Bruma – Poezie

Bruma
Autor: Mihaela Dordea (Bucureşti)

Cântec de toamnă îmi picură struna
Îmi bate amurgul, trist, în fereastră.
Mai e doar o noapte şi cade şi bruma
Uscată mi-e fruntea ca floarea din glastră

Aseară plecau toţi cocorii spre mare
Gânduri nebune pe rază de lună
Şi iarăşi mă doare, dorul de soare
Cum doare durerea – ngheţată de brumă…

În ramuri foşneşte o adiere cuminte
Doar cuibul de cuc a rămas ca o urmă
Din vara trecută grea şi fierbinte
Gol printre frunze pudrate cu brumă…

Îmi cade cartea albastră din mână
Mi-e gândul grăbit ca trenul în gară
Nu-s călători, doar urme de brumă
Mă-ntorc la fereastră şi mai aprind o ţigară.

Departe, pe stradă, un câine visează
Şi urlă în vis la cer şi la lună
Eu îmi consum agonia, tristă şi trează
Şi nu văd de noapte dacă e brumă.

*

Foto. Mihaela Dordea