Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă

De gura soacră-mii să scap…

De-o săptămână e-o dulceaţă,

Pe cât era de vorbăreaţă

În fiecare dimineaţă

Se scoală cu dureri de cap,

Fi’n’că microbu’ o lucrează,

Trei meciuri zilnic nu-i uşor,

O văd la fiecare fază

Cum se agită, comentează,

De mine…n-o interesează (!)

Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau

Pe viitor linişte-n casă,

Cum pân’ acum nu existau,

Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,

Dar ca să-i fac viaţa frumoasă

O vuvuzelă tot îmi iau !

Post-campionat de fotbal

(South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,

Cu faze, goluri berechet,

Acel ecou de vuvuzele

Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,

Lovind băşica pe maidane,

Ai mei părinţi, driblând subtil,

Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,

De-atunci i-aveam la deştu’ mic

Pe Torres, Klose, pe Llorente,

Ronaldo…era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,

Cînd eu aveam un viitor (!)

Dorea să pun mâna pe carte

Decât o minge la picior,

Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,

Înaintaş, la un nivel

Că de-ajungeam în naţională,

Precis Kakà făcea pe el,

Pân’ a sărit mama la cap,

Însă la faultul lui tata,

C-am mers în ghips, fără ciorap,

De fotbal m-am lăsat şi gata,

Visând o diplomă, şi-apoi

Un titlu, printre-atâţi nerozi,

Ca ei, aşa cum e la noi,

Să se dea grande pe la cozi,

De am ajuns la o etate

Un terchea-berchea-n cartier,

Cu ani pierduţi prin facultate,

Un prăpădit de inginer,

Putând să joc la Barcelona

Că Messi-ăla-i un afon,

Sau antrenor, ca Maradona,

Ori ca portar, cum e Buffon,

Şi-n loc să trag şuturi la poartă,

Lovele,-aplauze, onor,

De coadă trag mâţa, şi moartă,

Şi-un sfert din pensile lor,

Că de-aia zic, mă ierte sfinţii

De fac păcate-n astă zi,         

Aşa se-ntâmplă când părinţii     

Nu vor s-asculte de copii.

 Autor: Viorel Baetu (Germania)

Prima zi (11 iunie 2010)

După o lună, una din cele 32 de echipe care au ajuns aici  va ridica spre cerul Africii Cupa Jules Rimet

Deschiderea, a fost o erupție de culoare, dans, veselie și muzică în versiune africană. Foarte frumos și impresionant.

Apoi vorbește Josef Blatter președintele FIFA, vorbește președintele Republicii Africa de Sud și Campionatul Mondial 2010 este declarat oficial deschis.

Africa 1 – 11 Iunie – (Grupa A)

Stadionul Soccer City, Johannesburg  / ora 16⁰⁰

Africa de sud (galben –verde) – Mexico (negru)

Carlos Alberto Parreira contra Javier Aguirre

Arbitru anului 2008 din Asia, uzbecul Rawschan Irmatow fluieră, mingea începe să se învârtă şi de acum totul e oficial.

Mexicanii pun stăpânire pe minge și în primele 15 minute nu o mai dau galben-verzilor.

Minutul 2: Un șut de la distanță, portarul Khune (AS) o bâlbâie și Dos Santos (M) nu nimerește poarta.

Partea stângă a galben –verzilor este ca și inexistentă, mexicanii fac ce vor, cum vor și când vor.

Au ocazii peste ocazii,  pe care le ratează cu non șalanță.

După primele 15 minute posesia mingii e de 80% pentru negri ceea ce ne spune totul.

În minutul 17 prima acțiune reușită a Bafana-Bafana (Africa de Sud), o combinație care amintește de fotbal și care se încheie printr-o lovitură liberă, pe care Steven Pienaar (SA) o trimite peste poartă.

În continuare mexicanii domină și nu nimeresc poarta, iar jucătorii Bafana-Bafana parcă încep să-și aducă aminte de ce sunt pe teren.

Minutul 23: Mphele (SA.) cu o pasă în fața porții, aduce prima ocazie de gol pentru Bafana-Bafana.

Dar totul revine apoi la normal:

Minutul 28: Marques (M), peste poartă

Minutul 32: Franco (M), o execuție tehnică de nota 10, dar portarul Khune (AS) se opune.

Minutul 34: Dos Santos (M) șutează puțin pe lângă poartă.

Apoi cade golul prin Vela (M), dar arbitrul de tușe arată, pe drept, ofsaid. Portarul, îmbrăcat în roșu al Africii de Sud, plutea undeva în careul de 16 metri.

Din minutul 40, începe Bafana-Bafana să arate că Parreira nu a lucrat degeaba cu ei, iar apărarea mexicană nu este cea mai sigură. Mphela (AS) în min 43 și 44 ratează din poziții foarte bune iar în min 45  Kagisho Dikgacoi (AS) trimite cu capul pe lângă bară.

Repriza se termină cu un 0:0 în favoarea Sud Africanilor.

Repriza a doua, este cu totul altă mâncare de pește.

Perreira a schimbat Fundașul de pe stânga și a trimis o altă echipă pe teren. Sunt aceeași jucători, numai că acum joacă fotbal și pe deasupra arată că știu cum se umblă cu obiectul muncii, balonul rotund.

Meciul e echilibrat, iar mexicanii care și-au luat-o în cap după primele 45 de minute, fac greșeli.

Minutul 55: O combinație la mijlocul terenului, un pas în adâncime, un șut cu stângul de nota 10 al lui Tshabalala (AS) și portarul Perez scoate mingea din plasă.

E 1:0 pentru Africa de Sud.

Mexicanii își revin greu din șoc.

Minutul 65: Din nou o bară, pentru Africa de Sud.

Timpul zboară, mingea de asemenea, de ici, colo.

E mai tot timpul în picioarele „negrilor”, dar nu iese nimic efectiv sau demn de semnalat.

Bafana Bafana se apără concentrat și bine.

Dar aşa e fotbalul, când crezi mai puţin..

Minutul 78: Lovitură liberă Dos Santos (M), mingea ajunge la Marquez (M) care de la 9 de metri o plasează în colţul din dreapta sus al porţii lui Kuhne (AS) şi deci…

E 1:1.

În minutul 89, Mphela (SA) are victoria în picior, dar mingea lovește bara.

Şi asta a fost.

Africa de Sud face 1:1 în meciul de deschidere cu  Mexico.

PS: Instrumentul de tortură se numește Vuvuzella și transformă stadionul  într-o încăpere închisă în care s-a dat drumul la un roi de albine ucigașe.

Este greu de suportat și zgomotul ăsta cu diverse intensități durează toate cele 90 de minute cât se joacă!!!

Asigurările plătesc timpanele care sunt afectate, asta spune tot.

Bun venit în Africa de Sud!

Stadionul Green Point  Cape Town / ora 20³⁰

Uruguay (albastru–negru) – Franța (alb)

Două foste campioane mondiale între ele.

Japonezul Nishimura Yuichi fluieră începutul celui de al doilea meci din această seară. Lumea rămâne la televizor, doar joacă echipa  lui Asterix și Obelix, unde lupta între fracțiunea Ribery și antrenorul Domenech e în plină desfășurare, contra echipei care în 1950 prin golul lui Ghiga din minutul 79 a adus fotbalul brazilian la marginea disperării.

Mingea zboară de colo colo, ba e la albi, ba e la albastru–negru.

Meciul e echilibrat.

Minutul 6: Ribery (F) centrează de pe linia de fund, dar Gouvu (F) ratează preluarea, la 2 m în fața porții.

Francezii încearcă să facă jocul iar Uruguayul joacă pe contra atac și îl caută permanent pe Forlan (U)

Minutul 16: Diego Forlan (U) șutează puternic de la 16m. Portarul Lloris (F) parează.

Minutul 18: Lovitură liberă Gourcuff (F) în colțul stâng al porții lui Muslera (U). Acesta scoate cu greu.

Meciul se joacă fără faulturi dar și fără ocazii mari în fața porții.

Cele două echipe se neutralizează perfect.

Spre sfârșitul reprizei,mai e o jumătate de ocazie pentru albi și asta a fost repriza întăi

Repriza a doua.

Nimic nou sub soare.

Uruguayul se apără bine, au preluat „betonul” de la italieni.

Francezii se străduiesc, încearcă, dar nu iese nimic grozav.

Minutul 63: Lovitură liberă Forlan (U) de la 21m în brațele lui Lloris (F)

Intră Thierry Henry la francezi.

Minutul 73: Aruncare de la margine, mingea ajunge la Suarez (U), dela el la Forlan (U) care o preia dintr-o bucată, foarte puțin pe lângă bară.

Intră și Malouda de la faimoasa Chelsea la francezi.

Francezii se străduiesc în continuare.

Uruguayul se apără.

Minutul 82: Lodeiro (U) faultează puțin peste limita sportivă și vede roșu.

Deci Franța 11, Uruguay 10.

Acum e acum.

Francezii se aruncă în atac și în curând numai sunt decât 3 minute de prelungiri.

Se „bate mingea” fără folos în continuare, până când japonezul se uită la ceas şi fluieră lung.

Meciul se termină cu un 0:0 care este plictisitor ca și cele 90 de minute.

Noroc cu Vuvuzella!

Clasament:

Concluzii:

Africa de Sud ca și Mexicul și-au păstrat șansele pentru a trece de grupe, dar de convins nu a convins nici una.

Franța și Uruguayul după jocul de azi nu sunt candidate la titlu, de nici o culoare.