Sfidare și panică la Cotroceni

Sfidare și panică la Cotroceni

Autor: Adran Onciu

Amânarea datei alegerilor cu două luni, după ce inițial Coaliția PUP o stabilise pentru 23 martie, adâncește criza politică și socială.

Pretextul folosit de liderii PSD, potrivit căruia alegerile ar trebui să aibă loc abia după ce judecătorii de la CEDO vor lua o decizie legată de plângerea lui Călin Georgescu, nu stă deloc în picioare. În primul rând, nu putem ști când anume va fi emisă hotărârea instanței. Ar putea dura câteva luni sau câțiva ani. În al doilea rând, verdictele CEDO, chiar dacă teoretic sunt obligatorii pentru statul român, în practică implementarea scârțâie puternic. Pe 23 mai 2023, de pildă, CEDO a decis după un proces derulat pe parcursul a 4 ani că România trebuie „să recunoască familiile formate din persoane de același sex”. Sentința este în continuare ignorată de autoritățile române, la aproape doi ani de la emiterea ei.

Similar, chiar dacă CEDO i-ar da dreptate lui Călin Georgescu, regimul Iohannis ar putea să-și vadă liniștit de matrapazlâcurile cu care ne-a obișnuit.

Așadar securiștii de la PSD și PNL au avut în cap alte planuri atunci când au prelungit cu două luni șederea ilegală a lui Iohannis la Cotroceni. De subliniat că nici măcar data de 4 mai nu rămâne bătută în cuie, cât timp Ciolacu încă tergiversează emiterea unei hotărâri de guvern. Bătaia de joc este maximă. Sfidarea la adresa românilor continuă fără ca Justiția (sau măcar societatea civilă) să intervină.

Se pune întrebarea care este resortul din spatele acestui comportament de-a dreptul golănesc al autorităților. De ce politicienii de la PSD și PNL în frunte cu Iohannis ignoră nu doar Constituția, ci și dorința a milioane de români de a-și alege cât mai repede președintele? Și de a reveni cât de cât la normalitate, după episodul rușinos al loviturii de stat din 6 decembrie.

Asemenea comportament incalificabil al clasei politice este fără precedent în ultimii 35 de ani. El ascunde și altceva în afară de lipsă de bun simț, ticăloșie, corupție și neprofesionalism. Pare că politicienii de la vârf fie se droghează la prima oră a dimineții, fie sunt șantajați în cel mai ordinar mod cu putință. O altă explicație este foarte greu de găsit. Lipsa unei minime tresăriri trădează ori seninătatea consumatorului de substanțe interzise, ori spaima omului amenințat cu pușcăria.

În cadrul societății, apele s-au împărțit. Unii comentatori par a fi împăcați cu ideea că Georgescu ar trebui lăsat să candideze, cu toate presupusele riscuri. Alții, gen Cristian Pârvulescu, pregătesc terenul pentru încă un mega-abuz marca CCR: „Georgescu a cerut nerespectarea Constituției, a amenințat judecătorii Curții Constituționale, a amenințat statul de drept, deci nu întrunește condiții, nu va fi candidat”. În fond, mai greu a fost până când populația s-a obișnuit cu prima lovitură de stat. De-acum încolo astfel de fenomene vor putea intra în cotidian, din moment ce cetățenii României par a fi dispuși să înghită orice mizerii din partea regimului Iohannis.

Colația PUP a reconfirmat sprijinul pentru candidatul unic Crin Antonescu, după ce fostul lider al PNL se autosuspendase în urmă cu cinci zile. Nicușor Dan și Elena Lasconi rămân în cursă pe același culoar, deși în ultima vreme au cerut ca, înainte de orice alegeri, să se clarifice motivația puciului din 6 decembrie. Evident, doar o simplă lovitură de imagine. Iohannis și gașca lui de securiști au spus deja tot ce era de spus: nu avem probe, dar credeți-ne pe cuvânt că-i mai bine așa.

Instalarea confortabilă a ilegitimului Iohannis până cel puțin la finele lunii mai a dat naștere la speculații. Acestea fac trimitere în special la războiul din Ucraina și la multitudinea de documente NATO ultrasensibile, care ar trebui să nu ajungă pe biroul lui Călin Georgescu.

Înțeleg că la Cotroceni tocătorul de hârtii lucrează non-stop începând din după-amiaza zilei de 6 decembrie 2024.

Foto. Adrian Onciu