Eduard Dorneanu, scriitorul român care vorbeşte cu „fraţii pomi”

Eduard Dorneanu, scriitorul român care vorbeşte cu „fraţii pomi”

„Fiecare pom are povestea lui. Cred că și ei suferă, se roagă și iubesc…”!

Autor interviu: Ana Moroşanu Magdin (Bucureşti)

Ana Magdin: Domnule Eduard Dorneanu, sunteţi unul dintre cei mai sensibili scriitori din România, ce vă ispiră cel mai mult?

Eduard Dorneanu: Am scris unsprezece cărți. Poemele sunt în mare parte o împletire de gothic, eros și mistic. În proză caut simplitatea, curgerea, lumina.

Ana Magdin: Pomeniţi foarte des că vorbiţi cu „fraţii pomi”! Puteţi să-mi povestiţi câte ceva din lumea dumneavoastră?

Eduard Dorneanu: Da, așa este. Pomii din livada mea au nume : nucul Sybil, Oblyo-mărul pădureț, Helga-mărul de pe hat, Ioana – mărul ionatan, Regina Tuia, prunul Klompe, Ioana – cireșul de pe hat, etc. Mai toți sunt personaje în ,,Mălini”, carte tipărită la Editura Eikon în noiembrie 2014. Fiecare pom are povestea lui. Cred că și ei suferă, se roagă și iubesc. Aici poate fi comandata cartea-(http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=376)!

Ana Magdin: Care este povestea casei dvs din Mălini, pe care o iubiţi atât de mult?

Eduard Dorneanu: Casa a fost ridicată de părinții mei, Neculai și Alexandrina Dorneanu în anul 1958. Locuiesc în ea împreună cu mama. Tatăl meu a plecat dincolo de albastru acum 30 de ani. Este o casă tradițională, simplă, prietenoasă. Nu aș putea locui în altă parte și nu aș putea schimba această casă pentru un palat sau cine știe ce clădire modernă. Doar aici sunt cu adevărat fericit. În cerdac, pe o băncuță de lemn, beau adeseori ciocolată caldă și ascult cum trec pe șosea faetoanele trase de cai. Mângâi coama cerdacului și zâmbesc. Binecuvântat.

Ana Magdin: Am mai spus, adevărata viaţă a unui om, este la sat. Pe dvs ce vă leagă atât de mult de localitatea Mălini?

Eduard Dorneanu: Aici sunt rădăcinile mele și ale neamului meu. Iubesc acest sat din toată inima. Așa cum am menționat mai sus, titlul ultimei mele cărți este ,,Mălini’’. Poate că această carte este răspunsul la întrebarea dvs.

Ana Magdin: Cum se îmbină literatura cu muzica rock? Care sunt trupele dvs preferate?

Eduard Dorneanu: Ascult muzică rock de la vârsta de 5 ani. România a avut și are trupe de excepție : Celelalte cuvinte, Krypton, Pro musica, Phoenix, etc. Îmi plac mult și trupele gothice din străinătate : Human drama, Draconian, Blutengel, Lacrimas profundere, etc.

Ana Magdin: Cum vi se pare viaţa în România, văzută prin ochii dvs de scriitor şi de bun român?

Eduard Dorneanu: Sincer ? Ca o femeie frumoasă îmbrăcată în zdrențe sau ca o biserică din care hoții fură icoanele. Nu pot înțelege cum s-a ajuns aici. Românii sunt harnici, foarte inteligenți și majoritatea dintre ei își iubesc patria. Din păcate, România suferă. Acest declin nu poate fi veșnic. Se va schimba ceva în bine. Neapărat.

Ana Magdin: Ce trebuie schimbat, ce trebuie eliminat şi ce trebuie adăugat pentru o viaţă decentă a românilor?

Eduard Dorneanu: Avem nevoie de o clasă politică responsabilă și de un electorat care să fie prezent în număr mare la urne. Fiecărui cetățean român trebuie să i se dea posibilitatea de a vota chiar dacă locuiește în Alaska sau în Mălini. Desigur, un cetățean român poate avea o viață decentă doar atunci când are o slujbă. Nu fac parte dintre cei care își închipuie că românii pot avea peste noapte slujbe în diferite domenii de activitate. În actuala conjunctură, românii nu pot avea o viață decentă..

Ana Magdin: Spuneţi ceva ce nu aţi spus niciodată şi v-aţi dorit ca oamenii să ştie!

Eduard Dorneanu: Mă voi referi doar la literatură. Cred că literatura română este sufocată de numărul tot mai mare al diletanților. Promovarea agresivă a acestora mă întristează și îngrijorează.

Ana Magdin: La ce proiecte noi lucraţi în această perioadă?

Eduard Dorneanu: Am primit sponsorizare pentru a tipări un nou volum de poezie. E tot mai greu să găsești un sponsor interesat pentru publicarea literaturii. Sper ca acest volum să vadă lumina tiparului cât mai curând. Lucrez în paralel la încă trei cărți: două de proză și una de poezie.

Ana Magdin: Ce vă bucură sufletul şi viaţa?

Eduard Dorneanu: Nu am fost niciodată nefericit. Am fost adeseori trist, dar niciodată nefericit. Am absolut tot ce îmi doresc : sunt iubit și iubesc, scriu și sunt citit, am o modestă casă de lemn în cel mai frumos sat din Univers, Mălini, iar în jurul meu crește iarbă, curg izvoare de munte și Domnul ascultă rugăciunile curate. Sunt un om cu sufletul întreg.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Eduard Dorneanu: Îi salut cu drag. Le doresc o viață fără tristețe ! Neuitat să le fie numele și neamul ! În veci.