorghe,

 

Ai lăsat cântecele tele

 

Pe poteci cu floricele,

 

Glasul tău la păsărele,

 

Se-ngână Motrul cu ele.

 

Strig la Gheorghe, nu aude,

 

Nici pământul nu răspunde…

 

Gheorghe, mă, Gheorghe, mă….!”

 

*

 

Zâmbete. Primarul unui sector din București(bănuiți Dvs. despre cine este vorba!), vrea să propună parlamentului un proiect de lege privind dreptul analfabeților, adică al neștiutorilor de carte, de a intra la facultăți. ,,E inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare, doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească”, a spus onorabilul. „Vrem învăţământ şi manuale universitare într-o limbă pe care şi analfabeţii să o poată înţelege. Nu e vina lor că sunt analfabeţi, aşa s-au născut, nu au ales să fie în felul acesta”. Comentariile sunt de prisos!

 

*

 

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva donații mai mari, astfel: Primăria Malovăț a donat 10.000 lei în vederea plantării cu puieți de nuc a punctului numit Vârtoape din satul Bârda, pentru a stopa alunecările de teren; Doamna Luca Atena din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Domnul Bobăiceanu Stelu din Germania, fiu al satului Malovăț și Părintele Pavel Mihai din Satu Mare(SM) au donat câte 100 lei; Domnul Oproiu Vasile din Malovăț a mai achitat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 106 lei;Domnul Popa Teodor și Domnul Zorliu Licuțu din Tr. Severin, fii al satului Bârda, Doamna Ionescu Ana-Maria din Câmpina(PH) și Dl. Prof. Borceanu Gheorghe din Păltinișu com. Căzănești(MH) au donat câte 50 lei; Doamna Teșilă Elisabeta din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 166 lei; Doamna Hurduc Elena din Malovăț a mai adăugat la contribuția de cult, totalizând până acum 100 lei. Tuturor le mulțumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

 

*

 

În luna aprilie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe și unor bătrâni și bolnavi din sat astfel: 1 Apr.(Bârda): 100 pâini; 8 Apr.(Malovăț): 330 pâini; 12 Apr.(Malovăț): 160 pâini; 17 Apr.(Malovăț): 210 pâini; 22 Apr.(Malovăț): 250 pâini; 29 Apr.(Bârda): 80 pâini. Așadar, în luna Aprilie au fost donate 1.130 pâini. Nu a fost donată pâine în zilele de Paști.

 

*

 

Plăți. În această perioadă s-au făcut următoarele plăți mai mari: 12.000 lei pentru 1000 puieți de nuc; 200 lei pentru transportul nucilor de la pepiniera din Tg. Jiu la Bârda; 2.250 lei penitenciarului din Tr. Severin pentru 15 deținuți, care au lucrat la plantarea puieților în Vârtoape; 400 lei pentru sculele necesare deținuților(12 cazmale, 4 lopeți, 4 sape); 480 lei țigările necesare ca stimulent pentru deținuți; 750 lei transportul deținuților în cele trei zile cu microbuzul de la penitenciar la Bârda și retur; 300 lei motorină pentru tractorul care a făcut o parte din gropi pentru puieți; 160 lei pentru curent electric; 210 lei pentru Fondul Central Misionar(tranșa a II-a); 525 lei protoieriei pentru reviste; 530 lei postei pentru colete; 86 lei băncii pentru comisioane; 200 lei vopsea pentru podeaua bisericii de la Bârda; 100 lei toner pentru imprimantă; 130 lei pentru hârtie de scris; 800 lei brutăeiei pentru pâinea donată în luna martie și altele mai mici.

 

*

 

Colectă pentru catedrală. A început a doua etapă a colecte pentru Catedrala Neamului din București. Parohiei noastre i-a fost repartizat un chitantier de 50 chitanțe. O chitanță nu trebuie să înregistreze mai puțin de 10 lei. Colecta durează până la epuizarea chitanțelor repartizate.

 

*

 

Lucrări în comună. După cum se știe, punctul numit Vârtoape din imediata vecinătate a satului Bârda suferă alunecări de teren, care au afectat nu numai terenul respectiv de aprox. 9 hectare, dar si case și gospodării din sat. De mai mulți ani încercăm să găsim soluții pentru stoparea sau încetinirea alunecărilor respective. De astă-toamnă, Domnul Primar George Bazavan promis tot sprijinul său pentru rezolvarea acestei probleme. Legea nu permitea însă primăriei să facă investiții pe terenuri ale particularilor. S-a găsit însă o soluție. Primăriile au prevăzută în bugetul lor, în fiecare an câte o sumă pentru sprijinirea cultelor din comuna respectivă. Din astfel de sume, primăria noastră a contribuit în anii trecuți la construirea bisericilor din Negrești și Valea Boierească, la reparația celor din Bobaița și Colibași. Parohia Malovăț nu a solicitat niciodată ajutoare bănești de la primărie. De data aceasta a făcut-o. Cu acordul Consiliului Parohial, s-a cerut sprijinul primăriei în vederea planării cu puieți de nuc a terenului din Vârtoape. Încă de astă-toamnă cei 24 de proprietari ai terenului respectiv și-au dat acordul scris în acest sens. Consiliul Local al comunei a aprobat fondurile necesare și a virat parohiei un acont de 10.000 lei. Parohia a demarat lucrările. A cumpărat puieți altoiți de nuc de la pepiniera din Cornești(GJ), a contractat lucrarea cu penitenciarul Tr. Severin, a mai apelat și la muncă mecanizată unde terenul a permis și în zilele de 25, 26 și 27 aprilie cei 1000 puieți au fost plantați. Întreaga lucrare, material și manoperă a costat 16.000 lei. În timpul lucrărilor, familia Mema Valeria a dat masa într-o zi, iar familia Ivașcu Vasile a dat cafeaua în altă zi. În rest, l-a privit pe preot problema. Mulțumim cordial Domnului Primar George Bazavan și Consiliului Local al Primăriei Malovăț pentru sprijinul acordat. Sperăm ca pomii să se prindă, să fixeze terenul. Nucii rezista cam 150 de ani. După ce va trece această perioadă, ne vom consulta cu Domnul Primar George Bazavan și vom vedea ce soluție va fi potrivită atunci.

 

Problema care se pune pentru toți proprietarii terenurilor pe care s-au plantat pomii este îngrijirea și întreținerea acestora. Dacă va fi secetă și nu vor mai uda acești puieți, ei vor deveni repede surcele și ar fi păcat de o asemenea investiție. Nu se știe dacă vreodată se vor mai întâlni cu o asemenea ,,mană cerească”!

 

*

 

Lucrări la biserici. A devenit o adevărată tradiție în parohia noastră ca imediat după Săptămâna Luminată să facem curățenie generală la cele două biserici. Anul acesta au participat la aceste lucrări:

 

A. La Malovăț următorii enoriași: Pera Dumitru, Oproiu Elisabeta, Borcilă Elena(II), Oprișan Dana, Voican Elena, Popescu Niculina, Popescu Elena, Haidamac Minodora, Pera Maria, Mănescu Valica, Căprioru Valica, Ungureanu Margareta, Oprișan Elena, Badea Violeta, Tărăbâc Elena, Popescu Valeria, Mangu Alexandra, Dima Cornelia, Crăciunescu Paraschiva, Minune Constanța, Voican Ion;

 

B. La Bârda: Răulescu Eleonora, Rolea Marina, Stănciulescu Sofia, Drăghia Maria, Mema Aurica, Gheran Nicolița, Gheran Paraschiva, Petolescu Elena, Stoichină Ecaterina, Mema Păuna, Ivașcu Domnica, Rolea Maria, Coman Elena, Luca Maria(Răducan), Luca Ana, Curea Gheorghe – Vasile, Stoichină Gheorghița, Luca Mihai.

 

Dumnezeu să răsplătească tuturor efortul făcut și să le țină obiceiul mulți ani de aici înainte!

 

*

 

Festivități la catedrală. În ziua de joi, 19 aprilie, preotul Dvs., împreună cu câțiva enoriași, au participat la slujba de la catedrala din Tr. Severin pentru sărbătorirea Sf. Gheorghe. Deși au fost vreo 7-8 ierarhi, a fost lume puțină. Nu a fost convingătoare sărbătorirea Sf. Gheorghe la acea dată. Poate dacă era lăsat Sf. Gheorghe să fie sărbătorit în ziua lui, 23 aprilie și s-ar fi anunțat că se face o slujbă de mulțumire pentru că ne-a ferit Dumnezeu de calamități, slujbă de cerere pentru ieșirea din criză, pentru belșug și bunăstare, pentru sănătate și binecuvântare, era mai potrivit.

 

*

 

Publicații: În această perioadă, parohia noastră a publicat o nouă carte a Doamnei Ing. Alexandrina-Melania Rusu-Caragioiu din Toronto(Canada), membră a Asociației Scriitorilor Româno-Canadieni, intitulată Furtuni fecunde(92 pag.) și cuprinde versuri. Dânsa și-a cumpărat întreg tirajul.

 

Doamna Melania Rusu-Caragioiu a plecat demult din țară, dar, între bagajele sale, nu a uitat să pună o fărâmă de pământ românesc, o mulțime de amintiri, de datini și tradiții ,,de acasă”. În clipele grele caută în aceste comori, își reîncarcă ,,bateriile” sufletului și pleacă hotărâtă mai departe. Când are vreme, din sipetul de aur al amintirilor scoate câte ceva, le așează în felurite forme, – fie că sunt ele poezii, fie memorii, fie povestiri – și le așterne pe hârtie, ca să le fie nepoților și strănepoților mărturie ale trecerii sale prin lume.

 

*

 

Botezuri: În ziua de 28 Apr. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Motreanu Patrisia-Izabela, fiica Domnului Motreanu Traian–Stelian și a Doamnei Motreanu Oana, iar în ziua de 29 Apr. pentru Pau David-Andrei, fiul Domnului Pau Daniel Tiberiu și al Doamnei Pau Elena și pentru Meilă Andreea-Ionelia, fiica Domnului Meilă Constantin și a Doamnei Meilă Valentina, toți din Malovăț. Să trăiască și Dumnezeu să-i ocrotească!

 

*

 

Licitații. Duminică, 13 Mai, la ora 12,00, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația privind arendarea următoarelor terenuri ale parohiei pentru anul 2012: curtea bisericii din Bârda, cimitirul din Bârda, terenurile din Govăra, Bucium, Dealul Corbului și plantația de meri din Bucium.

 

*

 

Duminică, 3 iunie, în biserica din Malovăț, la ora 12,00, va avea loc arendarea prin licitație publică a curții bisericii și cimitirului din Malovăț, pentru anul 2012.

 

*

 

Anunțuri. Avem de vânzare 8 cazmale. Cele cu coadă costă 20 lei, cele fără coadă costă 10 lei/buc. Celelalte rămase de la deținuți le oprim la biserici, câte 6 buc. la fiecare, pentru punctele de incendiu.

 

*

 

Program. În cursul lunii iunie avem următorul program de slujbe: 2 Iunie (Bârda-Malovăț); 3 Iunie (Malovăț); 4 Iunie(Malovăț-Bârda); 9 Iunie (Malovăț-Bârda); 10 Iunie(Bârda); 16 Iunie(Malovăț-Bârda); 17 Iunie(Malovăț); 23 Iunie(Bârda-Malovăț); 24 Iunie(Bârda); 29 Iunie(Malovăț); 30 Iunie(Malovăț-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă sau la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

 

Hristos a înviat!

 

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda