Lucian Boia o lumânare de zece bani

Lucian Boia o lumânare de zece bani

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 POLEMOS 

Lucian Boia a publicat la Editura Humanitas eseul „De ce este România altfel” şi am eu un bun prieten, care a vrut să mă cătrănească trimiţându-mi-l.

Un eseu, cum este acesta, exprimă o viziune personală, spune profesorul de istorie Lucian Boia (LB) care în 1989 avea 45 de ani, era major, vaccinat şi cu cotizaţiile de partid la zi. După ce i-am lecturat  eseul – 125 de pagini mici – îmi exprim şi eu părerea de cititor român.

Personal afirm că nu a scris o viziune analitică corectă despre România. Motivele pot fi diferite, începând cu cele ale unui eseu decomandat în acest fel până la o timpurie înserare cerebrală. Citind atent eseul, se ajunge la concluzia că LB este încă unul dintre cei ce aleg din istoria românilor doar acele evenimente sau personalităţi prin care poate să minimalizeze, dispreţuiască şi blameze tot ce a fost şi este românesc. O propagandă anti-românească veroasă străbate eseul de la un capăt la altul ce dezgustă şi intrigă pe orice român educat şi conştient. În mod cert, la fel împrăştie şi de la catedră studenţilor săi înjosiri, defăimări şi resentimente faţă de istoria românilor ceea ce este de o mare gravitate prin consecinţe. Şi acum să demonstrăm:

Începe eseul ca o leliţă cutremurată de ceva groaznic, făcându-şi cruce, scuipându-se în sân şi zicând maică, acesta-i un blestem! Istoria noastră-i un blestem. După care, fiind profesor de istorie cu  patalama îşi permite să intre în istoria românilor cum vrea, să o taie şi să pună pe tocător, să ne prepare un eseu cu miros şi gust stricat asemenea unui hamburger cu muşte verzi pe el. Începe din secolul XV-lea când toată Europa era grozavă – ce să spun, numai sateliţi în univers nu lansase încă – pe când noi, câţi om fi fost în Vatra Daciei  eram la marginea marginilor, necunoscuţi, neştiuţi, şi fără sânge specific, sânge pur sau albastru cum aveau slavii, cehii şi mai ales  ungurii puşi la mare cinste în Europa lui LB. Cât ne priveşte pe noi, nişte băştinaşi din Carpaţi cu hematologie dubioasă am inventat artificial noţiunea geto-daci şi apoi de români, iar Dracula lui Bram Stoker umbla după donatori de sânge albastru şi pur pe la elevaţii europeni din Panonia. Mai departe istoricul sfarmă piatră şi istoria românilor se ruşinează de limba noastră corcită din slavă şi turcă, plină plinuţă de împrumuturi masive – dacă ar fi avut cât de cât bun simţ istoric ar fi adăugat şi câte împrumuturi masive au făcut englezii care se laudă peste tot că au un dicţionar cu un milion de cuvinte. Mai departe – când ne-am  apucat de scris noi, ăştia fără rădăcini, acte de identitate, fără sânge albastru în noi şi cu limbă de împrumut – LB  să moară de ruşine nu altceva –  pentru că am scris numai în cirilice vreo patru sute de ani. Dacă s-ar muri numai din ruşine LB ar fi nemuritor, astfel ar avea şansa să afle cum a fost şi cu cirilicele pe capul poporului român. Poate vreun student de la Horticultură îi va spune că împărţirea Europei în „de Apus şi Răsărit” a început de aproape o mie de ani, dar primele aranjamente scrise apar după marea schismă de la 1054. Degeaba s-ar chinui vreun student de la Horticultură, sau de la Veterinară, să-l lumineze pe LB, că el le-ar propti în faţă că nu e nimic de capul nostru şi degeaba ne lăudăm cu unirea românilor de către  Mihai Viteazul, care era de fapt un copil din flori al unei grecoaice! Astfel sare LB de la una la alta, împroşcându-ne cu frânturi scoase din contextul istoric manipulându-le să-i iasă scriitura comandată. După ce l-a crucificat pe Mihai Viteazul – un simplu incident nesemnificativ în istoria poporului român – trece la grecii fanarioţi ce au domnit după ce au plătit Înaltei Porţi – celui care dădea mai mult a lui era scaunul domnesc – ca să ştim noi ce de nimic eram când de fapt Imperiul Otoman tăia şi spânzura ce vroia în această parte de Europa şi dă de înţeles că în restul Europei, aşa ceva nu era de conceput, acolo toţi regii şi viceregii se aşezau pe tronuri fără urzeli, otrăviri, omoruri şi fără arginţi. După fanarioţi, ȋncepe să ne demonstreze cum – am preluat modelele din afară după ce ne-am despărţit de „barbaria orientală” cum o numea Titu Maiorescu,- fără să specifice dacă barbaria orientală a fost adusă de cei ce ne-au cotropit de atâtea ori, sau ne-am dus noi peste ei şi le-am luat-o cu de-a sila. LB nu-i doar sărac cu duhul, dar câtă minte are o pune pe toată în acest eseu cu scopul de a ne denigra, de a ne umili si să ajungem la Primăria Capitalei să ne schimbăm numele, naţionalitatea şi cetăţenia, sau să o ştergem de pe plaiurile mioritice şi unde ajungem să facem rost de un buletin hematologic că suntem pur sânge arab, ca şi caii lor ce se lasă călăriţi de cei ce pun şeaua pe ei. Nu ne lasă LB până nu ne spune din nou, ce neam de nimic suntem printre ceilalţi mari europeni, luând  alfabetul latinilor, să ne dăm latini cu corcita noastră slavo-turcă, cum am plagiat noi constituţia de la 1866 de la belgieni, iar pictorul nostru naţional, Nicolae Grigorescu a pictat numai ţărănci, ciobănaşi şi caruri cu boi, noi nu am avut un Gauguin sau un Cezanne cum avea fiecare ţară, câte doi din fiecare la acea vreme. Nici Mihai Eminescu nu scapă  de  barda antiromânească a lui LB, care sare în sus la el să-i ia prestigiul şi renumele de poet naţional. Lucian Boia şi Roman  Patapievici! Sare de la una la alta şi ajunge să ne spună că suntem ţară fără oameni capabili şi aceste mari goluri nu au putut fi umplute decât cu străini având noroc cu grecii şi bulgarii din Imperiul Otoman şi evreii din Rusia Ţaristă. Cerule mare  ce de noroc am avut cu ăştia  şi  LB le deschide ochii şi bucureştenilor precizându-le că străinii din Rusia Ţaristă au umplut găurile capitalei, plus germanii şi ungurii. Vorbindu-ne de capitala noastră dâmboviţeană, aflăm că este opera arhitecţilor şi sculptorilor străini, iar Kiselleff a făcut un bulevard larg,  să poată intra armata ţaristă cu Regulamentele Organice în Ţările Româneşti după care nu mai vroia să plece. A câta ocupaţie rusească era domnule profesor de istorie?

Capitol nou – Complexul de inferioritate al românilor – diagnostic pus de LB, aşa şi scrie la pagina 33. De ce avem acest complex, vă spune LB – Moldovenii nu erau români, erau moldoveni iar Transilvania, ca stat, era un stat unguresc, nu românesc! Halo, LB să treci pe la casieria parlamentului unguresc! Ţi-a pus Viktor Orban un cec deoparte. Ştia de cec pentru că se repede ca un buldog în Şcoala Ardeleneană, pe toţi îi muşcă de parcă ar fi lobectomizat şi probabil urmează să dărâme statuia lui Gheorghe Lazăr care le-a adus şcoala romanească la Bucureşti. În starea de supraexcitare antiromȃnească în care atacă, urmează asaltul frontal la adresa naţionaliştilor nişte primitivi şi le agaţă de gât tinicheaua cu antisemitism. Aşa LB, ţine-te aproape de coloană, ştii că azi orice scriitură fără să ţintească antisemiţi, nu se ia în seamă acolo sus…

Ce-a mai rămas în jur ca istoricul LB să blameze, dezavueze pe domneşte, de ce este România altfel? Vă  spun, dar înainte trebuie să precizăm faptul că, fiecare ţară cu  poporul ei este altfel, de mii de ani, datorită a zeci de factori obiectivi, începând cu aşezarea geografică, suprafaţă şi bogăţii sau lipsa lor, clima şi relieful, firea şi obiceiurile, tradiţiile şi istoria lor. Da, are şi poporul român identitatea lui specifică, aşa cum este, este a lui! Nu trebuie să ai patalama de istoric ca să  afli acest adevăr, dar în acest eseu LB doseşte adevărul scriind ca Roller. Să trăiască mult şi bine, dar de vindecat nu se mai vindecă. Citiţi, a ajuns la demolarea Statului Naţional Unitar, nici nu mai e nevoie de iredentiştii unguri. La pagina 43: „Dacă Austro-Ungaria nu era înfrântă  „detaşarea” Transilvaniei n-ar fi fost chiar la îndemâna …românilor’’ Bravo, dom’ profesor universitar bucureştean, aşa se analizează un trecut istoric incontestabil cu dacă?? Păi, dă taică o fugă până în 1918 şi scoate-i învingători pe austro-ungari să nu mai poată românii „detaşa” Transilvania de la ungurii cu care au venit ei din Asia! Eşti penibil şi nu te opreşti, fiindcă nu-ţi dai seama: Istoricii români au „decis” că România Mare a fost un stat naţional unitar. „Unitar”, fireşte, a fost administrativ. Încă de la crearea României la 1859 s-a exclus formula federală sau autonomistă. Deşi ar fi fost firească omule, ai scris-o în deplinătatea facultăţilor mintale sau ţi-a fost dictată? Reciteşti-o şi explică-te! Ce formulă federală sau autonomistă trebuia să se pună între Moldova şi Ţara Românească la 1859? Nu înţeleg nici cum de istoricii au „decis” că România a fost un stat naţional unitar. Şi gata, s-a terminat, nu mai este fiindcă istoricii au „decis” atunci şi Lucian Boia acum? Vezi LB că naţiunea română te poate trage de urechi, băgându-ţi în cap că încă popoarele în spaţiul lor geografic se consideră naţiuni. Ai auzit cumva de Organizaţia Naţiunilor Unite? Da? Păi atunci, mai dă o fuguţă şi până acolo şi spune-le să-şi schimbe firma, că nu-i politicaly correct după mata!

Urmează pagini şi pagini fără nicio explicaţie sau analize istorice de ce România este cum este, din cauză că nu are caracter şi personalitate istorică, scopul lui este să ne defăimeze până la dezmembrare şi lichidare. Suntem numai la jumătatea eseului când scrie că noi, românii suntem şi analfabeţi şi subdezvoltaţi, că Maniu şi-a greşit ţara în care a crezut, iar scriitorimea şi intelectualitatea reprezentativă română de la Carol al Doilea şi până în zilele noastre  este specialistă în tămâiere şi ode, cu o excepţie: evreii care se integrează pe deplin în cultura românească, îmbogăţind-o. Surprinde, fiindcă are destulă dreptate, dar a uitat să scrie şi despre unii, din toate categoriile, care după 1989 au devenit specialişti în detractarea naţiunii române. LB pare o bonă cam petrecută, ce pune tot timpul evreimea în balansoar, legănând-o uşor şi fredonându-le o odă, oda plecăciunii, caci capul aplecat nu este antisemit. (citiţi pagina 57)   

Ajungând în vremea lui Carol al Doilea, are ocazia să scrie că  românii nu au onoare în comparaţie cu finlandezii. Finlandezii s-au opus invadatorilor sovietici, noi nu. S-a bătut multă monedă pe acest fapt istoric de netăgăduit. Este însă o mare diferenţă: în spatele finlandezilor erau norvegienii şi suedezii, în spatele nostru erau ungurii. LB ştie acest amănunt esenţial, dar e şi ticălos prin omisiune mai ales că scrie românii au cedat rând pe rând. Ticălos e puţin şi blând zis pentru că ştie că nu românii nu au avut onoare ci regele şi camarila lui, românul, soldatul român era gata să se jertfească pentru patrie, dar a primit ordin de retragere.

La sfârşit, expun telegrafic: minţim, corupem şi am romanizat România!! (pag.71) Din secolul XIV-lea până astăzi, românii par să bată pasul pe loc: nu au urcat nici o treaptă comparativ cu celelalte naţiuni (pag. 89). Mahalaua românească între paginile 91-96. Mai sunt românii o naţiune şi pe cinci pagini demonstrează că nu: ne lipsesc germanii şi evreii. În epilog, devine grav şi important apoi se desumflă: în ce mă priveşte nu am nici o soluţie. Ştiam, am citit eseul, nu pentru soluţie l-ai scris, ci să faci pe placul duşmanilor naţiunii române. Sau nu avem?

(Februarie 2013, Winnipeg – Canada)