POEME CU CEASURI ŞI FLORI

 Ioan LILĂ

O scriitoare din Romania (Cîmpina prahoveană), Diana TRANDAFIR, pe care nu am avut onoarea să o cunosc, ca să-i sărut mîna cu veneraţie, a publicat două volume de poezie, care nu numai că m-au încîntat cu profunzimea sensibilă a autoarei, dar mi-au şi redat încredera în perenitatea artei poetice pe plaiul nostru Mioritic! Mai au timp poetele să se dedice poeziei? Casa, muncile zilnice, copiii… Ei bine, cînd talentul este incontestabil, poeta se detaşează de condiţia ei feminină şi scrie. Şi bine face!

Ziceam că este bine că se scrie mult în Romania. Parcă o mulţime de scriitori au stat ascunşi în spatele operelor lor. Eu nu sînt critic, nu am orgoliul ăsta, cum, de altfel, nu am nici un orgoliu! Îmi place să mă plimb pe străzile zilei şi să fiu întrebat cît este ora. Dacă am norocul ăsta; dacă nu, nu, îmi văd de drum. Mai ales că nici nu am ceas!

Cele două volume au titluri semnificative pentru valoarea lor: „Translucide” şi „Poeme cu ceasuri şi flori”. Să începem cu primul, care este, la fel ca şi celălat volum, structurat în trei capitole, deşi ele nu reuşesc să spargă unitatea tulburătoare a volumului: „Altă ninsoare”, „Inteligenţa umbrei” şi „Doamna cu rozariu”. Şi iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esenţa intimă a volumului structurat în tematici pline de graţie. Oglinda, de exemplu, cu toate tainele ei neînţelese, în care ne pierdem pe noi înşine şi ne regăsim parcă mai diafani! Şi iată poeziile: „Ochean” – „albul oglinzii”, „Ego” – „Nu mai rămîne decît apa oglinzii/ rece şi grea”, „Nocturnă” – „secunda întoarsă pe dos”, „Nume” – „lumina se unduieşte”. Alte poezii sînt picturale: „Roata” – „culorile ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona?) – „Pe glezna dreaptă înfloriseră/ cîteva lacrimi”, „Poezie” – „aplic un strat subţire de/ iluzie”, „August” – „holda seamănă tot mai mult/ cu singurătatea luminii”, „Situaţie limită” – „Cădeau norii din cer/ ca nişte sfinţi alungiţi/ de pe rama orizontului”, „Pastel matinal” – „rănile boltite ale dealului/ sînt înflorite”, „Frică” – „alături se întinde cîmpul/ cu floarea soarelui/ sus cerul cu nori cenuşii”, „Policrande” – „Pictînd aşteptarea/ pe sînii rebeli”. Trimiteri subtile la cultură: „Strigătul” la Brîncuşi – „Strigătul cocoşului/ umple golul cu lumină albă”, „Singurătate în cafenea” la Edgard Allan Poe – „Never more”, „Reglare de conturi” la Proust – „pagina cu salcîmi/ daţi în floare”, „În ceasul al doisprezecelea” la Gide –  „pentru o clipă m-am oprit din scris/ la: Constantin Trandafir ctrandafir10@yahoo.com sînd să alunece nu ştiu unde/ pânî de vultur murind”, „Noiembrie” la Lucian Blaga – „păsările se lovesc de peretele zilei”, „Altă ninsoare” Gauguin – „tabloul cu floarea soarelui”, „Pictură” la Biblie, „urma păsării în aer” –  „Ochiul” la Nichita Stănescu, „Naufragiu” la Henriette Yvonne Stahl. Şi vin acum la rînd poeziile pe care eu le-aş cita în întregime şi le-aş semna fără nici o ezitare, dar cum să o rănesc în felul acesta pe graţioasa scriitoare Diana Trandafir? Şi iată poeziile: „Veşmînt”, „Somn”, „Spectru”, „Întîlnire”, „Altă ninsoare”, „Noapte”, „Spectacol”, „Copilărie”, „Visul”, „După nuntă”, „Don Quijote”, „Istorie”, „Natură moartă”, „În van”, „Vameş”!

Şi citez la întîmplare, pentru a nu crea senzaţia că alung fluturii din aerul gîndirii: „Lucrurile privesc obosite/ de prea multe naşteri/ somnul începe în ele/ trece dincolo de mine/ prin sita îngerilor/ încearcă să nu mai existe/ decît prin venele lor albastre/ fragile/ de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Şi o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: „Piatra şi marmura/ îşi scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimite săgeţi/ ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduieşte în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni şi pe pulpe/ în vis de zeiţe şi zei nenăscuţi// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”)

2. „Unelte şi inorogi, sentimente. miresme amare”

„Oare cum e să fii/ căutător de comori/ printre ruine?” Aici este cheia, în aceste trei versuri, pentru a descoji aceste fructe şi a le gusta miezul savuros. O minimă observaţie, dar esenţială: cifra trei are o semnificaţie magică pentru Diana Trandafir. Nu la sfînta treime mă refer, ci la acel principiu care nu concepe, pentru a nu cădea, mai puţin de trei picioare la o masă.

Mărturisesc cu emoţie că sînt deja bătrîn (de vreo zece minute!) şi că îmi scriu cu disperare cărţile (bune, rele – nici nu mai are importanţă, pentru că nu mai pot să le public, şi mai sînt şi sărac pe deasupra şi pe dedesubt!). Şi, cu toate astea, cele două volume m-au captivat de la primele versuri, aşa că am lăsat totul la o parte şi m-am delectat cu aceste poezii după principiul (nefilozofic !), care susţine că prima impresie contează!

Iată prima poezie din ciclul „Unelte şi inorogi” O să observaţi imediat că inorogii poetei au gust de zăpadă! „S-a obişnuit să depăşească/ mereu linia continuă/ Locuieşte într-o ceainărie/ unde întoarce mereu/ cheiţa ceasului de pe perete/ Avea cîte un prieten/ la fiecare colţ de stradă/ dar au ajuns cu toţii în rai/ Cu cît lipsesc mai mulţi oameni/ cu atît sufletul lui acoperă totul/ şi începe să împrăştie/ un miros de mosc şi lămîie/ Duhul acesta micşorează/ cruzimea ceasului/ cu mecanism demodat/ atent la vedeniile din somn/ pînă trec podul” (“Curgere”)

Iată că am citat întreaga poezie care mi-a adus aminte de „La chanson d’un dadaïste/ qui avait dada o cœur/ fatiguait trop son moteur/ qui avait dada o cœur.“, dar aceste patru versuri nu scad cu nimic delicateţea poeziei, dimpotrivă. Acum ar trebui să fac un comentariu inteligent, dar mă abţin, pentru că poezia nu trebuie povestită, ea este emoţie pură sau nu este nimic! Să mai citez o poezie: „Aezii privesc spaţiul/ pînă devine concav/ madonele încep să se tînguie/ cu ochi rugători/ Sunetul harpei e doar/ o floare de carne/ strecurată într-o batistă împăturită/ ca un trifoi în album/ Catedralele îşi ştrangulează/ turnurile stropite cu var şi lumină/ incendiind noaptea/ pînă cînd se topeşte/ Iubitele dispar tot mai grăbite-n iatacuri/ să-şi devoreze captura/ o dată cu visul mîntuitor” (“Poetică”).

Ar trebui acum să citez poezia următoare „Blues” – „foc neclintit/ printre fluturii galbeni”. Sau „Clişee cu imagini”, cîntecul de lebădă al poetei Diana Trandafir! („nisipul trupului meu”). Toate poeziile au acel parfum indefinit al cuvintelor, ce sînt puse unele lîngă altele ca să redea emoţia pură a talentatei poete. „Mîngîierile tale/ din casa de iederă”, „În atelierul de potcovit inorogi/ viscolul se topeşte/ cu pleoapele strînse/ şi genunchii la gură”, „Există atîtea zăpezi/ din care să-ţi faci un contur”, „În jurul gleznelor mele/ şi în spaţiul curb dintre noi”, „încăperile goale/ despărţite de lume”, „Din harpă pot răsări/ oricînd/ două răsuflări gemene/ ca două aripi de ceară”, „Era seară şi apele verzi/ tresăltau deodată cu cerul”, „Dimineaţa miroase a măr fermecat/ şi a libelulă hrănită cu smirn: Constantin Trandafir <ctrandafir10@yahoo.com>ă”, poezia „Reduta” (pag. 42) ar trebui citată toată, penrtu că în ea s-a cuibărit arta poetică a poetei!

„Vrei să găseşti îngerul verde” – iată o culoare care apare obsedantă în poemele autoarei, şi bine face, pentru că verdele este culoarea eternităţii. Şi îi mai plac culorile roşu şi galben ( Gauguin). „Ia-mă la braţ şi plimbă-mi/ sufletul puţin”. „Mă îmbrac într-o piele de crin” (“La est de Eva”)

Poezia „Pe plajă” este de o candoare atît de delicată… încît trebuie să o citez toată: „Să ne întîlnim din nou/ unde ne-am iubit astă vară/ cu mîinile împletite/ topind şerpi între degete (iar o trimitere discretă, la „Thalasa” lui Macedonski!)/ şi sorbind seceta/ odată cu nisipul clepsidrei// Trupurile încă puteau să mai strige/ atît de puternic/ încît să cutremure cerul// dar noi am tăcut“. „degetele ei lungi/ ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”).

Şi acuma un „Avertisment”! – „poligonul de tragere/ unde se sălbăticesc stelele/ şi se fac păsări de pradă”! Găsim mai încolo şi „livada cu vişini” a lui Cehov! „Autumnală”, „Inocenţă”, „Anamneză”, „Sincronism”, „Fluiditate”, „Zbor”, şi „Căldură mare”, ar trebui citate în întregime, dar deja am depăşit măsura cu aceste minunăţii de poeme scrise cu sufletul şi cu talent!

Sfîrşit

Ioan LILĂ

Franţa

martie 2013