MINCIUNA RETORICĂ

MINCIUNA RETORICĂ

Autor: Gavril CORNUŢIU (Oradea)

Motto:

„… să piară mai bine credinţa decât buna credinţă” (din Legea 128)

„Nu ridica securea asupra copacului sădit de tatăl tău” (Legea 141) Pitagora

Retorica este ştiinţa argumentării într-un discurs. Ea a fost dezvoltată de marii oratori ai antichităţii şi a fost folosită de către demagogii tuturor timpurilor. Adevărurile evidente nu au nevoie de retorică. Un demagog cu cât este mai mincinos cu atâta are nevoie mai mare de retorică, de „Arta de a vorbi convingător, printr-o argumentaţie bogată, riguroasă şi printr-un stil atrăgător” (definiţia din Dicţionarul General al Limbii Române). Nu este arta de a minţi. Este arta de a convinge. Dar depinde ce vrei să convingi.

Atunci când lucrurile sunt clare este suficient un discurs cât cel al lui Avram Iancu: „No, hai!”. Toată lumea ştia unde şi de ce. Atunci însă când vrei să trişezi, să minţi o mulţime, pentru a-i manipula convingerile, nu în sensul adevărului, ci în sensul intereselor ascunse, căci date pe faţă ar stârni furie, atunci demagogul trebuie să inventeze minciuni pe care să le promoveze retoric în numele unor valori nediscutabile. Vă aduceţi aminte de cei „60.000″ de morţi ai bulibăşelii din Decembrie? O minciună ordinară, precum a aflat toată lumea, ulterior, dar pe care cei din umbră au promovat-o pentru a distruge emoţional orice împotrivire la ideea împuşcării lui Ceauşescu. Ceauşescu trebuia înlăturat. Era deja un chin pentru popor. Dar modul în care a fost lichidat este o crimă politică. De aceea era nevoie, între alte minciuni, de minciuna retorică aptă de a genera emoţii: „60.000 de morţi”.

Vă aduceţi apoi aminte de minciunile altuia, „tot din Dămăroaia”, cu mormanele de fier vechi. Trebuia ca tot ce era viu în industria românească să ajungă proprietatea altora şi tot ceea ce îi putea concura pe alţii să fie distrus. Este acelaşi gen de minciună retorică, folosită pentru a înfrânge o gândire corectă. Dar fiecare adult de azi poate culege din amintire zeci de exemple de minciuni retorice, minciuni care să înşele vigilenţa, gândirea şi minima reacţie de apărare.

De ce această lungă introducere? În ziarul “Crişana” din 31 decembrie 2010, la pagina 16, citesc: „Integrarea romilor, o prioritate a preşedinţiei ungare a UE”, în care România apare ca având cei mai mulţi ţigani din Europa, 2.000.000 de oameni şi, departe de noi, cu 800.000, Bulgaria şi Spania. Ştiam că procentual cei mai mulţi ţigani din Europa îi are Bulgaria, apoi Serbia, Ungaria, Spania, iar noi, departe de ei. Dar nu mă interesează acum, deşi ar trebui „să ne intereseze” ce au alţii. Mă consider un om de ştiinţă şi vreau să ştiu exact cât avem noi. Iau Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor (din 18 martie 2002) şi deschid volumul I, la pagina 680, capitolul Populaţia după etnie – regiuni, judeţe şi medii, citesc cifra exactă „rromi (ţigani) = 535.140″ în toată România. 

Fiecare s-a declarat ceea ce este ca etnie, iar ţiganilor nu mai le este ruşine că sunt ţigani. Aşadar, diferenţele de numărare, şi dacă admitem greşeli, ar fi ca la alegeri, de câteva sute sau mii. Aşa, diferenţa este de 4 ori mai mare. Adică în loc să fim procentual cu 2,768247% pe locul 7-8 în Europa, suntem plasaţi pe locul întâi. Măcar să aibă bunul simţ de a nu-i declara mai mulţi decât maghiarii. Nu sunt rasist şi dispreţuiesc orice formă de rasism, dar mă deranjează minciuna. A confunda dragostea de ai tăi cu ura faţă de alţii denotă ori o mare prostie, ori o rea intenţie. Mă întorc şi mă întreb de ce se greşeşte întotdeauna doar în sens negativ nouă.

Sun la redacţie şi apoi mă duc la redacţie. Domnul Matea îmi pune pe masă un extras de articol provenind de la Uniunea Europeană, extras de pe site-ul http://www.lalibre.be

(Libre Belgique), în care situaţia ţiganilor pe continent se prezintă aşa cum era scrisă în „Crişana”, care a preluat-o de pe Mediafax de la Budapesta, material semnat de un oarecare Mihai Drăghici. Individul este ori un repetent, ori un mercenar, dar problema este alta. De ce se minte la toate nivelele în dauna interesului naţional? În primul rând, de ce se minte? În al doilea rând, de ce ţiganii din Ungaria se declară români? De ce se minte? În al treilea rând, cine ne reprezintă ca stat şi ca popor? Adică declari 9,2% ţigani, 6,6% unguri, mai umfli pe ici, pe colo pentru a ajunge spre 20% neromâni şi ai dreptul de a nega ideea de stat naţional? O obsesie mai veche a unor revizionişti. Aşa, doar cu 10,52249% neromâni nu este posibil. Atunci ar trebui declarate state nenaţionale toate statele europene.

A tăcea în faţa minciunii înseamnă a o promova. Ce vor să promoveze aceste minciuni retorice. Consider necesară integrarea socială şi culturală a ţiganilor. În numele acestei valori se promovează această minciună retorică. De fapt, dincolo de minciună, ce interes obscur zace? Nu există minciună fără interes, altfel ar fi mitomanie. Cât se va umfla această minciună? Nimic din ceea ce se spune şi se scrie azi să rămână scris nu este pentru prezent, ci pentru viitor.

(Prof. univ. dr. Gavril CORNUŢIU, Universitatea Oradea, Ianuarie 2011)