March 29, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

DOR DE POET

2 min read

Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.

Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune “Sara de Deal”.

  • L-am căutat pe Eminescu
    Pe străzile întortocheate
    Ale Vienei sau de la Berlin,
    Să-i aflu urmele prin toate,
    Pe lungi, istovitoare drumuri,
    În biblioteca Humbold
    Pe uliţele Bucureştiului,
    La Blaj acolo-n mica Romă
    În inima Ardealului.
  • Am rătăcit pe Canal Grande,
    Doar, doar îi voi auzi răsul
    Mereu alături de acel Chibici,
    Ce-l însoţea-n Veneţia
    Pentru că erau buni amici.
    Şi tare-mi este dor de ţărmul
    De Marea Neagră, loc iubit,
    De locul unde Oscar Han
    Chipul în bronz i-a dăruit,
    De Ateneu unde Angelic,
    Asa cum l-a văzut Anghel
    Luceafărul este la fel.
  • Şi de colţul eternităţii
    Mi-e dor, din cimitirul Belu,
    Unde m-am recules să ştii
    La capătâiul lui, al celui
    Mai OM dintre toţi oamenii.
  • Prin vămile veşnice acum,
    Poetul nostru nepereche
    Mă îmbărbătează mai mult
    Decât ieri şi îl am aproape
    În fiecare zi şi noapte.

2 thoughts on “DOR DE POET

  1. MIHAI EMINESCU

    Copil fiind, la Ipoteşti ,
    În drumul său, către izvoare
    şi mistuit de foc lăuntric
    şi de o patimă ce doare,
    a legănat în braţe dor
    stropit cu lacrimă de tulnic.
    Bătrîni din sat , cu plete dalbe
    I-au desluşit domol chemarea
    din cronicile de demult .

    Trecut-au anii şi apoi,
    suferind cu Veronica ,
    într-o horbotă de dor
    işi punea visele toate
    când scria, sfâşietor ,
    A murit iubirea noastră,
    Floare Albastră,
    Floare Albastră.

    Copilului cu ochi senini
    i se părea c-aude aievea
    Al bătăliilor tumult .
    Purta atîtea vise -n braţe,
    Când , de la Nistru pân la Tisa
    plângind cu lacrimi grele,amare
    Tot românul plânsu-i-sa.
    în murmur tremurat de fluier ,
    în plânset tainic, de caval …

    Trecut-au anii şi apoi,
    suferind cu Veronica ,
    într-o horbotă de dor
    işi punea visele toate
    când scria, sfâşietor ,
    A murit iubirea noastră,
    Floare Albastră,
    Floare Albastră.

    Visa în noaptea înstelată
    Când turmele urcau pe deal ,
    urmând pe baciul Mioriţei,
    cel aprig blestemat de soartă
    Să nu mai vadă vreodată
    Măicuţă bătrînă, cu brâul de lână,
    Maică adorată, binecuvântată.

    Trecut-au anii şi apoi,
    suferind cu Veronica ,
    într-o horbotă de dor
    işi punea visele toate
    când scria, sfâşietor ,
    A murit iubirea noastră,
    Floare Albastră,
    Floare Albastră.

    A fost vrăjit de glas de doină
    şi ropot dulce de izvor,
    Poate,cîndva, la ceas de seară,
    poate,cîndva,la ceas de dor
    A plâns cu lacrimă fierbinte
    morţii rămaşi fără morminte,
    dureri, trădările şi neamul
    ce înfrăţit cu râul ,ramul
    A înfruntat multe furtuni ,dar,
    cum se spune din străbuni,
    Lăsă urmaşilor o ţară.

    Trecut-au anii şi apoi,
    suferind cu Veronica ,
    într-o horbotă de dor
    işi punea visele toate
    când scria, sfâşietor ,
    A murit iubirea noastră,
    Floare Albastră,
    Floare Albastră.

    Mihai Beltechi

  2. Ce pot sa spun este ca m-a miscat foarte mult ceea ce ati scris.Frumos.Un compozitor ar putea pune pe note aceste versuri, despre marele Eminescu!

Leave a Reply to mihai beltechi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.