Restituiri – Un mesaj botoșănean la moartea lui Aron Densușianu

Restituiri – Un mesaj botoșănean la moartea lui Aron Densușianu

Autor: Ionel Novac (Bucureşti)

La 2 septembrie 1900, la Iași, după o viață pusă în slujba luptei pentru drepturile românilor transilvăneni și cu sănătatea zdruncinată, trecea la cele veșnice profesorul, avocatul și omul politic care a fost ardeleanul Aron Densușianu. Născut la 9 noiembrie 1837 la Densuș (Hunedoara), a urmat, cu mari întreruperi, cursurile școlii militare din Hațeg și ale gimnaziului din Blaj (absolvit în 1860), apoi pe cele ale Academiei de Drepturi din Sibiu, pe care o termină în 1864.

După o carieră strălucită, derulată pe parcursul mai multor ani la Sibiu, Făgăraș și Brașov, din cauza ostilității autorităților locale, dar și a singurătății pe care o simțea tot mai mult în ultimii ani, în toamna lui 1880 Aron Densușianu se stabilește cu familia la București. Aici spera să găsească un teren mai favorabil realizării planurilor și aspirațiilor sale, dar și să ocupe un loc de profesor la Universitate. Însă la București nu va rămâne decât un an, deoarece în toamna anului 1881 catedra de limba și literatura latină a Universității de la Iași devine vacantă, iar acesta solicită și i se aprobă postul de profesor suplinitor.

După obținerea cetățeniei române (1882) și susținerea concursului pentru ocuparea catedrei ieșene (1883), Aron Densușianu, membru corespondent al Societății Academice încă de la 14 septembrie 1877, este numit profesor titular, prin decret regal, în ianuarie 1887. Post pe care îl va ocupa până la moartea sa, survenită în deplină maturitate profesională, la 2 septembrie 1900.

Trecerea neașteptată la cele veșnice a profesorului și militantului politic Aron Densușianu a dat naștere unui emoționant val de regrete și compasiune în rândul tuturor celor care l-au cunoscut, i-au fost colegi ori studenți sau doar au auzit de el. Astfel că, zile la rând, zeci de scrisori și telegrame de condoleanțe, atât din întreaga țară, cât și din străinătate, au sosit pe adresa familiei, fie direct doamnei Densușianu, fie adresate copiilor Elena și Ovid, ultimul la acea dată profesor la Facultatea de Litere din București.

În rândurile care urmează prezentăm mesajul trimis lui Ovid Densușianu de către institutorul Ion Dima Patranu din Botoșani, pare-se un apropiat al acestuia, așa cum rezultă din modul familiar în care i se adresează:

„Botoșani, 1900 Septembre în 10

Mult iubite Domnule Ovid!

Plângem cu toții, noi toți, câți am cunoscut pe ilustrul și neuitatul vostru tată. Poporul român din cele 3 provincii de frunte ale Daciei Traiane (Transilvania, Muntenia, Moldova) plânge cu noi perderea ireparabilă ce a încercat prin moartea lui Aron Densușianu, a marelui român, care pentru afirmarea sentimentului centripetal de rassă era invicibil… – Primesce, te rog, forte respectuos, și din partea noastră cele mai profunde condolențe. Dumnedeu să vă consoleze în acestă mare nenorocire.

Tot-deuna stima lui

Ion Dima Patranu

Institutor.”

Mormântul lui Aron Densușianu se află în Cimitirul „Eternitatea” din Iași,  parcela 7/I, rândul 7, locul 3. „Cu Aron Densușianu, afirma A.D. Xenopol la moartea acestuia, s-a stins unul din elementele cele mai destoinice ale învățământului superior… Adusese din țara lui de baștină și o învăpăiată iubire de țară și neam, care-l punea în fruntea tuturor manifestărilor naționale”.

(Ionel Novac, București, 25 februarie 2024)