Răul. Forme noi de manifestare

Răul. Forme noi de manifestare

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

Discuțiile despre rău au devenit tot mai frecvente în zilele noastre, mergând de la întrebarea ce este el până la cercetarea dimensiunilor istorice și politice ale răului și a dimensiunilor sale psihologice și chiar biologice în epoca modernă, chestiunea răului în istorie și șansele de a nu altera conceptul binelui. Răul este simțit astăzi ca o vădită rană în existența omenirii, energia pe care o generează cu o tot mai accentuată intensitate fiind o expresie de netăgăduit a libertății pusă orbește în joc împotriva binelui.

Din perspectiva diverselor teorii care s-au formulat, răul (un subiect destul de vast), este abordat din mai multe unghiuri. Dintr-un punct de vedere, orice suferință și orice transgresiune morală sunt socotite forme ale răului. În sens larg, răul se împarte în două categorii, și anume: răul natural, cel care rezultă independent de voința, intenția sau neglijența unor agenți morali (cutremurele, epidemiile) și răul moral, care presupune agenți morali responsabili pentru producerea unor stări de lucruri neplăcute și nedorite (uciderea, furtul).

În cele ce urmează, vor fi semnalate câteva considerente privind răul făcut de oameni, nu și cel care nu depinde de voința omului, care în mod uzual este numit rău natural, opiniile concentrându-se, în special, pe varietățile de rău caracteristice vremurilor actuale. O dată cu evoluția neamului omenesc, și instrumentele prin care s-a exercitat răul s-au dezvoltat și diversificat considerabil. Fiecare tehnologie nouă inventată de om a fost folosită, invariabil, atât în scopuri bune, cât și în interese dezagreabile și chiar dăunătoare omului. Un exemplu pertinent îl constituie apariția rețelelor de socializare, moment în care se credea că acestea vor democratiza întreaga lume și o vor schimba radical în bine, asigurând o reală transparență atât guvernelor, cât și voinței populare. Au fost puțini sceptici care preconizau că aceste rețele vor servi unor intenții deosebit de dăunătoare. Prognoza acestora s-a confirmat cu pregnanță, adeverindu-se faptul că nu numai forțele malefice au învățat rapid să utilizeze aceste instrumente pentru răspândirea de dezinformări și știri false, dar și că acestea au beneficiat deseori de contribuția celor care au conceput aceste platforme online.

Bullying-ul este, fără îndoială, o expresie a răului. Bullying-ul reprezintă una dintre formele cele mai răspândite de agresiune care se manifestă prin ironii supărătoare, prin penibilă zeflemea și prin glume dureroase în care sunt reliefate părți mai puțin bune, de la aspectul fizic până la sublinierea și inducerea ideii de a nu fi bun. Bullying-ul duce întotdeauna la durere emoțională, stare în care corpul uman reacționează instinctiv și profund, la bază stând frica, aceasta producând manifestări organice de tip alertă, evitare prin îndepărtare sau paralizie emoțională și afectivă. Aceste manifestări se traduc în mod covârșitor prin sentimente de invidie, de ură și de răutate. Mai trebuie menționat că frica, o posibilă explicație a răutății, are concretizări diverse, în funcție de individualitatea fiecăruia, dar și de modelele din jur. La unii, frica se manifestă prin furie, la alții prin competiție și invidie sau resentiment, iar la alții prin acte de dispreț. Exprimarea acestor manifestări poate fi respingerea, bârfa, dezgustul și căutarea narcisică de a se poziționa superior interlocutorului. Dacă nu pot obține o ameliorare a stării interioare, unii indivizi o pot transforma în acte agresive ce pot intra în sfera patologicului.

Câteva forme de manifestare a răului identificate pe Internet, mai precis în zona rețelelor sociale și a Web 2.0, au apărut destul de firesc, având în vedere că acestea materializează „democratizarea exprimării”. Mai puțin pretențios spus, oricine poate spune orice, oriunde și oricând. Aceste forme, nu demult descoperite, sunt flaming-ul de pe vremuri (un fel de execuție verbală dureroasă) și doxxing-ul (băgarea în sperieți a cuiva prin postarea de documente personale online).  Deep Fake este un fenomen mai puțin cunoscut, dar prezent de aproape doi ani. Reprezintă modificarea unor poze sau clipuri video și adăugarea feței unei persoane care este ținta unei defăimări sau calomnieri, în scopul compromiterii acesteia.

Tot pe Internet poate fi des întâlnit hater-ul, recunoscut ca o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri care, desigur, a existat dintotdeauna, dar nu l-am văzut fiindcă nu a avut unde să-și exprime această condiție existențială. Diferența dintre hater-ul offline și cel Web 2-0 este că primul putea să-și exercite mai greu ori mai puțin manifest ura, fiind ușor de înțeles că o înjurătură pe stradă sau o lovitură fizică sunt mult mai dificile decât un comentariu veninos într-un jurnal online sau pe Facebook. O expresie găsită pe Internet sugerează că hater-ii urăsc tot timpul („Hater gonna hate”). Cu toate că nu pare, din acest punct de vedere, hater-ul se deosebește de fabricantul de „hate speech” (discurs instigator de ură), care e propagandist, precum și de „troll”-ul de Internet, care disruptiv și el în mod premeditat. Cuvântul „hater” tinde să se impună astăzi și în limba română, neavând echivalent autohton.

În fine, consider că merită amintită, în contextul subiectului, influența negativă pe care o induce Facebook, dăunând într-o mare măsură copiilor și stimulând deseori dezbinarea, după cum rezultă din declarația făcută de avertizorul de integritate Frances Haugen în fața Senatului american la data de 5 octombrie 2021. În timpul petrecut la Facebook, acesta a lucrat mai întâi ca manager de produs principal legat de dezinformarea civică, iar mai târziu în contraspionaj, văzând Facebook confruntându-se cu numeroase situații conflictuale între propriile profituri și siguranța Facebook, rezultatele conducând la multă dezbinare, diverse vătămări, minciuni și amenințări. Un fragment din această declarație consemnează următoarele: „Meseria mea s-a concentrat în mare parte pe produse algoritmice, cum ar fi sistemele de căutare și recomandare Google Plus, cum ar fi cel care alimentează fluxul Facebook. După ce am lucrat la patru tipuri diferite de rețele sociale, înțeleg cît de complexe și nuanțate sînt aceste probleme. Cu toate acestea, alegerile care se fac în interiorul Facebook sînt dezastruoase pentru copiii noștri, pentru siguranța noastră publică, pentru confidențialitatea noastră și pentru democrația noastră. Și de aceea. trebuie să cerem Facebook să facă schimbări. […] Astăzi, Facebook modelează percepția noastră despre lume alegînd informațiile pe care le vedem. Chiar și cei care nu folosesc Facebook sînt afectați de majoritatea celor care îl folosesc. O companie cu o influenă atât de înfricoșătoare asupra atîtor oameni, asupra gîndurilor, sentimentelor și comportamentului lor cel mai profund, are nevoie de o supraveghere reală. Dar formatul închis al Facebook înseamnă că nu are supraveghere reală”.

Foto. Dorin Nădrău