Libertatea de exprimare, începe cu respectul!

Libertatea de exprimare, începe cu respectul!

Autor: Ramona Sandrina Ilie (Alexandria, Egipt)

Deși am trăit într-o zonă în care prejudecățile erau la ordinea zilei, am încercat pe cât posibil să nu mi le însușesc și să folosesc gândirea inimii. Pentru că este mai profundă! Am încercat să fiu un om al emoțiilor, al aflării prin tăcere și afundarea în studiu.

Uneori însă, luni de studii pot fi regăsite într-o discuție la o cafea, cu omul potrivit, la locul potrivit. Acest lucru, evident m-a ajutat foarte mult când am pășit pe tărâmurile faraonilor, într-o zonă predominant musulmană, eu creștină fiind. Nu am ridicat piatra, nu am judecat, ci am încercat să cunosc ceea ce îmi era total necunoscut și deformat de spațiul virtual și media. Și am descoperit multă frumusețe, credință și înțelepciune! Bunătate și căldură!

Am descoperit oameni simpli, buni ca pita caldă, săritori, muncitori, unii cu mâini muncite și aspre, exact cum sunt cei de la noi. Am descoperit în toată diversitatea, multe asemănări și în mijlocul a milioane de musulmani, am înțeles credința mea creștină mult mai bine, mai profund. Și am înțeles că pentru câteva întâmplări nefericite, care nu caracterizează musulmanii de rând, nu trebuie să îndreptați piatra către omul simplu.

Oricât de greu de înțeles ar părea, musulmanul de rând nu este cel regăsit printre migranții europenii. Și nu este omul simplu musulman vinovat de politicile proaste din Occident. Despre faptul că s-au permis valuri de migranți, printre care Caii Troieni ai Extremismului Islamic, deschizându-se astfel Cutia Pandorei. Dacă marile puteri nu au înțeles să cearnă, să verifice, atunci să nu arunce „mortul” în curtea tuturor musulmanilor, deoarece nu este corect!

Trăiesc într-o țară musulmană care iată, îmi permite dreptul la credința mea, la rugăciune în Biserica Ortodoxă și chiar mai mult, îmi dă dreptul să îmi pun crucea sau icoana în holul blocului, deasupra ușii unde locuiesc. Și nimeni nu o distruge, nu o pângărește! Nimeni nu mă judecă pentru că sunt creștină. Nici pentru că port semnul crucii la gât, sau pe încheietura mâinii. În timp ce Europa închidea Bisericile, Egiptul le deschidea, le recondiționa sau construia altele.

În timp ce în țara mea, unde majoritatea suntem creștini, oamenii se insultă unii pe alții pentru felul lor de a-și manifesta credința, aici, nimeni nu mă judecă și nu mă face vită dacă fac pelerinaje la moaște.

Dragii mei, nu judecați ce nu cunoașteți, nu ridicați pereți mai înalți decât ați făcut-o deja, nu vă ridicularizați unii pe alții pentru o libertate pentru care mulți au murit – libertatea de exprimare! Această libertate nu înseamnă doar să aplaudăm pe cei de la Charlie Hebdo pentru că iată… au îndrăznit ce mulți ați fi dorit să îndrăzniți, dar înseamnă să ne tolerăm și noi unii pe alții și să nu îi jignim pe cei care simt să practice credința altfel decât o fac alții.

Libertatea de exprimare, începe cu respectul și în lipsa acestuia, devine altceva!

Este dreptul lor de a simți să meargă la moaște, așa cum este dreptul vostru să nu mergeți! Cât despre musulmani, încercați să mai băgați în aceeași oală milioane de oameni simpli, frumoși, cu câteva sute de extremiști vânduți banului și unor idei vechi de când lumea și pământul: terorismul!

Nu mai generalizați și nu mai stigmatizați ci încercați să înțelegeți, iar unde nu reușiți, respectați alegerea fiecăruia. Chiar și a femeilor cu văl! Deoarece ele știu cel mai bine că Libertatea ține de Interior și nu de Exterior!

Oamenii nu sunt vinovați că se nasc unde se nasc, în religia în care se nasc sau de culoarea cu care se nasc! Ei pot fi vinovați doar de alegerile pe care le fac de-a lungul vieții și… atât!

Foto. Ramona Sandrina Ilie