Înainte să-și ia zborul – Premiera

Înainte să-și ia zborul – Premiera

Autor: Mihaela Dordea (Bucureşti)

V-ați întrebat vreodată cât de subțire este linia dintre imaginație și realitate?Hotarul dintre ceea ce este și ceea ce a fost sau ar putea să fie? Când este atunci și când este acum?Sau daca ce este chiar este?

Răspunsul sau poate adâncirea dilemei există într-un text dramatic semnat de Florian Zeller, dramaturg și regizor francez, născut în 26 iunie 1979 la Paris, Franța.Cele mai bine de zece texte dramatice scrise de el, au fost montate în peste 45 de țări. Piesa lui de comedie neagră „Tatăl” este unul dintre marile succese cu care a câștigat mai multe premii la Paris, Londra și New York. „The Father”, cu Anthony Hopkins (premiat cu Oscar pentru rolul principal), Olivia Colman (nominalizată la același premiu pentru rol secundar), prima lui realizare ca regizor cu care  Zeller a câștigat premiul Oscar la secțiunea „Cel mai bun scenariu adaptat”, pentru The Father, în 2021.

În acest decembrie, ciudat și rece, Teatrul Alexandru Davila din Pitești a preluat piesa lui Zeller Înainte să-și ia zborul , text tradus de Bogdan Budeș, care nu a mai avut timp și a plecat într-o stea, înainte să vadă acest proiect realizat, și ca o premoniție, a schimbat titlul inițial „În mijlocul furtunii” cu „Înainte să-și ia zborul”. Astfel, vineri, 13, iată că și data premierei se aliniază esenței acestui text, a avut loc premiera în montarea tinerei dar profunde regizoare, Irina Alexandra Banea, cu o carte de vizita impresionantă.

          Prima imagine care invită  spectatorul să devină parte din poveste, este una statică, un tablou intim, o casă cu mobilier specific, o atmosfera placută în care te simți relaxat dar și curios să afli cine, ce sunt și ce se va întâmpla cu locatarii acestei încăperi, care nu par foarte tineri, aranjamentul sugerînd că ar fi o familie cu tradiție și ceva vreme petrecută împreună în care s-au format obiceiuri, au adunat amintiri, au respirat acelaș aer pe care îl vor mereu la fel.Toată această stare este creata prin talentul , intuiția și harul scenografei, vlăstar de artist la râdul ei, Miruna Varodi.

Intrați în casă, nu ne rămâne decat să facem cunoștință cu personajele și cu povestea lor. Doar că, imediat ce acțiunea începe să se desfășoare, lucrurile o iau razna, pentru că supranaturalul ia locul naturalului, firesc și tulburător în aceeași măsură.E vorba aici de un supranatural foarte particular și anume unul spiritual.Sufletul, atât de cunoscut nouă, atât de familiar cunoscut și atât de ușor de descris, este totuși destul de misterios și inexplicabil ca să poată fi oricând considerat ceva de domeniul supranaturalului.Între ceea ce noi numim natură și acea întâmplare care se desfășoară în mintea noastră imediat ce ne plecăm asupra persoanei proprii, contrastul este izbitor.Natura ascultă de legi de timp și spațiu mult mai complicate. Evenimentele nu încap decât într-o strictă proporție în intervale cronologice;lucrurile materiale trebuie să își găsească un loc în spațiu nici mai mare nici mai mic decât dimensiunile lor care sunt enervant de fixe.Ce deosebire față de imaginile acelorași obiecte sau /și evenimente atunci când ele se perindă în închipuirea noastră, cu zecile, cu sutele, miile în mintea noastră în interiorul unei infime fărîmă de timp, poate o clipă doar, după legi care chiar există, poate nu mai capricioase, dar sigur altele încă foarte străine nouă!

Această experiență-fenomen a vieții interioare este opusă celei din realitatea exterioară. Această categorie a psihologicului pur a născut mereu și mereu mirare și un gen de teamă, nu neapărat supărătoare.

În creuzetul de gânduri fără limite pe care fiecare dintre oameni îl purtăm în noi înșine există permanent material de miracol și substanță de supranatural, atât de mult, că uneori depășim hotarul și așa subțire dintre imaginație si realitate și viața noastră devine un carusel de imagini și sentimente în care de multe ori nu ne mai regăsim.

Aceasta este propunerea lui Zeller în povestea care fascinează spectatorul prin profunzimea ei, printr-un text cu replici de excepție, mai ales ale personajului principal,André, într-o interpretare de mare clasă, așa cum ne-a obișnuit, Adrian Titieni, cu harul lui special , cu umor și autetenticitate, cum numai un mare artist poate să redea.

Povestea se desfășoară tablou după după tablou, într-un ritm ciudat și tragic. În casa prezentată la început, vin fetele cuplului, care, după moartea mamei lor, vor sa ajute,să rezolve, problema sigurătății tatălui lor printr-o soluție simplă și la îndemână : azil, vânzre casă ! Numai că, pe parcurs, apare mama, Madeleine, interpretată impecabil de Daniela Butușină, o interpretare care te emoționează prin felul în care exprimă sentimente și fapte care ne pătrund adânc în suflet, ca și cum ar fi ale noastre !

Fetele, Anne și Elise, două tinere actrițe excepționale, care m-au impresionat foarte tare prin seriozitatea și talentul lor și care, iată, sunt o dovadă vie că teatrul are un viitor, acum în aceste vremuri triste în care s-a cam dat peste cap adevarata scară a valorilor, mai ales în artă ! Feliciări fetelor Ioana Podăreanu și Luana Lute și celor care le-au descoperit, bravo DanTudor !Cum spuneam fetele cuplului au venit rupându-și din timpul și preocupările lor și lăsând, cu greu, de-o parte problemele lor personale, pentru că vor să rezolve repede problema singurătății tatălui, care însă nu se lasă prins în acest labirint, pentru că, da, începe să devină un labirint, iar fetele  încep să aibă revelații bulversante, în care mama lor iși spune părerea despre intentiile și felul lor de comportament din această zi, o zi care începe după o furtună violentă care a tulburat oarecum spiritele. In piesă mai apre un personaj, doamna Schwarz,interpretată de Lia Deaconu, cu eleganță și în spiritul personajului controversat, care încurcă puțin lucrurile, dar déjà ne-am obișnuit, și încercăm , datorită a ceea ce se petrece, să înțelegem cine a murit, de fapt ? Sigur, vom afla până la final !

Un alt personaj care vine să complice si el lucrurile,este un tânăr -Vlad Popescu, un actor cu haz și care completează cu brio distribuția, deși are un rol episodic,cu care Andre, Adrian Titieni, se joacă puțin, cu replici de tot hazul, dar cu hotărâre în deciziile pe care le ia, deși pare desprins de realitate.

Finalul nu e apocaliptic, este la fel de calm și natural, ca și începutul poveștii !

După ce se termină spectacolul, nu mai poți pleca la fel cum ai venit la teatru !Totul palpită,această bogăție de sentimente delicate dar puternice, această viață interioară ne învăluie și pe noi asa cum a învăluit personjele, într-o superbă aureolă.

(București, 17 dec. 2024)

Foto. Mihaela Dordea