90 de ani de la nașterea profesorului Deomid Savca (1933-2018)

90 de ani de la nașterea profesorului Deomid Savca (1933-2018)

Autor: Sergiu Barbuţa (Cernăuţi, Ucraina)

La 16 august 2023 s-au împlinit 90 de ani de la nașterea lui Deomid Savca – un admirabil și inepuizabil om de o rară frumusețe sufletească ce a purtat mereu în inimă dragostea față de școală, limba maternă și neamul strămoșesc.

A fost un pedagog de excepție născut la Costiceni (Ţinutul Hotinului, Nordul Basarabiei, azi Regiunea Cernăuţi, Ucraina, n.red.). A activat mai întâi la școala din Dranița/Șendreni, apoi la școala din Costiceni. Pe tărâmul pedagogic a activat timp de 57 de ani.

Deomid Savca poate fi considerat un talent artistic polivalent: muzician, dirijor de cor, interpret instrumentist, folclorist, scriitor și poet – autorul Imnului satului Costiceni. Se numără printre primii instrumentiști ai Orchestrei de muzică populară „Izvoraș”, formație condusă de faimosul rapsod Toadere Captari.

Deomid Savca s-a născut la 16 august 1933, în familia lui Ion și Fevronia Savca din Costiceni, fiind al șaselea copil în familie, din cei nouă. Părinții săi au fost oameni gospodari, stimați de toți consătenii.

În anul 1941, la vârsta de 8 ani a pășit pragul școlii primare din sat, la învățătorul Anton Colac, ulterior directorul școlii din Bajura-Darabani. Din noiembrie 1942 până în aprilie 1944 a fost întreruptă învățătura, din cauza războiului. Din aprilie 1944, când s-au redeschis uşile şcolii, învăţătoare i-a fost Sima V. Nicorici.

După clasa a IV-a a făcut întrerupere de un an. Din 1946 a reluat studiile în clasa a V-a în satul Vancicăuți, absolvind în acest sat școala medie în anul 1952.

De la Direcția raională Noua Suliță în 1952 a fost numit învățător de fizică, matematică, limba română și zoologie în satul Draniţa/Şendreni. Peste un an, în 1953 i s-au încredințat și ore de muzică.

În această școală a organizat corul mic (clasele a II-a – a IV-a) și corul mare (clasele a V-a – a VIII-a). A participat la nenumărate concursuri corale, ocupând locuri de frunte.

În satul Draniţa/Șendreni a activat până în anul 1978, timp de 26 de ani.

La 1 septembrie 1978 a fost transferat ca învățător de fizică la școala medie din satul Costiceni. Aici, pe lângă lecțiile de fizică, a avut și ore de muzică. La școala din Costiceni, la fel a organizat un cor școlar cu elevii claselor mici şi încă un cor cu elevii din clasele a V-a – a VIII-a, acompaniat de un taraf de elevi tot sub conducerea sa.

A activat în această unitate de învățământ până în anul 2009, apoi se pensionase. Stagiul de activitate ca învățător îl constituie de la 15 august 1952 până la 1 septembrie 2009 – 57 de ani fără întrerupere.

Deomid Savca a activat începând cu anul 1958 în Orchestra de muzică populară „Izvoraș”, înființară de renumitul rapsod, instrumentist și meșter popular Toadere Captari. A participat alături de taraf la toate festivalurile și sărbătorile desfășurate în satele de pe valea Prutului, la Noua Suliță, la Cernăuți, la Kiev, ș.a. Instrumentul său preferat a fost bangioul, dar a cântat și la mandolină. A învățat singură să cânte la ele.

Cu diverse ocazii a cules și a interpretat cântece din folclorul tradițional al satului: „Am fost una la părinți”, „Vin colea pe iarbă verde”, „Cine bate potecuţa”, „Şapte mere-ntr-o basma”, „Omul treieră grăunţe”, „Sunt român, român voinic”, „Murguţ-murguleţ”, „La izvor pe-o vălicea”, „Spune-mi, bade, vii nu vii?”, „Aseară ţi-am dat mărgele”, etc.

De menționat că Deomid Savca este autorul Imnului satului Costiceni, intitulat „Odă Satului Natal”, în care oamenii și istoria acestui plai sunt descrise în toată frumusețea. Textul și muzica imnului au fost scrise în 2010, fiind definitivate în 2018.

Una dintre cele mai reușite poezii ale sale este „Limba noastră cea română”. Deomid Savca a fost printre puținii consăteni care s-a pronunțat public în repetate rânduri pentru recunoașterea identităţii limbii române în spaţiul geopolitic atât de năpăstuit. În calitate de activist civic, în repetate rânduri a vorbit la radio, televiziune, a scris în presă cu multă durere despre problemele ce influenţează nefast situația limbii române în societate și, mai cu seamă, despre legislația lingvistică, despre aceea că limba română trebuie apărată şi în continuare nu atât de intențiile malefice ale alolingvilor, cât, în primul rând, tot „de ai noştri” – de cei analfabeţi, inculţi, indiferenţi, profitori, lași.

În creația sa artistică Deomid Savca a pus accent pe păstrarea tradițiilor și sărbătorilor strămoșești. Dumnealui este autorul urăturilor „Plugușor Basarabean”, „Plugușor din Costiceni”, „Anul Nou, care ne vine”, „Plugușor Sătesc”, colindelor „În noaptea de Crăciun”, „S-a aprins în cer o stea”, cântecelor pentru copii „Primăvară, bun venit”, „Iepuraș, cuconaș”, cu semnătura de autor etc.

De spirit liric, social sunt pătrunse creațiile poetice „Baba Dochia”, „De ziua ta”, „E timp târziu de toamnă”, „Avertisment”, „Unde dai și unde crapă”, s.a. A dedicat un vers emoțional regretatului poet și savant Ion Vatamanu intitulat „În mormânt, sub trandafiri”.

În 2013, la editura Rovimed din Bacău, România, apare cartea „Lacrimile unui suflet, semnată de Deomid Savca. Culegerea de 100 de pagini conține poezii, cântece și texte ale profesorului care și-a dedicat întreaga viață pedagogiei, muzicii, poeziei și folclorului românesc.

S-a stins din viață la 28 octombrie 2018.

Sergiu Barbuța,

Președintele Societății culturale Valea Prutului

*

Limba noastră cea română

Vorba cea frumoasă
E la noi acasă;
Mama, când grăieşte, –
Totul îndulceşte.

Sunet de argint,
Farmec de colind,
Floricea în glastră –
Asta-i limba noastră.

Flamur tricolor,
Dragoste şi dor,
Muncă în ogor –
Asta-i limba noastră.

Căsuţă de piatră,
Pâine coaptă-n vatră,
Vin turnat în vadră –
Asta-i limba noastră.

Catrinţă şi ie,
Cânt şi veselie,
Joc de bucurie¬ –
Asta-i limba noastră.

Frumoasă credinţă,
Cea bună voinţă,
Nobilă dorinţă –
Asta-i limba noastră.

Pană şi hârtie,
Scrisă poezie,
Dragoste de Glie –
Asta-i limba noastră.

Datina bătrână,
Graiul ne îngână;
Graiul ne îngână –
Dorul ne alină…

Asta-i limba noastră –
Cea mai îndemână;
Asta-i limba noastră –
Limba cea română!

Odă satului natal
(Imnul satului Costiceni)

Răzeşii lui Ştefan Ţi-au fost dat fiinţă;
Răzeşii lui Vodă – de neam moldoveni
Ţi-au dat şi un nume, să-l porţi cu credinţă,
Ţi-au dat frumos nume de sat Costiceni.

Ne eşti Vatră Sfântă, eşti floare aleasă-n
Cununa de sate a scumpei ţări;
Ai şcoală, biserici şi case frumoase,
Livezi înflorite ai în primăveri.

În partea de-amează stau maluri sfinţite
De Prut cu agheasma ce curge din munţi,
De cealaltă parte cresc holde-ngrijite
De harnici flăcăi şi de vârstnici cărunţi.

Ai tăi bravi feciori au „brăţare de aur”
Sunt meşteri la toate şi sunt virtuoşi;
Au pâine pe masă şi tihnă în casă,
De viaţa prosperă ei sunt bucuroşi.

Şi graiul cel dulce din veacuri ne-aduce
În casele noastre cuvântul sonor:
Roș-Galben-Albastră e Flamura noastră
E Flamura Sfântă – i Drapel Tricolor!

Slavă Ţie, Costiceni!
Veşnic să trăieşti!
Veşnic – tânăr şi frumos,
Să nu-mbătrâneşti!

~

Foto. Sergiu Barbuţa