Lui nea Iancu Caragiale

 Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

 Chiar dacă anii trec agale

Şi-n raiuri ochii şi-a deschis,

La fel şi azi, prin ce a scris,

E viu nea Iancu Caragiale ;

Îl regăsim în mod burlesc,

Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,                                        

“La Moşi”,”La poştă”, la taifas,                            

Unde-i “Boborul” românesc,                                     

În vreo “Fifină” , “Marghioală”,

Sau în vreun Rică, Pristanda,

La vreo  “Pastramă trufanda”

De pe “La hanul lui Mânjeoală”,

În cei de-şi vând, simandicoşi,

Un Farfuridi, orator, 

Un Dandanache, luptător,

“Parlamentarele gogoşi”,

În “mizerabili”, “moftangii”,

“Bampiri, corupţi, bibici, mişei”

Împiedicându-ne de ei

Aproape-n fiecare zi…

Şi-apoi, “rezon !”, aproape toţi

Ce-avem “famelie” o ştim,

Un “Domnul Goe”-l regăsim

Printre copii, printre nepoţi !

Iar când vedem, nu e bizar,

Ca-n Franţa, Anglia, faliţi

Cu vile, bani şi…nemunciţi,

C-ar fi ceva…”curat murdar” !…

Dar venerabilu-i etern

Şi “admirabil” şi “sublim”,

Cu-o vorbă ce-o tot auzim :

De unde bani ? De la guvern !…

Şi chiar de a umblat haihui,

La Haimanale fi’nd născut !

Jupânu’ Iancu, din trecut, 

A fost şi e la locul lui,

Că de-aia azi mă-ntreb şi-oftez,

Privind ce fac “mişeii”-n stat,

Şi nu-s…nici vorbă, turmentat !

Cu cine oare-am să votez ?!

Valeriu Cercel