Saint Lucia în umbra Pitonilor

Saint Lucia în umbra Pitonilor

Autor: Paulina Popescu (Kitchener, Canada)

Am aterizat la aeroportul internațional Hewanorra, mic și murdar, de unde un microbuz ne-a plimbat pe o șosea sinuoasă și întortocheată până la hotelul nostru. Eram pentru prima dată într-un hotel boutique cu meniu à la carte. Acesta era punctul lui forte, o mâncare gastronomică.

Saint Lucia este o insulă minusculă formată dintr-o activitate vulcanică, 43 km în lungime și 23 km în lățime, care face parte din arhipelagul Petites Antilles, fiind mai puțin cunoscută decât Martinique și Gouadeloupe,  situată la 32 km de Martinique și 43 km de Saint Vincent.

Este singura țară din lume care are un nume feminin, insula personifică aventura și inspirația. Este o insulă fotogenică, are marea cu ape de turcoaz, vulcani acoperiți de vegetație, 50  tipuri de corali fiind o Mecca pentru amatorii de scuba diving; vulcanul Qualibou cu izvoare sulfurate, fiind clasat patrimoniu Unesco.

Este o insulă fertilă, cu culturi de mango, avocado, lămâi, guava și banane, dar numai 5% din teren este utilizat pentru agricultură.  Pădurea, în suprafaţă de 10.000 hectare este protejată și impresionantă formată din bananieri, cocotieri, orhidee, ferigi uriașe, un adevărat festival de culori. Aici crește și arborele moringa, numit arborele vieții, datorită rezistenței sale. În Saint Lucia se pot observa 20 de specii de balene și delfini, broaște țestoase Luths. Papagalul Jacquot este original din Saint Lucia.

Cei doi Pitons, niște munți conici de origine vulcanică (786 m și 743 m) sunt simbolul insulei și fac parte din patrimoniul mondial Unesco din 2004. La Soufrière a erupt ultima dată în 1766, iar acum este considerat un vulcan stins.  În jur de 148 specii de plante au fost descoperite pe Gros Piton, 97 pe Petit Piton și 8 specii de arbori rari.

Petit Piton este emblema insulei, care figurează pe drapelul național.  Pentru a escalada muntele Piton trebuie să vă rezervați 4 ore. Nu se poate face decât cu un ghid. Un francez a vrut sa escaladeze muntele, a urcat în vârf, dar nu a mai putut să coboare și a chemat un helicopter din Martinique care l-a costat o avere.

Populația actuală de 175.000 locuitori constă din descendenți de sclavi africani aduși de britanici în sec. al XIX-lea pentru a munci pe plantațiile de zahăr. Limba oficială este engleza, dar limba străzii este engleza și creola.

Peste 1,2 milioane de turiști americani, britanici și canadieni vin anual în Saint Lucia. Moneda este Eastern Carribbean dollar; dolarii americani sunt acceptați peste tot.

Saint Lucia a fost o colonie franceză şi britanică, care a devenit independentă în 1979. Trecutul colonial francez este vizibil în numele de origine franceză cum ar fi Gros Islet, Soufrière, Jalousie, Fond Doux, Malgretoute, Savannes. Chiar numele capitalei Castries se referă la o familie nobilă franceză de La Croix de Castries. Numele de Castries vine de la Mareșalul de Castries, ministrul marinei sub Ludovic al XVII-lea.  Francezii și englezii s-au bătut timp de 14 ori în cele doua secole în lupte sângeroase. Bătălia pentru Saint Lucia a durat 15 ani, între secolele al  XVII-lea și al XVIII-lea, insula schimbând de 14 ori stăpânii. Piratul François Le Clerc cunoscut și sub numele de Gambe de Bois a fost unul dintre primii care a pus piciorul pe insulă în 1550. Acum invadatorii sunt turiștii care ocupă insula în mod pașnic. La Sugar Beach, o fostă plantație, de o eleganță aristocratică există un hotel, locul aparținând lordului Glenconner, vechiul proprietar al insulei Moustique și bun prieten al Prințesei Margaret a Angliei.

Capitala insulei este Castries având 12.000 de locuitori și fiind epicentrul turismului de croazieră. În Gros Islet se ține un street party în fiecare vineri.

De la hotelul nostru situat pe plaja Reduit am luat un minibuz pentru localnici care ne-a costat 1 dolar US de persoană și am ajuns în 20 de minute în capitala aglomerată și prăfuită. În drum am trecut pe lângă impunătoarea casă a guvernatorului construită în 1894, aproape de Castries.

Piața din Castries se remarcă prin mirodenii parfumate, veșminte colorate, săpun din sulf. Influența engleză se simte în obiceiurile populației; se conduce pe partea stângă și joacă cricket. În capitală se poate vizita o catedrală, una dintre cele mai mari din Caraibe, construită în 1899. În apropiere de catedrală se află un copac vechi de 400 de ani, numit copacul ploii.

Starea străzilor și felul de a conduce a localnicilor lasă de dorit. Totuși insula este curată.  În Saint Lucia sunt magazine Massy Stores cu prețuri abordabile, unde vin și oameni din Martinique sa facă cumpărături.

Saint Lucia are cele mai multe premii Nobel pe cap de locuitori, fiind o insulă cu o moștenire culturală și lingvistică heteroclită amestecând franceza, creola și engleza. Premiul Nobel pentru economie a fost oferit în 1979 economistului Arthur Lewis, mare gânditor al lumii a treia. În 1992 poetul și scriitorul Derek Walcott cunoscut pentru Iliada caraibiană Omeros a primit un premiul Nobel pentru literatură.

În Pigeon Island, o insulă de o eleganță istorică, sunt clădiri militare din secolul al XVIII-lea, barăci, turnuri și fortul Rodney. De aici englezii spionau trupele franceze din Martinique, care este la o aruncătură de băț.

Plajele din Saint Lucia sunt toate publice și relativ curate deși nu există coșuri de gunoi pe plajă. Pe insulă se găsesc câteva cascade superbe. Pe partea Mării Caraibe apa este leneșă, cristalină și caldă.

Celebrități din lume au ales Saint Lucia pentru a fugi de paparazzi. Mel Gibson, Denzel Washington, Harrison Ford au fost văzuți pe plajă. Când nu joacă în filme, Natalie Portman se odihnește la hotelul Jade Mountains, unde prețul la o cameră se ridică la 4.000 de dolari pe noapte. Oprah Winfrey frecventează hotelul Jalousie Plantation. Jade Mountain, opera lui Nick Troubetzko cu o arhitectură intrigantă; este unul dintre cele mai  luxoase hoteluri din lume. Camerele, cu o piscină privată au o vedere excepțională spre mare și munte, iar sălile de baie sunt făcute din lemn exotic.  În procent de 70% din hoteluri în Saint Lucia sunt hoteluri boutique cu 50 de camere.

Un miliardar canadian Geoffrey Robillard, vice președinte al lanțului canadian Dollarama posedă o casă de vacanță lângă Soufrière.  Construcția de vile pe spații protejate UNESCO pune în pericol integritatea ecosistemului. Numeroase petiții au fost semnate pentru a interzice ridicarea de vile pe acest teritoriu.

Insula este o destinație renumită pentru luna de miere, o destinație de lux și restaurante gastronomice. Cel mai celebru chef din Caraibe, Orlando Satchell conduce două restaurante în Saint Lucia. Berea locală Piton este o bere blondă, produsă de Heineken, iar romul Chairman este produs în Saint Lucia. Specialitățile culinare sunt un amestec de arome americane, europene, indiene și carabiene. Mâncarea națională constă în banane verzi și peşte sărat precum și supa callaloo, asemănătore supei de spanac.

Aici se pot vizita plantații de cacao. Cultura de cacao cere cel puțin 1524 mm de ploaie anual, iar Saint Lucia este un loc ideal. Producția de cacao este o sursă importantă de venituri; ciocolata este un element de bază în bucătăria insulei. Încă din 1700 au existat plantații de cacao. Una dintre plantațiile de cacao cele mai cunoscute este domeniul Rabot, lingă Soufrière, fiind o plantație privată proprietatea societății de ciocolată britanică de lux care deține Hotel Chocolat.

Cercetătoarea britanică Suzanne England-Ancey a demonstrat că Joséphine de Beauharnais (1863-1814), prima soție a lui Bonaparte s-a născut la Saint Lucia și nu în Martinique.

Saint Lucia este destinația turistică cea mai diversificată din Caraibe.

Foto. Paulina Popescu