Balkan

Când ai văzut ultima oară pe cineva făcând un lucru pentru comunitatea în care trăieşti, doar de dragul comunităţii?
Total dezinteresat, fără câştiguri materiale.
Tot ce îţi doreşti este să auzi aplauzele celor care te privesc, să vezi lumina aceea din ochii lor, lumină care străfulgeră depărtarea pe un pliu de lacrimă, să îi faci să-şi amintească de unde au plecat, ce au făcut în viaţă şi, mai ales,  unde merg.
Să le aminteşti că fără rădăcini nu poţi niciodată să supravieţuieşti.
Deşi am crescut la ţară, n-am fost niciodată un fan al muzicii populare. Dansurile populare nu m-au atras, ştiu să dansez doar pentru că am pas uşor şi învăţ repede,  dar întotdeauna şi muzica şi dansul românesc mi-au inspirat respect.
Îmi place să văd oameni din diferite colţuri ale ţării, cântându-şi, dansându-şi dorul, jalea, dragostea, cu paşi diferiţi, ritmuri diferite, cuvinte diferite, dar cu aceeaşi trăire, cu aceeaşi emoţie.
Ca şi cum emoţia aceasta este firul de legătură între moldoveni, ardeleni, bănăţeni, munteni, unguri, saşi…
Nu-ţi poţi cânta nici fericire nici durere, mai bine şi mai adevărat decât o poţi face în limba ta.
Într-o lume în care ne interesează preţul şi cantitatea, în care ne măsurăm calitatea în grosimea portofelului, într-o lume în care dai numai dacă primeşti, cunosc nişte români-americani care dăruiesc frumosul în pas de dans popular, doar pentru că știu cât de important este să nu-ți uiți graiul și portul, să nu îți uiți identitatea printre străini; chiar dacă străinii ți-au devenit familie, chiar dacă cei mai mici dansatori, dansează românește mult mai bine decât stiu vorbi:

Oameni frumoși, copii, adolescenţi, tineri şi adulţi, tot respectul pentru ceea ce faceţi.