Blugii rupţi în tur şi cura de banane

Blugii rupţi în tur şi cura de banane

Autor: G.R. (Canada)

Ceea ce citiţi acum este, probabil, unul dintre ultimele articole necenzurate de Marele Sistem care umblă la „reglajele” finale, pe panoul de control a umanităţii. În curând, mult mai curând decât vă imaginaţi, nu va mai fi posibil să-ţi exprimi punctul de vedere fără să fii exclus din „societate”. O societate „de tip nou”, clădită pe teroare, asemenea „omului nou” al bolşevicilor. Tot ce vei spune va putea fi folosit împotriva ta, „element duşmănos”!

Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără complicitatea imbecilă a individului „modern”, amoral, acultural, incapabil de gândire critică. S-a lucrat asiduu, câteva decenii, la plămădirea acestui tip de individ, în eprubetele hipermarketurilor, ale mall-urilor şi cineplexurilor. A fost nevoie de distrugerea sistematică a şcolii prin punerea pe picior de egalitate a prostului clasei cu însuşi profesorul. A mai fost nevoie de (re)crucificarea simbolică a creştinismului, cel mai are duşman al proiectului de „societate deschisă”. Nu în ultimul rând, a fost nevoie de smartphone, pentru ca prostul satului să capete microfon şi forţă de contagiune.

Dacă priviţi spre România veţi identifica, cu precizie chirurgicală, toate aceste metastaze sociale care, în „Occidentul bananelor şi al blugilor” au început să se extindă, încă din urmă cu 20 de ani, prin teroarea „corectitudinii politice”. Dar să ne concentrăm atenţia asupra României, o ţară ce ar fi putut, printr-o minune dumnezeiască, să încurce planurile Marelui Sistem. Numai că prostănacul român de corporaţie şi cutra intelectuală s-au unit într-o suflare, punând umărul la un furt electoral masiv şi premeditat.

O vorbă scornită prin cârciumile străbunilor spune că „la omul sărac nici boii nu trag, îi cade pâinea-n rahat, are erecţie în biserică şi îi satisface altul nevasta”.

Aşa e şi la cei săraci (cu duhul) care cred că şi-au ales un preşedinte „pro-european”, că le-a trecut „glonţul pe la ureche” şi că au fost „salvaţi”, în ultimul moment, de la o „catastrofă” politică iminentă. Dacă n-ar fi de plâns, am râde cu lacrimi…

Dar să vedem de ce râsul se topeşte ca ceara la faţa focului atunci când ne folosim puţin creierul pentru a înţelege ce s-a întâmplat în România la aceste „alegeri” prezidenţiale.

De la bun început trebuie fixat cadrul general: ultimele alegeri prezidenţiale s-au desfăşurat în dispreţul absolut al Constituţiei şi al legilor ţării. Adică au fost ilegale. Anularea celor precedente s-a făcut fără niciun temei legal. Românii au fost mânaţi din nou la urne şi s-a dovedit că aceia care au mers n-au făcut decât să legitimeze o lovitură de stat. De aceea au fost şi imploraţi să iasă la vot în număr cât mai mare.

De ce s-a dat o asemenea lovitură de stat? Pe scurt, pentru ca grupul infracţional care parazitează România din decembrie 1989 încoace să nu fie dat în vileag. Dovada de netăgăduit o constituie felicitările pe care Ion Iliescu, patriarhul Sistemului de la Bucureşti, i le-a adresat hologramei Nicuşor Dan pentru „victoria” repurtată în „alegeri”. Fiul politic al lui Iliescu, Traian Băsescu, cunoscut pentru numele conspirativ „Petrov”, a participat direct la „victoria” plăpândei glugi de coceni, care va sta de acum proţăpită în palatul prezidenţial.

În spatele celor enumeraţi mai sus, s-au încolonat în formaţie de luptă partidele fondatoare ale Sistemului, şleahta de politruci sfertodocţi care s-au aciuat pe lângă instituţiile statului din zorii anilor `90 (gen Ludovic Orban), serviciile secrete, ONG-urile fantomă, organizaţiile oculte, oamenii de afaceri (de fapt, prăduitori ai avuţiei publice), „influenţării” de duzină, „telectualii” publici şi activiştii cu legitimaţii de presă.

Sub ei – corporatiştii! Aceşti copii cu retard sever ai unei democraţii decrepite… Ei au fost scoşi în faţă şi îmboldiţi să urle de spaima dispariţiei de pe piaţă a drogurilor de larg consum, a „city break”-urilor în oraşe europene cotropite de imigraţia ilegală, a blugilor şi a bananelor.

Iată cercurile concentrice ale Sistemului crescut la sânul lui Ion Iliescu şi al lui Petrov-Băsescu! Atât s-a putut, dar a mers perfect! Au dat foc României pentru a-şi păstra privilegiile.

Armatele de orci corporatişti şi de minorităţi inventate au fost infanteria de primă-linie a călăreţilor apocalipsei româneşti. În mugetele lor s-a putut fura „în linişte”. Hologramei Nicuşor Dan i s-au adăugat aproape 35 de procente în două săptămâni, sfidând nu numai regulile elementare ale sociologiei şi statisticii, ci însăşi gravitaţia… Un adevărat „Colectiv” naţional.

Bravo, „băieţi”! Aţi reuşit ce n-aţi fi sperat niciodată: învrăjbirea ireparabilă a românilor, ruperea diasporei de trupul spiritual al ţării şi, cel mai important, topirea ultimei fărâme de încredere a oamenilor obişnuiţi în Statul Român. Sistemul a reuşit, într-un final, să înlocuiască Statul.