Monarhia romana. Inceput frumos, final rusinos (5)

Inceput frumos, final rusinos. Monarhia romåna (5)
Partea I. Regele Mihai I påna la 23 august 1944

Autor: Aurel Sergiu Marinescu

Continuam prezentarea unor extrase din revista franceza „Cavalcade – Le magazine français de classe internationale”, nr.93 din 15 ianuarie 1948.
Regina Elena se nelinisteste. Mihai rezista noilor ocupanti. Våsinski se irita. „Dodo” incurajeaza reconcilierea. Iata un minister comunist. Regele il regaseste pe Patrascanu ca ministru de justitie, pe Bodnaras ca secretar de stat, sef al politiei secrete. Maniu, sef national-taranist e arestat si judecat; Maniu era un sprijinitor al regelui. Regimentul de Vånatori de garda e dizolvat. Ajutorul american e refuzat, se doreste alianta cu Tito. Deasemeni ajutorarea lui Markos…
Regina mama decide sa sfårseasca cu ceea ce este in ochii ei „politica lui Dodo”.
– Tu trebuie sa rupi cu aceasta femeie. Ea joaca pe cartea rusilor, contra noastra.
– Ea mi-a jurat ca a rupt cu amicii ei comunisti, si eu o cred! raspunde Mihai.
– Aceasta creatura te pierde. Goneste-o. Casatoreste-te cu Margareta a Angliei sau cu Charlotte a Belgiei. Sovieticii nu vor mai indrazni nimic contra ta. Margareta este incåntatoare, Charlotte deasemeni, frumoasa si fina ca mama sa, biata Astrid…
Regele Mihai nu vrea sa auda nimic. „Dodo” alearga indata. Mihai se lasa imbrobodit. Totusi este nelinistit. Ana Pauker inlocuieste pe Tatarescu la externe. Ultimul sprijin cade. Elena poate are dreptate. Trebuie sa se intoarca spre occident… sa se casatoreasca.
Pentru a-i forta måna, Elena a luat avionul pentru Londra. Doua avioane de vånatoare rusesti o urmaresc si forteaza aterizarea avionului ei. E prea mult. Mihai declara ca vrea sa mearga la Londra la casatoria Elisabetei. „Dodo” se tåraste la picioarele lui. El nu cedeaza. Si, lucru straniu nici presedintele comunist al consiliului, nici Ana pauker, nu se opun la aceasta calatorie. Sperau ca Mihai nu va reveni? Sau aveau incredere in farmecul lui Dolly, dragostea ramasa ostateca?”
*
Desi avansam putin cu istoria vietii ultimului rege al Romåniei, o facem din dorinta continuitatii acestui senzational articol in care se arata complicitatile necunoscute la tradarea de la 23 august 1944.
*
Ana cåstiga cursa logodnicelor. La Londra, Mihai locuieste la Clardige, alaturi de vara sa Thérèse d’Orleans Bragance. Se sopteste ca poate… Elena insista pentru a obtine måna Margaretei, dar ea este, dupa Elisabeta, mostenitoarea eventuala a tronului. Mihai ar trebui sa renunte la al sau, spune dl.Atlee. Si regele George nu doreste mariaj cu un suveran care se clatina. El vrea ca „Bud” dupa „Lisbet” sa faca o casatorie din dragoste ca si el cu regina. El nu admite istoria „Dodo”.

Elena face alte proiecte: fiicele Iulianei a Olandei, fiicele contelui de Paris, principesele scandinave, dra Mountbatten, verisoara printului Philipes si a Elisabetei… Ori iata ca inainte de ceremonia nuptiala a acestora din urma, Mihai intålneste pe vara sa, Anne-Charlotte de Bourbon-Parme, cu trei ani mai mica decåt el. Si iata si de o parte si de alta „le coup de foudre”.
Ana nu este o femeie dificila. In 1939, la 16 ani, a fugit intr-un avion in fata inaintarii nazistilor (sta prost cu pregatirea scolara ca si Mihai, n.n.). Ea a deschis la New York un magazin de moda pentru a-si cåstiga existenta (alta informatie mai credibila este ca a fost vånzatoare la marele magazin Mayo’s, n.n.). Ea a facut campania din Italia ca infirmiera de ambulanta cu armata generalului Juin (alta informatie este aceea ca a fost soferita masinii generalului Juin, n.n.). Inainte de a implini 20 de ani ea avea Crucea de Razboi. Este o descendenta a lui Louis Philipe. Mihai si-a fixat alegerea.
Dar se va intoarce el in tara? El o iubeste pe Ana, nu tronul. Dar ar vrea sa faca din Ana o regina. In plus, nu-l cheama datoria?
Ana consultata, ii acorda toata increderea. Ea nu se teme de revederea lui „Dodo”. Aceasta incercare nu-i displace. Mihai nu este decis. El telefoneaza lui Carol, care ii spune: „intoarce-te in tara si cere cel putin o pensie”. Mihai consulta pe Churchill: „nu trebuie sa cedezi”, exclama batrånul. Si Bevin aproba. Mihai pleaca cu radioasa Ana, långa Leopold al Belgiei si principesa de Rety; inca un cuplu caruia dragostea poate sa-l coste tronul. Pe urma, Elena si Mihai iau trenul pentru Bucuresti. Ceea ce s-a intåmplat acolo in ultima intrevedere cu „Dodo” nimeni nu si-a luat libertatea s-o spuna, daca cineva a stiut-o. In fata lui, Mihai a gasit deasemeni pe Ana Pauker. Mihai n-a vazut-o. Ea s-a multumit sa trimita oamenii ei (Groza si Dej, n.n.). La Sinaia, telefonul suna la miezul noptii, in ziua de 29 decembrie. Douapsrezece ore mai tårziu, in palatul inconjurat de trupe comuniste, Mihai semneaza abdicarea pe care mai tårziu o va declara ilegala. Cel care a primit-o a fost Bodnaras, parasutistul din 1943, venit sa invete pe metresa lui Mihai, sa faca din el un adevarat rege. Si tot Bodnaras este acela care ii da lui Mihai primul pasaport romånesc cu stampila republicii populare, ca el sa poata porni spre exil si spre dragoste”. Sfårsit
*
Crescut in mijlocul femeilor, mama sa, matusa sa ducesa de Solito, tinere printese, dar deja triste; amåndoua sotiile unor barbati usurateci, amåndoua parasite; bunica sa, miss Saint-John, Magda Lupescu – metresa tatalui sau, Dodo, propria amanta si vointa Anei Pauker, autorul reportajului din Calvacade nu avea sa stie ca in viata acestui om, incapabil in decizii, care a fost påna aici dirijat ce sa faca, a aparut Ana, sotia sa, care l-a dirijat, a luat decizii si mai tårziu Margareta, prima din cele 5 fete ale sale a continuat aceeasi pozitie de a decide si a lua hotaråri. Sunt multe dovezi in acest sens.
Fostul rege Mihai a demonstrat, in multe ocazii, o imatura judecata. El chiar afirma indirect cele de mai sus intr-un interviu dat revistei „22” din 2-8 septembrie 1997 cånd afirma ziaristei Gabriela Adamesteanu: „In special cånd tatal meu nu mai era in tara, daca n-ar fi fost mama, nu stiu cum as fi suportat eu…” De exemplu. In primavara 1944, in timpul unui bombardament, un avion LIBERATOR a aterizat fortat pe o sosea. Avionul deloc avariat, era in perfecte conditiuni. Mihai care, deja fiind mecanic auto, se interesa de motoare de avion si lua si lectii de pilotaj al avionului cu comandorul Udritchi, a dorit sa inspecteze si piloteze avionul american; impreuna cu profesorul de zbor au decolat. Aflati in aer, s-a dat alarma. In spatiul aerian romånesc intrasera avioanele de bombardament si vånatoare americane, venite din Italia, baza Foggia, prin Jugoslavia. Desigur ca la vremea aceea legaturile sol-avion nu existau ca astazi, astfel incåt Mihaita se plimba linistit pe cerul patriei satisfacåndu-si curiozitatea. In acest timp de pe aerodromurile militare din Ploiesti, Buzau, decolasera avioanele de vånatoare romåne si germane, zburånd in intåmpinarea avioanelor dusmane. Pe aerodromul militar Råsnov domnea panica la gåndul ca vreun avion de vånatoare romån sau german ar fi zarit un avion american singur, purtånd insemnele USA plimbåndu-se in spatiul aerian! Norocul a fost ca desi nu cunosteau situatia c-dor Udritchi si tånarul suveran au aterizat pe aerodromul militar.
Capitolul 23 august 1944 este lung incåt merita un studiu si articol separat. Pe scurt insa, un grup de conspiratori din ministerul de externe, in frunte cu Gr.Niculescu Buzesti, ambitiosi, dornici de cariere stralucite si in legatura – unii dintre ei – cu serviciile engleze s-au constituit intr-o organizatie contra lui Antonescu sub pretextul „salvarii tarii”.
Contactul acestora cu regele a fost facut prin I.Mocsony-Stårcea, dusman de moarte al maresalului si cu dorinta de razbunare pentru conflictul avut cu el si care gratie reginei-mame ramasese secretar la palat. Nu fusese greu sa-l convinga pe rege sa faca jocul conspiratorilor de vreme ce regina Elena purta o ura viscerala contra maresalului si bineinteles mai era acolo secretarul si prietenul, fostul coleg de „liceu” al lui Mihai, Mircea Ioanitoiu. Printr-un om al palatului gen.Sanatescu a fost usor luata legatura cu cåtiva generali, fie dati afara din armata ca incapabili, fie trecuti in rezerva sau ei insasi au demisionat la venirea la putere a gen. Antonescu: Aldea, Damaceanu, Racovita s.a. Cu totii un fel de „mos Teaca” care nu doreau si nu puteau reorganiza si moderniza armata. Regele Mihai in toata conjuratia a jucat rolul de paravan, decorul „factor constitutional” iar sefii partidelor istorice au fost manipulati de abilul Gr.Niculescu Buzesti, ginerele printului Stirbey. Apoi cum a decurs lovitura se stie.
In timp ce inca din 1942, de la Casablanca, SUA si Anglia declarau continuu ca pentru Germania si aliatii sai nu exista alta cale decåt capitularea neconditionata, asa-zisii politicieni romåni si regele, din necunostinta, naivitate si minciuna au tot sperat si crezut ca ei au incheiat un armistitiu. Ca proba prezentam Proclamatia regelui catre tara data in seara zilei de 23 augut 1944.
„Romåni, in ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit in deplina intelegere cu poporul meu (minciuna, n.n.) ca nu este decåt o singura cale pentru salvarea Tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite.
Un nou guvern de Uniune Nationala a fost insarcinat sa aduca la indeplinire vointa hotaråta a tarii de a incheia pace cu Natiunile Unite. Romånia a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite. (Alta minciuna: armistitiul nu a fost oferit, ci o capitulare neconditionata, n.n.).

Foto.Regina Ana in perioada tineretei.
Romåni, Poporul romån intelege sa fie stapån pe soarta sa. Oricine s-ar impotrivi hotarårii noastre, liber luate si care nu atinge drepturile nimanui, este dusman al Neamului nostru. Ordon armatei si chem poporul sa lupte prin orice mijloace si cu orice sacrificii impotriva lui. Toti cetatenii sa se strånga in jurul tronului si al guvernului pentru salvarea patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune vointei poporului si este tradator de tara. (Guvernul conspiratorilor Sanatescu, Niculescu-Buzesti, Aldea, Patrascanu este egal cu poporul, n.n.).
Romåni, Dictatura a luat sfårsit si cu ea inceteaza toate asupririle. Noul guvern inseamna inceputul unei ere noi, in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate. Alaturi de armatele aliate si cu ajutorul lor, mobilizånd toate fortele natiunii vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena, pentru a elibera pamåntul Transilvaniei noastre de sub ocupatia straina.
Romåni, de curajul cu care ne vom apara cu armele in måna independenta impotriva oricarui atentat la dreptul nostru de a ne hotari singuri soarta depinde viitorul tarii noastre. Cu deplina incredere in viitorul neamului romånesc pasim hotaråti pe drumul infaptuirii Romåniei de måine, a unei Romånii libere, puternice si fericite” (ss) Mihai R.
Dånd ascultare Proclamatiei regelui lor care ii mintea ca fusese in intelegere cu poporul, nu cu o gasca de conspiratori, si le mai spunea si ca Natiunile Unite au oferit un armistitiu Romåniei, pe care l-a acceptat, ostasii romåni de pe frontul din Moldova si-au parasit pozitiile si au plecat acasa. Minciuna regala cu armistitiul a costat 150.000 de barbati romåni care au fost „vånati” de rusi, luati in captivitate dupa ce au fost dezarmati, dezbracati si batjocoriti.
A stiut el oare cånd avea guvernul sau, sau mai tårziu, ca la Balti (Basarabia), rusii au dus peste 50.000 de „prizonieri” din cei ce nu mai luptasera contra lor, incepånd cu Proclamatia regala, din care peste 80% erau romåni iar restul cehi, polonezi, unguri, italieni si germani?
In nord-estul orasului, unde curge råul Raut si se formeaza mlastini si balti, acolo NKVD-ul a amplasat lagarul inconjurat de garduri inalte de sårma ghimpata. Deci lagarul era plasat intre baltile orasului Balti si actuala fabrica de blanuri. Foamea, frigul, lipsa de igiena, umezeala smårcurilor au produs decese fara numar. Chinurile acestor prizonieri au fost de neinchipuit.
Din acest lagar putini au evadat; care au fost prinsi au fost mitraliati, iar putinii ascunsi s-au facut cunoscuti dupa destramarea URSS.
Din declaratiile si relatarile celor cåtiva evadati s-au descoperit faptele NKVD-ului savårsite la Balti. Toti cei 50.000 de prizonieri au fost impuscati in ceafa de NKVD si aruncati in santurile smårcoase pe care singuri si le-au sapat la ordin. Odata aflate aceste atrocitati, in 1991-92 s-au facut sondaje sapåndu-se in mlastini iar rezultatele au fost cutremuratoare. Sapele si lopetile n-au mai putut fi folosite din cauza multimii scheletelor din aceste locuri mocirloase. Crestinii au facut o piramida de oase si cranii strånse pe un loc uscat, peste care au asternut mari cantitati de pamånt batatorit, peste care sus pe aceasta colina s-a asezat o troita, darul crestinilor din Rascani, apropiat de Balti. Dupa o slujba de sfintire savårsita in mai 1992 s-a lansat chemarea ca pe aceste locuri sa se construiasca „Biserica Oaselor”.
A aprins oare o lumånare acest fost rege in memoria acestor victime sacrificate cu ajutorul sau? L-a zguduit constiinta sa, azi cånd pozeaza in cucernic crestin ortodox, pentru cele petrecute la Balti; pentru ostasii adunati de rusi in lagarele Focsani, Iasi si alte lagare improvizate dupa 24 august 1944 si transportati – considerati prizonieri de razboi – in strafundurile Siberiei de unde prea putini s-au mai intors?
Polonezii, cu conducatorii lor, au facut din Katyn, locul unde NKVD a executat prin impuscare in ceafa 15.000 de militari polonezi luati fara lupta, un loc cunoscut in lumea intreaga, un simbol al crimelor sovietice si au fortat pe Gorbaciov sa-si ceara scuze.
Romånii in frunte cu fostul rege, care si acum are zvåcniri de fost conducator, in ceea ce priveste ce s-a intåmplat la Balti, unde NKVD-ul a executat prin impuscare in ceafa 50.000 de militari romåni, luati fara lupta si fara nici o rezistenta, tac de peste 15 ani si din lichelism si lipsa de patriotism vor tace in viitor.
Sa fie clar ca, in lumina documentelor, nu a declaratiilor diferitilor conspiratori sau a celor legati intr-un fel sau altul, nu in lumina declaratiilor fostului rege care isi aroga astazi – cånd nu mai este in viata niciun conspirator – rolul cel mai important in organizarea actului, contrar adevarului, actul de la 23 august a fost facut avånd la baza cåteva motive:
In primul rånd de dusmanii personali ai maresalului care au intrat in actiune in 1944 pentru a-l impiedica sa obtina si sa incheie un armistitiu favorabil tarii, tratånd inca din 1943 cu aliatii pe diferite cai.
Primul grtup a fost acela de la Ministerul de externe, dusmanii care formau triumviratul Gr.Niculescu-Buzesti (pentru ca la scoala erau trei Niculescu, ca sa se deosebeasca de ceilalti si-a adaugat la numele de familie numele cartierului in care locuia Buzesti, ceea ce ii dadea si un lustru de boier, multi confundåndu-l cu boierii Buzesti), T.Pogoneanu si I.Mocsony-Stårcea; La care mai tårziu s-a adaugat George Duca care s-a pus in slujba lor spre a torpila discutiile ambasadorului F.Naum cu ambasadoarea sovietica Kolontay (in numele guvernului), intervenind la amabsadoare sa nu se incheie nicio intelegere cu Antonescu si in care sa nu aiba incredere.
Alt grup era acela de la palat unde maresalul luptånd impotriva camarilei isi facuse dusmani de moarte care au determinat si au influentat „decorul” rege, in ultima instanta arestarea lui Antonescu la 23 august 1944. Trimiterea pe front a lt.col. Tomescu, adjutant regal si simpatizant legionar pentru ca l-a sfatuit pe rege sa mearga in capitala la rebeliune si sa arbitreze conflictul cu legionarii, apoi trimiterea pe front a ofiterului Vergotti –„protejatul” reginei-mame; tentativa cu scandalul de a trimite pe front pe I.Mocsony-Stårcea – toate cu scopul asanarii atmosferei de la palat, au declansat resentimentele suveranului si in special ale mamei sale, la care desigur s-au adaugat cele ale lui Stårcea, Ioanitoiu s.a. Nu trebuie neglijat ca serviciile de informatii engleze au avut rolul lor cåt si grupul militarilor care fusesera trecuti in rezerva de catre Maresal sau ei insisi demisionasera la venirea la putere a generalului Antonescu cu care avusera conflicte inainte: Generalii Sanatescu, Aldea, Racovita, Damaceanu s.a. si care normal mai aveau legaturi cu alti ofiteri aflati in armata.
Sa fie clar: razbunarea impotriva maresalului, dusmania si ura, ele au fost adevaratul motiv al actiunii complotiste. (va urma)
Aurel Sergiu Marinescu

Nota. Cu nr.33 (384), 30 august 2007, a inceput publicarea unui vast material istoric privind Casa Regala romåna, in special viata si activitatile ex-regelui Mihai I. Materialul va fi publicat in patru parti: Partea I. Regele Mihai påna la 23 august 1944; partea a II-a. Perioada 23 august – abdicarea din 30 decembrie 1947; partea a III-a va cuprinde activitatea si neactivitatea ex-regelui Mihai in exil, in perioada 30 decembrie 1947 påna dupa 1990 (revenirea in tara), si partea a IV-a, atitudinea noua fata de neocomunisti si cea de-a doua abdicare. Materialul – care va fi publicat in serial, timp de mai multe saptamåni, este sustinut de documente, lucrari publicate, articole din presa straina si romåna si se bazeaza strict pe ADEVAR; adevar care trebuie stiut asa cum a fost, placut sau dureros. Nu este inutil sa precizez ca responsabilitatea pentru cele scrise imi revine in totalitate. (Va urma)