CHEMAREA ÎN PARADIS
2 min read
Iustinian Gr. Zegreanu este unul dintre „poeţii, toţi poeţii care alcătuiesc un popor… care traduc fiecare altfel, limba inimii” (Lucian Blaga).
Poet, scriitor, preşedinte al cenaclului Cadrelor Medicale „Iuliu Haţieganu” Cluj –Napoca, membru al Ligii Scriitorilor Cluj-Napoca, medic specialist neurolog a publicat cinci volume de poezie şi un volum de proză dar şi volume de specialitate.
Coordonează antologii de cenaclu şi a fost premiat pentru poezie şi epigramă.
E un „creator de cuvinte”, pe care „le adună în solfegii”, aşa cum el însuşi afirmă.
Recentul său volum CHEMAREA ÎN PARADIS apărut la editura Napoca Star cuprinde poeme personale traduse în franceză, engleză şi germană. Reflecţia filozofică, intelectualismul, lupta necontenită cu viaţa, iubirea, creaţia sunt teme tratate într-o tonalitate gravă. În poemul Tristeţea mea „Păsări albe se risipesc în ceaţă/Se-ntoarce amintirea, târzie pocăinţă,/ E singurul lucru ce mă ţine în viaţă/ Chemarea în paradis rămâne o dorinţă”. Trecerea inexorabilă a timpului „sfarmă totul pe îndelete” ,,doar sufletul refugiat în rugăciune…nu poate să-l omoare”. Poetul „împovărat de tăceri” ,,simte cuvintele nerostite ca pe un jug” compune versuri de o sensibilitate deosebită. ,,Caută, Doamne, cu îndurare/ Spre neliniştea ce îmi frământă fiinţa/ Ai cu mine răbdare /Luminează-mi a mea conştiinţă”(poezia Caută, Doamne).
Frumuseţea versului izvorăşte de altfel din profesiunea de credinţă a autorului, din disponibilitatea pe care o manifestă faţă de semeni şi din asumarea locului şi rolului în Cetate, deoarece simte că e menit să aline suferinţele psihicului omenesc atât de încercat în zilele noastre şi, în acelaşi timp, să panseze cu stihurile sale rănile sufleteşti.
Gabriela Genţiana Groza