MARIUS DRAGOMIR: “Credinţa în reuşită şi în Dumnezeu, ţine loc de GENIU !”

Marius Dragomir este un artist polivalent, care la mijlocul anilor ‚90 a revoluţionat muzica aducând pe piaţă un nou stil, unul original, care a creat isterie în rândul iubitorilor de muzică – stilul KASHAYMUSIC, al cărui nume este un joc ghiduş de cuvinte derivat din titlul unui foarte cunoscut cântec popular patriotic românesc: “C-aşa-i românul”.

Stilul KASHAY- MUSIC conţine o combinatie originală unde sunt împletite genurile: folcloric, dance, reggae şi techno. Aceasta reţetă inedită a fundamentat un nou stil: etno-dance-ul.

Nebunia etno-dance i-a adus lui Marius Dragomir “Discul de Aur”, pentru albumul “Party in Transilivania”, recompensă bine-meritată în urma uriaşelor vânzări înregistrate: peste 1.800.000 de exemplare vândute!

Au urmat multe alte succese etno-dance, după care artistul a intrat într-un con de umbră, cu toate că a încercat să se reinventeze atacând şi alte stiluri muzicale, de exemplu muzica de film.

Anii ‚90, şi prin muzica artistului Marius Dragomir au făcut istorie. Eu cred că va curge multă apă pe Dâmboviţa până când un alt artist român va atinge borna de un milion albume vândute.

Marius Dragomir, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii pe care a trebuit să le înfrunte, continuă să respire prin muzică şi continuă să creeze muzică de calitate – Marius Dragomir nu se predă!

PETRU UMANSCHI (muzicolog, critic muzical, istoriograf de muzică poprock, realizator de emisiuni de radio şi televiziune) spunea despre muzica lui Marius G. Dragomir: ,,Muzica lui Marius Dragomir vine direct din inimă, ea nu va fi niciodată legată de timp sau modă dar, cu siguranţă, va impune un stil căci se adresează tuturor vârstelor, marelui public.. Interesul pentru compartimentul muzical „ETNO” justifică necesitatea schimbărilor din zona anchilozată a cântecului de petrecere.

S-ar putea ca într-o asemenea prielnică conjunctură, muzica lui Marius Dragomir, să se prefigureze sunetul mileniului III”.

Cu respect, un braşovean salută un alt braşovean…Servus, Marius, ce mai faci? Spune-mi, în câteva cuvinte: cine este Marius Dragomir?

Sunt născut la Braşov, pe 19 aprilie 1969, în Zodia Berbecului. Sunt compozitor şi interpret, un omcorect, sincer şi iubitor de frumos, de natură, de adevăr şi de Dumnezeu. Mottoul meu este:“Credinţa în reuşită şi în Dumnezeu, ţine loc de GENIU !”. Alţii mă pot caracteriza mai bine, după gradul de înţelegere şi raportare la viziune.

Când ai început să cânţi şi la ce vârstă ai debutat?

Am început activitatea artistică la 4 ani; anul 1973 avea să îmi aducă primul premiu la Festivalul „Lira de Aur“, cu Balada lui Ciprian Porumbescu interpretată la vioară. Părinţii au fost cei care m-au susţinut de-a lungul timpului, iar devotamentul pentru muzică şi ambiţia de a exprima ceea ce sunt m-au determinat să particip la numeroase concursuri şi festivaluri de prestigiu din ţară.

Anul 1989 a fost un an important în viaţa mea pentru că am fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul ,,Steaua fără nume,, şi cu Premiul I la Festivalul de la Mamaia la secţiunea de interpretare cu piesa ,,Prin noi trăieşte muzica,, de Cornel Fugaru.

Am cântat, pentru prima oară în cadrul acestui festival, şi vocal şi instrumental , respectiv la trompetă..

Am devenit apoi cunoscut în ţară pentru prestaţiileoriginale, atât componistice cât şi instrumentale, pe care criticii de artă, şi nu numai, aveau să le aprecieze si sa le expună în massmedia.

Cum ţi-a venit ideea cu stilul etnodance? Ştiu ca discul Party în Transilvania a vândut peste un milion de exemplare….deţii recordul în materie de vânzări…

Sunt primul artist din România care a intrat în celebrul topul Billboard în 1995, cu piesa ,,Party in Transilvania,,. Eu m-am străduit şi am reuşit să aduc muzica populară în atenţia tinerilor. Acesta este meritul meu şi mă bucur că am reuşit să fac acest lucru.

Am gândit că ar fi interesant să încerc să îmbin muzicadance, reggae şi techno cu genul folcloric.

În 1995 am venit pe piaţă cu un nou stil muzical KASHAY MUSIC (derivat dintr-un titlu de cântec pe cât de cunoscut, pe atât de drag nouă: „C-aşa-i romanul”) Etnodance, stil muzical născut din cei zece ani de studiu al muzicii populare. Am reuşit să aduc albumul ,,Party in Transilvania,, pe piaţă foarte greu, pentru că producătorilor le era teamă că nu o să se vândă. Dar am fost convingător şi, întrun final, cu ajutorul unui producător de la Timişoara şi apoi în toată ţara, l-am lansat.

După o săptămână se vânduseră deja 200.000 de exemplare!

Am primit “Discul de Aur“ pentru albumul “Party in Transilvania,, vânzările atingând cote nemiîntâlnite de 50 de ani în România, peste 1.800.000 de exemplare pe acte, vândute numai în România, toată ţara vuia de stilul Kashaymusic (etnodance).

După isteria cu Party in Transilvania, ai cam dispărut, reapărând la intervale mai mari cu piese noi, şi stiluri noi de muzică…însă, se pare că succesul nu a fost cel aşteptat. De ce?

După succesul ,,Party in Transilvania,, au urmat şi alte albume de succes, dar din păcate nu am fost difuzat şi promovat la valoarea pe care am demonstrat-o…pentru că citez anumiţi producători din ţară : “Lasă, că Marius Dragomir se vinde oricum”…

Dupa ,,Party in Transilvania,, au urmat numeroase albume se succes: HAPPY BIRTHDAY, DRACULA!, CÂNTĂ ROMANE, SEX ON THE BEACH, ONE MORE PARTY, MUSTAFA, DĂ-MĂ MAMĂ DUPĂ GYURI, CINE OARE, SUFLET DE ROMÂN, KASHAY ROMÂNUL, DRAGOSTEA MEA E.T.C.

Eu am fost invidiat de mic şi mereu m-am lovit de rea credinţă, speculare şi manipulare, cu care eu nu am fost niciodată de acord, dar cred că ăsta este destinul Berbecilor. Suntem norocoşi şi oamenii ne invidiază. Deşi muncim enorm, luptăm şi perseverăm. Nu obţinem nimic uşor. Însă, dacă ne devitalizăm din cauza stresului şi a muncii sau există probleme psihice, suntem pierduţi…. Aceste lucruri dărâmă un Berbec. Sunt ferm convins că niciodată nu am fost promovat pe măsura valorii.

Cum vezi muzica din ziua de azi? De ce artiştii din generaţia ta, dar şi mai veche, îşi fac greu loc pe “sticlă” şi în rafturile muzicale?

Muzica astăzi înseamna să fii la locul potrivit, să comunici cu oamenii necesari, să beneficiezi de condiţii favorabile pentru maturizarea şi cresterea ta ca artist, să fii remarcat şi sustinut de cine trebuie și să simţi ceea ce faci. Eu am trecut deja mai multe etape în viată şi consider că am locul meu printre artiştii de valoare ai acestei ţări; fiecare gen, fiecare timp, fiecare modă are publicul ei. Ce ar trebui să fac eu, în condiţiile în care se promovează zilnic incultura şi nonvalorile, oamenii care nu ar trebui să fie promovaţi şi care să nu devină un model pentru copii noştri.

Într-o societate care se vrea dezvoltată din punct de vedere cultural, legile nescrise ale respectului nu

trebuie să îngăduie acest lucru.

Nu cred că un artist e pe val sau sub val doar pentru că unii sau alţii nu vor să îl promoveze suficient.

Cred că un artist trebuie inspirat şi ajutat, nu călcat în picioare şi umilit, ca alţii să poată să îşi extragă “foloasele” mai mult sau mai puţin cuvenite. La noi nu a existat nimeni şi nu există nimeni care să sprijine artiştii, aceştia sunt descoperiţi. La fel sunt şi eu. În momentul în care voi înceta să mai cânt, voi înceta să mai am surse de venit. Din punct de vedere artistic, dacă după treizeci şi ceva de ani de carieră nu mai produci, ţara te lasă să mori. Dar asta e…, asta e ţara, asta e societatea, ăştia sunt oamenii, aştia sunt artiştii.

Care au fost cele mai mari satisfacţii din viaţa ta? Dar decepţii?

Cele mai mari satisfacţii, cu toată sinceritatea, au fost atunci când muzica mea s-a impus pe plan naţional şi internaţional dar a fost pusă în braţele unor oameni din showbussiness care puteau face multe şi au facut, dar, din păcate, în cea mai mare parte a situaţiei s-au orientat cum pot scoate ,,pielea,, de pe artistul Marius Dragomir. Când am sesizat asta, acei oameni, pentru netăcerea mea au făcut ameninţări şi au făcut tot posibilul ca, de-a lungul anilor să nu îmi pot manifesta dragostea pentru muzică şi nici măcar de a o împărtăşi fanilor mei. Nici nu ştiţi cât de otrăvită este această tavă de argint care li se oferă atât tinerilor artişti cât şi celor mai în vârstă, care vor să apară. Li se impun reguli în care artistul nu are niciun mijloc de a se apăra sau a avea o părere personală, într-o situaţie în care el a intrat.

Viaţa bate filmul…tu ai trecut prin multe….nebunia succesului, drama divorţului, dar şi un atac de inimă care te-a încercat din greu….Cum eşti acum? Cum ai trecut peste toate?

Starea de sănătate este stabilă, analizele au ieşit ok, dar am facut şi o ecocardiografie… Şi se vede o pată pe inimă de mărimea unei măsline, este consecinţa infarctului asupra muşchiului inimii. Înseamnă, de fapt, că s-a necrozat o părticică de mărimea unei măsline, din muşchiul inimii. Rămâne aşa şi, dacă fac un alt infarct, se măreşte, deci trebuie să evit, dar Dumnezeu are grija de mine, de noi toţi de altfel. Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna, binecuvântat fie în vecii, vecilor, Amin! Dacă am căzut de exemplu de şase ori, înseamnă că Dumnezeu m-a ridicat de şapte. Misiunea mea nu s-a terminat aici, cred într-un viitor bun, frumos şi drept.

Unde poate fi găsit Marius Dragomir acum? Mergi în concerte prin ţară? Dar peste hotare? Sunt mulţi din generaţia ta, dar şi mai veche, care pleacă peste hotare, chiar şi în State, şi au mare succes? Tu ai fost?

Fanii mă pot găsi pe adresa mea personala de website www.mariusdragomir.ro iar cei care îmi scriu le garantez că mesajul lor ajunge direct la mine. De asemenea, cei iubitori de Marius Dragomir şi tot ce înseamna muzica sa, mă pot gasi şi pe Facebook, unde postez mereu noutăţi şi îi aştept cu drag pe toţi să comunicăm şi să împărtăşim gânduri.

Acum nu mai susţin aşa multe concerte ca altădată, deoarece starea de sănătate nu-mi permite să fac efort mult, trebuie să mă menajez cât pot de mult, am şi un regim alimentar pe care trebuie sa îl respect, dar încerc să onorez toate invitaţiile pe care le primesc, susţin spectacole atât în ţară cât şi în străinătate.

Îmi iubesc mult ţara şi deşi am avut multe ocazii de a mă stabili în străinătate, pentru mine România înseamnă comuniunea de energii care mă „hrăneşte, mă iubeşte şi mă învaţă” ceea ce am ales înainte de venirea mea aici. Legătura cu pământul natal este făcută printrun cordon ombilical sacru.

Ruperea lui înseamnă neîmplinirea poverilor care ţi-au fost încrediţate, şi mai înseamnă stagnarea ta pe plan spiritual chiar dacă financiar în altă parte îţi merge bine, dar când vine vremea sfârşitului, vedeţi, tot acasă se îngroapă românul. Am o vorbă pe care o spun de câte ori pot: „Ţara mea e ţara mea şi dragoste găsesc în ea”.

Începand cu anul 1990 am susţinut numeroase concerte şi în străinătate, iar din anul 1997 şi în SUA, apoi, în 2005 am şi colaborat cu o mezzosoprana căreia i-am compus un album popopera şi alături de care am şi înregistrat două duete de gen popopera.

Ai compus şi muzică de film? Am văzut că ai “atacat” şi genul clasic? Crezi că îţi reprezintă starea de spirit de acum?

Da, muzica de film îmi reprezintă bine starea de spirit. Pentru moment compun muzică de film, muzica de gen clasic şi popopera. Consider că am ajuns la un moment din viaţa mea când trebuie să mă dedic acestui gen de muzică, mai spiritual, mai vibrant, un gen de muzică care nu ,,atinge,, pe oricine, doar oamenii sensibili şi cu sufletul deschis înţeleg ce transmite muzica asta. Muzica de film are conotaţie importantă în momentul în care există o echipă care face corp comun cu mine ca şi compozitor, şi vorbesc de: director de film, regizor, producător etc. Printre compoziţiile mele pentru film se numără şi coloana sonoră a filmului italoamerican ,,The lost amulet,, un film medieval de lung metraj, cu conotaţii religioase, pentru care am compus, orchestrat şi mixat muzica de gen clasic cu orchestră simfonică şi cor mixt de copii şi adulţi, am compus genericul muzical al emisiunii ,,În premieră cu Carmen Avram,, ,,Secvenţial,, cu Adrian Ursu; de asemenea am intrat în patrimoniul naţional cu trei compoziţii de muzică clasică care sunt difuzate şi la Radio Romania Muzical.

Ce îţi doreşti cel mai mult acum?Unde te vezi în viitorul apropiat?

Sănătate! Mâine nu este azi, iar azi nu este ieri. Dumnezeu le aranjează pe toate! Nu ştiu ce îmi va rezerva viitorul apropiat, doar Dumnezeu ştie, şi sper că le va aranja în aşa fel încât să îmi fie bine. Am încredere în EL.

Marius, în final, îţi doresc multă sănătate şi mult noroc. Sper să ne vedem curând, poate chiar la un spectacol peste ocean, pentru românaşii din diaspora…

Dacă sunt onorat din toate punctele de vedere, probabil că ne vom vedea….să mă ţină sănătatea! Le mulţumesc tuturor celor care îmi ascultă muzica, celor care m-au susţinut, mă susţin şi mă vor susţine şi pe viitor. Le doresc PACE şi LUMINĂ!

Viorel VINTILĂ

Freelance Journalist

California, USA