Marian Filip – ultimul ”cowboy” romantic!
7 min read
Georgeta RESTEMAN
Deşi iubitoare de muzică bună, fără a mă declara o cunoscătoare în domeniu, trebuie să recunosc că, alături de muzica pe care sufletul meu o poartă mereu în el, savurez genuri muzicale diverse, de la genul clasic la pop-rock sau, de ce nu, chiar la hip-hop-ul trăznit al timpurilor şi mai trăznite pe care, din păcate, le trăim. În contextul în care mi s-a pus pe inimă îndemnul de a scrie despre un gen mai puţin „gustat” şi abordat de muzicienii contemporani de pe mioriticele noastre plaiuri, aş vrea să vă întreb, mai ales pe cei de vârstă apropiată cu mine, care dintre dumneavoastră nu-şi aminteşte de „Suzana” anilor ’70-’80, în care filmele cu John Wyne erau la mare preţ şi noi, cei care de-abia „făcuserăm ochi” prin cotloanele unei societăţi nu prea blânde cu destinul nostru, ne şi vedeam prin preeria americană căutători de comori şi aventură? Doamne, ce mai ţopăiam şi ne distram de parcă toată lumea era a noastră! Tineri, plini de viaţă, neînfricaţi şi dispuşi să punem la mezat totul pentru a deveni actorii principali în teatrul propriilor noastre teribilisme! Cred că aţi intuit deja că este vorba despre „country music”, nu?!
Cu siguranţă că vă întrebaţi ce mi-a venit de-am abordat acest subiect, eu poet, scriitor debutant în jurnale de călătorie, publicist în devenire? Nu vă impacientaţi, vă voi dezvălui imediat! Fiind redactor-editor al Revistei ProLitera, publicaţie online găzduită de site-ul Radio ProDiaspora, în vara lui 2012, pe când mă aflam în insula Afroditei – Cipru, într-o emisiune radio la care a fost invitată Roxana Sava, alias Anisia, fosta mea colegă de serviciu, am auzit-o cântând cunoscuta piesă a lui Willie Nelson, „Crazy”, în duet cu Marian Filip. Cine-o fi acest om, în acel moment nu m-am întrebat dar la un interval de timp relativ scurt, în grila de programe a aceluiaşi post de radio a apărut o emisiune nouă, realizată de însuşi Marian Filip şi purtând titlul uneia din piesele sale – „Cântă cu mine”, emisiune cu şi despre muzică country. Ascultând periodic emisiunea orădeanului de care mă legau indirect fire nevăzute având rădăcinile spirituale înfipte în meleagurile din care plecasem nu demult, s-a reactivat, oarecum, locul rămas gol cu ani urmă, al Suzanei celei fără pereche de care mă bucuram ca un copil în vremurile tinereţii. Reascultând muzica lui Willie Nelson, Dolly Parton, a neasemuţilor Eagles – preferaţii mei, dar şi a clujenilor de la Desperado „cu cazanul” lor cu tot, şi fredonând nu o dată inconfundabilii „nemuritori de foame”, am realizat că, de fapt, muzica lui Marian Filip îţi umple sufletul, te atrage rapid în vârtejul ameţitor al ritmurilor country purtându-te, inevitabil, dintr-un colţ în altul al trăirilor proprii de la agonie la extaz şi invers, dar şi aducându-ţi zâmbetul pe buze şi conferindu-ţi o stare de bine, mai ales când îi asculţi piesa care dă şi titlul albumului realizat de curând, „Lampa lui Aladin”! Şi uite-aşa, am ajuns să „facem cunoştinţă” – impropriu spus, pentru că faţă în faţă ne vom vedea la concertul din 20 februarie 2013 din Oradea la care voi participa cu plăcere.
Nu intenţionez să fac o prezentare a biografiei artistului, i s-au alocat pagini întregi în jurnalele bihorene şi, cu siguranţă, despre Marian Filip se va mai scrie mult de acum înainte. Dacă sunteţi curioşi, puteţi accesa, spre exemplu, link-ul următor şi veţi obţine informaţii despre controlorul de zbor, omul şi, mai ales artistul Marian Filip: http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-3/country-man-marian-filip-e-controlor-de-trafic-politician-si-muzician-94919.html, sau pagina sa web, www.marianfilip.ro.
Dar haideţi să parcurgem puţin universul muzical al „country-man”-ului „răsfoind” pagini de suflet răsădite în tumultul trăirilor interioare ale textierului, compozitorului şi interpretului de muzică country, Marian Filip.
Mă voi referi în speţă la albumul pe care de-abia aştept să-l aşez în fonoteca personală, „Lampa lui Aladin” şi ale cărui piese mă trezesc adesea fredonându-le în diverse momente ale zilei. „Muzica este o prelungire a personalităţii mele”, ne spune Marian Filip la prima „degustare”, pe frontalul paginii sale web şi nu glumeşte, pentru că ascultându-i muzica ai şansa reală să descoperi adevărata sa structură interioară. Albumul conţine 13 piese („Fecioară” fiind ca zodie, cu siguranţă că este cifra lui norocoasă, v-o spun din proprie experienţă!), dintre care cinci sunt compoziţii proprii, pe versurile sale, alte cinci piese sunt adaptări după piesele unor cântăreţi country cunoscuţi, ca Willie Nelson, Mark Knopfler, Norah Jones, dar textele îi aparţin şi trei „cover”-uri.
Deşi aflate sub „umbrela” unei piese cu tentă uşor umoristică, „Lampa lui Aladin”, în care se intersectează fiorii copilăriei cu trăirile intense ale maturului de acum, pe firul unei binecunoscute poveşti în care speranţa este o iluzie ascunsă în „duhul dintr-o lampă”, fiecare piesă a lui Marian Filip este, de fapt, o poveste, poate chiar o poveste adevărată din ceea ce artistului i-a fost dat să trăiască. Fiecare dintre compoziţiile sale sunt de un lirism aparte, cu treceri de la un palier muzical la altul, reuşite şi în deplină concordanţă cu esenţa versurilor pe care au fost compuse. „Cântă cu mine”, un îndemn cu nebănuite dedesubturi, este o altă frumoasă piesă care dezvăluie, atrage şi incită, fiind, cu siguranţă, oglinda unei întâmplări pe cât de reale, pe atât de actuale, în condiţiile unei societăţi dure care nu ţine cont de sentimente, de idealuri, de sensibilitate, exprimând prin muzică şi vers un sacrificiu existenţial în mare vogă.
Ca poet, este firesc să trec prin filtrul sufletului şi minţii deopotrivă, fiecare text şi de cele mai multe ori în versurile cântecelor artistului este lesne de observat faptul că regăsim strigătul celei mai nobile simţiri, iubirea, îmbrăcând forme diverse, exprimând trăiri de o rară sensibilitate. Starea de visare din piesa intitulată „Vis” şi interpretată în duet cu tânăra şi talentata artistă Alexandrina Chelu – la fel de orădeancă precum Marian Filip, nostalgia clipelor petrecute în prezenţa iubitei misterioase din „Prima noapte”, cu tumultul de trăiri a căror frumuseţe şi unicitate te determină să împleteşti speranţe pe meterezele timpului, „Cândva, în viitor”, iată doar câteva din elementele cu care frizează Marian Filip în suita celor 13 piese din album.
Analizând atent şi pe cât posibil obiectiv piesele spre care Marian Filip s-a aplecat şi le-a preluat din repertoriul unor cântăreţi cunoscuţi ai genului, prin textele pe care le-a scris şi le-a adaptat acestor melodii se observă sensibil abordarea unei tematici încadrate în acelaşi registru, cu bucuriile şi dezamăgirile inerente, înşiruite într-o curgere lină spre acelaşi cel mai frumos şi mai nobil sentiment ce ne este dat fiecăruia să-l trăim, iubirea. Artistul îi cântă iubitei, („Îţi cânt”), visând la „Stele”, bătătorind cu speranţe cărările pline de dor („În drum”) spre universul unei iubiri fără de seamăn, traversând momentele de maximă intensitate exprimate în cover-urile înscrise pe album („Crazy”, „For the good times”, „Always in my mind”), urmând ca în piesa din final, artistul să revină cu picioarele pe pământ strigând în gura mare: „Trage-mi una ca să mă trezesc”, cu toate că… „Au trecut doi ani şi-un pic […]Ca şi cum n-a fost nimic […] Nu te am dar te iubesc”.
Cu siguranţă, ascultând în interpretarea lui Marian Filip toate aceste piese pe care le-am amintit filtrându-le prin pânzele nevăzute ale sufletului de poet, vă veţi convinge nu numai de vocaţia, de acurateţea interpretării artistului, ci şi de faptul că este, aşa cum s-a mai afirmat nu o dată, un romantic incurabil, un suflet sensibil care prin arta sa reuşeşte să transmită audienţei aceleaşi nobile trăiri.
Nu sunt o cunoscătoare a elementelor de critică muzicală şi nici nu intenţionez să recurg la tehnicile ei aici, eu exprim doar ceea ce transmite pentru simplul ascultător şi iubitor de artă a sunetelor în acelaşi timp, muzica interpretată şi compusă de către Marian Filip, un ultim cowboy romantic de pe malul Crişului Repede. Dar ca să vă convingeţi, vă invit să pătrundeţi cu încredere în universul artistului, savuraţi-i muzica, fără a uita nicio clipă să chemaţi „duhul” din „Lampa lui Aladin” pentru a vă împlini dorinţele!
Georgeta Resteman
Săcuieu, Cluj
18 februarie 2013
