În apărarea identităţii

În apărarea identităţii

Autor: Doina Dabija (Chişinău, Basarabia)

După fiecare articol pe care-l scriu şi unde-i pomenesc pe ruşi, se găseşte mereu câte cineva să-mi reproşeze că aceştia nu-s chiar atât de răi şi-i critic fără niciun motiv. Dar ţin să menţionez că nu am nimic împotriva celor care ne respectă, ne cunosc limba şi nu se fac stăpâni în casa noastră.

Însă atitudinea multora dintre ei faţă de noi este una de ură şi dispreţ.

Iar un exemplu în acest sens este următoarea întâmplare.

Mă aflam pe holul unui spital şi aşteptam să intru în cabinetul doctorului, când de acolo a ieşit un pacient ce ţinea în mână „Literatura şi arta”. Iar din urma lui, medicul m-a anunţat că ia o pauză de zece minute şi să-l aştept. Dar, bucurându-mă că revista noastră are mulţi cititori, nu m-am gândit nicio clipă că cele zece minute care vor urma mă vor bulversa atât de mult, fiindcă din cauza liniştii care s-a lăsat am asistat fără să vreau la o discuţie dintre doi ruşi care au început să vorbească în şoaptă:

– Ai văzut ce ţinea în mână nazistul acela de mai devreme?

– Da, „Literatura şi arta”.

– Aceştia chiar dacă luptă pentru limba lor română şi-şi spun români se zbat degeaba. Nu vor reuşi niciodată. Doar ştii că soţia mea lucrează la Ambasada rusă. Ai noştri (ruşii) aduc cărţi sovietice de la Moscova de ani şi ani de zile şi le împrăştie profesorilor bădărani de la oraş şi de la sate…

Îi remunerăm binişor ca să facă ore suplimentare cu elevii şi să le predea istoria moldovenească. Noi (ruşii) educăm generaţiile viitoare aşa cum trebuie, ca aceştia să ştie că românii le-au fost şi le sunt duşmani, iar limba română nu e a lor, ci una străină.

– Ei şi, sunt rezultate?

– Sigur că avem. Moldoboii sunt uşor de manipulat, mai ales când le arunci acolo şi nişte copeici. Aşa că aceste cărţi pe care nu le deschide niciun prost de-al nostru le citesc ei.

– De acelea care-s în Transnistria, nu?

– Nu doar…

Apoi cei doi s-au îndepărtat zâmbindu-şi complice unul altuia şi n-am mai putut auzi continuarea discuţiei. Însă nu mi-a fost greu să înţeleg că ruşii din R. Moldova primesc indicaţii în continuare de la Moscova şi acţionează împotriva noastră după propriul lor scenariu.

Iar faptul că avem astfel de profesori care sunt în stare să le predea elevilor o istorie inventată vorbeşte despre câţi trădători de ţară avem şi cât valorează demnitatea unui om.

Iar printre aceşti vânzători de neam e şi Victoria Furtună, care a afirmat zilele trecute că: „Propun să întorc înapoi istoria ţării noastre şi copiii să înveţe istoria Moldovei şi nu a României. Să avem limba moldovenească şi nu limba română, aşa cum a fost modificată”.

Declaraţiile ei confirmând încă o dată că aceasta e mână în mână cu ruşii şi luptă împotriva deznaţionalizării acestui popor.

De aceea, dragii mei, citiţi istoria noastră adevărată! Citiţi cărţile noastre româneşti şi ascultaţi ce spun intelectualii noştri.

Iar pe acei care mă acuză că-i vorbesc pe ruşi de rău îi îndemn să-şi iubească mai întâi neamul, fiindcă străinii n-or să ne îndrăgească niciodată.

Foto. Doina Dabija