Generalul Henri Cihoski, un erou al României Mari

Generalul Henri Cihoski, un erou al României Mari

Col.rtr. dr. Constantin Moșincat

„Imaginea celuilalt şi atitudinea opiniei publice”

Pe măsură ce ne îndepărtăm de evenimente le pomenim tot mai rar, până ce, uneori, le uităm! Cu siguranță că nu toate faptele sunt reținute de istorie dar cu siguranță că „faptele mari”, intens trăite de autorii lor, cu gândul la Patria pe care o slujesc, în cazul militarilor, indiferent de grad, fac parte din acestă panoplie nobilă a neamului. Pornind de la o asemenea logică vom așterne câteva considerații și impresii după lectura ediției a II-a, revăzute, a lucrării semnate de Dumitru Preda, închinată generalului Henri Cihoski, un ostaș care a trăit luptând pentru țară! Editura Militară s-a alăturat demersului științific a autorului de reconstituire a vieții unui Erou care și-a rostuit viața în campaniile pentru înfăptuirea României Mari, acțiune încadrată strict documentat în contextul evenimentelor internaționale și a bătăliilor de pe fronturile unde întâia „virtute a militarului” era iubirea Patriei.

Conștient de faptul că buna pregătire este rețeta de succes al oricărei acțiuni militare, Henri Cihoski s-a subordonat acestei cerințe asimilând cunoștințele necesare pentru îndeplinirea cerințelor funcțiilor, pe care nu gradul îl dau, ci onoarea legată de funcția ocupată în ierarhia Datoriei, de la sublocotenent (1891) la acea de general (1932). Cariera de excepție a devotatului oștean reprezintă, în accepțiunea autorului, un model de ofițer și un strălucit exemplu recunoscut între Eroi, prin Ordinul „Mihai Viteazul”, primit pentru „vitejia și destoinicia cu care a condus operațiile Diviziei de la Mărășești”.

În lucrări de referință, studii și articole elaborate de profesorul Dumitru Preda, Henri Cihoscki apare ca un ofițer implicat în organizarea și ducerea bătăliilor pe frontul întregirii, iar apoi ca unul responsabil cu pregătirea armatei chiar din cea mai înaltă funcție ocupată, aceea de ministru, având ca model „pilda strămoșilor” pentru care a dat „ce a avut mai bun în suflet”, conștient de faptul că „pe fiecare glonț sta scris un nume” (citat din lucrare p. 66), chiar și al său, pentru ca bornele de hotar să fie statornicite acolo unde își aveau dreptul.

Autorul, cu autoritatea unui erudit cercetător, face o temeinică analiză critică a frontului românesc în contextul marilor bătălii europene, în care plasează și pe Eroul Henri Cihoscki, pe frontul din Moldova, jelindu-și prietenul francez lt. col. Georges Dubois (înmormântat pe 9 aprilie 1917), consolându-i „soția rămasă în lacrimi” prin mângâietoare laude și înălțătoare mulțumiri pentru că un francez s-a jertfit pentru „sfânta Românie” chiar sub privirile Regelui Ferdinand I și al șefului Misunii franceze generalul Berthelot.

Pagini de un real dramatism sunt istorisite într-un ritm alert, emoționant și cu emapatia aceluia care simte și transmite încărcătura întreagă, dramatismul și tensiunea luptelor, date pe „viață și moarte”, cu precizia unui fin observator căruia nu-i scapă nici cel mai mic detaliu, spre a fi reproduse cu fiselitate în jurnale de operații și acțiuni de luptă.

Dumitru Preda a parcurs o imensă bibliografie legată de temă și ne răsfață cu informații diverse și inedite, cuprinse într-o sintetică operă academică de excepție, între care se înscrie și prezenta lucrare. Eroul cărții sale se zbate, ziua și noaptea, între punctul de comandă al Diviziei 10, unde ia hotărâri și tranșeele unirii, lângă soldatul „cu ochii la inamic, cu grija în suflet și cu gândul acasă, unde numai Dumnezeu mai știe ce e…” (Ibidem, p.78). Generalul Cihoski a știut ce e suferința căci era și a lui, fapt pentru care grija față de oameni și nevoile lor a constituit o adevărată „școală” pentru că, potrivit concepției sale, tranșeea se ține cu „suflete tari și lanțuri de trăgători” cu speranță (Ibidem, p.81).

Epopeea de la Mărășești pentru generalul Erou Henri Cihoski, în cele 29 de zile și nopți ale bătăliei, a însemnat o încercare supremă deoarece trebuia să „judece și să acționeze iute, să hotărască victoria, viața sau moarte”. Ne alăturăm concluziei subliniate de profesorul Dumitru Preda cu privire la rolul comandantului în luptă, și apreciem dârzenia, curajul și stăpânirea de sine manifestată, atunci și acolo la Mărășești, de către generalul H. Cihoski, în fruntea Diviziei 10 Infanterie – cu 567 ofițeri, și 18.187 ostași, 8.517 cai și 1.475 trăsuri – cu unitățile din organica sa și date ca întărire, care au înlocuit, pe 31 iulie 1917, ora 14.00, trupele Divizie 14 Infanterie și parte din cele rusești, la joncțiunea dintre cele două armate române care erau în contact cu trupele germane a feldmareșalului Von Makensen. Urgia focului artileriei germane, „tunete continui cu zgomote sinistre, cu vaiete, cu șiroaie de sânge, carne omeneacă azvârlită în toate părțile… într-un atac fulgerător spre valea Zăbrăuților” (Ibidem, p.93). Lupta la baionetă, atacuri și contraactacurile trupelor Diviziei 10 Infanterie au adus multă durere generalului datorită pierderilor a: „2 ofițeri, 136 trupă, 90 dispăruți și 545 răniți” (Ibidem, p.110) dar și satisfacție căci a „salvat frontul de Est”. Chicera, Panciu și Răzoare s-au înscris în istoria războiului ca cele mai frumoase pagini de luptă săvârșite de vitejii acestei „Diviziei de fier”, comandată de generalul Henri Cihoski, după aprecierea comandantului Armatei 1, general Eremia Grigorescu.

Numit subșef al Marelui Cartier General, pe 15 decembrie 1918, avansat general de divizie, Henri Cihoski s-a aflat alături de generalul Constantin Prezan și șeful biroului operații Lt. col. Ion Antonescu în focul bătăliei pentru înfăptuirea idealului național al întregirii, în campania anului 1919, în bătălia pentru Ardeal. Apoi, ca fin și strălucit diplomat a îndeplinit misiuni și în afara țării, prilej de întărire a legăturilor de alințe militare în Mica Antantă și de rotunjire a cunoștințelor de strategie militară, reorganizare și modernizare a armatei, atât de utile în perioada cât a fost Ministru al Apărării (1928-1930).

Textele inedite extrase cu acribie de autor din arhive creionează caracterul viril al ostașului de elită, exigent, drept și omenos. Generalul Henri Cihoski a rămas în amintirea tuturor un camarad loial și demn, un devotat cauzei pe care a onorat-o timp de 41 de ani slujiți sub drapel. Și după retragerea prin demisie din minister (bănuit pe nedrept de fapte ce nu le-a comis) a continuat, ca direcor al manevrelor, inspector al armatei, marinei și aerului și în Consiliul Superior de Apărare, iar, din 1932, ca senator de drept aduce îmbunătățiri legislative cauzei naționale de apărare.

Ne aflăm în fața unui admirabil portret de militar cu vocație de muncă, caracter ferm și integru, cu nemărginită dăruire, pricepere și spirit de sacrificiu, cu simț al datoriei. Remarcăm filosofia de conștiință pormovată de Eroul de la Mărășești potrivit căreia slujirea țării nu poate fi răsplătită altfel decât cu laurii coroanei de recunoștință. La trecerea în rezervă a fost avansat general de Corp de Armată, iar în 1945 general de Armată. A primit și numeroase distincții și ordine militare pentru izbânda sa de la Mărășești, ce nu are egal, căci generalul Henri Cihoski a „luptat cu trup și suflet” pentru victorie (Ibidem, p.180)!

Dumitru Preda, se ocupă și de „omul” Henri Cihoski și preocupările sale de cultură (ginere a lui Alexandru Vlahuță) și înclinațiile sale artistice, prieten cu istoricul de artă Mihail Ștefănescu, prieten cu familia muzicianului Dinu Lipatti (Ibidem, p. 187), și nu în ultimul rând tată a sculptoriței Henriette. Autorul nu ezită să sublinieze adevărul istoric, cu toate restricțiile și ingerințele politico-juridice restrictive impuse de regimuri trecute și actual, amintind de soarta nemeritată și sfârșitul tragic al Eroului, la Sighet, în 1950, învinuit de a fi slujit Țara sub „regimul burghezo-moșieresc” (Ibidem, p.190).

Generalul Henri Cihoski, descoperit de autor în urmă cu aproape 50 de ani, ne apare sobru, integru, calm, echilibrat, om de aleasă factură spirituală. Dintr-o asemenea ipostază autorul îl plasează în galeria Eroilor de la Mărășești și îl recomandă spre a-l cunoaște, îndrăgi și aprecia pentru faptele sale cele mari! Totul într-o prezentare grafică elegantă, ornată cu accesorii inedite selectate dintr-o la fel de bogată iconografie de familie, dăruite de nepoata Eroului.

Pentru întregul travaliu și reușita acestui original volum adresăm distinsului prof. univ. dr. Dumitru Preda felicitările noastre împreunate cu stimă, respect, considerație și aprecieri de recunoștință pentru munca tenace și neobosită de întregire a portretelor oamenilor de valoare din trecutul nostru militar.

(Oradea, iulie 2025)