<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Curentul International &#187; Uncategorized</title>
	<atom:link href="http://curentul.net/category/uncategorized/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://curentul.net</link>
	<description></description>
	<lastBuildDate>Thu, 02 Feb 2012 09:28:10 +0000</lastBuildDate>
	<language>en</language>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
	<generator>http://wordpress.org/?v=3.3.1</generator>
		<item>
		<title>A decedat Ioan Chirilă, luptător anticomunist pentru libertate</title>
		<link>http://curentul.net/2012/02/02/a-decedat-ioan-chirila-luptator-anticomunist-pentru-libertate/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/02/02/a-decedat-ioan-chirila-luptator-anticomunist-pentru-libertate/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 02 Feb 2012 09:28:10 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Romani in lume]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[austria]]></category>
		<category><![CDATA[Crasnaseni]]></category>
		<category><![CDATA[decedat]]></category>
		<category><![CDATA[Dumitru Ochiu]]></category>
		<category><![CDATA[Elvetia]]></category>
		<category><![CDATA[Falciu]]></category>
		<category><![CDATA[Germania]]></category>
		<category><![CDATA[husi]]></category>
		<category><![CDATA[Ioan Chirila]]></category>
		<category><![CDATA[Ion Dumitru]]></category>
		<category><![CDATA[italia]]></category>
		<category><![CDATA[Iugoslavia]]></category>
		<category><![CDATA[Legatia Romana din Berna]]></category>
		<category><![CDATA[madrid]]></category>
		<category><![CDATA[München]]></category>
		<category><![CDATA[Oliviu Beldeanu]]></category>
		<category><![CDATA[Procesul de la Berna]]></category>
		<category><![CDATA[securitate]]></category>
		<category><![CDATA[Serbia]]></category>
		<category><![CDATA[spania]]></category>
		<category><![CDATA[Stan Codrescu]]></category>
		<category><![CDATA[Stindardul]]></category>
		<category><![CDATA[Teodor Ciochina]]></category>
		<category><![CDATA[Tribunal Militar]]></category>
		<category><![CDATA[Varset]]></category>
		<category><![CDATA[Vaslui]]></category>
		<category><![CDATA[Vintila Horia]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6729</guid>
		<description><![CDATA[La München A decedat Ioan Chirilă, luptător anticomunist pentru libertate  Autor: Ion Dumitru (Germania)  IOAN CHIRILĂ * 27 decembrie 1931 Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (Vaslui) † 21 ianuarie 2012 München  Sâmbătă, 21 ianuarie, orele 22:10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viață Ioan Chirilă, combatant cunoscut în exilul [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">La München</span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>A decedat Ioan Chiril</strong><strong>ă, lu</strong><strong>ptător anticomunist pentru libertate</strong></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Autor: Ion Dumitru (Germania)</span></span></em></strong></p>
<p><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></em></strong><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">IOAN CHIRILĂ</span></span></em></strong></p>
<p><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">* 27 decembrie 1931 Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (Vaslui)</span></span></em></strong></p>
<p><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">† 21 ianuarie 2012 München</span></span></em></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Sâmbătă, 21 ianuarie, orele 22:10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viață Ioan Chirilă, combatant cunoscut în exilul român, participant -alături de Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Teodor Ciochină &#8211; la acţiunea anticomunistă de la Legaţia Română din Berna, Elveţia, 14-16 februarie 1955. Alte detalii vor fi posibile pe parcurs. În cazuri de urgenţă cei interesaţi se pot adresa fiului, Ioan Chirila Jr., e-mail: </span><a href="mailto:jc@sputnik-film.de"><span style="font-family: Times New Roman; color: #0000ff; font-size: small;">jc@sputnik-film.de</span></a></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cu permisiunea şi cu toată compasiunea alături de familia îndoiliată, a fiului &#8211; Ioan Chirilă jr., fiicei &#8211; Natalia Kober, sorei &#8211; Maria Cosma şi a celor apropiaţi,</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibe în pază!</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ion Dumitru</span></span></strong></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">München</span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">ANEXA I:</span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><strong><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Ion CHIRILĂ – scurtă biografie</span></strong></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/02/CHIRILA-Ioan-1931-2012-WB1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6731" title="CHIRILA Ioan 1931-2012 WB" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/02/CHIRILA-Ioan-1931-2012-WB1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a> </span></span></strong></p>
<p><strong></strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ioan CHIRILĂ, s-a nÎscut la 27 decembri 1931, în satul Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (actualmente Vaslui). Tatăl, Ioan CHIRILĂ (născut în 1905 la Crăsnăşeni, comuna Tătăreni, judeţul Fălciu, a fost preot ortodox la Crăsnăşeni şi Leoeşti şi a făcut doi ani de detenţie la canal (între 1951-1953) şi mai apoi alţi trei ani de închisoare, ca anticomunist. Mama sa, Natalia CHIRILĂ (născută DRĂGOI, în 1900 la Huşi, judeţul Fălciu), a fost învăţătoare la Crăsnăşeni, com. Tătăreni. Ioan CHIRILA jr. a făcut şcoala primară şi elementară la Crăsnăşeni şi în Huşi, apoi liceul la <em>Liceul „Cuza Vodă”</em> din Huşi, trecând mai târziu la Şcoala “Profesională Economică”, tot din Huşi, pe care a absolvit-în 1950 cu succes. În anii 1949 şi 1950 a fost parte componentă de frunte a organizaţiei de luptă anticomunistă, în ilegalitate “Cruciada albă”, cu sediul la Iaşi, condusă de Dr. Niculescu.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În prima decadă a lunii iulie 1950, a fost emis de către Securitatea locală, ordinul de arestare a anticomunistului Ioan Chirilă şi a lui Dumitru Ochiu<strong>, </strong>bun prieten şi luptător în aceaşi cauză. Pe data de 31 iulie 1950, împreună au părăsit satul natal şi în noaptea de 6 august.1950, au trecut frontiera, în Iugoslavia, unde s-au predat autorităţilor jugoslave, fiind arestaţi şi ţinuti timp de 3 luni în închisoarea de la Zrenianin. În această teribilă închisoare l-au întâlnit pe Oliviu Beldeanu, cu care s-au împrietenit, iar după eliberare, au fost duşi în oraşul Vârşeţ, pentru 4 săptămâni, după care am fost repartizaţi la lucru în diferite oraşe din Serbia. </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Pe data de 1 septembrie 1951, împreună cu Oliviu Beldeanu au reuşit să ajungă la Triest, unde au rămas în lagărul de refugiaţi „Gezuite”, până în octombrie 1953, când au reuşit să traverseze frontierele Triest-Italia, Italia-Austria şi Austria-Germania, ajungând la München.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În decembrie 1953, împreună cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz – Germania, lângă graniţa cu Elveţia, de unde, după pregătiri minuţioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreună cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu, au ocupat legaţia comunistă română din Berna, Elveţia.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">După 48 de ore de clarificări, tratative şi asigurări din partea autorităţilor elveţiene, că vor fi judecaţi în Elveţia şi nu vor fi extrădaţi în România (Republica Populară Română) &#8211; cum cerea  guvernul comunist de la Bucueşti – fiind acceptată condiţia de recunoaştere a acţiunii lor paşnice ca una cu caracter de protest contra îndreptării ideii comuniste spre dictatură şi totalitarism în R.P.R., s-au predat autorităţilor elveţiene. </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În iunie 1956 a avut loc Procesul de la Berna, şi după două săptămâni, la 21 iunie 1956, s-a dat verdictul, Ioan Chirilă fiind condamnat la 2 ani şi 6 luni. După 20 de luni de închisoare, pe data de 16 octombrie 1956, a fost eliberat şi expulzat în Germania, ţara în care îi fusese acordat azilul politic. În România, a fost condamnat în lipsă – la moarte -, prin sentinţa penală Nr. 202 din 31 octombrie 1959, pronunţată de Tribunalul Militar al Regiunei a II-a Militară – Colegiul de Fond, în dosarul penal Nr. 2898/1959 şi deciziei penale Nr. 527 din 4 noiembrie 1959, pronunţată de Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar în dosarul penal 521/1959. În martie 1957 a plecat în Spania, locuind la Madrid, până în ianuarie 1960, răstimp în care s-a căsătorit cu Cocuţa, fiind cununaţi de scriitorul Vintilă Horia şi soţia acestuia. Ulterior, bolnavă de cancer, Cocuţa a decedat.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Din prima decadă a anului 1960, s-a stabilit în München, R.F. Germania, în calitate de cetăţean român cu statut de refugiat politic recunoscut, unde s-a recăsătorit cu Edith, şi a devenit tată a doi copii. A fost succesiv unul dintre membri activi din comitetele Asociaţiei Românilor Liberi din R.F.G. şi Berlinul Occidental, ai Acţiunii Creştin Sociale Române din Germania, ş.a., însoţind şi ajutând -după puteri &#8211; pe noii refugiaţi la autorităţie locale pentru efectuarea diverselor formalităţi, în căutarea de lucru, locuinţă ş.a. şi în nenumărate cazuri oferindu-le, pentru scurte perioade, găzduire în propria locuinţă. A lucrat ca recepţioner la diverse hoteluri din localitate până la pensionarea prematură, pe motive de sănătate. Ulterior, beneficiind de o pensie minoră, a trăit modest şi tot mai retras de tumutul învrăjbirilor fratricide din ultimii ani de exil şi din cei ai numitei “tranziţii” care a avut loc în ţară.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">După graţierea condamnării la moarte şi clarificarea statutului de luptător anticomunist, reprimind paşaportul românesc, s-a bucurat însfârşit de şansa de a-şi putea vizita locurile natale, sora şi rudele rămase în viaţă, fiind unul dintre ultimii exilaţi politici care şi-a putut revedea Patria. A trăit în continuare, ca rezident român &#8211; cu sejur permanent &#8211; la München.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>P.S.: 2 februarie 2012: ANEXA II.</strong></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">La 14-16 februarie a.c., se împlinesc 57 de ani de când a avut loc acţiunea de la Berna, al cărei răsunet s-a bucurat de o amplă şi diversă ilustrare în luările de poziţii, în mass-media şi mijloacele de informare din acea vreme, în lumea întreagă. </span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Pentru informarea dumneavoastră redau mai jos, un fragment dintr-o relatare a unuia dintre numeroasele publicaţii din exil care au salutat această acţiune. Citez:</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">„I. Cine sunt cei patru dela Berna ?</span></span></em></strong></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Şeful grupului şi iniţiatorul acţiunii, Oliviu Beldeanu s-a născut la 16 Februarie 1924 la Dej, familia sa se trage însă din Maramureş. După ce a terminat liceul la Cluj, s-a prezentat voluntar pe front, la o unitate de transmisiuni în Crimea. A urmat apoi cursurile Şcoalei de ofiţeri de rezervă de Infanterie la Ineu-Arad, devenind ocotenent în  rezervă. După război, a studiat Artele Frumoase la Cluj, activând totodată în Tineretul Naţional-Ţărănist. Mai târziu, a colaborat la ziarul „Ardealul”, care apărea la Bucureşti sub conducerea lui I. Anton Mureşanu. Arestat de securitatea din Oradea, dar sub nume fals, reuşeşte să fugă în Jugoslavia, în 1948. Pe când se afla încă în închisoarea din Oradea, era condamnat  „în lipsă“ sub adevăratul său nume. Jugoslavii îl reţin pe Beldeanu până în 1951 când reuşeşte să fugă la Triest, unde organizează şi conduce „Asociaţia Românilor Liberi“. Împreună cu un grup de prieteni, vine în decembrie 1953 la München. Pleacă apoi în Baden-Würtemberg. Timp de un an de zile lucrează la pictarea unei biserici&#8230;</span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            </span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ion Chirilă s-a născut la 27 Septembrie 1931 la Crăsnăşeni, în Jud. Fălciu. Elev al Liceului din Huşi, Chirilă este pus de responsabilul utemist să spioneze pe colegul său Dumitru Ochiu (născut la Huşi, în 1930). Se înrolează în acelaş grup de rezistenţă din care făcea parte şi Ochiu&#8230; Participă cu accesta la acţiuni de sabotaj&#8230; Fug împreună în Jugoslavia, în 1950. Tot împreună sunt şi la Berna&#8230;</span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Cel mai tânăr din grup, Soare Codrescu s-a născut la 16 Noiembrie 1932 la Maluri, în judeţul Severin. De meserie şofer mecanic, Soare Codrescu a fost până-n 1951, soldat grănicier. A trecuit în Jugoslavia înarmat&#8230; Constituiţi în grup de şoc, aceşti patru compatrioţi au trecut la acţiune fără sugestia şi fără sprijinul nimănui.</span></span></em></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><strong><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Un singur Front</span></span></em></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Temerara acţiune dela Berna a avut darul să mobilizeze pe toţi cei cu simţire românească, fără nicio deosebire de apartenenţă politică. Românii din America, în frunte cu dl. Şofron Fechete, preşedintele Uniunii şi Ligii, au lansat liste de subscripţie şi au constituit comitete pentru apărarea celor dela Berna. La fel s-a întâmplat în Anglia, Franţa, în Spania, în Italia, în Turcia, în Grecia&#8230; Este locul să subliniem aci admirabila comportare a Grecilor din România şi a Elveţienilor din România care au ţinut, şi de data aceasta, să se declare solidari cu noi. Mesagii de simpatie şi ajutoare sosesc de pretutindeni, dela prietenii României şi dela luptătorii pentru cauza libertăţii. Avocaţi de seamă, din toate ţările, s-au înscris ca apărătrori la proces&#8230;  Pentru cauza românească şi acea a tuturor popoarelor  trădate şi vândute în procente, cei patru băieţi viteji dela Berna au făcut un serviciu de nepreţuit. Ei au reuşit să strângă într-un singur front, cu faţa la acelaş duşman, pe toţi Românii şi pe toţi combatanţii anticomunişti.”/&#8230;/</span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></em></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">(Citat din articolul „După evenimentele dela Berna”,  Stindardul,  Anul II, Nr. 18/19 Aprilie/Mai 1955, p. 3)</span></span></em></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Parte din vasta Bibliografie ce poate fi consultată:</span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Laurence Wilkinson, No Fruit More Bitter, Heinemann, London 1958;</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Magda Neuweiler, Zwischen Galgen und Kreuz – Das Leben des rumänischen Freiheitskämpfers Oliviu Beldeanu;</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Oliviu Beldeanu, Memorial anticomunist din închisoare, Editura Jurnalul Literar, Bucureşti 1999</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Stejărel Olaru, Cei cinci care au speriat Estul – Atacul asupraa Legaţiei RPR de la Berna (februarie 1955). Cuvânt înainte de Adrian Cioroianu, Polirom, Bucureşti 2003</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F02%2F02%2Fa-decedat-ioan-chirila-luptator-anticomunist-pentru-libertate%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/02/02/a-decedat-ioan-chirila-luptator-anticomunist-pentru-libertate/&text=A decedat Ioan Chirilă, luptător anticomunist pentru libertate" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6729&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/02/02/a-decedat-ioan-chirila-luptator-anticomunist-pentru-libertate/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>No, gata! No, hai!</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/31/no-gata-no-hai/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/31/no-gata-no-hai/#comments</comments>
		<pubDate>Tue, 31 Jan 2012 01:26:09 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Analize-Controverse]]></category>
		<category><![CDATA[Dezbateri]]></category>
		<category><![CDATA[Editorial]]></category>
		<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Maria Diana Popescu]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6723</guid>
		<description><![CDATA[No, gata! No, hai!   Autor: Maria Diana Popescu &#160; Ca prin miracol s-a deschis cerul şi odată cu nămeţii au căzut direct pe autostrăzile îngropate sub zăpezi, direct la lopată, miniştrii, premierul şi alte feţe politice, gata să-şi repare masca sifonată după 13 zile în care au stat pitiţi, comunicînd prin sms (celebră rămînînd [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><strong><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-size: small;">No, gata! No, hai!</span></span></strong></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-size: small;"> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Maria-Diana-Popescu.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6724" title="Maria Diana Popescu" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Maria-Diana-Popescu-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></p>
<h1><span style="font-size: small;">Autor: Maria Diana Popescu</span></h1>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Ca prin miracol s-a deschis cerul şi odată cu nămeţii au căzut direct pe autostrăzile îngropate sub zăpezi, direct la lopată, miniştrii, premierul şi alte feţe politice, gata să-şi repare masca sifonată după 13 zile în care au stat pitiţi, comunicînd prin sms (celebră rămînînd de acum demiterea prin sms a celui care a îndrăznit să se joace cu ciumpalacii). Faimosul ministru de la externe, care nu de puţine ori a făcut ţara de rîs în tîrgul lumii, a fost trecut pe banca de rezerve, locul în teren fiind reciclat de un jucător cu experienţă, scos de la naftalină, senatorul cu viermii urbani urmînd să plece singur. Aşa ar fi demn. A nins apăsător peste mantia României, şuierul de vînt şi gerul năprasnic împrăştiind pe la case mulţimea tristă. Tăcerea dinaintea furtunii s-a aşternut în oraşele din ţară. Codul portocaliu, cel mai puternic salvator al Puterii (ce baftă chioară!), dar şi retragerea pentru moment a oamenilor, vor fi speculate la maximum de guvernanţi. Nu înseamnă că protestatarii au primit bine mesajul fără miez al preşedintelui. Nici să nu-i treacă prin cap că a reuşit să detensioneze situaţia. Numărul mic al manifestanţilor e cauzat de grade cu minus din termometre. Doar guvernul acesta, care trebuia să plece demult şi să stingă lumina, se face vinovat de situaţia explozivă din ţară. </span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Sigur, după ridicarea avertismentului de vreme rea, de undeva, se va auzi de peste veac, glasul lui Avram Iancu: „No, gata! No, hai” să spulberăm corupţia, minciuna, opulenţa şi ignoranţa în care se scaldă netulburaţi aleşii neamului! S-au distrat suficient cu poporul, luîndu-i cu „cut &amp; paste” de colo şi aruncîndu-i dincolo, ca pe nişte deşeuri toxice. Cuvîntul de ordine care va reînvia pe buzele românilor va fi: „demisia”. Micile bucăţi ademenitoare, aruncate mulţimii, adică readucerea ministrului secretar de stat la sănătate, anularea taxei auto pentru un an şi demiterea unui ministru ciumpalac, nu aduc hrană şi nici traiul decent al poporului. Românii nu vor decît demisia guvernaţilor care s-au rotit la putere, îmbogăţindu-se prin furt şi prin exploatare. Să plece! Au cu ce. Au elicoptere, maşini şi ambarcaţiuni de lux, hoteluri şi hambare, au provizii pentru şapte generaţii, iar românul muncitor, cu salariu de mizerie abia dacă îşi poate cumpăra abonament la transportul în comun. Românii se vor întoarce mai uniţi şi mai mulţi în stradă, se vor întoarce la porţile TVR. Instituţia trebuie să dea socoteală pentru că a manipulat fără jenă opinia publică, a făcut scamatorii teribile cu informaţia manifestaţilor, care din toată sărăcia plătesc obligaţi o taxă ilegală televiziunii. Vremurile sînt în clocot, însă aniversarea celor 153 de ani de la Unirea celor două principate i-a găsit pe români în stradă, scandînd lozinci împotriva guvernului, iar pe politicieni învrăjbiţi şi dezbinaţi, cuvîntînd fricos de la tribuna Parlamentului. Chiar dacă au fost pregătite pentru popor mii de porţii de fasole cu cîrnaţi, oficialităţile n-au scăpat de huiduieli, iar hora frăţiei a fost exclusiv a românilor. De 20 de ani, la guvernarea, s-au perindat corupţii şi hoţii. Dovadă? Mizeria în care trăim, nevoiţi să suportăm aroganţa îmbogăţiţilor prin jaf, obrăznicia şi violenţa clanurilor. Cînd vor trăi românii mai bine? Nu ştim, pentru că de anul acesta prioritară nu va fi condiţia de viaţă a românului, ci fi plata datoriei către Fond. </span></p>
<p> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Viscol.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6725" title="Viscol" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Viscol-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Oare cînd va avea parte România de un lider patriot, educat, cult, corect şi cu simţul răspunderii, pentru care binele poporului să fie mai presus decît binele personal şi cel al clasei politice? Atunci cînd principalele braţe ale caracatiţei mafiote vor fi stîrpite. Cînd ţara nu va mai fi raiul clanurilor de interlopi, protejaţi de justiţia încălţată cu papuci politici. Cînd sectorul economic privat nu va mai fi o modalitate de a sifona bani din bugetele publice, cînd vor dispărea crima organizată şi grupările mafiote indestructibile, cu afaceri ilegitime, vegheate de cei care trebuie să asigure respectarea legii. Cînd în spatele unor firme folosite drept paravan pentru activităţi ilegale (pentru a spăla bani şi pentru ca liderii mafioţi să treacă drept antreprenori de succes) nu se vor mai ascunde reţele specializate acoperite de justiţie. Cînd România va redeveni grînarul Europei, nu al milionarilor de carton. Cînd guvernaţii lacomi nu vor mai fi conectaţi la robinetul statului, cînd puterea nu va mai fi o turmă de rozătoare ruptă de realitatea poporului, cînd legile nu vor mai fi încălcate şi schimbate în hora corupţiei, cînd la curtea Europei nu se vor mai foì piţipoance, oieri şi agramaţi, cînd România nu va mai fi condusă de piraţi, chelneri, tîmplari, hoţi, cînd prostituatele nu vor mai fi obiect de ştiri mondene, cînd va dispărea orice urmă a clasei politice post-decembriste. Cînd vor dispărea traficul de droguri, evaziunea fiscală, prostituţia, proxenetismul, traficul de persoane (cu un caracter secret şi bine organizat). Cînd liderii de sindicate nu vor mai fi controlaţi prin forţa banilor, cînd grupurile politico-economice de inspiraţie ocultă nu vor mai controla statul român, cînd organismele financiare internaţionale nu vor mai fi lăsate să jupoaie naţiunea de resurse. </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">România este sufocată de regimul politic. Politica ţine loc de mic dejun, prînz şi cină. Nu s-a ridicat un pai în privinţa creşterii nivelului de trai al românilor după 1989. Totul pentru politic. Din tractoare s-au făcut tunuri, din spitale se fac aziluri de bătrîni. Pentru că România are o puzderie de partide care storc bani, unul dintre ele ar fiind cel mult o organizaţie a minorităţilor, nu partid (perpetuu de guvernare). România are o droaie de miriapozi care se urcă în mercedesurile plătite de stat şi coboară foarte rar în mulţimea înfometată şi sărăcită. Ceea ce vor politicienii, aceşti susţinători ai Centrului Suprem de manipulare, n-are nicio legătură cu idealurile românilor. Poporul s-a săturat să fie guvernat de imorali. A fi guvernat de o asemenea clasă politică înseamnă a fi obligat, taxat, mînat, jupuit, sărăcit, supus privaţiunilor, măsurat, pus la socoteală,confiscat, notat la fiecare bănuţ, numărat, avertizat, ştampilat, manipulat, dirijat, urmărit, inspectat la fiecare mişcare, spionat, îndoctrinat, controlat, verificat, cenzurat, pedepsit, prostit, persiflat, minţit, comandat de creaturi care nu au nici dreptul, nici virtutea. </span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Sub pretextul folosului public şi în numele sacrificiului pentru ţară, eşti pus să contribui cu tot ce ai, eşti jecmănit, exploatat, monopolizat, extorcat, tras pe sfoară, jefuit de bănci, apoi, la cea mai mică rezistenţă, la primul cuvînt de împotrivire, eşti reprimat, amendat, umilit, hărţuit, vînat, supus abuzurilor, bătut, dezarmat, legat, sugrumat, închis, judecat, condamnat, denigrat, sacrificat, vîndut, trădat, batjocorit, ridiculizat, dezonorat. Aceasta este guvernarea şi justiţia ei, aceasta este moralitatea capitalistă, parafrazîndu-l pe Pierre-Joseph Proudhon. Singura soluţie pentru eradicarea cancerului social este exercitarea presiunilor asupra politicienilor care nu mai reprezintă ţara. Poporul se chinuie la modul subuman şi continuu de 22 de ani pentru bucata de pîine pe care o pune pe masă de pe o zi pe alta, în timp ce pletora bogătaşilor hoţi şi inculţi trăieşte în huzur. E tragic cînd românii spun că atît ei cît şi copiii lor nu au un loc de muncă, iar politicienii pînă la al şaselea neam n-au şi nici nu vor avea nevoie de un loc de muncă, averile agonisite fiindu-le căpătuială pe viaţă şi moştenire copiilor lor, care au învăţat de mici că a munci este treaba mulţimii. Avarilor!, bogăţia voastră o va roade molia şi o va fura hoţul. Ei trebuie doar să mintă, să fure prin rotaţie, de la adăpostul unor funcţii de stat pe care le ocupă. </span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Această suprasaturaţie va schimba istoria noastră? Nu se ştie, dar sigur va creşte în lunile şi anii următori şi la noi şi pe glob şi va pune sub semnul întrebării întreaga clasa politică, statele sociale, Uniunea Europeană şi noua ordine mondială (a se citi noua sclavie mondială).</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F31%2Fno-gata-no-hai%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/31/no-gata-no-hai/&text=No, gata! No, hai!" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6723&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/31/no-gata-no-hai/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Victoria Ungariei asupra Romaniei pe Arcul de Triumf</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/31/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/31/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf/#comments</comments>
		<pubDate>Tue, 31 Jan 2012 00:48:21 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Analize-Controverse]]></category>
		<category><![CDATA[Dezbateri]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie ascunsa]]></category>
		<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Arcul de Triumf]]></category>
		<category><![CDATA[Budapesta]]></category>
		<category><![CDATA[Curentul International]]></category>
		<category><![CDATA[Dictatul de la Viena]]></category>
		<category><![CDATA[GabrieleOprea]]></category>
		<category><![CDATA[Mihail E.Ionescu]]></category>
		<category><![CDATA[Natiunea]]></category>
		<category><![CDATA[Sorin Oprescu]]></category>
		<category><![CDATA[TraianBasescu]]></category>
		<category><![CDATA[Trevor N.Dupuy]]></category>
		<category><![CDATA[U.D.M.R.]]></category>
		<category><![CDATA[Vasile Zarnescu]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6707</guid>
		<description><![CDATA[VICTORIA UNGARIEI ASUPRA ROMÂNIEI PE ARCUL DE TRIUMF Autor: Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu,   Motto: „…Nu vă temeţi! Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“! Matei, 10, 26 &#160; Materialul de faţă este continuarea articolului Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><strong>VICTORIA UNGARIEI ASUPRA ROMÂNIEI PE ARCUL DE TRIUMF</strong></p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Vasile-ZARNESCU_CV.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6708" title="Vasile ZARNESCU_CV" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Vasile-ZARNESCU_CV-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>Autor: Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu,</p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Motto</em>: „…<em>Nu vă temeţi! Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală</em></p>
<p><em>şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut</em>“!</p>
<p><em>Matei</em>, <strong>10</strong>, <em>26</em></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Materialul de faţă este continuarea articolului <a href="http://ro.altermedia.info/politica/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r_22883.html"><span style="color: #0000ff;"><strong><em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R</em></strong><em>.</em></span></a>, subintitulat <em>Scrisoare deschisă adresată domnilor Traian Băsescu, Gabriel Oprea şi Sorin Oprescu</em>, care a fost conceput ca un studiu politologic prin care denunţam inacţiunea principalelor autorităţi ale statului faţă de ignorarea semnificaţiei respectivului <em>Dictat</em>, ale cărui consecinţe le suportăm şi acum. Aceste consecinţe rezidă inclusiv în faptul că toate tezele care au stat la baza Diktatului hitleristo-mussolinian sunt reluate acum de organizaţia fascistă numită pompos şi inadecvat <a href="http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/reinstituirea-horthysmului-ultimul-episod_8638.html#more-8638"><span style="color: #0000ff;">Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (U.D.M.R.)</span></a>. Prezenţa acesteia în Parlament, din 1992 pînă azi şi în guvern din 1996 pînă azi este ilegală, ilegitimă şi extrem de periculoasă, întrucît nu este partid politic şi, în plus, este manevrată de organizaţii din afara ţării – ceea ce în alte state ar fi dus la interzicerea U.D.M.R. şi la trimiterea în puşcărie a membrilor acesteia. Legat de acest aspect, este absolut falsă disocierea pe care o fac unii „analişti“, cum că doar liderii U.D.M.R. ar fi extremişti, pe cînd marea masă a moghiorilor ar fi „tolerantă“ şi că s-ar înţelege bine cu vecinii lor, românii.</p>
<p>Evenimentele tragice din decembrie 1989, din localităţile ocupate preponderent de moghiori, precum şi de la 15 martie 1990, din Târgu Mureş, contrazic vehement opinia conciliatoristă. Contează că toţi moghiorii votează, în unanimitate, cum le cer liderii, iar liderii propun şi votează, în Parlament, numai legi antiromâneşti. De aceea, aproape toate legile emise de Parlamentul României sunt ilegale şi, mai ales, antiromâneşti, îndeosebi acelea propuse de guvernele din care face parte şi U.D.M.R., întrucît coaliţiile Puterii erau majoritare în Parlament prin sprijinul acestei cîrje politice, care este organizaţia antinaţională, antiromânească şi antistatală cea mai redutabilă din România şi, de aceea, absolut condamnabilă.</p>
<p> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Budapesta-acoperita-prim-plan.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6712" title="Arcul de Triumf, Budapesta acoperita, prim-plan" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Budapesta-acoperita-prim-plan-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p><strong><em>Succesul diseminării studiului </em></strong><strong>Dictatul de la Hiena…<em></em></strong></p>
<p>Într-o lucrare celebră, tradusă la noi acum vreo patru decenii, <a href="http://www.amazon.com/Little-Science-Derek-Solla-Price/dp/B0000CHCR4"><em><span style="color: #0000ff;">ŞTIINŢĂ MARE, ŞTIINŢĂ MICĂ</span></em></a>, autorul, Derek J. De Solla Price, demonstra că, pentru a-ţi asigura cel mai bine paternitatea ideilor, cea mai eficientă metodă este răspîndirea lor cît mai largă, deoarece, devenind foarte cunoscute, este, practic, imposibil să şi le însuşească altcineva spre a le prezenta ca fiind ale sale. Trebuie să relev că, sub acest aspect, publicarea, în mai multe reviste electronice, la solicitarea mea – în <a href="http://curentul.net/2011/09/21/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/"><em><span style="color: #0000ff;">Curentul Internaţional</span></em></a>, <a href="http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/10/18/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-udmr-4/"><em><span style="color: #0000ff;">Naţiunea</span></em></a>, <a href="http://neamul-romanesc.com/2011/09/16/vasile-zarnescu-dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/"><em><span style="color: #0000ff;">Neamul Românesc</span></em></a>, <a href="http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=25410:dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-udmr-&amp;catid=11:cultura&amp;Itemid=15"><em><span style="color: #0000ff;">Necenzurat</span></em></a> etc. – şi pe bloguri – <a href="http://rapcea.ro/2011/09/05/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/"><span style="color: #0000ff;">Rapcea.ro</span></a> , de ex., – şi republicarea sau semnalarea din propria iniţiativă a blogerilor pe diverse <em>site</em>-uri – <a href="http://octavpelin.wordpress.com/2011/09/10/scrisoare-deschisa-catre-traian-basescudiktatul-de-la-viena-redactat-de-ungariavia-u-d-m-r/"><span style="color: #0000ff;">Octavpelin</span></a> etc., şi-mi cer iertare că nu le pot enumera pe toate şi, totodată, mulţumesc directorilor revistelor respective pentru bunăvoinţa de a mă publica –, diseminarea, ziceam, a studiului <strong><em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. </em></strong>a fost un succes! M-a surprins neplăcut, totuşi, că un cititor al articolului şi-a exprimat îndoiala că pe placa acoperită de pe Arcul de Triumf din Bucureşti „ar fi fost scrisă denumirea <em>BUDAPESTA</em>“! Spun „neplăcut surprins“, deoarece respectivul cititor este, şi el, colonel în rezervă şi încă fost ataşat militar! Deci, are discernămîntul necesar şi, mai ales, trebuia să aibă suficientă cultură istorică şi politică încât să ştie că aşa a fost: <em>BUDAPESTA</em> a figurat pe Arcul de Triumf ca una dintre localităţile/zonele în care Armata României a dus bătălii grele şi victorioase în Războiul Reîntregirii, punînd, fapt notoriu, o opincă pe Parlamentul de la Budapesta.</p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Cerna-vremuita.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6713" title="Arcul de Triumf, Cerna vremuita" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Cerna-vremuita-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>Dar îndoiala sa – care ar putea să mai fie şi a altora! – m-a pus pe gînduri şi am încercat să fac o documentare suplimentară. La Muzeul Militar Naţional, o bibliotecară binevoitoare mi-a adus să consult o lucrare voluminoasă, din 2009, coordonată de amiral prof. univ. dr. Gheorghe Marin, pe atunci şeful Statului Major General, din care citez: „Pentru tratarea interiorului arcadei, varianta 1936 a recurs numai la evocarea unor importante localităţi unde[,] în războiul reîntregirii (<em>sic</em>)[,] s-au desfăşurat importante bătălii: CERNA, JIU-OLT, DRAGOSLAVELE, NEAJLOV, OITUZ, MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI, RĂZOARE, VRANCEA, MUNCELU, COŞNA, BUDAPESTA“ (cf. <em>Enciclopedia Armatei României</em>, Editura C.T.E.A., Bucureşti, 2009, pag. 1070). Iată, deci, o referire inatacabilă la faptul că pe arcadă figurase şi trebuie să figureze inscripţia <em>BUDAPESTA</em>. Din păcate, e-adevărat, capitolul respectiv, „Arcul de Triumf“, al <em>Enciclopediei</em> nu face nici o referire la faptul că ea, inscripţia <em>BUDAPESTA</em>, fusese, în vremea dictaturii staliniste, ştearsă, iar, ulterior, în epoca naţionalistă, fusese refăcută şi nici nu era ilustrat cu vreo fotografie cu arcada Arcului – cum ar fi fost normal. Am solicitat accesul la fototecă, dar mi s-a spus că nu aveau astfel de fotografii. O altă bibliotecară şi-a amintit că arhitectul Virgil Z. Teodorescu a tipărit cartea <em>Arcul de Triumf</em>, pe care o donase muzeului. S-a dus să o caute, dar nu a găsit-o. „– Nu ştiu unde este, dar ştiu precis că d-l arhitect Virgil Teodorescu a donat-o muzeului!“, s-a dezvinovăţit ea. Am căutat această carte şi la Biblioteca Academiei Române, dar nici acolo nu exista. Am găsit pe Internet blogul d-lui arhitect Virgil Z. Teodorescu şi l-am contactat telefonic. Era şi dînsul dezolat că nu am găsit respectiva carte a sa, dar mi-a confirmat că domnia sa nu inserase fotografii cu arcada Arcului.</p>
<p>Trebuie să recunosc, spăsit, că, pînă să fiu nevoit să încep documentarea după publicarea articolului meu, nu citisem vreo carte despre Arcul de Triumf, iar cultura mea, pe această temă, se baza doar pe informaţiile sumare din presă. Totuşi, din 1968, de cînd mă stabilisem în Capitală, şi pînă pe la anii 2002-2003, vizitasem frecvent Arcul de Triumf şi ştiu absolut sigur că pe placa acoperită, recent, cu ciment, scria <em>BUDAPESTA</em>. Pus în încurcătură de faptul că, pînă la această dată, nu am reuşit să găsesc nici o fotografie a arcadei cu inscripţia <em>BUDAPESTA</em> neacoperită, am apelat la memoria unor ofiţeri rezervişti, cu care colaborez în desfăşurarea <a href="http://scmd2sector2.blogspot.com/"><span style="color: #0000ff;">activităţii Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.)</span></a>; aceştia au confirmat că pe placa acoperită scria <em>BUDAPESTA</em>, iar unii au declarat că sunt gata să îmi dea o declaraţie notarială că aşa este: cel puţin pînă în decembrie 1989, inscripţia <em>BUDAPESTA</em> nu fusese acoperită cu ciment! Unii chiar s-au mirat că, acum, este astupată şi că nici nu au remarcat, anterior publicării articolului meu, acest fapt incalificabil.</p>
<p><strong><em>Muşamalizarea acoperirii inscripţiei BUDAPESTA</em></strong></p>
<p>Pe lîngă obiectivul principal, dezvăluirea acţiunilor revizioniste ale Ungariei prin <a href="http://ro.altermedia.info/politica/horthysmul-udmr_7870.html"><span style="color: #0000ff;">„calul troian“ U.D.M.R.</span></a>, articolul avea ca miză actuală inclusiv denunţarea faptului că, în ultimii ani, din dispoziţii oculte, a fost acoperită placa <em>BUDAPESTA</em>, de pe arcada Arcului de Triumf, prima de jos din partea stîngă. Din acest motiv studiul a fost depus, aşa cum am precizat la finalul său, la registratura Preşedinţiei României, cu nr. 14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. 26738/6 sept. 2011 şi la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011 (cf. facsimilul nr. 1).</p>
<p>Modul cum mi-au răspuns sau nu respectivele instituţii de stat atestă că am avut dreptate în aproape tot ceea ce am afirmat – cu o singură excepţie: că acoperirea panoului <em>BUDAPESTA</em> nu s-a făcut în vremea cînd primar al Capitalei era d-l Traian Băsescu, ci, probabil, cînd era d-l Adriean Videanu. Cu toate dificultăţile pe care le-am întâmpinat încercând să mă documentez asupra problemei, am reuşit să deduc aceasta din referirile indirecte ale răposatului Paul Everac, într-un articol din revista <em>Naţiunea</em>, din vara anului 2005, în care critica modul cum sunt maltratate unele monumente de patrimoniu, printre care şi Arcul de Triumf.</p>
<p><strong> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Dictatul-de-la-Viena-redictat-Scrisoare-deschisa.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6714" title="Dictatul de la Viena redictat - Scrisoare deschisa" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Dictatul-de-la-Viena-redictat-Scrisoare-deschisa-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></strong></p>
<p><strong>Răspunsul Preşedinţiei României: <em>silentium lugubrum</em></strong></p>
<p>Dar să analizez răspunsurile respective. Administraţia Prezidenţială nu a catadicsit să-mi dea un răspuns, deşi d-l Traian Băsescu, atît ca primar general al Capitalei, cît şi ca preşedinte al României, a mers în fiecare an la Arcul de Triumf, la Parada militară de la 1 Decembrie. De fapt, mersese, ca oficial, încă de cînd ajunsese ministru în guvernul Petre Roman. Probabil că fusese la Arcul de Triumf chiar în calitatea lui de căpitan de vas, înainte de 1989, cînd se nimerise să vină în vreo excursie în Capitală, în intervalele cînd revenea în ţară. Oare o mai ţine minte cum arăta Arcul de Triumf pe vremea juneţii sale ofiţereşti?! Ţinînd cont de non-răspunsul prezidenţial, se pare că l-au lăsat fie memoria, fie voinţa politică… </p>
<p><strong>Sorin Oprescu s-a „spălat pe mîini“</strong></p>
<p>Răspunsul Primăriei Capitalei, la adresa mea depusă cu nr. 1026536/6 sept. 2011, este sinuos, şerpesc şi, de aceea, reprezintă un subterfugiu prin care să muşamalizeze, cu mîna altora, această crimă contra Istoriei şi a României contemporane. <em>Scrisoarea deschisă</em> a fost dirijată către Administraţia Monumentelor de Patrimoniu şi Turism (A.M.P.T.), care mi-a comunicat că va fi trimisă la Ministerul Culturii etc. De aici, am primit un răspuns năucitor. Printre alte „abureli“, directorul Direcţiei Patrimoniu Cultural, Ioan Daniel CHERECHEŞ, face nişte „precizări“ absolut mincinoase, dar pe care le vrea persuasive: «Intradosul ARCULUI este decorat cu o succesiune de panouri cu denumirile locurilor unor mari bătălii ale războiului reintregirii (<em>sic</em>). Dintre acestea inscripţia BUDAPESTA a fost stearsă tot in 1953, din ordinul CC al PCR (<em>sic</em>). După cum constataţi, suntem la curent cu cele semnalate, dar afirmaţia Dvs. este incorectă, ştergerea inscripţiei a avut loc în 1953, ridicarea schelei în 2008 nu a fost o „diversiune“ creată pentru acoperirea inscripţiei, restaurarea a fost doar amânată pentru obţinerea finanţării» (cf. facsimilul nr. 2).</p>
<p>Vedeţi perfidia şi autosuficienţa directorului Ioan Daniel Cherecheş, subordonatul ministrului <a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/kelemen-hunor-un-fascist-in-guvernul-romaniei_19064.html"><span style="color: #0000ff;">fascist Hunor Kelemen</span></a>?! Vrea să ne convingă că schela fusese ridicată aşa, spontan şi pînă sus, pe acoperişul Arcului de Triumf, iar abia apoi au văzut că „n-au finanţare“! Ei, bine, eu cerusem, după cum puteţi reciti în studiul meu, să ni se spună care au fost sabotorii care făcuseră aşa ceva şi să fie pedepsiţi pentru risipa de bani şi pentru că, prin montarea schelei, nu au făcut decît să acopere – cu „iuţeală de mînă şi nebăgare de seamă“, adică hoţeşte – inscripţia <em>BUDAPESTA</em>. În legătură cu aceste aspecte Cherecheş tace mîlc. Dar, în schimb, pe lîngă faptul că mă acuză de incorectitudine şi de răspîndirea de „diversiuni“, implicit, ne consideră, pe toţi, amnezici şi atît de proşti încît să-l credem, pe el, cum că „inscripţia BUDAPESTA a fost stearsă tot in 1953, din ordinul CC al PCR“ – deşi în 1953 nu mai exista P.C.R., ci P.M.R.! Şi, dat fiind că, în aceste două decenii de tranziţie criminală, i s-a reproşat lui Nicolae Ceauşescu „naţionalism-comunismul“ său, e greu de crezut că, prin naţionalismul său autentic, Ceauşescu ar fi răbdat să lase inscripţia <em>BUDAPESTA</em> de pe Arc acoperită din 1953 pînă în 1989!!! Mai ales că avusese „meciuri“ grele în relaţia directă cu Ungaria revizionistă în tot timpul dictaturii sale şi chiar, în cadrul Tratatului de la Varşovia, el pusese, în mod ferm, problema condamnării atitudinii revizioniste şi revanşarde a Ungariei! Fireşte, el o pusese doar aşa, ca principiu de politică externă, fiindcă ştia că U.R.S.S. sprijină poziţia revizionistă a Ungariei tocmai pentru a ţine în şah România. În <em>Scrisoarea deschisă</em> eu nu sugeram să se aştepte momentul restaurării pînă la obţinerea fondurilor, ci, dimpotrivă, ceream <strong>să se facă reparaţia imediat</strong>, întrucît acoperirea inscripţiei constituie <strong>o umilire a Armatei, o falsificare a Istoriei şi o faptă penală</strong> – cerînd, repet, <strong>pedepsirea vinovaţilor</strong>. Iar directoraşul ăsta mătrăşeşte problema invocînd „lipsa fondurilor“! Dar, în timp ce s-au cheltuit cîteva sute de milioane de euroi pentru noul stadion – de trei ori mai mult decît ar fi costat în mod normal –, alte sute de milioane de euroi pentru Pasajul de la Podul Grand etc., nu se găseau cîteva mii de euro să se refacă <strong>imediat </strong>inscripţia <em>BUDAPESTA</em>?! Cît costa, în timp şi în bani, să se ridice o schelă de doar cîţiva metri, numai pînă la panoul <em>BUDAPESTA</em> acoperit cu ciment, spre a fi refăcut în forma iniţială?! Pariez că fondul de protocol al primarului Sorin Oprescu este cu mult mai mare decît costul respectiv. Dar, vedeţi, cu antiromânii din conducerea Primăriei Capitalei şi a Ministerului Culturii nu poţi discuta pe bază de argumente logice şi financiare, ci cu alte metode!</p>
<p>Cred că trebuie să mobilizăm atît locuitorii Capitalei, cît şi ai altor mari oraşe ca să organizăm nişte mitinguri pînă-i demitem şi îi pedepsim pe toţi cei vinovaţi de comiterea acestei samavolnicii şi de tergiversarea reparării acestei insulte inadmisibile aduse României, Armatei sale şi Istoriei.</p>
<p>Faptul că directorul Ioan Daniel Cherecheş minte cu neruşinare, dar şi cu nepricepere este atestat de însăşi placa acoperită cu ciment. În articolul <em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria</em>…, am publicat fotografii pe care, din necesitatea demonstraţiei şi pentru comoditatea cititorilor, le reproduc şi acum. După cum se vede din contrastul plăcilor, inscripţia acoperită cu ciment este foarte nouă. Minciuna globală a lui Cherecheş are, totuşi, un merit: recunoaşte că pe placa acoperită fusese scris <em>BUDAPESTA</em>! Dar pseudo-argumentul său este demascat implacabil de chiar inscripţia <em>BUDAPESTA</em> acoperită cu ciment: nu are patina vremii, aşa cum se vede pe fotografia cu partea dreaptă a arcadei, unde placa simetrică plăcii <em>BUDAPESTA</em>, cu inscripţia <em>CERNA</em>, prima de jos, are aceeaşi patină a vremii pe care o au <strong>toate</strong> celelalte 11 inscripţii! Să admitem, prin <em>reductio ad absurdum</em>, minciuna nemernică a lui Ioan Daniel Cherecheş, cum că acoperirea plăcii <em>BUDAPESTA</em> datează din 1953! De atunci şi pînă acum, adică timp de 6 (şase!) decenii, era imposibil ca vremea – fie ea stalinistă a jüdeo-cominterniştilor, fie naţionalist-comunistă ceauşistă – să nu fi estompat pînă la uniformizare aspectul patinat de intemperii al respectivelor plăci. Nu este nevoie de o expertiză chimică a cimentului de pe placa <em>BUDAPESTA</em> acoperită, comparativ cu cimentul celorlalte plăci, pentru a demonstra fără putinţă de tăgadă dezinformarea obraznică a directorului Ioan Daniel Cherecheş; şi nici de o expertiză a creierului său îmbîcsit de antiromânism, cu care vrea să ne fraierească! Pe lîngă tencuiala proaspătă, fără patina vremii, care acoperă inscripţia iniţială <em>BUDAPESTA</em>, o altă dovadă a dezinformării acestui Cherecheş reiese din fotografia cu prim-planul panoului, în care, dedesubt, se vede stema regală cu deviza <em>NIHIL SINE DEO</em>! Deci, după capul fără minte al directorului Ioan Daniel Cherecheş, staliniştii ar fi acoperit, în 1953, <strong>numai</strong> panoul <em>BUDAPESTA</em>, dar ar fi lăsat <strong>neatinsă stema regală</strong> cu inscripţia religioasă respectivă! Fotografia atestă, totodată, şi <strong><em>satanismul</em></strong><em> etapei Tranziţiei</em>: chiar deasupra devizei <em>NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU</em> tronează simbolul <strong><em>îndrăcitei</em></strong> <strong>acţiuni antiromâneşti a U.D.M.R.</strong>: <strong>panoul cu inscripţia <em>BUDAPESTA</em> acoperită</strong> prin 2005!</p>
<p>Problema se pune astfel: cît îl mai suportăm în acest post bine plătit din banii noştri, noi, românii, căci ministrului Hunor Kelemen, evident, îi place să îl menţină şi să şteargă cu el pe jos, batjocorindu-ne pe noi!</p>
<p><strong>Pledoaria neocominternistă a directorului I.S.P.A.I.M.</strong></p>
<p>            Nu ştiţi ce înseamnă sigla I.S.P.A.I.M.? N-aţi pierdut nimic. Căci este vorba de <a href="http://urbo.ro/servicii-publice/institutul-studii-politice-aparare-istorie-militara-109729"><span style="color: #0000ff;">Institutul pentru Studii Politice de <em>Apărare</em> şi Istorie Militară</span></a>, al cărui director este vajnicul general-maior (ret.) <a href="http://www.coldwar.hu/html/en/researcher_database/Romania/Ionescu-CV.pdf"><span style="color: #0000ff;">Mihail E. Ionescu</span></a>, acelaşi care, din 2005, este şi preşedintele infamantului <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Elie_Wiesel_National_Institute_for_Studying_the_Holocaust_in_Romania"><em><span style="color: #0000ff;">Institut „naţional“ pentru studierea holocaustului din România</span></em></a>, care poartă numele <a href="http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-1_23002.html"><span style="color: #0000ff;">escrocului internaţional Elie Wiesel</span></a> – după <a href="http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-2_23011.html"><span style="color: #0000ff;">cum reiese indubitabil inclusiv</span></a> din studiul „<a href="http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-3_23018.html"><span style="color: #0000ff;">Elie Wiesel impostorul sau Pseudowiesel</span></a>“, al Centrului de Cercetări Ştiinţifice al Librăriei Româneşti Antitotalitare din Paris. Veţi ricana că mă leg de multivalentul general ca boala de om sănătos. Greşiţi. El s-a băgat în treabă, executînd nu ştiu ce ordine ierarhice. Căci I.S.P.A.I.M. este în organigrama Ministerului Apărări Naţionale, iar eu, aşa cum am arătat, adresasem, cu nr. 26738/6 sept. 2011, studiul <strong><em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.</em>, </strong>ca <em>Scrisoare deschisă</em>, şi d-lui general (r.) Gabriel Oprea – cum recunoaşte generalul (ret.) Mihail E. Ionescu în prima frază a răspunsului său (cf. facsimilul nr. 3). Şi-or fi zis, probabil, că sigla I<strong>SPAIM</strong> induce ideea de spaimă şi voi fi tremura de frică doar văzînd plicul! Desigur, mă aşteptam, cu deplină îndreptăţire, ca d-l ministru Gabriel Oprea să îmi răspundă şi mie, personal, aşa cum trimisese, tot personal, atîtea <em>Scrisori de felicitare</em> rezerviştilor cărora li <strong>se mărise pensia</strong> în urma campaniei furibunde <strong><em>de reducere</em> a pensiilor „nesimţite“, <em>la propunerea guvernului maghiarizat Boc-Bela şi cu aprobarea Parlamentului</em></strong>! Sau, dacă nu d-l ministru, să-mi răspundă măcar purtătorul de palavre – pardon, de vorbe – al M.Ap.N., <a href="http://www.mapn.ro/structuri/dirp/repere_istorice.php"><span style="color: #0000ff;">contraamiralul de flotilă Tiberiu Frăţilă</span></a> (flotila o ţine pe birou!), care tot este el contra tuturor celor ce se leagă de campania M.Ap.N. în problema pensiilor „nesimţite“ care s-au mărit din bun-simţ în tabelele postate pe <em>site</em>-ul M.Ap.N., dar care s-au micşorat cu nesimţire în deciziile de revizuire, trimise ulterior<em> Scrisorilor de felicitare</em>. Dar n-a fost să fie cum ar fi trebuit să fie, aşa că cel pe care a căzut măgăreaţa să semneze răspunsul nr. I 11563/30.12.2010, la adresa mea către d-l ministru Gabriel Oprea, a fost g-ralul-mr. (ret.) Mihail E. Ionescu! Vorba rusului, <em>C’est la vie, c’est la guerre</em>! Adică, „Asta-i via, asta-i gara!“ La prima vedere, ar trebui să mă simt flatat că, în loc să îmi răspundă doar un contraamiral ca Tiberiu Frăţilă, care dă numai contre – „şopîrle“, adică un fel de „torpile“ – în loc de argumente, mi-a făcut onoarea să îmi răspundă ditamai generalul-maior, director în departamente şi instituţii care de care mai făţoase.</p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-ISPAIM-pag.1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6715" title="Raspuns ISPAIM pag.1" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-ISPAIM-pag.1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-ISPAIM-pag.2.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6716" title="Raspuns ISPAIM pag.2" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-ISPAIM-pag.2-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>            După cum puteţi citi în facsimilul nr. 3, g-ralul-mr. (ret.) Mihail E. Ionescu, care este şi profesor universitar doctor la Departamentul de Relaţii Internaţionale al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (S.N.S.P.A.), face o veritabilă poliloghie internaţionalistă, neocominternistă cu privire la articolul meu – căci nu degeaba este el şi competentul director al „institutului“ <a href="http://ro.altermedia.info/politica/wiesel-ioanid-mizerabilii_22965.html"><span style="color: #0000ff;">jüdeo-cominternist <em>Elie Wiesel</em></span></a> şi coleg de <a href="http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948"><span style="color: #0000ff;">directorat cu escrocul Radu Ioanid</span></a>. E-adevărat, o face nu după o lună – conform termenului legal –, ci după patru luni de cînd l-am depus la M.Ap.N., ceea ce atestă, neîndoios, că a trebuit să citească toate cărţile sau măcar toate paginile la care fac trimitere în studiul a cărui continuare este articolul de faţă. Probabil o fi vrut să-mi facă un cadou pentru onomastica mea. Sau, poate că, dimpotrivă, a vrut să mă prindă „cu ocaua mică“. Dar nu a reuşit, de aceea a încercat să mă îmbrobodească cu aceste texte: „În acelaşi timp, suntem convinşi că rememorarea momentelor dureroase ale trecutului trebuie să se facă pornind de la exigenţele democraţiei, într-un climat de toleranţă şi respect reciproc, de concordie cu toţi cetăţenii“ (v. facsimilul nr. 4). Adică el este <em>politically correct</em>! Numai că, aşa cum remarcasem într-un articol mai vechi, din cauza acestei toleranţe imbecile, „<a href="http://ro.altermedia.info/general/insecuritatea-securitatii-nationale-7_17841.html"><span style="color: #0000ff;">România a ajuns o casă de toleranţă</span></a>“. Sau, cum spusese, mai demult, colonelul (r.) Mircea Dogaru, referitor la maghiarii care-i omorîseră pe români în vremea războaielor ţărăneşti conduse de Gheorghe Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, <strong>„ei ne măcelăreau crunt, iar noi sufeream frumos!“</strong> Fiindcă fusesem, prea multă vreme, toleranţi, iar acum nu mai trebuie să fim, fiindcă ne-a ajuns cuţitul la os! Clişeul cu toleranţa este vehiculat, în acelaşi stil neocominternist, internaţionalist, inclusiv de ex-preşedintele Ion Iliescu – promotorul ideii „reconcilierii“ (concordiei) cu maghiarii (maghiarizaţii), deşi nu ne conciliasem, anterior, niciodată cu ei ca să ne <strong>re</strong>conciliem acum. Clişeul „toleranţei“ este utilizat şi de Uniunea Europeană, care ne îndeamnă la toleranţă faţă de ţigani (şi alte minorităţi), deşi statele occidentale europene <a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-va-deveni-groapa-de-gunoi-etnic-a-europei-4_21215.html"><span style="color: #0000ff;">îi alungă şi chiar le incendiază taberele</span></a> ori-de-cîte-ori au ocazia. La fel de tolerant este şi actualul preşedinte <a href="http://ro.altermedia.info/antisistem/veti-plati_23307.html"><span style="color: #0000ff;">Traian Băsescu cu ţiganii şi cu maghiarii (maghiarizaţii), pe cît de intolerant este cu românii</span></a>. Dar, în penultima propoziţie, d-l g-ral-mr. prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu chiar mă trage, subtil, de urechi: „De altfel, asemenea valori stau la baza tuturor ţărilor democratice şi civilizate, în primul rînd a aliaţilor noştri din N.A.T.O. şi [din] Uniunea Europeană“. Evident, aliata noastră din N.A.T.O. la care face aluzie directorul I.S.P.A.I.M. este cea pe care o incriminam eu expres în <strong><em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.</em></strong>: chiar Ungaria. Iar celelalte „ţări democratice şi civilizate“ sunt Franţa, Germania, Italia, Spania, Anglia, care ne <a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-va-deveni-groapa-de-gunoi-etnic-a-europei-5_21221.html"><span style="color: #0000ff;">denigrează copios şi civilizat în toate <em>mass media</em> interne</span></a> şi internaţionale.</p>
<p>            Culmea competenţei politologice a d-lui g-ral-mr. (r.) Mihail E. Ionescu, din înalta sa poziţie de director al I.S.P.A.I.M., ni se relevă în finalul acestui răspuns antologic: „În altă ordine de idei, celelalte probleme ridicate de dvs. exced competenţele Ministerului Apărării Naţionale“. Prima eroare gravă din această propoziţie este că nu e vorba de „altă ordine de idei“, ci este vorba exact de aceeaşi ordine. Fiindcă, după bălmăjeala pe care a făcut-o pînă acum expediind fariseic problematica studiului meu, urma, în aceeaşi ordine de idei, problema Arcului de Triumf – a cărui maltratare din motive politice este una dintre consecinţele, în primul rînd, ale Dictatului de la Viena şi, în al doilea rînd, ale politicii de trădare de către guvernele postdecembriste – îndeosebi de către <a href="http://www.napocanews.ro/2010/03/viceprim-ministrul-marko-bela-transmite-documente-in-limba-maghiara-cu-antetul-guvernului.html"><span style="color: #0000ff;">guvernul maghiarizat Boc-Bela</span></a> – a valorilor pe care tocmai le invocă, demagogic şi ipocrit, directorul I.S.P.A.I.M. Numai că trebuie să fiţi atenţi la şmecheria sa pseudo-politologică, deoarece el invocă, în acelaşi stil neocominternist, internaţionalist şi mondialist, valorile care „stau la baza tuturor ţărilor democratice şi civilizate, în primul rînd a aliaţilor noştri din N.A.T.O. şi [din] Uniunea Europeană“. În jargonul telespikerilor de azi, aceste fraze sunt denumite „abureli“. De fapt, numite cu numele propriu, ele sunt autentice jidănisme şi nu ne miră că s-a molipsit cu ele, el fiind şeful <a href="http://www.vho.org/aaargh/fran/tiroirs/tiroirEW/WieselMauriac.html"><span style="color: #0000ff;">jidanilor de la găselniţa <em>Elie Wiesel</em></span></a>, care acuză România că ar fi comis un pretins holocaust. De aceea, jidănit fiind, dublul director Mihail E. Ionescu (oare cum se numea înainte de a se numi Ionescu?!) nici nu se referă la valorile <strong>naţionale româneşti!</strong> A doua eroare gravă comisă de policompetentul general-maior este manifestată de cecitatea sa politică – deşi este ditamai directorul ISPAIM-ului –, deoarece nu distinge competenţa M.Ap.N. în problema Arcului de Triumf – căci, pentru această problemă mă adresasem, la finalul studiului meu, în primul rînd şi în mod expres preşedintelui ţării şi ministrului Apărării Naţionale; pe Sorin Oprescu îl lăsasem ultimul şi îl pusesem pe listă, totuşi, fiindcă Arcul de Triumf este în Capitala ţării. Dacă m-aş fi referit la monumentele dedicate Ecaterinei Teodoroiu, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecaterina_Teodoroiu"><span style="color: #0000ff;">Eroina Neamului din Războiul Reîntregirii</span></a> – de la a cărei naştere se vor împlini mîine, 14 ianuarie 2012, 110 ani –, m-aş fi adresat primarilor din oraşele în care există respectivele monumente.</p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Budapesta-vs-Cerna1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6711" title="Arcul de Triumf, Budapesta vs Cerna" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Arcul-de-Triumf-Budapesta-vs-Cerna1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>            Auziţi ce „teorie“ a creat g-ralul-mr. prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu, după ce şi-a stors timp de patru luni mintea sa găunoasă?! Că problema Arcului de Triumf „excede competenţele Ministerului Apărării Naţionale“! Dar nu pentru a glorifica şi a aminti veşnic nenumăratele jertfe aduse de Armata României în marile bătălii ale Războiului Reîntregirii Neamului a fost înălţat Arcul de Triumf, a cărui privelişte să ne înalţe şi sufletele noastre?! Nu „pentru fortificarea identităţii naţionale“, cum – cu deplin fariseism, dar fără acoperire morală – scrie, negru pe alb, generalul cu două stele (pe fiecare umăr!) Mihail E. Ionescu?! (Vezi, în facsimilul nr. 4, rîndul doi de sus.) Dar Armata României nu pe sub Arcul de Triumf defilează de Ziua Naţională?! De ce mai trece pe sub el, dacă Arcul de Triumf constituie o problemă care „excede competenţele M.Ap.N.“?!  Vorba lui Caragiale: „Mare farsor, mari gogomani!“ Desigur, marele farsor se vrea a fi vajnicul general-mr. (ret.) Mihail E. Ionescu, director de „<a href="http://www.stormfront.org/forum/t833294/"><span style="color: #0000ff;">Elie Wiesel</span></a>“, director de ISPAIM, profesor de SNSPA şi de ETC., iar gogomanii ar fi cei care l-ar crede; eu nu sunt gogoman, fiindcă m-am dumirit şi fiindcă i-am demontat penibila bîlbîială cu pretenţii politologice. Textului redat, redactat sau, cel puţin, semnat de g-ral-mr. (ret.) Mihail E. Ionescu, i se potriveşte dictonul <em>Parturient montes, nascetur ridiculus mus</em>: „Se opintesc munţii şi este fătat un şoarece ridicol“! Cu rezerva că adjectivul „ridicol“ minimalizează problema: într-adevăr, este vorba de un text nu numai ridicol în substanţa sa, dar şi profund imoral şi nociv, fiindcă este confecţionat deliberat ca să ne prostească în mod „academic“!</p>
<p> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-Ministerul-Culturii-DPC.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6717" title="Raspuns Ministerul Culturii-DPC" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Raspuns-Ministerul-Culturii-DPC-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p><strong>Parada militară de la 1 Decembrie</strong></p>
<p>            Este posibil ca acest răspuns al directorului I.S.P.A.I.M., la <em>Scrisoarea deschisă</em> adresată inclusiv ministrului Apărării, g-ralul (r.) Gabriel Oprea, să fi fost scris, la ordin, de către unul dintre „negrişorii“ de la I.S.P.A.I.M., iar g-ralul-mr. Mihail E. Ionescu să-l fi semnat „ca primarul“. Dar asta nu-i o scuză pentru unul care este doctor în istorie, care este <em>Senior Executive Course</em> <em>„George C. Marshall“,</em> Germania, care a scris un raft de cărţi şi de articole etc., etc.; dimpotrivă, să fii atît de „titrat“ şi să comiţi un asemenea „răspuns“ la problemele grave semnalate de mine, îndeosebi la problema de <strong><em>absolută noutate publicistică, politologică</em></strong> <strong><em>şi strategică </em></strong>– îngroparea, <strong>deliberată politic</strong>, în ciment a inscripţiei <em>BUDAPESTA</em> de pe Arcul de Triumf – nu reprezintă decît prostituţie politică. <a href="http://ro.altermedia.info/general/terorismul-conjunctiei-ca_12912.html"><span style="color: #0000ff;">Viorica Costiniu</span></a> declarase ritos că „<a href="http://lideruldeopinie.ro/8919/magistratii-se-prostitueaza%E2%80%A6-juridic"><span style="color: #0000ff;">magistraţii se prostituează… juridic</span></a>“. Ei, bine!, aveţi, aici, încă o dovadă că şi generalii se prostituează… politic. De altminteri, în genere, gradul de general este preponderent grad politic şi mai rar grad acordat pentru merite profesionale, pentru că fiecare regim politic îşi face cohorta sa de generali! Elocvent, în acest sens, este faptul că, recent, preşedintele Traian Băsescu <a href="http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/eveniment/lista-generalilor.html"><span style="color: #0000ff;">a avansat la gradul de general un</span></a><span style="text-decoration: underline;"><span style="color: #0000ff;"> grup mare de ofiţeri</span></span>. Ba, mai mult, el deţine recordul prin numărul celor <a href="http://www.cotidianul.ro/traian-basescu-l-a-batut-pe-ion-iliescu-la-avansari-166795/"><span style="color: #0000ff;">avansaţi la gradul de general cu patru stele</span></a>! C.V.-ul generalului Mihail E. Ionescu, încărcat, pe multe pagini, de toată suita de grade ale carierei de ofiţer, de zeci de titluri de cărţi şi articole, de funcţii de conducere şi de titluri de membru în diverse comitete şi comiţii atestă că nu-i lipsesc accesul la informaţii, competenţa, abilitatea cocoţării în ierarhia militară şi socială, poate chiar inteligenţa, ci îi lipsesc doar rectitudinea morală, caracterul, onestitatea şi patriotismul. De aceea, <a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/impostura-catolicilor-orientali-6_9051.html"><span style="color: #0000ff;">cum am mai subliniat, referitor la alţii, nici lui nu i se poate aplica rugămintea</span></a> lui Iisus Hristos: „<strong><em>Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac</em></strong>!“ <em>(Luca</em>,<em> </em><strong>23</strong>, <em>34</em><em>).</em> NU, g-ralul-mr. (r.) Mihail E. Ionescu este cvasi-omniscient şi, deci, ştie ce face şi nu poate fi iertat!!!</p>
<p>            G-ralul-mr. Mihail E. Ionescu s-a născut în 1948; în 1970 a obţinut gradul de locotenent, iar în 1998 pe cel de general de brigadă; în 2004 a fost trecut în rezervă, cu gradul de general-maior, primind, astfel, încă o stea de general pentru meritele sale ştiinţifice. Ca atare, în toată cariera sa militară activă a fost martorul faptului că pe Arcul de Triumf inscripţia <em>BUDAPESTA</em> <strong>fusese, tot timpul, neacoperită</strong>, şi nu cum este, de 5-6 ani încoace, îngropată în ciment! Probabil că, aşa cum am dedus, în vara anului 2005, cînd s-a ridicat o schelă pe Arcul de Triumf, a fost acoperită placa <em>BUDAPESTA</em>. În mod cert, la <strong>Parada militară de la 1 Decembrie 2005</strong>, inscripţia <em>BUDAPESTA</em> <strong>era, deja, proaspăt acoperită</strong>, aşa cum se vede în acest link al defilării: <a href="http://www.youtube.com/watch?v=Wb9sOW_mh34"><span style="color: #0000ff;">http://www.youtube.com/watch?v=Wb9sOW_mh34</span></a>; de la secunda 06 la 09; apoi, de la minutul 2 şi 18 secunde pînă la finalul clipului se vede, la fel, arcada stîngă, cu placa pe care fusese scris <em>BUDAPESTA</em> mascată cu ciment. Fotografiile nr. 3 şi 4 reflectă absoluta diferenţă de patină a vremii dintre placa acoperită recent şi toate celelalte plăci. În mod absolut evident, placa acoperită cu ciment pe care figurase inscripţia <em>BUDAPESTA</em> este mult mai deschisă la culoare, chiar strălucitoare comparativ cu celelalte panouri. Ea are această nuanţă foarte deschisă în toate clipurile postate pe Internet, redînd Parada de la 1 Decembrie din anii următori: <strong>Drill Team. Romania. Parada Militara. 1 decembrie 2009. Regimentul 30 Garda Mihai Viteazul</strong><span style="font-family: Calibri;">, </span>pe <a href="http://www.youtube.com/watch?v=l5aYfYGiV08"><span style="color: #0000ff;">http://www.youtube.com/watch?v=l5aYfYGiV08</span></a>, unde, de la minutul 1 şi 44 secunde, se vede arcada stîngă, cu panoul <em>BUDAPESTA</em> acoperit cu ciment; <strong>Bucharest In Your Pocket &#8211; Arcul de Triumf</strong>, film realizat în 22 noiembrie 2009, pe <a href="http://www.youtube.com/watch?v=AEJPLruERD4&amp;feature=fvwp&amp;NR=1"><span style="color: #0000ff;">http://www.youtube.com/watch?v=AEJPLruERD4&amp;feature=fvwp&amp;NR=1</span></a>, unde inscripţia iniţială, acum acoperită, se vede de la secunda 35 pînă la capăt; <strong>Parada militară de Ziua Naţională a României</strong>, de la 1 Decembrie 2010, redă partea stîngă a Arcului, pe <a href="http://www.youtube.com/watch?v=DMdIko2STss&amp;feature=related"><span style="color: #0000ff;">http://www.youtube.com/watch?v=DMdIko2STss&amp;feature=related</span></a> şi, în multe momente, se distinge partea foarte deschisă la culoare a panoului pe care fusese inscripţia <em>BUDAPESTA</em>; filmul <strong>Defilare armata romana in cinstea Zilei Nationale</strong> – <strong>2011</strong> prezintă repetiţia din 28 noiembrie 2011, filmarea redînd partea stîngă, pe <a href="http://www.youtube.com/watch?v=qIGdsOvI6U4&amp;feature=related"><span style="color: #0000ff;">http://www.youtube.com/watch?v=qIGdsOvI6U4&amp;feature=related</span></a>; inscripţia acoperită se vede doar la început, între secundele 10-20 ale clipului, apoi de la minutul 1 şi 39 de secunde se dă un prim plan cu partea dreaptă, unde se distinge clar inscripţia CERNA, cu patina vremii, care contrastează în mod evident cu placa acoperită, situată simetric, în stînga arcadei. Analiza contrastului evident dintre panourile cu inscripţia <em>CERNA</em> şi, respectiv, cel acoperit <em>BUDAPESTA</em>, se poate face şi pe alte filme ale defilării postate pe Internet. Din păcate, nu am găsit pe Youtube filme <em>anterioare</em> anului 2005, de aceea apelez, pe această cale, la toţi producători din televiziune care au în arhive filme <em>anterioare</em> anului 2005 cu defilarea de la Ziua Naţională a României să posteze acele fragmente – precizînd data la care au fost făcute – în care se vede panoul cu inscripţia BUDAPESTA acoperită şi, fireşte, neacoperită. În acest mod putem determina cu precizie anul cînd s-a făptuit această umilire a Armatei şi, totodată, sabotare a imaginii României!</p>
<p>            Desigur, <a href="http://monitormapn.blogspot.com/2012/01/infractor-sau-contravenient-cum-se.html"><span style="color: #0000ff;">contraamiralul Tiberiu Frăţilă</span></a> nu ar fi ştiut să redacteze un răspuns cît de cît adecvat, fiindcă el a fost promovat în funcţia de purtător de cuvînt al M.Ap.N. nu pe criteriul competenţei, ci al obedienţei: adică, aşa cum dezvăluie Petrică Toma în articolul-torpilă „<a href="http://militar.infomondo.ro/opinii/infractor-sau-contravenient-cum-se-prostitueaza-politic-un-amiral.html"><span style="color: #0000ff;">Infractor sau contravenient? Cum se prostituează politic un amiral</span></a>!“, el este „un excepţional executant“!</p>
<p>Ceea ce mai trebuie subliniat este faptul că, cel puţin din 2005, cînd, presupun, a fost mascată – <strong>a doua oară</strong>! – inscripţia <em>BUDAPESTA</em>, pînă acum, pe sub Arcul de Triumf au trecut mii de militari ai Armatei, Poliţiei, Jandarmeriei, Serviciilor Secrete etc., împreună cu multe dintre cadrele lor de conducere, şi toţi au văzut că inscripţionarea localităţii <em>BUDAPESTA</em> fusese acoperită cu ciment. Să admitem că militarii tineri nu ştiau ce se ascundea sub cimentul care masca forma originală a primei plăci a arcadei; să mai admitem că erau ignoranţi în materie de istorie, căci Editura Militară i-a refuzat împătimitului pentru <em>Arcul de Triumf</em>, arhitectul Virgiliu Z. Teodorescu, publicarea cărţii „din lipsă de fonduri“ şi i-a tipărit-o, într-un tiraj de buzunar, abia cînd a adus banii daţi de un sponsor generos şi patriot; apoi, <em>Enciclopedia Armatei României</em> şi-a epuizat demult tirajul, mic şi el – pe lîngă faptul că este descurajantă prin greutatea fizică şi pecuniară: atîrnă vreo şase kg şi costă cîteva sute de lei. Dar, inscripţia acoperită, fiind prima şi cea mai de jos, nu putea să treacă neobservată. Oricare ar fi fost bagajul cunoştinţelor istorice – derizoriu sau chiar inexistent – al indivizilor tineri, ca militari care defilau pe sub Arcul de Triumf – a <a href="http://www.crestinortodox.ro/comunitate/event.php?event_id=37"><span style="color: #0000ff;">cărui semnificaţie este imposibil să nu o ştie</span></a>! –, ar fi trebuit să-şi pună, totuşi, astfel de întrebări: „De ce este acoperit panoul respectiv?!“ „Ce scria pe acest panou de a devenit indezirabil politic, chiar în această epocă a transparenţei, a toleranţei şi a recuperării istoriei adevărate?!“</p>
<p>Dar se pune, mai ales, problema ofiţerilor de carieră, vîrstnici, a organizatorilor parăzilor militare, a tuturor generalilor activi, în rezervă sau în retragere, a veteranilor de război, a generalilor cavaleri ai Ordinului <em>Mihai Viteazul</em>, care participă, an de an, la Parada militară de Ziua Naţională a României, fie că fusese sărbătorită la 23 August, fie, după 1989, la 1 Decembrie! Toţi au tăcut mîlc, văzînd blasfemia de pe arcada Arcului de Triumf! De ce?! A dispărut patriotismul din ei şi a fost înlocuit cu pupăncurismul de conjunctură?! După cum s-a văzut de la transmisiunile televizate din fiecare an şi după cum se (re)vede inclusiv din filmele indicate aici, pe <em>Youtube</em>, la Parada militară au participat preşedintele României şi preşedinţii Camerelor Parlamentului, foştii preşedinţi ai ţării şi ai Parlamentului, toată pletora de politicieni, de parlamentari, cetăţeni, alegători, public. În mod cert, mulţi au văzut că inscripţia <em>BUDAPESTA</em> fusese – <strong>a doua oară</strong>! – proaspăt acoperită cu ciment – prima dată blasfemia fiind comisă în 1953, în vremea odiosului regim iudeo-cominternist. A doua oară a fost comisă în vremea odiosului regim băsist, aproape sigur în 2005. În nici un caz nemernicia din 1953 nu a rămas neînlăturată pînă acum, cum vrea să ne convingă, cu tupeu, textul „aburitor“ cherecheşist!</p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>Tranziţia – epocă a trădării naţionale </strong></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Oare vechiul lichelism politic ceauşist, năpîrlit în noul lichelism băsist, să fie cauza pentru care nimeni, nici dintre politicieni, nici dintre ofiţerii superiori şi generalii care au văzut nemernicia comisă, nu a protestat şi nu a încercat să repare situaţia, să înlăture umilirea Armatei, sabotarea valorilor naţionale?! Să ne amintim că la conducerea Ministerului Apărării Naţionale au fost, printre alţii, Teodor Meleşcanu (aprilie 2007- decembrie 2008, ex-ministru de Externe, cu un interimat la Justiţie!), Teodor Atanasiu (2004-2006); g-ral.-lt. (r.) Corneliu Dobriţoiu a fost secretar de stat, şef al Departamentului pentru politici de apărare şi planificare al M.Ap.N. (<em>sic</em>), deci şeful direct al g-ralului-mr. (r.) Mihail E. Ionescu – ca să cităm numai parlamentari ai P.N.L., care se consideră partid „Naţional“. Nici unul nu a văzut – măcar la defilări – această insultă abominabilă adusă Armatei şi României?! Direcţia de Informaţii Militare a Armatei şi Serviciul Român de Informaţii nu au făcut, de şapte ani încoace, nici o notă informativă despre această crimă?</p>
<p>Dar, dincolo de <a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/09/13/bomba-elie-wiesel-a-preluat-identitatea-unui-alt-detinut-de-la-auschwitz-raportul-final-al-lui-iliescu-asupra-holocaustului-ar-putea-deveni-maculatura-prin-impostura-lui-wiesel/"><span style="color: #0000ff;">jidănismele propagate cu nonşalanţă</span></a> de individul care se ştie apărat de titlul de director al <a href="http://ro.altermedia.info/opinii/propaganda-holocaustic-un-gheeft-super-abject_7658.html"><span style="color: #0000ff;">„institutului“ <em>Elie Wiesel</em></span></a>, poziţia „politologului“-şef al I.S.P.A.I.M. este agravată complet şi definitiv de faptul că, aşa cum am subliniat mai sus, mascarea cu ciment a inscripţiei <em>BUDAPESTA</em> este efectul unei <strong>decizii politice deliberate, comise din <em>aceleaşi motive</em> ca în 1953</strong> – deşi condiţiile politico-strategice sunt radical schimbate: nu mai suntem sub cnutul stalinist, ci sub „umbrela“ democraţiei aduse de N.A.TO. şi de S.U.A. Or, îngroparea în ciment, nu în realitate, a localităţii <em>BUDAPESTA </em>de<em> </em>pe Arcul de Triumf, a fost comisă, în 1953, ca urmare a presiunii unor forţe străine ţării noastre şi duşmănoase în cel mai înalt grad, dirijate din Ungaria şi sprijinite de stalinism – care au şi impus înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare. Deci, fusese o <em>decizie politică deliberată</em>, în favoarea duşmanului de atunci, Ungaria. Acum, probabil în 2005 – dar în mod cert după anul 2000 –, s-a repetat actul acoperirii cu ciment a <em>BUDAPESTEI</em>, deci este o <strong><em>recidivă</em>, este tot o decizie politică</strong> <strong>deliberată</strong> şi tot pentru a crea avantaje duşmanului – a aceluiaşi duşman, Ungaria, altfel „aliată“ în N.A.T.O. şi în U.E.! Pe lîngă faptul că acoperirea inscripţiei <em>BUDAPESTA</em> constituie faptă penală sub specia distrugerii monumentelor istorice subsumate Patrimoniul Naţional, acest act constituie, prin caracteristice întrunite enumerate, fapta penală <em>cea mai gravă</em>: <strong>trădarea de ţară în folosul inamicului, </strong>care intră sub incidenţa art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi a art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională. Şi, cum Ungaria duce contra României un crunt şi permanent <a href="http://ro.altermedia.info/politica/ubicuitatea-razboiului-axiologic_21568.html"><span style="color: #0000ff;">război axiologic, imagologic, politic, economic, cultic</span></a> etc., trădarea de ţară pe timp de război este fapta reprehensibilă în cel mai înalt grad! De altfel, după cum denunţă documentat Larry L. Watts, în extrem de valoroasa lui carte <em>FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI!</em>, Ungaria a fost, necontenit, în fruntea campaniei duşmănoase de denigrare şi de sabotare a intereselor României – atît înainte, cît şi după Trianon. Fireşte, nici nu ne-am îndoit că nu ar fi fost – şi că nu va fi şi în viitor – altfel. Cînd această acuză este făcută de un istoric şi politolog străin, cu o solidă şi recunoscută carieră ştiinţifică, atunci acuza dobîndeşte caracter implacabil şi irevocabil; sau, în termeni juridici, putem spune că dobîndeşte calitatea definitivă de „lucru judecat şi învestit cu titlu executoriu“! Dar, din motive de lichelism politic, politologul-şef al M.Ap.N. vede Ungaria nu ca pe duşmanul nostru perpetuu, care se maschează în lozinci proeuropene, ci ca pe „aliata noastră din N.A.T.O.“, aceeaşi aliată în sprijinul căreia colonelul (ret.) Trevor N. Dupuy-Dezinformatoru’ făcuse compunerea de literatură politologică, strategică şi propagandistică „<a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-5_8859.html#more-8859"><span style="color: #0000ff;">Război pentru Transilvania</span></a>“ – un capitol masiv al lucrăturii sale <a href="http://www.chapters.indigo.ca/books/Future-Wars-Worlds-Most-Dangerous-Trevor-N-Depuy-Trevor-N-Col-Dupuy/9780446516709-item.html"><em><span style="color: #0000ff;">FUTURE WARS. The world’s most dangerous flashpoints</span></em></a> (Warner Books, New York, 1993, cap. 8, <em>The war for Transylvania</em>, pag. 231-251), în care, pretindea colonelul american, România pornise un război contra Ungariei pentru Transilvania – deşi Transilvania este parte esenţială a României! Vedeţi ce gîndire sucită avea Trevor Dupuy, cu care urmărea să sucească minţile celor ce-l citesc?! În fond, Trevor Dupuy nu făcea decît să reflecte propaganda <em>lobby</em>-ului maghiar, care a convins Congresul S.U.A. să publice, în 1969, o lucrare bibliografică pe acest subiect, al cărui titlu – <em>Ungurii în România şi Transilvania</em> – sugera chiar că Transilvania nu era teritoriu românesc (cf. Larry L. Watts, <em>op. cit.,</em> pag. 572). Această carte nocivă a lui Trevor N. Dupuy-The Pig o vizasem, <em>expressis verbis</em>, tot în partea finală a articolului <strong><em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria…</em></strong> Dar şi referirea la ea „excede competenţa M.Ap.N.“, deşi cartea descrie cum Armata României este învinsă – culmea!, pe teritoriul naţional! – de cea a Ungariei, deşi cartea se găseşte în Biblioteca M.Ap.N., aflată în aceeaşi clădire în care este sediul I.S.P.A.I.M.: Cercul Militar Naţional! Îl invit pe directorul I.S.P.A.I.M.-ului să facă, retroactiv, o recenzie a cărţii lui Trevor N. Dupuy-The Pig; pentru că are competenţa necesară; dar va avea, oare, şi curajul politologic şi rectitudinea morală?! Textul său „fătat“ şi comentat aici îmi induce serioase rezerve ştiinţifice că ar fi în stare s-o facă.</p>
<p>În cazul directorului Institutului pentru Studii Politice de <strong>Apărare</strong> şi Istorie Militară, g-ral-mr. (r.) Mihail E. Ionescu, ca politolog-şef, prof. univ. dr., director etc., nu mai încape loc de iertare, mai ales că el se laudă că „I.S.P.A.I.M. a avut în preocupările sale analiza extinsă a unei asemenea problematici (…) pentru fortificarea identităţii naţionale“ (<em>sic</em>). Aşa de bine a „fortificat-o“ Mihail E. Ionescu-Androlaudă încît <a href="http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=12556:despre-coincidente-istoricul-dinu-c-giurescu-demonstreaza-cum-udmr-a-ajuns--prin-tradarea-de-la-bucuresti-si-politica-pasilor-marunti-ai-budapestei--la-pretentiile-teritoriale-al"><span style="color: #0000ff;">fosta regiune stalinistă autonomă maghiară a fost scoasă din groapa de gunoi a Istoriei</span></a>, liderii U.D.M.R. <a href="http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/06/21/lectia-de-istorie-a-prof-acad-dinu-c-giurescu-de-la-punctul-de-intalnire-transcrisa-integral-in-aceste-zile-se-joaca-integritatea-teritoriala-a-romaniei-se-joaca-stabilitatea-ei-fiecare/"><span style="color: #0000ff;">au format un stat în stat, aflat în pragul secesiunii politice</span></a> – după modelul Nagorno-Karabah –, cu concursul guvernului trădător Emil Boc-Marko Bela.</p>
<p><span style="font-size: small;">«</span><a href="http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/dinu-c-giurescu-am-sentimentul-ca-sunt-in-1940-in-preajma-prabusirii-hotarelor-noastre"><span style="color: #0000ff; font-size: small;">Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre</span></a><span style="font-size: small;">. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentul că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apără România. Statul de astăzi apără pe altcineva, dar nu obştea românească. De aceea, fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!“ – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna». Aceasta este marea nelinişte – o veritabilă <strong>spaimă</strong> – a distinsului academician Dinu C. Giurescu referitor la acţiunile secesioniste ale U.D.M.R., sprijinite de autorităţile statului, </span><a href="http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/06/21/lectia-de-istorie-a-prof-acad-dinu-c-giurescu-de-la-punctul-de-intalnire-transcrisa-integral-in-aceste-zile-se-joaca-integritatea-teritoriala-a-romaniei-se-joaca-stabilitatea-ei-fiecare/"><span style="color: #0000ff; font-size: small;">din care cauză întrevede pericolul destrămării ţării</span></a><span style="font-size: small;">. Dar directorul ISPAIM nu are nici o spaimă: dimpotrivă, are curajul să pretindă sentenţios că trebuie să „pornim de la exigenţele democraţiei, într-un climat de toleranţă şi respect reciproc, de concordie cu toţi cetăţenii“! Căci aşa înţelege el să facă „politica de <strong>apărare</strong> a ţării“: noi să fim toleranţi cu duşmanii ţării, iar ei să ne strice ţara! De la înălţimea simbriei sale mari de director nu îi poate lua în colimator pe maghiarii (maghiarizaţii) care jubilau că l-au văzut pe Avram Iancu spînzurat în efigie de către un individ care trebuia el spînzurat pe loc, nici pe cei care plimbă lozinca „Ţinutul secuiesc nu este România“, care ar trebui încarceraţi pentru atentat la securitatea naţională. </span></p>
<p>De o sută de ani maghiarii (maghiarizaţii) – întărîtaţi şi sprijiniţi de state ca Anglia, Franţa, Germania, Rusia etc. – complotează, sabotează, subminează statul român, provoacă permanent discordie în ţara noastră, iar noi „suportăm frumos“, fiindcă d-nii Iliescu, Băsescu, Ionescu, Oprescu, Frunda, Verestoy ş.a. vor „concordie“, „reconciliere“! Aşa cum am relevat şi în „<em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria…</em>“, <strong>maghiarii din România sunt, în cvasitotalitatea lor, români maghiarizaţi, <em>români care şi-au trădat limba, neamul şi ţara</em>.</strong> De aceea nu trebuie să mai vorbim de „maghiarii din România“, ci de „maghiarizaţii din România“, care trebuie trataţi ca fiind doar ceea se sunt în realitate: ca trădători – iar pedeapsa pentru trădare nu se prescrie niciodată! Evident, directorul I.S.P.A.I.M. a fost desemnat de către cei din conducerea M.Ap.N. – poate chiar de către ministrul Apărării – să confecţioneze răspunsul de rigoare la <em>Scrisoarea deschisă</em>, difuzată cu o mare dispersie publicistică de către mine, ca să „repereze onoarea“ Ministerului Apărării Naţionale, a ministrului Apărării personal. Numai că directorul ISPAIM „e de spaimă“: cu capul său titrat a „făcut-o de oaie“! La propriu! Prin balivernele din răspunsul său şi cu salariul său nesimţit de director ISPAIM el apără nu România, ci „<a href="http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118"><em><span style="color: #0000ff;">Ghimpele din inima Romaniei – TINUTUL SECUIESC</span></em></a>“ – ca să folosesc acest titlu din <em>Formula AS</em>, care preia expresia lui Mihail Manoilescu!</p>
<p>Să reamintim istoria anilor ’40 – sau, în exprimarea demagogic-ipocrită a ionescului ISPAIM-ist, să recurgem la „rememorarea momentelor dureroase ale trecutului“ – pentru a descifra viitorul: „Se lansau zvonuri despre iminenta desfiinţare a României ca stat, urmată de formarea unei Ungarii Mari, ce ar fi cuprins toată Transilvania, părţi din Iugoslavia, Austria şi o parte din nordul Italiei. Cei mai activi în această propagandă erau membrii partidului <em>Crucile cu Săgeţi</em>, care cereau anexarea întregii Transilvanii şi ieşirea la mare. Informatorii din teritoriul cedat comunicau despre numeroasele discursuri revizioniste rostite la Alba Iulia, în <em>Adunarea Foştilor Luptători</em>. Se observa o surescitate a populaţiei maghiare din toate regiunile Ungariei; peste tot revizionismul era agitat pe faţă, răspîndindu-se cele mai variate zvonuri. Se pretindea că, în cel mai scurt timp, întreaga Transilvanie urma să fie ocupată, chiar şi Valea Prahovei, cu sau fără consimţămîntul Germaniei“ (Arh. S.R.I., fond D, dosar nr. 4588, f. 74-75, <em>apud</em> Colonel dr. Lionede Ochea, <em>SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII AL ROMÂNIEI PE FRONTUL DE VEST, 1940-1944</em>. Editura Tipart, Bucureşti, 2011, pag. 317). Aşa cum am relevat – bazîndu-mă pe autoritatea unor reputaţi istorici – în studiul „<em>Dictatul de la Viena redictat de Ungaria…</em>“, Ungaria se baza, în 1939-1940, pe eventualul sprijin politico-militar al Germaniei hitleriste şi al Rusiei staliniste.</p>
<p>Să revenim la prezent. Acum, în Transilvania, situaţia este aproape la fel ca în 1940: diferenţa este dată doar de lipsa trupelor de ocupaţie horthyste! Într-adevăr, în 2010, fasciştii U.D.M.R.-işti chiar au aniversat 70 de ani de la intrarea trupelor Ungariei în Ardeal, iar guvernul român nu a băgat pe nimeni la puşcărie. Acum, la fel, ca în 1940, Ungaria este sprijinită de Germania civilizată din U.E. şi, discret, de Rusia. Amintiţi-vă de ameninţarea voalată a lui Putin, la <em>summit</em>-ul de la Lisabona, cum că „Ungaria pretinde Transilvania, Bulgaria Dobrogea…“ etc. În 1940, România era apărată de guvernul României, compus din bărbaţi de stat. Acum situaţia este mult mai gravă, căci Ungaria este sprijinită chiar de guvernul maghiarizat Boc-Bela, compus din marionete, indivizi corupţi, agenţi ai Ungariei sau ai altor state. Amintiţi-vă de ridicolul Remus Opriş, secretarul general al guvernului ţărănisto-liberalo-pedisto-udemerist, care a fost silit să doarmă în autoturismul său, fiindcă U.D.M.R.-iştii din Sfîntu Gheorghe nu l-au lăsat să se cazeze la hotel! Amintiţi-vă de răposatul Alexandru Timofte, care, ca director al S.R.I., recunoscuse că, în zona Mureş-Harghita-Covasna, autorităţile statului român nu mai au autoritate. Între timp, situaţia s-a agravat. De 22 de ani, fasciştii U.D.M.R.-işti continuă epurarea etnică – tot aşa cum procedase baronul Ede Atzél după Dictatul de la Viena (Larry L. Watts, <em>op. cit.</em>, pag. 573) –, cu diferenţa că, acum, U.D.M.R. o face cu sprijinul tacit sau <a href="http://www.stareapresei.ro/hg-4022010-acrediteaza-existenta-tinutului-secuiesc-11378.html"><span style="color: #0000ff;">direct al guvernului antiromânesc Boc-Bela</span></a>. Acum, aşa cum alertează inclusiv academicianul Dinu C. Giurescu, ţara este în pragul destrămării iminente cu sprijinul statului român! Asta pentru că guvernul Boc cedează permanent şantajului organizaţiei fasciste U.D.M.R., satisfăcîndu-i toate pretenţiile, de teamă să nu-i cadă guvernul. Guvern din care fac parte şi ministrul Apărării, g-ralul (r.) Gabriel Oprea şi, în subsidiar, g-ralul (r.) Mihail E. Ionescu. Adică ei, guvernanţii, preferă să cadă România, dar să nu cadă ei. Concluzia e clară şi implacabilă: ca să salvăm ţara, trebuie să dărîmăm cît mai repede guvernul, căci existenţa U.D.M.R. înseamnă periclitarea iminentă a suveranităţii, unităţii şi independenţei naţionale! Semnalez că a fost repostată pe Internet <a href="http://ro.altermedia.info/minoritati/cartea-neagra-a-udmr-%E2%80%93-actiunile-antiromanesti-2002_23183.html"><strong><em><span style="color: #0000ff;">Cartea neagră a U.D.M.R.</span></em></strong></a>, care acoperă intervalul decembrie 1989-martie 2002. Completarea ei la zi poate fi găsită în cartea generalului (r.) Aurel Rogojan, <em>FEREASTRA SERVICIILOR SECRETE. România în jocul strategiilor globale</em> (Editura Compania, Bucureşti, 2011, pag. 308-496).</p>
<p>Oricum, prin pledoaria sa internaţionalistă, esenţialmente neocominternistă şi antiromânească, directorul I.S.P.A.I.M. s-a descalificat ca român şi ca general al Armatei Române. Are cineva vreo obiecţie la cele afirmate de mine aici?! Poate să demonstreze invers, cum că nu am eu dreptate şi că ar avea el?! S-o facă. Aştept provincia. Căci din Capitală – de la Administraţia Prezidenţială, de la M.Ap.N., de la Primăria Generală etc. – s-au lămurit lucrurile: <strong>trădare peste tot</strong>, cum se lamentase şi Sinistra la Retrovoluţia din 21 decembrie 1989! Acum este la fel de multă trădare, dar mult mai gravă şi care durează de două decenii. Durează de prea mult! <strong>„Ultima soluţie, încă o revoluţie!“</strong> Dar să fie una autentică, făcută de români în beneficiul românilor, nu ca în decembrie 1989, în favoarea <a href="http://ro.altermedia.info/politica/ilegalitatea-cultului-ex-greco-catolic-5_8731.html"><span style="color: #0000ff;">xenocraţiei care conduce România</span></a>!</p>
<p>Clica autorilor loviturii de stat din decembrie 1989 a vrut să scape de pedeapsa capitală pentru trădarea de ţară şi pentru subminarea economiei naţionale şi a eliminat pedeapsa cu moartea. Ca atare, pentru proxima revizuire a Constituţiei trebuie să adunăm semnături în vederea reintroducerii pedepsei cu moartea. Pînă atunci, cei vinovaţi de crima acoperirii inscripţiei <em>BUDAPESTA</em>, de vina muşamalizării acestei fapte abominabile şi de refuzul refacerii imediate a panoului respectiv trebuie demişi imediat şi băgaţi la puşcărie. Chiar dacă pînă acum s-au făcut că nu văd panoul mascat, începînd din septembrie 2010, preşedintele Traian Băsescu, ministrul Gabriel Oprea, primarul Sorin Oprescu şi toţi ceilalţi oficiali care au citit articolul meu anterior, ca şi pe acesta, sunt pe deplin vinovaţi pentru că nu înlătură prompt această crimă şi trebuie ei înşişi înlăturaţi fără menajamente. Militarii – activi sau în rezervă – trebuie să fie în primele rînduri pentru aplicarea acestor demersuri necesare. Un stat se poate apăra doar înlăturînd radical toţi trădătorii, de la mic la mare!</p>
<p><strong>Acoperirea – <em>pentru a doua oară!</em> – a inscripţiei <em>BUDAPESTA</em> de pe Arcul de Triumf</strong> nu este o bagatelă: <strong>este un sacrilegiu, este cea mai gravă insultă adusă Armatei şi României,</strong> tocmai pentru că <strong>se repetă</strong>! Dar nu în condiţiile sinistrului stalinism – instalat cu ajutorul lui Churchill şi Roosevelt –, ci în condiţiile „sistemului ticăloşit“! Băsescu <em>dixit</em>!</p>
<p>La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat şi proclamat <em><a href="http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/"><span style="color: #0000ff;">Declaraţia Universală a Drepturilor Omului</span></a></em>. În <em>Preambulul</em> acesteia, al treilea considerent relevă: „Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca <strong>omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi </strong>(…)<strong> </strong>(s.n. – V.I.Z.) <strong>Adunarea Generală proclamă</strong></p>
<p>Prezenta <em>Declaraţie Universală a Drepturilor Omului</em>, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atît în sînul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor“. Aşadar, interpretat în pozitivitatea sa, acest considerent <strong>afirmă dreptul fundamental al omului de a se revolta împotriva tiraniei</strong>, ca <em>soluţie extremă</em>, dacă autoritatea legii nu îi ocroteşte drepturile fundamentale. Or, cu excepţia cîtorva publicaţii obediente Puterii, toate celelalte <em>mass media</em> denunţă tirania instaurată de regimul Băsescu – ca practică finală a <a href="http://ro.altermedia.info/politica/ati-votat-cleptocratia-ati-ramas-cu-saracia_10766.html"><span style="color: #0000ff;">cleptocraţiei instituite</span></a> prin retrovoluţia din decembrie 1989! Cea mai clară dovadă, legiferată de Parlamentul Ruşinii, a acestei tiranii este <strong>încălcarea principiului fundamental de drept al <em>neretroactivităţii</em> legii</strong>, încălcare comisă prin cele trei legi – pe care, <a href="http://www.youtube.com/watch?v=ixQSgcx5EH0"><span style="color: #0000ff;">într-o emisiune din ianuarie 2010, la <em>Realitatea TV</em></span></a>, şi, ulterior, pe 1 aprilie 2011, la OTV, <a href="http://www.youtube.com/watch?v=yVr35-ecqSE"><span style="color: #0000ff;">le-am denumit legi <strong>criminale</strong></span></a>: <a href="http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_263_2010_sistemul_unitar_pensii_publice.php"><span style="color: #0000ff;">Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii</span></a> – „votată“ în Parlament prin <a href="http://www.juridice.ro/156938/nup-pentru-roberta-anastase-ref-legea-pensiilor.html#.TxEhZoH0nNU"><span style="color: #0000ff;">scamatoria lui Sever Voinescu-Cotoi şi a Robertei Anastase</span></a> –, Legea nr. 119/2010 a sistemului unic de salarizare şi <a href="http://www.plano10.com/2011/09/tribunalul-bucuresti-sententionat-ca.html"><span style="color: #0000ff;">Legea nr. 329/2009 privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul</span></a>. Dovezile anterioare rezidă în jefuirea Patrimoniului Naţional prin distrugerea economiei naţionale şi prin îndatorarea ţării cu ajutorul F.M.I.-ului şi al Băncii Mondiale. De vreme ce s-au furat şi voturile la toate alegerile, este evident că vor fi furate şi în acest an. Ca atare, această ultima cale democratică a fost compromisă.</p>
<p>Români! NU mai acceptaţi să fiţi umiliţi, prostiţi, păcăliţi, duşi cu zăhărelul! NU aşteptaţi să ajungeţi atît de vlăguiţi de asupritorii voştri încît să nici nu vă mai puteţi ridica în picioare! NU vă mai puneţi speranţe deşarte în alegerile din anul acesta şi din viitor. Luaţi-vă soarta în mîini. Revoltaţi-vă acum, cît mai aveţi, încă, putere!</p>
<p>Nu vă temeţi! <em>Declaraţia Universală a Drepturilor Omului</em> vă dă dreptul să vă <strong>revoltaţi împotriva tiraniei şi asupririi!</strong></p>
<p>13 ianuarie 2012</p>
<p>Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu,</p>
<p><a href="mailto:vasile.zarnescu@gmail.com"><span style="color: #0000ff;">vasile.zarnescu@gmail.com</span></a></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>P.S. Demonstraţiile de ieri şi de azi sunt un bun şi necesar început pentru o revoluţie autentică, românească. Să sperăm că vor continua şi se vor finaliza în instaurarea regimului democratic naţionalist.</p>
<p>P.P.S. Azi, 14 ianuarie 2012, pe toate posturile de televiziune s-a continuat transmiterea de ştiri şi imagini de la mitingurile de protest cauzate de cazul Arafat-SMURD, mitinguri care au luat o acută şi evidentă turnură politică. Ceea ce este un semn că lucrurile se precipită şi că, poate, revoluţia bate la uşă. Masa de manevră există, dar nu a apărut „Comitetul Salvării Publice“.</p>
<p>Pe de altă parte, apropo de respectarea demnităţii naţionale, de propagarea Cultului Eroilor, nici un mijloc de comunicare în masă nu a relevat necesara aniversare a 110 ani de la naşterea Ecaterinei Teodoroiu!</p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F31%2Fvictoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/31/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf/&text=Victoria Ungariei asupra Romaniei pe Arcul de Triumf" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6707&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/31/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>1</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… de Larry L.Watts</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/30/fereste-ma-doamne-de-prieteni-de-larry-l-watts/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/30/fereste-ma-doamne-de-prieteni-de-larry-l-watts/#comments</comments>
		<pubDate>Mon, 30 Jan 2012 02:38:09 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Analize-Controverse]]></category>
		<category><![CDATA[Dezbateri]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie ascunsa]]></category>
		<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Ana Pauker]]></category>
		<category><![CDATA[armata rosie]]></category>
		<category><![CDATA[basarabia]]></category>
		<category><![CDATA[BASESCU]]></category>
		<category><![CDATA[Bela Kun]]></category>
		<category><![CDATA[bucovina]]></category>
		<category><![CDATA[campania 1918-1919]]></category>
		<category><![CDATA[carol al II-lea]]></category>
		<category><![CDATA[ceausescu]]></category>
		<category><![CDATA[Cluj]]></category>
		<category><![CDATA[Constantinescu]]></category>
		<category><![CDATA[Corneliu Florea]]></category>
		<category><![CDATA[Cotroceni]]></category>
		<category><![CDATA[de prieteni]]></category>
		<category><![CDATA[dictat]]></category>
		<category><![CDATA[Doamne]]></category>
		<category><![CDATA[Don]]></category>
		<category><![CDATA[Ede Atzel]]></category>
		<category><![CDATA[Editura RAO]]></category>
		<category><![CDATA[Emil Bodnaras]]></category>
		<category><![CDATA[europa]]></category>
		<category><![CDATA[Feodor Kuznetov]]></category>
		<category><![CDATA[Fereşte-mă]]></category>
		<category><![CDATA[Fulbright]]></category>
		<category><![CDATA[Germania]]></category>
		<category><![CDATA[Gheorghe Gheorghiu Dej]]></category>
		<category><![CDATA[Gombos]]></category>
		<category><![CDATA[Hitler]]></category>
		<category><![CDATA[Iliescu]]></category>
		<category><![CDATA[Ion Antonescu]]></category>
		<category><![CDATA[istorici]]></category>
		<category><![CDATA[Kohn]]></category>
		<category><![CDATA[Larry L.Watts]]></category>
		<category><![CDATA[lenin]]></category>
		<category><![CDATA[maramures]]></category>
		<category><![CDATA[Miklos Goldberger]]></category>
		<category><![CDATA[Miklos Horthy]]></category>
		<category><![CDATA[Milton L.Lehrer]]></category>
		<category><![CDATA[Miscarea legionara]]></category>
		<category><![CDATA[Molotov]]></category>
		<category><![CDATA[Mussolini]]></category>
		<category><![CDATA[politologi]]></category>
		<category><![CDATA[Regelui Mihai]]></category>
		<category><![CDATA[Salaj]]></category>
		<category><![CDATA[Szekler]]></category>
		<category><![CDATA[Targu Mures]]></category>
		<category><![CDATA[Teleki]]></category>
		<category><![CDATA[Teohari Georgescu]]></category>
		<category><![CDATA[Tisa]]></category>
		<category><![CDATA[Transilvania]]></category>
		<category><![CDATA[Troski]]></category>
		<category><![CDATA[Trotski]]></category>
		<category><![CDATA[Ucraina]]></category>
		<category><![CDATA[ucraineana]]></category>
		<category><![CDATA[Ungaria]]></category>
		<category><![CDATA[URSS]]></category>
		<category><![CDATA[Voronej]]></category>
		<category><![CDATA[Zalau]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6703</guid>
		<description><![CDATA[Considerabile documente şi idei       Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… de Larry L.Watts   Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)   În 1985 am primit în Canada, de la editorul Ion Dumitru din München, două volume cartonate În serviciul  Mareşalului de Larry L. Watts, recomandate printr-o prezentare superlativă ce mi-a stârnit interesul. Pe măsura lecturii interesul s-a transformat [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<h3><strong><em><span style="font-family: Times New Roman;">Considerabile documente şi idei       </span></em></strong></h3>
<p><strong><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… de Larry L.Watts</span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/CORNELIU-FLOREA_opt1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6704" title="CORNELIU FLOREA_opt" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/CORNELIU-FLOREA_opt1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></p>
<p><span style="font-size: small;">Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În 1985 am primit în Canada, de la editorul Ion Dumitru din München, două volume cartonate <strong>În serviciul  Mareşalului </strong>de Larry L. Watts, recomandate printr-o prezentare superlativă ce mi-a stârnit interesul. Pe măsura lecturii interesul s-a transformat într-o impresie puternică, de neuitat aflând despre România şi Mareşalul Antonescu, evenimente istorice documentate cum nu am auzit sau citit în România sau în străinătate. Cu această ocazie, am aflat despre autor că <strong>a fost trimis cu o bursă</strong> <strong>Fulbright în România să cerceteze problema Ion Antonescu şi România în vremea celui de al II-lea Război Mondial. </strong>Şi a făcut-o cum nu a mai făcut-o nimeni până la el; ca un om de mare caracter şi cercetător de elită. Îl recomand.  </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În 2011, Larry L. Watts a surprins, uimit şi zdruncinat puternic cititorii români cu un volum istoric supra-documentat intitulat <strong>Fereşte-mă, doamne, de prieteni… </strong>apărut la editura bucureşteană RAO, rodul muncii de cercetare pe parcursul unui deceniu. Autorul îşi începe  prefaţa cu <strong><em>Cercetările pot conduce uneori mult mai departe decât se anticipa. </em></strong>Acest adevăr a fost de multe ori demonstrat până acum, dar lectura acestui volum ne demonstrează cât de riguros şi exigent autorul a împins cercetarea, şi mai ales cât de profund, plecând de la ideea <strong>războaielor subversive ale vecinilor noştri </strong>care, în permanenţă, au urmărit sfâşierea acestui vechi spaţiu latin.    </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Volumul cuprinde 28 de capitole, aşezate în nouă părţi distinctive, în care găseşti date, evenimente, personalităţi, scrieri şi autori, surse bibliografice noi şi multe, încât fără nici un fel de rea intenţie, din contră, cu sinceră părere de rău, acest volum de peste şapte sute de pagini depăşeşte, din şi în toate punctele de vedere, tot ce au scris scriitorii, politologii şi istoricii români laolaltă după 1990. Din nou un cercetător străin ne dă o lecţie de tenacitate ştiinţifică, curaj civic şi ne prezintă adevărul istoric. Felicitări autorului. Citiţi. </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Pentru mine, pentru scrierea mea, <strong>Cine tulbură liniştea Transilvaniei, </strong>ce este o replică, o contracarare documentată a segregaţiei, iredentismului şi revizionismului unguresc faţă de România, scrierea lui Larry L. Watts îmi este, ne este tuturor românilor interesaţi, de mare ajutor prin vasta bază de documente istorice, prin competenta şi pertinenta lor interpretare oferită, pentru cunoaştere, învăţătură şi răspândire. Referitor la <strong>Transilvania</strong>, autorul ne prezintă trei subcapitole, intitulate pe rând: <em>Prima campanie transilvaneană 1918-1919</em>, <em>a doua campanie transilvaneană 1938-1940</em> şi <em>a treia campanie transilvăneană 1944-1946</em>, campanii în care ungurii revizionişti au avut ca aliat principal Rusia lui Lenin şi Stalin. Autorul nu se opreşte la ele ci, din nou tot atât de documentat, ne prezintă continuitatea revizionismului unguresc, prin orice mijloace, în problema Transilvaniei până în zilele de astăzi. Citiţi, meditaţi, consideraţi. </span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Fiind vorba de date istorice, documente istorice, puse la dispoziţia cititorilor de limbă română, voi păstra subtitlurile capitolelor folosite de autor, subliniind doar esenţialul lor, dar îmi permit să adaug idei şi comentarii personale, critic şi analitic.  </span></span></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Fereste-ma-Doamne-436-x-600.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6705" title="Fereste-ma-Doamne (436 x 600)" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Fereste-ma-Doamne-436-x-600-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>Prima campanie  transilvaneană  1918- 1919 </strong>(paginile 76 – 86) </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">La început, autorul face o scurtă biografie a evreului ardelean Bela Kun (şi-a auto maghiarizat numele din Kohn) care, fiind prizonier în Rusia între 1914-1917, a devenit comunist şi s-a înrolat voluntar în Armata Roşie. Împreună cu alţi prizonieri unguri au format <strong>grupul maghiar al partidului comunist rus, </strong>o rampă de pe care Lenin şi Trotski i-au lansat spre Ungaria, unde trebuiau să însămânţeze,  cultive şi fructifice o republică sovietică a sfaturilor, <em>comunistă sui generis</em>! La Budapesta, Bela Kun  a fondat partidul comunist ungar şi apoi o <em>aripă transivăneană</em><strong>, </strong>comunistă în formă, iredentist-revizionistă în fond, din foşti prizonieri unguri din Transilvania. În obiectivele comuniştilor unguri, ce au prins rădăcini la Budapesta, au intrat şi <em>operaţiuni paramilitare şi teroriste împotriva autorităţilor şi populaţiei române din Transilvania. </em>Document: în Ianuarie 1919, o brigadă din Divizia Szekler şi foşti prizonieri unguri la ruşi au organizat un atac anti-românesc la Zalău, judeţul Sălaj. Eşec. După acest eşec comuniştii unguri au hotărât să treacă la <em>o alianţă ideologică şi militară completă cu Rusia Sovietică </em>prin care, împreună, au plănuit şi acţiunile militare de cotropire şi anexare a unor teritorii româneşti. Armata roşie ucraineană să atace România prin Bucovina şi să facă joncţiune cu armata roşie a lui Bela Kun care va intra prin Transilvania, iar, în urma victoriei comune, ucrainenii să ia Bucovina iar ungurii Transilvania. Lenin, care lansase decretul păcii cu Germania, pentru a debloca armata ţaristă din războiul mondial şi a o folosi în scopurile extinderii revoluţiei sovietice, prin forţă şi teroare, este de acord cu acest plan ca Bucovina şi Basarabia să fie atacate  de armata roşie ucraineană pentru anexare şi Bela Kun primeşte acelaşi acord pentru Transilvania. Fără să mai aştepte, fără declaraţie de război, în aprilie 1919 armata  roşie a lui Bela Kun atacă România, dar în decurs de două săptămâni este aruncată înapoi, până peste Tisa. A doua oară, în iulie 1919, când Rakovski, comandantul armatei roşii ucrainene, dă un ultimatum României să evacueze imediat Basarabia, Bela Kun cu armata lui atacă din nou România. De data aceasta armata română nu se mai opreşte la Tisa, respinge şi înfrânge definitiv armata lui Bela Kun în pusta ungară, intrând victorioasă în Budapesta. Bela Kun fuge în Austria, de unde se plânge lui Lenin că înfrângerea lui, a ungurilor, a comunismului în Ungaria se datorează lipsei de o susţinută cooperare din partea lor.</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">După Bela Kun a urmat Miklos Horthy care, de la început, a formulat un memorandum strategic de refacere a Ungariei, în care considera <em>România inamicul numărul unu al Ungariei. </em>România, care i-a scăpat de republica sovietică şi fără de care el, Miklos Horthy, niciodată nu mai ajungea regent, al treilea şi ultimul regent al Ungariei.  </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Un proverb românesc: <strong>Nu mă lăsa să mor, că nu te-oi lăsa să trăieşti…</strong> zice bine&#8230;</span></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>A doua campanie transilvăneană 1938-1940 </strong>(paginile 121-140) </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Larry L. Watts citează din <strong>A History of Modern Hungary 1929-1945 </strong>că <em>Moscova a început să-şi declare sprijinul pentru revizionismul teritorial al guvernului Horthy  </em>încă din 1938, în ideea să prindă România în cleşte, având în vedere că, în acelaşi timp, Cominternul făcea presiuni împotriva României pentru cedare de teritorii URSS-ului şi Bulgariei!! După acest semnal din partea Moscovei, Consiliul Suprem al Apărării a lui Horthy  întocmeşte proiecte ale unor convenţii militare cu URSS-ul, pentru coordonarea momentului atacului asupra României. După proiecte, ce sunt avizate favorabil de ambele părţi, urmează planuri detaliate ale acţiunilor militare şi mai apoi, se află pe căi diplomatice, că <em>ambasadorul sovietic la Budapesta încurajează Ungaria să treacă la acţiune militară împotriva Transilvaniei</em>.  </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În acelaşi timp, Ungaria s-a apropiat diplomatic şi de Germania, prin convenţii şi alianţe, cunoscând bine şi apetitul lui Hitler pentru schimbarea frontierelor în Europa.  După aranjamentele diplomatice, Horthy şi prim-ministrul Gombos, îi spun direct lui Hitler despre pretenţiile lor asupra Transilvaniei, mergând până acolo încât susţin că în Transilvania populaţia majoritară este cea ungară. Hitler nu se lasă convins de retorica lor şi îi  întreabă, dacă ei cred că singuri pot să învingă România într-o confruntare directă. Se lasă tăcere şi răspunsul nu mai vine. După tăcere, care era un răspuns, Hitler le promite că îi sprijină, contra sprijin, printr-un arbitraj, nu printr-o confruntare armată, fiindcă un război în această parte îi încurca planurile, şi aşa încurcate prin iraţionalitatea lor militară. Horthy şi Gombos, apoi Horthy şi Teleki au ascultat sfatul lui Hitler, acceptând calea arbitrajului având asigurat suportul lui Hitler şi a lui Mussolini, în locul războiului direct la care erau împinşi de ruşi. Pentru o imagine mai clară a situaţiei europene din acel moment trebuie subliniat că Hitler nu dorea război în apropierea câmpurilor petrolifere române, în timp ce Stalin ar fi dorit un conflict armat între Ungaria şi România, ce ar fi fost un bun pretext să ajungă la câmpurile petrolifere române, motivând germanilor că doar <em>sprijină pretenţiile justificate ale ungurilor</em>. Şi aşa s-a ajuns la acel nefast dictat din 30 august 1940, prin care monarhia şi guvernul românesc au cedat Nord-Vestul Transilvaniei  Ungariei, adică 42.243 kilometri pătraţi ce cuprindea peste 1.300.000 de români, 480.000 de unguri, 450.000 saşi, 150.000 evrei şi sub 200.000 diferite alte etnii. Aceste numere de recensământ, rotunjite la urmă în plus, arată elocvent în procentaje că: românii erau mai mult de jumătate din populaţie cedată, pe când ungurii abia că ajungeau o cincime  din  populaţia transilvăneană! Dacă se adaugă, cum corect se obişnuieşte, şi datele istorice ale atestării vechimii  populaţiilor în acel teritoriu, este clar că a fost un dictat prin forţă, profund nedrept. Iar dacă cunoaştem în amănunt evenimentele din jurul şi timpul dictatului, soarta românilor ardeleni sub acest dictat, este indubitabil că: Hitler şi Mussolini au fost satrapi satanici, Horthy şi guvernul lui revizionist nişte căpetenii barbare, iar Regele Carol al II-lea, camarila şi guvernele lui principalii vinovaţi de acest dictat!!  </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cine nu mă crede să umble sănătos, cine se îndoieşte şi vrea să-şi risipească îndoielile să citească cel puţin pe  Milton L. Lehrer şi Larry L. Watts şi sunt convins că va descoperi cât de vinovată a fost monarhia, camarila, guvernele şi o parte din elitele culturale româneşti între   1927 şi 1947. Întâi, au privit cu superficialitate şi nepăsare  propaganda, manifestările şi acţiunile subversive ale  iredentismul şi revizionismul ungurilor (asemenea celor din prezent, n.r.). Al doilea, serviciile româneşti de informaţii le-au adus la cunoştinţă reţeaua, conexiunile şi centrii iredentismului din România şi străinătate, dar au rămas fără reacţie, decizie sau au schiţat doar ambiguităţi verbale. Regele Carol era obsedat cum să lichideze mişcarea naţional-creştină legionară şi împreună cu lacheii lui au  trecut la arestarea şi asasinarea conducătorilor şi personalităţilor marcante ale Mişcării Legionare, dar nu l-a preocupat şi nu a dispus, cum ar fi trebuit, începerea unei campanii de contracarare, pe plan intern şi internaţional, a propagandei anti-româneşti a ungurilor revizionişti. Dacă regele nu a dat tonul, nici guvernele lui nu au deschis gura. Diplomaţia romanească, cu puţine excepţii, a sesizat şi semnalat formal şi anemic acţiunile şi propaganda ungurească, fără  să contracareze cu documentaţia istorică şi demografică pe care o aveam, dar nu a fost folosită. Trebuia, dar nu s-a făcut, să fie invitaţi în România toţi ziariştii şi scriitori străini care ne acuzau prin presă, radio, tipărituri de discriminare şi opresiune a minorităţilor conlocuitoare, să se informeze la faţa locului. Revin la nefastul rege, care, atunci, când s-a aflat în vizită la Hitler a fost interesat doar de poziţia cancelarului faţă de Mişcarea Legionară, nu de revizionismul lui Horthy care venise, <em>cu clopul în mână</em>, la Hitler pentru Transilvania. Mai departe cunoaşteţi istoria&#8230;</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Superficialitatea şi delăsarea autorităţilor române ani de zile în această majoră problemă au dus la Dictatul de la Viena. Atunci, în al doisprezecelea ceas s-au trezit, speriaţi. </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">S-au trezit degeaba. Aşa se vor trezi într-o zi şi actualii guvernanţi. </span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>A treia campanie transilvăneană  1944-1946 </strong>(paginile 141-189)</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Ianuarie 1943 a fost <strong><em>placa turnantă a frontului în Rusia. </em></strong>Contraofensiva Armatei Roşii a fost nimicitoare pentru armatele germane, italiene, române şi ungureşti. Germanii au pierdut 450.000 de combatanţi la Stalingrad iar Ungaria aproape 150.000 la Voronej pe Don. Din acel moment conducătorii Ungariei au căutat portiţe de ieşire din război, dar să nu piardă <em>teritoriile câştigate prin arbitraje</em>. Serviciile speciale şi diplomaţia ungurească au căutat, cu asiduitate şi reuşit, să se apropie de Moscova prin legăturile comuniste rămase de la Bela Kun, prin  fabricarea unor falşi comunişti de conjunctură, prin manipulări parşive şi delaţiune. </span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Baronul transilvănean <strong>Ede Atzel, comandantul Rongyos Garda </strong>(Garda zdrenţuroşilor) cea mai reacţionară şi brutală formaţiune anti-românească, era unul dintre oamenii de încredere a lui Horthy, şi a fost trimis la Moscova, în secret, unde a luat contact cu şeful  spionajului militar, generalul Feodor Kuzneţov şi în schimbul informaţiilor militare pe care i le-a dat, a obţinut asigurări că Armatei Române nu i se va permite ocuparea Nord Vestului Transilvaniei, şi în plus, administraţia, poliţia şi jandarmeria ungurească nu va fie înlocuită cu una românească. Fără îndoială, pentru asemenea asigurări baronul revizionist a dat multe informaţii militare despre armatele germane şi române, cu care cele ungureşti în acel moment, erau aliate pe frontul din Rusia. Ulterior Horthy a trimis un general în fruntea unei delegaţii la Moscova  pentru un armistiţiu <em>iar sovieticii au aprobat cu satisfacţie acordul Kuzneţov- Atzel </em>anterior. <em> </em></span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Aşa s-a făcut istoria, nu cum au scris-o unii şi alţii, iar ceea ce a urmat a demonstrat din plin <strong><em>acordul Kuzneţov – Atzel </em></strong>după 23 August 1944, când regele Mihai a dat pe mâna ruşilor pe Mareşalul Ion Antonescu şi Armata  Română, indubitabil exemplu de trădare a ţării. Larry L. Watts citează din <strong>Armata Roşie în România: <em>„…într-o întâlnire de 15 minute de la Târgu Mureş, pe data de 11 noiembrie 1944, autorităţile militare sovietice au înlocuit fără multe vorbe administraţia românească proaspăt instalată şi le-a ordonat să elibereze întreg teritoriul Transilvaniei”. </em></strong>Citiţi dragi compatrioţi, şi adăugaţi că, în acel moment Armata Română împreună cu <em>armata</em> <em>sovietică eliberatoare </em>luptau împotriva fasciştilor germani şi aliata lor, viteaza armată ungară!! Şi faceţi şi diferenţa între energia şi căile ungurilor pentru obţinerea  Transilvaniei şi nepăsarea Regelui Mihai, care la Bucureşti benchetuia fără ruşine cu generali ruşi şi proaspeţii lor comunişti aduşi drepţi consultanţi. În acelaşi timp la Cluj, <strong>Miklos Goldberger </strong>instalat de sovietici în fruntea comitetului regional al comuniştilor <strong>acuza noua administraţie română <em>ca fiind colonizatoare, reacţionară şi fascistă ceea ce armata eliberatoare sovietică nu va admite, şi pretindea că proletariatul maghiar şi român solicită o Transilvanie independentă, care având o frontieră comună cu URSS ar putea fi şi ea inclusă. </em></strong>Orice, numai Transilvania să nu aparţină României, iar Moscova prin <strong>Teohari Georgescu </strong>a transmis că <strong><em>Transilvania nu poate fi recâştigată decât ca parte constitutivă a Uniunii Sovietice. </em></strong>Până şi Gheorghe Gheorghiu Dej a dezaprobat vehement această hotărâre, numai Regele Mihai se ţinea de coada comuniştilor, începuse mai de mult cu Dolly Chrissoleghos <em>pupila </em>Anei Pauker şi a lui Emil Bodnăraş. Şi toate acestea au fost numai începutul instalării unui <strong>protectorat sovietic în Transilvania</strong>, administrat de unguri, protectorat temporar până la înglobarea Transilvaniei în <em>sânul marii familii a popoarelor sovietice, </em>era începutul unei noi dictaturi comuniste, anti-româneşti, în timp ce Armata Română era folosită de Stalin şi Molotov drept carne de tun în Hungaria şi Cehoslovacia pentru gloria Armatei Roşii, a Moscovei. </span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">În acelaşi timp în Transilvania de Nord, peste care trecuse frontul şi Horthy fuse îndepărtat de la conducerea Ungariei, toţi horthiştii transilvăneni au devenit comunişti, mari comunişti, pe cât de mari hothişti au fost!! Şi astfel, la  începutul anului 1945 la Cluj, au format un parlament  comunist, independent pentru Nordul Transilvaniei Liber şi Independent. În Maramureş, ucrainenii cu complicitatea comandamentului sovietic din zonă, au cerut <strong>anexarea  Sighetului şi a unei părţi a Maramureşului la Ucraina </strong>ameniţând majoritatea românească în caz de refuz cu <strong>arestarea, deportarea sau moartea!  </strong></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><em>Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de duşmani mă păzesc eu </em> zic şi românii, cum zic şi alte naţii prin Europa.  Din nefericire, Dumnezeu nu ne-a ferit de prieteni, ba mai mult a râs de noi când a auzit că îi numim <em>eliberatori!! </em>Cât priveşte, cum ne păzim noi de duşmani, să nu mai vorbim că e tristeţea pe pământ. Cine nu crede să citească istoria românilor de la Carol al II-lea şi fiu-său, Mihai, până acum, sub Iliescu, Constantinescu, Băsescu. <em>  </em></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            ***</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Larry L. Watts  şi după aceste trei perioade transilvane continuă etalarea adevărurilor istorice despre <strong><em>prietenul cel mare, </em>URSS<em>, şi prietenul mai mic, </em>Ungaria, </strong>în care<strong> <em>cel mare</em></strong> ne ţine de gât iar <strong><em>cel mic</em></strong> ne dă picioare-n cur, iar noi înghiţim totul mioritic. Aşa a fost sub Carol şi Mihai, aşa este şi după 1989 sub Iliescu, care a recunoscut Basarabia ca stat independent în loc să sprijine reunificarea cum au făcut germanii între ei, Constantinescu, tras de nas de Adrian Severin, a cedat Nordul Bucovinei cu românii bucovineni cu tot, cât despre Băsescu pentru nişte amărâte de mandate de preşedinte de Cotroceni <strong><em>lasă udemereul să</em></strong> <strong><em>taie şi spânzure cum vor ei în România. </em></strong>Aceşti trei preşedinţi au atins cea mai abjectă formă de laşitate. Pe lângă ei, Dej (în 1964), şi mai ales, Ceauşescu (începând cu 1968) au fost  nişte patrioţi incontestabili ai României. Fac această comparaţie cu mâhnire, dar aceasta este un adevăr istoric.   <strong> </strong></span></span></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">(Decembrie 2011, Winnipeg – Canada)</span></span></strong></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></strong></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>PS. </strong>După război, englezii şi francezii, cu americani cu tot, au spus: <strong><em>fereşte-ne, Doamne, de prieteni… </em></strong>Au spus-o degeaba şi târziu, i-a costat treizeci de ani de război rece cu marele lor prieten de la răsărit, URSS-ul, şi încă nimic nu-i sigur, cu o singură excepţie: restul e îndoielnic!!  </span></span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F30%2Ffereste-ma-doamne-de-prieteni-de-larry-l-watts%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/30/fereste-ma-doamne-de-prieteni-de-larry-l-watts/&text=Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… de Larry L.Watts" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6703&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/30/fereste-ma-doamne-de-prieteni-de-larry-l-watts/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Lui nea Iancu Caragiale</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/30/lui-nea-iancu-caragiale/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/30/lui-nea-iancu-caragiale/#comments</comments>
		<pubDate>Mon, 30 Jan 2012 02:09:08 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Cultural]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Anglia]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[bibici]]></category>
		<category><![CDATA[canada]]></category>
		<category><![CDATA[Dandanache]]></category>
		<category><![CDATA[Domnul Goe]]></category>
		<category><![CDATA[Farfuridi]]></category>
		<category><![CDATA[Franta]]></category>
		<category><![CDATA[gogosi]]></category>
		<category><![CDATA[hamilton]]></category>
		<category><![CDATA[Ion Luca Caragiale]]></category>
		<category><![CDATA[nea Iancu]]></category>
		<category><![CDATA[nepoti]]></category>
		<category><![CDATA[pastrama trufanda]]></category>
		<category><![CDATA[Pristanda]]></category>
		<category><![CDATA[Rica]]></category>
		<category><![CDATA[Valeriu Cercel]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6699</guid>
		<description><![CDATA[Lui nea Iancu Caragiale  Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)  Chiar dacă anii trec agale Şi-n raiuri ochii şi-a deschis, La fel şi azi, prin ce a scris, E viu nea Iancu Caragiale ; &#160; Îl regăsim în mod burlesc, Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,                                         “La Moşi”,”La poştă”, la taifas,                             Unde-i “Boborul” românesc,                                        În vreo [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<h1><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Lui nea Iancu Caragiale</span></h1>
<p> <span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)</span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Chiar dacă anii trec agale</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Şi-n raiuri ochii şi-a deschis,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">La fel şi azi, prin ce a scris,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">E viu nea Iancu Caragiale ;</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Îl regăsim în mod burlesc,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,                                        </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">“La Moşi”,”La poştă”, la taifas,                             </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Unde-i “Boborul” românesc,                                      </span></p>
<p> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Ion-Luca-Caragiale.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6700" title="Ion Luca Caragiale" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Ion-Luca-Caragiale-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">În vreo “Fifină” , “Marghioală”,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Sau în vreun Rică, Pristanda, </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">La vreo  “Pastramă trufanda”</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">De pe “La hanul lui Mânjeoală”,</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">În cei de-şi vând, simandicoşi,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Un Farfuridi, orator,  </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Un Dandanache, luptător,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">“Parlamentarele gogoşi”,</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">În “mizerabili”, “moftangii”,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">“Bampiri, corupţi, bibici, mişei”</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Împiedicându-ne de ei</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Aproape-n fiecare zi…</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Şi-apoi, “rezon !”, aproape toţi</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Ce-avem “famelie” o ştim,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Un “Domnul Goe”-l regăsim</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Printre copii, printre nepoţi !</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Iar când vedem, nu e bizar,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Ca-n Franţa, Anglia, faliţi</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cu vile, bani şi…nemunciţi,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">C-ar fi ceva…”curat murdar” !&#8230;</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Dar venerabilu-i etern</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Şi “admirabil” şi “sublim”,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cu-o vorbă ce-o tot auzim :</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">De unde bani ? De la guvern !&#8230;</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Şi chiar de a umblat haihui,</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">La Haimanale fi’nd născut ! </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Jupânu’ Iancu, din trecut,  </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">A fost şi e la locul lui,</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Că de-aia azi mă-ntreb şi-oftez, </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Privind ce fac “mişeii”-n stat, </span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Şi nu-s…nici vorbă, turmentat !</span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Cu cine oare-am să votez ?!</span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Valeriu Cercel</span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F30%2Flui-nea-iancu-caragiale%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/30/lui-nea-iancu-caragiale/&text=Lui nea Iancu Caragiale" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6699&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/30/lui-nea-iancu-caragiale/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Repatrierea lui Brâncuși, o chestiune de onoare</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/30/repatrierea-lui-brancusi-o-chestiune-de-onoare/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/30/repatrierea-lui-brancusi-o-chestiune-de-onoare/#comments</comments>
		<pubDate>Mon, 30 Jan 2012 01:52:23 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Analize-Controverse]]></category>
		<category><![CDATA[Cultural]]></category>
		<category><![CDATA[Dezbateri]]></category>
		<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Romani in lume]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Academiei Romane]]></category>
		<category><![CDATA[Ambasada Romaniei la Paris]]></category>
		<category><![CDATA[Budapesta]]></category>
		<category><![CDATA[canada]]></category>
		<category><![CDATA[cimitir]]></category>
		<category><![CDATA[cimitirul Montparnasse]]></category>
		<category><![CDATA[Craiova]]></category>
		<category><![CDATA[Franta]]></category>
		<category><![CDATA[George Becali]]></category>
		<category><![CDATA[Georgeta Petrovici]]></category>
		<category><![CDATA[Gheorghe Vlase]]></category>
		<category><![CDATA[Hobita]]></category>
		<category><![CDATA[iON hAIDUC]]></category>
		<category><![CDATA[Irineu]]></category>
		<category><![CDATA[Ivet Fulicea]]></category>
		<category><![CDATA[Laurian Stanchescu]]></category>
		<category><![CDATA[Liceul Brancusi]]></category>
		<category><![CDATA[minciuni]]></category>
		<category><![CDATA[Ministerul Culturii]]></category>
		<category><![CDATA[Ministerul de Externe]]></category>
		<category><![CDATA[Minodora Stanculescu]]></category>
		<category><![CDATA[Mitropolia Olteniei]]></category>
		<category><![CDATA[moarte]]></category>
		<category><![CDATA[Nicolae Balint]]></category>
		<category><![CDATA[Palatul Cotroceni]]></category>
		<category><![CDATA[Paris]]></category>
		<category><![CDATA[Parlamentul Romaniei]]></category>
		<category><![CDATA[poet]]></category>
		<category><![CDATA[Repatrierea lui Brancusi]]></category>
		<category><![CDATA[Ungaria]]></category>
		<category><![CDATA[Valentina Negru]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6692</guid>
		<description><![CDATA[Repatrierea lui Brâncuși, o chestiune de onoare Autor: Nicolae Balint De aproape doi ani, poetul Laurian Stănchescu se străduiește să sensibilizeze opinia publică, dar mai ales diferitele instituții românești cu rol de decizie, pentru a face cuvenitele diligențe în scopul repatrierii osemintelor sculptorului Constantin Brâncuși. O dorință a acestuia exprimată pe patul de moarte &#8211; [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><strong>Repatrierea lui Brâncuși, o chestiune de onoare</strong></p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Nicolae-Balint.Poza-noua1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6693" title="Nicolae Balint.Poza noua" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Nicolae-Balint.Poza-noua1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>Autor: Nicolae Balint</p>
<p>De aproape doi ani, poetul Laurian Stănchescu se străduiește să sensibilizeze opinia publică, dar mai ales diferitele instituții românești cu rol de decizie, pentru a face cuvenitele diligențe în scopul repatrierii osemintelor sculptorului Constantin Brâncuși. O dorință a acestuia exprimată pe patul de moarte &#8211; aceea de a se odihni alături de mama sa, în cimitirul din Hobița &#8211; dar neîmplinită până acum. Dincolo de promisiunile neonorate sau de minciunile spuse cu seninătate de unii dintre cei care ar fi <span style="font-size: small;"><span style="font-family: Calibri;">avut obligația de </span>face ceva, Laurian Stănchescu a găsit și găsește în continuare resursele interioare, dar și materiale necesare pentru a persevera în demersul său. Nu cedează și nu se lasă înfrânt. <span style="font-family: Calibri;">Și asta pentru că sunt totuși</span></span> câțiva oameni inimoși și sensibili care l-au încurajat, l-au ajutat și îl ajută în continuare în demersul său. Evident, fiecare după posibilități. Iar asta îi dă tăria de a merge mai departe.   </p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Foto-1.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6696" title="Foto 1" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Foto-1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a>    </p>
<p><strong>Demersurile pe lângă diverse instituții n-au avut efect</strong></p>
<p>Laurian Stănchescu consideră demersul său a fi unul de onoare și demnitate națională. A încercat să determine implicarea în acest demers a unor instituții importante ale statului român. În unele situații nu a primit nici măcar un răspuns de complezență. ”Dorința lui Brâncuși, spune Stănchescu, de a fi înmormântat lângă mama sa, în cimitirul din Hobița, este pentru fiecare român o chestiune de onoare și demnitate națională. De un an și jumătate încerc să atrag atenția autorităților române prin proteste inițiate în fața Parlamentului României, Guvernului și a Ministerului Culturii. Aceste instituții, așa zise românești, au ignorat dorința lui Brâncuși. O consider a fi o atitudine antiromânească. Am lăsat documente și la Palatul Cotroceni pentru Președintele României, dar nu am primit nici un răspuns. Și a trecut aproape un an. Pot dovedi acest lucru…” Au urmat și alte demersuri birocratice care însă nu s-au soldat cu ceva concret. Ministerul de Externe român nu s-a dovedit a fi receptiv. ”Așa că pe 21 mai anul trecut, ne-a declarat Laurian Stănchescu, m-am dus la Hobița și am început <strong>marșul Brâncuși</strong> pe care l-am realizat, din păcate, într-o primă fază, doar până la Budapesta. Am mers cam 800 km pe jos, restul cu trenul și mașina. Au fost zone unde poliția mi-a interzis marșul pe jos pentru a nu provoca accidente. În Ungaria, la Capela Română din Budapesta &#8211; loc unde a fost prezent părintele  David, un ziarist de la Jurnalul Național și un profesor de la Liceul Brâncuși din Craiova &#8211; m-am întâlnit cu ambasadoarea României. La Consulatul României din Szeged, m-am întâlnit cu domnul Dan Constantin, consulul României, amândoi cerându-mi documente despre repatrierea lui Brâncuși. Le-am dat, urmând ca domniile lor să le înmâneze ministrului de Externe. În Ungaria însă am rămas fără bani de drum, așa că marșul care urma să continuie până în Franța, a trebuit întrerupt și să mă întorc în țară…Pentru acel marș, care a durat 2 luni, am primit 7900 de lei de la domnul George Becali, o parte i-am împrumutat de la doamna profesor Minodora Stănculescu, iar restul i-am luat din casă.”</p>
<p><strong>Implicarea Academiei Române, dar și a unor patrioți locali</strong></p>
<p>Al doilea <strong>marș Brâncuși</strong> a fost mul mai bine pregătit, dar și receptivitatea unor instituții și a unor persoane particulare față de acest demers, a fost mult mai mare. Iată ce ne-a declarat Laurian Stănchescu: ”Întors în țară, am pregatit al doilea marș spre Paris, reușind să strâng 71 de semnături din Parlamentul României în vederea realizării demersului meu. După 60 de ani, Academia Română i-a făcut dreptate lui Brâncuși, în sensul că mi-a dat un document istoric prin care sprijină și este de acord privind reînhumarea osemintelor marelui artist, la Hobița. Mitropolia Olteniei mi-a promis cazare și masă până la Paris, prin Episcopiile românești din Europa, în urma unor întâlniri pe care le-am avut cu ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.” Uneori cel mai consistent ajutor vine de la persoane la care nu te aștepți. Reușita celui de-al doilea marș s-a datorat în special implicării lui Gheorghe Vlase, patronul unei firme de transport, un adevărat patriot. ”Era începutul lui noiembrie, și căutam necăjit o mașină pentru a desăvârși acest al doilea marș Brâncuși. Înmulțisem documentele pe care trebuia să le înmânez Președinției și Parlamentului Franței. Aveam și 96 de semnături de la descendenții lui Brâncuși, piatra de temelie pe baza căreia trebuie împlinită dorința marelui sculptor. Sfântul Dumnezeu a făcut să aud de un mare patriot român. Am sunat la firma domniei sale unde am vorbit cu doamna Valentina Neagu spunându-i ce aveam pe suflet. M-a ascultat cu rabdare și după câteva minute mi-a dat numărul de telefon al domnului Gheorghe Vlase, proprietarul firmei, care s-a dovedit a fi o emblemă a spiritului nobil românesc. În 5 minute aveam un microbus cu 8 locuri și șofer pentru visul lui Brâncuși….”</p>
<p><strong>Promisiuni neonorate și indiferență </strong></p>
<p>Un nou marș Brâncuși, noi peripeții. Pe 9 noiembrie 2011, Laurian Stănchescu a plecat din București alături de o echipă a unei televiziuni din România, spre Paris. Marșul, dus-întors, a durat 9 zile, iar în tot acest timp trebuia asigurată masa și cazarea pentru 8 oameni. Unii dintre cei care s-au obligat să susțină material marșul, au abandonat ideea, mai mult chiar, nici măcar nu au mai avut bunăvoința de a răspunde la telefon.  Iată ce spune în acest sens, Laurian Stănchescu: ”A venit și prima deziluzie care s-a întâmplat la Mitropolia Banatului, unde urma să fim cazați, după înțelegerea cu Mitropolia Olteniei, înțelegere făcută prin părintele Zamfir, desemnat de Mitropolit. Nimeni însă, la Timișoara, nu știa nimic. L-am sunat pe părintele Zamfir, timp de o oră i-am trimis mesaje, dar nu mi-a răspuns. Disperat l-am apelat atunci pe domnul senator Radu F. Alexandru cerându-i ajutorul, iar domnia sa a reușit &#8211; prin cineva din Timișoara &#8211; să ne rezolve cazarea la un hotel. Dimineața l-am sunat din nou pe părintele Zamfir să îi amintesc de sfânta promisiune făcută, dar după o oră am renunțat, pentru că nu vroia să răspundă. O înaltă față bisericească nu mai răspundea unui om făcut de Dumnezeu…” Gheorghe Vlase, un om cu dragoste de istorie și cultură națională, a intervenit din nou salvator. ”În momentul acela, ne-a declarat poetul Laurian Stănchescu, m-am gândit că singurul om care poate salva marșul Brăncuși este domnul Gheorghe Vlase. L-am sunat stânjenit și i-am spus ce pățisem cu promisiunea părintelui Zamfir, de la Mitropolia Olteniei. Domnul Vlase m-a întrebat de căți bani am nevoie. Habar nu aveam cât costa cazarea și masa pentru 8 oameni, până la Paris și înapoi, timp de 9 zile. Am spus 2000 de euro, sumă pe care domnia sa mi-a trimis-o într-o oră. Sâmbătă seara am ajuns la Paris. Duminică aveam timp să mergem la cimitirul Montparnasse unde odihneau osemintele lui Brâncuși și la Muzeul Brâncuși, iar luni la Ambasada României la Paris.”</p>
<p> <a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Foto-2.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6694" title="Foto 2" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Foto-2-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p><strong>Ambasada României a fost foarte reticentă la demersul lui Stănchescu</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Stat pe la porți închise, neîncredere și chiar suspiciune față de o intenție bine întemeiată. Și asta din partea unui oficial al Ambasadei României la Paris. Așa au debutat primele demersuri făcute de Stănchescu, în capitala Franței. ”După o oră de stat la poartă și priviți pe după perdelele de pe la geamuri, ne-a declarat Stănchescu, ne-a primit Ivet Fulicea din partea Ambasadorului României la Paris. De la început a fost împotriva dorinței lui Brâncuși și a demersului meu, spunând că nu avem acordul rudelor artistului din Canada. Halucinant! I-am amintit oficialului Ambasadei României că singurele rude ale marelui artist român, strănepoți și străstrănepoți, sunt vii și trăiesc în satul Hobița, din România, și nu în Canada. Mai mult decât atât, i-am spus că am și acordul lor scris ca să-l aduc în țară. Nu mă auzea deloc, o ținea cu Canada. M-am ridicat și am plecat din Ambasada României de la Paris cu sentimentul că ies dintr-o clădire bântuită de umbre fără suflet…” Lipsa de solicitudine din partea unei instituții care teoretic ne reprezintă în străinătate și care ar fi trebuit să acorde mult mai multă atenție față de un demers atât de întemeiat și cu atâtea semnificații, făcut de un conațional român, nu l-au descurajat însă pe Laurian Stănchescu. A depus documentele de solicitare a repatrierii osemintelor lui Constantin Brâncuși la Președinția și Parlamentul  Franței, urmând ca în februarie să se întoarcă pentru a înmâna și alte documente Primarului Parisului. ”Am părăsit trist Parisul pentru că țara mea trăiește cea mai tragică și jalnică stare a existenței sale. Se luptă cu ea însăși ca un erou fără glorie. Eram necăjit și pentru faptul că Brâncuși mai rămânea încă un timp departe de țara sa! Spre începutul lui februarie 2012 mă voi întoarce din nou în Franța, pentru a mai înmâna și alte documente pentru repatriere, Primarului Parisului.”</p>
<p><strong>Nicolae BALINT</strong></p>
<p> <strong><span style="text-decoration: underline;">CASETA 1</span></strong></p>
<p>Poetul Laurian Stănchescu a ținut să precizeze că a găsit totuși susținere, în anumite momente, din partea unor români de bună-credință, particulari, persoane, dar și instituții publice, precum:</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">Particulari:</span></p>
<p>Gheorghe Vlase, Alexandru Enache, Valentina Neagu, Titu Ionașcu, Sergiu Tărtăreanu (România), Voin Pavel, Stevi Crasta, Petre Câmpean (Ungaria), Cristian Șișman (Austria), dr. Ion Gerota (Franța);</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">Persoane publice:</span></p>
<p>Academician Ionel Haiduc, Academician Nicolae Breban, Ioan Gârboni &#8211; director al Filarmonicii ”Banatul” din Timișoara; Oamenii polici: George Becali, Mariana Câmpeanu, Nicolae Bănicioiu, Victor Socaciu, Ioan Oltean, Raluca Turcan, Radu F. Alexandru, Daniel Oajdea;</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">Mass media</span></p>
<p>Agenția France-Presse, Radio Oltenia &#8211; Craiova, Ionică Bebe Viorel (cotidianul ”Gorjanul” și Antena 1 Gorj), Georgeta Petrovici &#8211; jurnalistă, Andrada Ioana Tache – reporter, Corina Drăgotescu și Cătălin Striblea,</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">Instituții publice</span>     </p>
<p>Academia Română, Mitropolia Olteniei</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">Familia Brâncuși (descendenți)</span></p>
<p>Bia Brîcuși</p>
<p>Nicolae Brâncuși</p>
<p>Dumitru Brâncuși</p>
<p>Ioana-Blendea Brâncuși</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><strong><span style="text-decoration: underline;">CASETA 2</span></strong></p>
<p><strong><span style="text-decoration: underline;">Constantin Brâncuși </span></strong><strong><span style="text-decoration: underline;">(n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj &#8211; d. 16 martie 1957, Paris)</span></strong></p>
<p>Opera lui Brâncuși suscită și azi un interes deosebit din partea specialiștilor, dar și o admirație aparte din partea publicului larg. Considerat un artist de geniu &#8211; unul din primii 5 ai lumii &#8211; Brâncuși se bucură de o apreciere excepțională din partea francezilor care-l consideră a fi unul de-al lor, în timp ce Brâncuși însuși s-a considerat toată viața a fi român. Din păcate, în România natală, Brâncuși nu se bucură de considerația pe care o merită pe deplin. </p>
<p><span style="text-decoration: underline;"> </span></p>
<p>&nbsp;</p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F30%2Frepatrierea-lui-brancusi-o-chestiune-de-onoare%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/30/repatrierea-lui-brancusi-o-chestiune-de-onoare/&text=Repatrierea lui Brâncuși, o chestiune de onoare" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6692&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/30/repatrierea-lui-brancusi-o-chestiune-de-onoare/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Emil Hossu, Milu, nu mai este!</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/29/emil-hossu-milu-nu-mai-este/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/29/emil-hossu-milu-nu-mai-este/#comments</comments>
		<pubDate>Sun, 29 Jan 2012 19:32:12 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Cultural]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Buzau]]></category>
		<category><![CDATA[Catrinel]]></category>
		<category><![CDATA[Emil Hossu]]></category>
		<category><![CDATA[Iarna grea]]></category>
		<category><![CDATA[Mihaela Dordea]]></category>
		<category><![CDATA[Milu]]></category>
		<category><![CDATA[teatru]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6686</guid>
		<description><![CDATA[Câtă tristeţe! Emil Hossu, Milu, nu mai este! &#160; Autor: Mihaela Dordea &#160; &#160; Mireasa lumii, Moartea, a trecut din nou pragul şi şi-a ales un alt mire. De data asta a venit chiar la teatru, acolo unde Emil Hossu, Milu, şi-a lăsat zălog sufletul pentru nemurire.             În urma plecării lui, pustiul nu ne  [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Câtă tristeţe!</span></span></em></p>
<p><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Emil Hossu, Milu, nu mai este!</span></span></strong></p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Autor: Mihaela Dordea</span></span></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Mireasa lumii, Moartea, a trecut din nou pragul şi şi-a ales un alt mire. De data asta a venit chiar la teatru, acolo unde Emil Hossu, Milu, şi-a lăsat zălog sufletul pentru nemurire.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Emil-Hossu.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6688" title="Emil Hossu" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Emil-Hossu-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            În urma plecării lui, pustiul nu ne  mai poate vindeca de lacrimi. Nu am avut răgaz să uităm cum se mai moare. Prea mult şi prea des ne acoperim cu vălul greu de doliu, prea mult şi prea des ne pierdem prietenii, ne pierdem valorile, ne mor actorii….</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Şi doamne cât este de greu să afli cuvintele care să poată exprima nu durerea ta, nu rămasul bun ci sufletul, omul, adâncul luminii lui preschimbat acum în lacrimă!</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Ultima oară l-am văzut pe Milu la teatru, la Nottara, la ultima lui premieră „NU VORBIŢI CU ACTORII”. Abia împlinise 70 de ani, ani care au trecut neobservaţi peste chipul lui frumos, pentru că sufletul îi era frumos!</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Avea atunci rolul unui actor şi l-a jucat , ca întotdeauna, cu aceeaşi bucurie a scenei, cu acelaşi firesc al marilor artişti care au în ei scânteia divină şi care ard seară de seară pentru teatru, pentru publicul lor.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Nimeni nu s-ar fi gândit că doar peste o lună, Milu îşi va lăsa sufletul la Teatru. Pentu că finalul a fost acolo, la Nottara, în seară de spectacol. Spectatorii veniseră să îl vadă dar cortina a căzut înainte ca piesa să înceapă. Era tabloul final al unei vieţi dedicată teatrului. Seara aceea(25 ianuarie-n.a) a început cu sfârşitul…</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Cum era actorul Emil Hossu? Ei bine, dincolo de ceea ce vedem în luminile rampei, actorul este pe scenă într-un fel de transfer de existenţă. Lasă la cabină identitatea proprie şi odată cu costumul, preia o alta, cea a personajului căruia îi va da viaţă în seara de spectacol şi pentru care a muncit zile întregi, ore nesfârşite la repetiţii ca să poată deveni el, acel personaj. Şi să nu îşi închipuie nimeni că este uşor! Pe scenă, actorul ESTE acel personaj, suferă şi se bucură, cântă, dansează, sau tace cu profunzimi de suflet, simte şi arde…Pentru ca după aplauzele de final, după ce şi-a şters fardul şi a înlocuit costumul cu hainele „civile” să redevină el, cel de toată ziua , aşa cum doar puţini îl ştiu. Şi a doua zi, o ia de la capăt, o altă piesă, un alt personaj….O altă ardere.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Aşa era Emil Hossu. În plină combustie. În afara scenei era OM. Un om blând şi bun şi frumos. Un om a cărui privire, pierdută uneori undeva unde nu vom afla niciodată, se însenina când te vedea şi te însenina. Un om al cărui cuvânt era calm şi sincer şi care te încânta cu ceea ce sufletul lui avea acolo în adâncuri, atunci când povestea, atunci când te întreba ce mai faci şi atunci când îţi spunea ce mai face.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/milu-Buzau-10-ani-2.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6689" title="milu Buzau 10 ani 2" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/milu-Buzau-10-ani-2-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Foto.Emil Hossu la Buzau</span></span></em></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Milu era de o discreţie demnă, de o demnitate discretă şi nobilă. Şi o iubea pe Catrinel. Da, au mai spus-o şi alţii, o spun şi eu, pentru că îi vedeam, îi simţeam, şi Milu o spunea cu bucurie. </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            E greu…Tocmai s-a terminat ultima reprezentaţie. Ultimele aplauze pe aleea Artiştilor…</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            E o iarnă grea, geroasă. E iarnă grea şi la noi în suflete. A mai plecat un actor, ne-a mai părăsit un prieten…Trupa aceea din cer despre care, Doamne, vorbesc atât de des, e aproape completă. Mi-e frică să mă gândesc… cine mai urmează…Acum când, iată, cerul îşi cheamă înapoi miracolele pe care ni le-a aruncat în poală pentru o clipă, pe ei, actorii…Au mai rămas atât de puţini!</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Nu mai e mult şi se face întuneric. Actorii de la Nottara au spectacol. Vor juca cu sufletele îndoliate pentru el, pentru Milu. Astăzi au înţeles că în faţa lor şi a noastră s-a jucat marele spectacol din teatrul lumii în lumea teatrului, din absurdul şi tragicul cuplu al eternului şi efemerului. </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Doamne, câtă tristeţe!</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            Toate sunt la locul lor…SCENA, LUMINILE, DECORURILE…Doar el nu e! Drum bun Milu!</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Mihaela-Dordea.poza_.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6687" title="Mihaela Dordea.poza" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/Mihaela-Dordea.poza_-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> Mihaela Dordea</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">            </span></span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F29%2Femil-hossu-milu-nu-mai-este%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/29/emil-hossu-milu-nu-mai-este/&text=Emil Hossu, Milu, nu mai este!" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6686&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/29/emil-hossu-milu-nu-mai-este/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Arta de a nu face martiri</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/26/arta-de-a-nu-face-martiri/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/26/arta-de-a-nu-face-martiri/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 26 Jan 2012 01:15:45 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Stefan Strajer</dc:creator>
				<category><![CDATA[Analize-Controverse]]></category>
		<category><![CDATA[Dezbateri]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie ascunsa]]></category>
		<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Romani in lume]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[basarabia]]></category>
		<category><![CDATA[chisinau]]></category>
		<category><![CDATA[martiri]]></category>
		<category><![CDATA[nina negru]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6682</guid>
		<description><![CDATA[Arta de a nu face martiri        Autor: Nina Negru (Chisinau, Basarabia)      „De doua mii de ani aproape ni se predică să ne iubim, şi noi ne sfâşiem&#8221;, scria Eminescu în ziua de Paşte a anului 1878. „Omul armei şi acela al vicleşugului&#8221; proliferat înspăimântător faţă de cel drept şi bun, îl face [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><strong>Arta de a nu face martiri </strong><strong>    </strong><strong></strong></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> Autor: </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Nina Negru (Chisinau, Basarabia)    </span></span></p>
<p><em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> </span></span></em></p>
<p><em><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">„De doua mii de ani aproape ni se predică să ne iubim, şi noi ne sfâşiem&#8221;,</span></em><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"> scria Eminescu în ziua de Paşte a anului 1878. „Omul armei şi acela al vicleşugului&#8221; proliferat înspăimântător faţă de cel drept şi bun, îl face pe poet să răspundă astfel la întrebarea, dacă mai suntem creştini: <em>„Puţini sunt cei aleşi şi puţini au fost de-a pururi&#8221;.</em><br />
             Manifestarea cea mai înaltă a iubirii la creştini a fost chiar de la început curajul de a-l urma pe Mântuitorul până la cruce, adică de a primi martiriul sângelui. Când este vorba despre vechimea şi vitalitatea creştinismului, aducem drept argument, printre mărturiile arheologice (lăcaşuri de cult, morminte de rit creştin) oasele martirilor, adică ale martorilor lui Dumnezeu care şi-au probat credinţa prin suferinăţ şi moarte. Ei încep lungul cortegiu al sfinţilor, cinstiţi de calendarele civilizaţiei creştine, create şi îmbogăţite de-a lungul veacurilor prin eforturi martirice, care n-au fost întotdeauna neapărat sângeroase. Unii filosofi au fost tentaţi chiar să identifice religia creştina cu suferinţa chiar cu masochismul, ceea ce nu este adevărat. Suferinţele creştinilor nu sunt creaţii proprii, ci sunt opera prigonitorilor, iar creştinii le-au acceptat nu ca să se autoflageleze, ci pentru a-şi păstra credinţa chiar şi cu preţul vieţii. Cei mai mulţi au rămas necunoscuţi. Cine sunt cei 40 de mucenici martirizati în Sevasta Armeniei? Nişte soldaţi. Cine cei 20.000 de mucenici din Nicomidia? Cine cuvioşii părinti ucişi în Sinai şi Rait? şi totuşi Nero, Diocleţian, Iulian Apostatul, Septimiu Sever şi alţi prigonitori ai credinţei au avut imprudenţa de a lăsa urme. Actele martirice sunt documente istorice. Calendarul bisericesc este alcătuit în mare parte pe baza Martirologiului siriac din sec.IV, a Martirologiului hiernimian din secolul Al VII-lea şi a Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, scris în secolul Al VIII-lea. După aceste documente reconstruim „vămile&#8221; tradiţionale ale martiriului sângeros. Iată-l pe primul martir, arhidiaconul Ştefan, omorât cu pietre de iudei, pentru că a avut curajul să le reproşeze că stau pururea împotriva Duhului Sfânt, prigonindu-i pe proroci. Numele celui de-al doilea apostol martirizat, Andrei, înseamna „curajos, energic&#8221;. După ce a vestit Evanghelia în ţinuturile Pontice, Andrei a fost răstignit în anul 61, la Patra, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X. Fotini, femeia samariteancă de însuşi Iisus Hristos convertită la fântână, a avut curajul să-l înfrunte chiar pe Nero, spunându-i că este om nebun, după care a fost aruncată în fântână şi i-a fost jupuită pielea de pe ea, de vie.<br />
            Alti sfinţi, care au dat mărturie eroică, au suferit, după timpuri, loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, tragerea pe roată, rostogolirea pe roată de la un loc înalt, băutura otravită, arderea pe rug, tăierea capului, tăierea limbii, arderea trupului cu făclii, înecarea în râuri şi mări etc. Mai ales martiriul în arenă, prin sfâşierea de către fiare a rămas ca preţioasă piesă de arhivă, şi în legende, transmise pe cale orală de către martorii oculari. Actele martirilor sau protocoalele şedinţelor de judecată, scrise de grefieri şi păstrate în arhivele statului, arată că judecatorii încercau uneori să uşureze situaţia creştinilor, şi când nu reuşeau, îi osândeau cu părere de rău. Pe atunci exista o filosofie a martiriului, nişte convingeri, care susţineau valoarea martiriului. Sfantul Ignatie Teoforul, unul dintre primii episcopi martirizaţi prin aruncarea la fiare, în amfiteatru, (în anul 107) a avut puterea sufletească să scrie şapte scrisori Bisericilor, care au trimis reprezentanţi să-l salute pe drumul lung al martiriului, din Siria pânaă la Roma. Teama lui era ca nu cumva creştinii din capitala imperiului să intervina pe lângă împaratul Traian pentru a-l salva, adică spre a-l „lipsi de vrednicia martiriului&#8221;. Să mai reţinem că Traian hotărăşte martirizarea lui la Roma şi nu în Antiohia, unde era episcop, pentru a nu-l încununa cu glorie în fata concetăţenilor. Tot Traian sistează dialogul dintre judecători şi episcop despre credinţa păgânilor, întrucât vedea în Ignaţie o uriaşă personalitate spirituală, capabilă să convertească pe cei mai mari duşmani ai creştinilor. Nu enumeram intamplator aceste procedee de anihilare a creştinilor din primele secole. Vom vedea cum, pe parcursul celor două milenii de creştinism, omul a perfecţionat arta de a nu face martiri. În vechime, unii prigonitori ai credinţei în Iisus încă mai discutau cu creştinul, consemnându-i răspunsul, permiţându-i să-şi marturisească demn crezul. Iată-l pe unul din Sfinţii Părinţi, ucişi în muntele Sinai explicându-le celor care-l convingeau să apostazieze sub ameninţarea cu moartea: <em>„A te supune celor ce te violentează e o lipsă de bărbăţie şi de nobleţe. Căci la asceţi nu este îngăduită cedarea în faţa fricii, chiar dacă ameninţarea primejdiei este mare. Căci, dacă frica învaţa să stăpânească odată, devenind obicei ne porunceşte să dispreţuim şi să trădăm însăşi dreapta credinţă [...]. În arena în care am luptat să fiu ucis şi mormântul va primi sângele bărbaţiei mele&#8221;.</em></p>
<p>            Despre ce fel de arena vorbea Sfântul Părinte? Despre viaţa monahală ca substituţie a martiriului. Martiriul nesângeros al monahilor, numit şi martiriul conştiinţei, face din ei atleţi ai luptelor credinţei. Acest nou tip de martiriu, care înlocuia martiriul fizic, dobândea harisma iubirii cu condiţia ajungerii la cele patru virtuţi, numite în secolul al IV-lea, de către Sfântul Evagrie Ponticul în următoarea ordine: luarea aminte, bărbăţia, înfranarea, dreptatea. Reţetele de viaţă din paterice sunt bune de pus astăzi în abecedare şi în manuale de istorie, pentru că &#8211; aşa cum constata şi Eminescu într-o zi de Paşti &#8211; demult oamenii nu mai sunt creştini autentici, în masură să înteleagă noţiunea de demnitate umană. Vieţile sfinţilor, mărturisind despre starea normală a fiinâei umane, ne-ar oferi etaloane pentru restaurarea omului contemporan. Comunismul ca duşman al lui Dumnezeu îşi are rădăcinile în Satana. Lenin a preluat in 1917 deviza teroriştilor masoni din Franţa anului 1789: „Cu intestinele ultimului cleric vom strangula pe ultimul împărat&#8221;. „Revoluţia franceza a anticipat războiul total modern&#8221;, scrie E. Hobsbown în cartea sa „O istorie a secolului al XX-lea&#8221;. Secolul al XX-lea, numit de acelaşi autor „secolul lipsei de omenie&#8221; a oferit nenumarate prilejuri de verificare a capacităţii creştinilor de a-şi proba credinţa prin martiriu. Predicând Evanghelia urii şi fiind diavolul cel mult inventiv, comunismul a schimbat tactica: nu-i mai lăsa omului dreptul martiriului public, pentru a nu converti. El ştie deja că cei tari în credinţă le înfruntă pe toate cu barbăţie, ajutaţi de Dumnezeu. De aceea vom afla mai degraba despre proorocul Isaia, care a fost tăiat în două cu fierăstrăul în timpuri vechi testamentare, şi nici nu vom bănui că prietenii şi fraţii noştri sunt tăiati acum cu „Drujba&#8221;, în padurile Siberiei. Legea diavolească a informaţiei sovietice a fost şi este: despre nimicuri să batem toba, depre lucruri importante-nimic. Despre camerele de gazare ale germanilor-zilnic, despre faptul ca acestea sunt o „realizare&#8221; sovietică-nimic. Francois Furet afirma că psihoza antifascistă este victoria regimurilor comuniste în materie de propagandă, care a avut drept scop ascunderea crimelor proprii. În timp ce foştii nazişti erau condamnaţi la moarte de către Tribunalul de la Nürnberg, milioane de creştini din Ţara Sovietelor mergeau conştient la moarte, în lagarele Holocaustului Roşu. Nu se cunosc nume de atei care să fi acceptat martiriul pentru credinţa lor, deşi făceau mărturisiri publice de ateism. În schimb, cartea lui A. Soljenitîn, „Arhipelagul Gulag&#8221;, este un imn în cinstea martirilor creştini anonimi ai secolului al XX-lea. Oricât au făcut posibilă crima perfectă, aceste regimuri au lăsat totuşi un tip de document care vorbeşte de la sine, formularele tipărite prin care omul îşi lua, prin semnatură, angajamente privind non-divulgarea realităţilor din lagăr, puşcărie, armată, uzină etc.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/deportati_2142_10.jpg"><img class="alignnone size-thumbnail wp-image-6684" title="deportati_2142_10" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/deportati_2142_10-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Cazul Soljeniţîn este o lecţie dată Satanei. Închis în lagăr, fără a avea dreptul să scrie, bolnav de cancer şi lăsat pe masa de operaţie cu o tumoare înlaturată doar parţial, din cauza transferării subite a chirurgului &#8211; deţinut în alt lagăr -, Soljeniţîn reuseşte, în cronica sa, „Arhipelagul Gulag&#8221; să ne lase un Martirologiu din care vom afla, dacă nu toţi martirii din timpul comunismului, cel puţin metodele diabolice de anihilare a fiinţei umane. Spre deosebire de foarte mulţi conaţionali de-ai săi, Soljeniţîn consemnează suferintele cehilor, românilor, balticilor şi chiar ale cecenilor, chiar dacă Patriarhia Rusă, care a canonizat recent 1000 de martiri din timpul persecuţiilor comuniste, s-a straduit să-i aleagă numai dintre ruşii din fosta U.R.S.S. Nimeni nu neagă că asupra Rusiei creştine s-a abătut, la începutul secolului trecut, o mare nenorocire. Lasând la o parte resentimentele fireşti faţă de ocupant, să ne străduim să înţelegem ce s-a întamplat în Rusia, iar peste câteva decenii, şi în Basarabia răpită de sovietici, României. Să revenim la Biserica rusă, care, după ce se discreditase prin întovărăşirea cu ţarismul, a trebuit să se purifice în secolul al XX-lea prin jertfa milioanelor de martiri. Cum se ştie, la începutul Liturghiei credincioşilor, puterile cereşti vin şi înconjoară Sfânta Masă. Ele sunt chemate de preot cu mâinile ridicate deasupra capului şi cu rugăciuni ca Dumnezeu să nu-şi întoarcă faţa de la omul cel slab şi nevrednic. Mormintele vechi de rit creştin îi descoperă pe mulţi dintre cei înhumaţi având poziţia bratelor în aceasta atitudine. Şi Moise, luptînd oarecând împotriva lui Amalec, atunci când ridica mâinile, Israel biruia, iar când le lăsa în jos, Amalec învingea. După declanşarea terorii bolsevice în Rusia anului 1917 s-au întâmplat lucruri uimitoare în acel moment al Heruvicului, când poporul înalţa cântarea. „Toată grija cea lumească acum să o lepadam!&#8221;, iar preotul ridica mâinile spre cele sfinte. Înţelegând bolşevismul ca pe o conspiraţie satanică, iar regimul instalat de Lenin, cu sprijinul financiar al lui Parvus (pe numele adevarat Israel Helphand), ca pe regatul lui Antihrist, ruşii &#8211; chiar şi intelectualii care suferiseră de anticlericalism &#8211; au intrat masiv în biserici să se roage. Le cereau şi preoţilor să ţină mai mult timp mâinile ridicate deasupra capului implorând pe Dumnezeu. De la un timp, preoţii obosind, lăsau mâinile în jos. Atunci mirenii disperaţi intrau în altar şi propteau cu mâinile lor mâinile preoţilor, pentru a implora în continuare mila Domnului. Patriarhul rus Tihon Belavin, care şi-a dat seama că banda lui Lenin vrea, prin metode teroriste, să distrugă Biserica creştină, a anatemizat regimul comunist. Arhiepiscopul de la Permi, după ce i-a anatemizat pe bolşevici, a murit îngropat de ei în pământ, de viu. Episcopul de la Vologda a fost ucis pentru că n-a pomenit la Liturghie, puterea sovietică.<br />
            În 1917 Rusia avea 130 de milioane de creştini, păstoriţi de un patriarh, 5 mitropoliţi , 13 arhiepiscopi, 230 de episcopi, 56 de mii de preoţi şi 23 de mii de diaconi. Funcţionau 52 de mii de parohii şi 1300 de mânăstiri, 52 de seminare superioare şi 4 Academii teologice. Biserica rusă poseda 1.800.000 ha de pământ şi un miliard de ruble. Toată această avere a fost jefuită de bolşevici, concomitent cu decapitarea Bisericii. Printre primii martiri a fost Mitropolitul Vladimir al Kievului, împuşcat în februarie 1918, nu departe de Pecerskaia Lavra, centru spiritual cunoscut şi apropiat românilor datorită marelui mitropolit Petru Movilă. Dupa sechestrarea moaştelor, în acea mânăstire, pe Sfântul Pristol a fost pusă statuia lui Lenin. Înainte de moarte, Mitropolitul Kievului a iertat pe criminali, considerând că pentru păcatele poporului rus este dator să platească el şi nu altcineva. Nu se pierduse deci, filozofia martiriului şi conştiinţa că trebuie să se sacrifice cei mai buni. Patriarhul Tihon a fost închis timp de 13 luni, apoi izolat şi urmărit îndeaproape de un agent al sovietelor. Este bine să reţinem şi de data aceasta „vămile&#8221; martiriului pentru a le compara cu cele tradiţionale. Împuşcarea a fost, în acea perioadă, martiriul cel mai onorabil. Lenin considera că intelectualii sunt „un material tocmai bun de împuşcat&#8221;. Câţiva mitropoliţi şi episcopi, precum şi zeci de mii de preoţi şi călugări au fost nimiciţi prin împuşcare. Mulţi clerici din Rusia au murit în ger, după ce se turna pe ei apă până se transformau în stane de gheaţă, ori înecaţi în râauri îngheţate. În rănile adânci provocate de baionete, rămase în trupuri bolşevicii înfigeau cruci. Li se tăiau nasul şi urechile, pentru a fi apoi aruncaţi la gropile de gunoi. În 1941, în timpul retragerii ruşilor, au fost găsiti preoţii basarabeni ucişi la Chişinău, cu ochii scoşi şi cu organele sexuale tăiate şi băgate în gură.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Comuniştii au mai practicat şi ruperea în bucăţi a preoţilor, după care erau daţi la câini. La Voronej, episcopul şi 160 de preoţi au fost spânzurati în 1919 pe uşile împărăteşti ale bisericilor în care slujiseră în ziua de Paşti.<br />
             Umilirea suferinţei a fost noutatea adusă de bolsevici în metodele de anihilare a omului. În unele puşcării, clericii au fost înecaţi în fecale. În mânăstirea intelectualilor, la Solovki, transformată în lagăr de exterminare, arhiereii erau obligaţi să doarmă în altar, unii chiar pe Sfânta Masa, şi să accepte plasarea tot acolo a vaselor pentru excremente. Sigur că arhiereii au refuzat să utilizeze tinetele pentru a nu comite un sacrilegiu şi au preferat sş moarş constipaţi. Aţi găsit în actele martirice, din vechime, un fel atât de puţin glorios de a-ţi da viaţa pentru credinţă? Ce fel de legende se mai pot vehicula despre martiriul prin constipare? Acesta este comunismul: în urma lui rămân, nu martiri veneraţi de toată lumea, ci fiinţe insignifiante. În timp ce religia anihileaza instinctele primitive, comunismul le deşteaptă pentru a le exploata în folosul său. În Basarabia se pare ca tinetele n-au fost încă scoase din altare. Acum un deceniu, un autor basarabean, Vladimir Berlinski (sub pseudonimul Neagoe) îşi mărturisea, într-un roman, obsesia de a viola o fată în altar. Unele mânăstiri basarabene, închise în anii şaizeci, au fost populate cu prostituate bolnave de sifilis, adunate din tot U.R.S.S.-ul, în timp ce preoţii şi preotesele erau închişi în lagare alături de criminali ordinari. În aceste experimente diabolice îşi are rădăcina ideea Anei Pauker şi a lui Nikolski (pe numele adevarat Grünberg) de a-i reeduca pe români în penitenciarul de la Piteşti, prin obligarea victimelor de a se snopi reciproc în bătăi sau de a-şi mânca fecalele din gamela în care-şi primeau porţa de „zara&#8221;. Să ne amintim de ameninţarea repetată de fiecare dată la Piteşti, celor care încercau să se sinucidă: <em>„No-no-no! Aici nu se fabrica martiri!&#8221;</em></span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Dar să trecem de la vladică la opincă, pentru că un patriarh vertical ca Tihon nu putea să nu întărească puterea de rezistenţă a creştinilor laici. În timpul proceselor clericilor, începute în anii douazeci, care au continuat cu procesele enoriaşilor mai activi, Patriarhul Tihon, întrebat la Tribunalul revoluţionar din Moscova dacă socoteşte obligatorii legile bolşevice, a răspuns: „Numai întrucat ele nu contrazic regulile credinţei&#8221;. Astfel creştinii mireni erau îndemnaţi să nu respecte legile lui Antihrist, preferând să umple puşcăriile şi lagărele, condamnaţi conform articolului 58 ca „duşmani ai poporului&#8221; şi „contrarevoluţionari&#8221;. Soljenitîn arată de câtă fermitate în credinţă au dat dovada femeile din lagăre. Pentru credinţă , condamnarea varia între 3 şi 10 ani de lagăr. Rareori s-a întâmplat ca cineva să se lepede de credinţă, şi aceasta doar în cazul când unul dintre soţi trebuia să ramână in viata pentru a-şi creşte copiii. Femeile credincioase din lagăre erau numite „maici&#8221; sau „călugăriţe&#8221;. Martiriul lor a rămas necunoscut, pentru că erau duse nu numai la Solovki, ci şi la Polul Nord, să taie pădurile. Abia în 1954, odată cu liberalizarea regimului lagărelor, au fost mutate la munci mai usoare. Dar pentru ca refuzau sa poarte haine scrise cu cifrele fiarei. erau lăsate dezbrăcate în pustietatea taigalei, fără pază ăi fără mâncare. Peste un timp, găseau acolo un loc albit de oasele morţilor. Aceeaşi soarta a avut, conform cronicii lui Soljenitin, şi un convoi de credincioşi din Moldova sovietică, îmbracati de vară şi aruncaţi din vagoane direct în pustiul de zăpadă al Siberiei. Cale de 6 km au fost mânaţi din urmă cu câini care muşcau. Preotul Teodor Florea, care se afla în acest convoi, era învinuit că sub regim românesc povestise despre mârşăviile staliniste. Supus la cele 25 de metode de tortură în timpul anchetarilor, preotul repeta cu încăpăţânare: „Puteam să spun altceva despre voi? Am spus ce este!&#8221; Cu ce se deosebea acest preot de Fotini cea curajoasă, care l-a infruntat pe Nero? Sau cu ce se deosebeau de mucenicii din Sevasta, cei 100 de creştini de la Dubasari (Transnistria), omorâţi de Armata Roşie în ziua de Paşti 1932, pentru că au ţinut să sărbătorească în acea zi? La carcera din Sekirca, pedepsele erau mai fine: deţinuţii trebuiau să stea asezaţi, toata ziua, pe nişte prăjini subţiri, plasate la o înălţime care nu permitea să atingi duşumeaua cu tălpile. Toata ziua se straduia sărmanul om să-şi ţină echilibrul, ca să nu fie bătut de gardieni. Jos, pe ciment, sub prajini dormeau noaptea, în straturi, unul peste altul.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Nimeni nu-i va putea acuza pe comunişti ca au folosit camera de gazare, scrie Soljeniţîn, care considera ca detinuţii ar fi preferat gazarea, unei morţi lente şi degradării umane prin metode diabolice. Ideologul lagărelor, Naftali Frenkel, formulase în 1930 legea supremă a Arhipelagului Gulag: „De la deţinut trebuie luat tot ce se poate lua în primele 3 luni. Dupa 3 luni nu mai avem nevoie de el.&#8221; Într-adevăr, după asta urmau „etapele patrupede&#8221;, când, la sfârşitul zilei de muncă, detinuţii îmbracaţi în saci găuriţi (pentru ca mainile şi capul să poata fi scoase afară), se târau spre lagăr în patru labe. La lansarea „Lexiconului negru&#8221;, se vorbea despre „organizarea intelectuală a crimei&#8221; prin ideologie. Alain Becanson arăta în cartea sa „Originile intelectuale ale leninismului&#8221; felul în care s-a înfăptuit aceasta în Rusia. Îintelighenţia&#8221; în sens leninist, printr-o conventie tacită excludea pe nobili, pe preoţi, pe ofiţeri, pe ingineri. Aceştia au devenit victimele noii intelighenţii, care-i învaţa pe alţii să omoare, răsplatindu-le apoi crimele. O categorie admisă în rândurile groparilor vechii intelectualităţi au fost medicii. Din 1932, când personalul sanitar a ieşit din subordonarea Comisariatului poporului pentru Ocrotirea Sănătăţii şi a trecut sub pulpana Gulagului, medicii nu mai puteau să trateze, pentru a nu fi bănuiţi de umanitarism. Când un deţinut era batut până cădea în nesimţire, secţia sanitară refuza să întocmească proces verbal victimei, iar apoi refuza să-l trateze. Deţinutul avea totuşi niste drepturi: sa nu fie privat de somn, să mearga la medic, să ceară să i se repare încălţămintea etc. El însă nu-şi cunoştea drepturile, iar medicul i le ascundea, făcându-se astfel cel mai bun ajutor al anchetatorului şi al calaului. Când deţinutul schingiuit zăcea jos, medicul luându-i pulsul decidea: „se poate continua&#8221;; când deţinutul era omorât în bătăi, medicul scria în certificatul de deces: „ciroză, infarct&#8221;. Şi astăzi medicul politic practică metode ce-l fac pe om să moară cu zile. De aceea considerăm că Soljenitîn se întreba, pe bună dreptate, dacă medicii sovietici sunt cu adevărat intelectuali, adică indivizi cu intelect personal.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">Prin desfiinţarea facultăţilor de teologie, de drept, de filozofie şi litere, imediat după instalarea puterii sovietice, comuniştii şi-au arătat dispreţul pentru Dumnezeu, pentru om, pentru intelectul şi drepturile lui. În manualele KGB-ului, despre spălarea creierului se explica de ce regimul are nevoie de medici: <em>„fiind de obicei lacomi de bani şi nu prea deştepti, haina şi autoritatea lor pot fi folosite cu succes pentru a masca orice operaţie pe care trebuie s-o ascundem. Făcându-i parteneri la acţiunile noastre, nu vor putea să ne discrediteze.&#8221;</em> Veţi auzi pe mulţi concetăţeni condamnând în bloc preoţimea, învinuind-o de colaboraţionism, chiar dacă sub regim comunist a fi preot a însemnat de multe ori a-ţi pierde viaţa. Câţi însă reproşeaza ceva medicilor, deşi se ştie ca mulţi dintre ei au facut posibilă crima perfectă în comunism? Indicaţiile KGB-ului sunt mai mult decat edificatoare în ceea ce priveşte „colaborarea&#8221; lui cu clerul: „Trebuie să inducem o ură neîmpacată faţă de metodele de însănătoşire bazate pe religie. Să-i corupem pe toţi să creadă ca practica religioasă este greşită, provocatoare de nebunie.&#8221; Oamenii naivi cred că actualii comunişti nu mai sunt periculoşi ca cei de pe vremuri. De fapt sunt de o mie de ori mai perfizi şi mai periculoşi. Acum ei practică spălarea creierului uman prin metode de reeducare mai fine decât ale Anei Pauker, considerându-le mai puţin inumane decât nimicirea fizică. Citez din cartea „Complotul psihopolitic al comunismului&#8221;, ingrijita de Sergiu Grossu: „Folosirea violenţei împotriva persoanelor care atacă doctrina comunistă sau uciderea lor trebuie evitate. Asta pentru că actele de violenta îndreptate contra duşmanilor comunismului ar putea să facă din aceştia nişte martiri. Metodele ce trebuiesc folosite împotriva lor sunt discreditarea şi acuzarea de nebunie, fapt ce-i va face să ajungă până la urmă sub îngrijirea agenţilor psihopolitici, adică a psihiatrilor şi a psihologilor controlaţi de noi.&#8221; De ce să împuşti şi să deportezi dacă poţi schimba gândirea? Omul fără Dumnezeu a aflat secretul telepatiei şi a altor fenomene legate de percepţiile extasenzoriale şi astfel a schimbat armele tradiţionale bolşevice, caracterizate prin violenţă, cu arma psihotronică. Nu mai există victime izolate, ci mase, popoare întregi mutilate prin undele purtătoare naturale din gamele VLF/ELF, care influenţează subconştientul. Marii noştri mutilaţi nu sunt numai partcipanţii la războiul din Afganistan, care s-au intors de acolo cu dureri de cap misterioase. Mutilatul principal, care are şi drept de vot, este populaţia Basarabiei, care pare a fi programata să faca jocul KGB-ului. Ea nu accepta argumentul, nu ţine minte trecutul, vede negrul în alb, nu înţelege că Ilie Ilaşcu, închis în cuşcă nu este un caz particular, ci un semn că acestui popor i se refuză martiriul eroic. Ei nu vor să ştie de ce Republica Moldova a ajuns campioană printre fostele republici ale U.R.S.S., în ceea ce priveşte răspândirea hepatitei. Comuniştii din acest colţ de ţară românească, nu se vor ocupa cu deportarea ori asasinarea moldovenilor „independenţi&#8221;, odată ce aceştia pot muri ca muştele de SIDA. Numai curajoşii care vor scăpa cu creierele nespălate, recalcitranţii vor fi suprimaţi prin accidente „stupide&#8221;, programate să se întâmple chiar şi pe teritoriul României.</span></span></p>
<p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times New Roman;">După capturarea lui Smirnov, Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova a depistat la Tiraspol liste negre cuprinzând personalităţi politice şi culturale din Basarabia, care la momentul potrivit urmau să fie lichidate. De ce nu s-au dat publicităţii aceste documente? Pentru ca să nu avem martiri cunoscuţi. Evreii îi obligaă pe toti musafirii lor să-şi ceara scuze în Muzeul Holocaustului. Deputaţii din Parlamentul Israelului au aplaudat minute în sir condamnarea la moarte a francezului Girond Papon, învinuit de colaborare cu naziştii. Creştinii continuă să cadă ca frunzele sub securea comunista, fără a avea dreptul să aplice Legea Talionului. Cineva şi-a făcut milă de ei şi a infipt la Kenghir (lagărul care s-a răsculat cu disperare împotriva călăilor comunişti) câte un mic stâlp pe locul unde au fost arse mormanele de dosare ale victimelor, indicând în locul numelor martirilor, numerele de inventar care le purtau pe haine. Cei veniţi să caute mormintele rudelor s-au dus la acei stâlpi cu cifre necunoscute şi au plâns. Văzând în aceasta un pericol, comandantul lagărului &#8211; Ceciov &#8211; a dat ordin să fie doborâţi stâlpii şi să se niveleze mormântul comun cu buldozerul.</span></span></p>
<p><span style="font-family: Times New Roman; font-size: small;">Acesta este pretul omului in comunism. Martiriul este ascuns de ochii lumii. Întâmplator, turiştii curioşi mai găsesc şi acum, în ruinele bisericilor şi chiliilor transformate de comuniştii de cândva în camere de tortură, munti de oseminte ale martirilor. Pe uşile sigilate şi tesute de păienjeniş comuniştii scriseseră „ARHIVE&#8221;. Recunoşteau deci că oasele martirilor sunt un adevar document istoric şi, cum cere teoria crimei perfecte, se străduiau să-l ascundă. „Regimurile totalitare n-au mai buni aliaţi decât oboseala şi uitarea. Cuvintele noastre de ordine sunt deci limpezi: amintirea şi încăpătânarea.&#8221; Albert Camus, 1957 Unul dintre cuvioşii călugări ai secolului al XX-lea, Paisie Aghioritul, considera că Antihristul nu era nici Nero, nici Maximilian, nici Diocletian, ci un diavol întrupat care se prezinta ca Messia, înşelând chiar şi pe cei aleşi cu teoriile sale. Trăim în „anii apostaziei&#8221;, anii cei mai grei, care urmează logic după un secol de teorii satanice experimentate pe cobaii din U.R.S.S. Câţi sfinţi martiri s-au aratat în ţarile batjocorite de comunism! Mai mulţi poate decât în primele secole. Dar &#8211; vorba lui Paisie Aghioritul – <em>„doar n-am venit să ne aranjăm în aceasta lume. Dacă cineva nu se hotărăşte pentru moarte, nimic nu se face. Toate de acolo încep&#8221;.</em> În Biblie scrie de 366 de ori &#8211; pentru fiecare zi a anului &#8211; „Nu te teme!&#8221;</span></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F26%2Farta-de-a-nu-face-martiri%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/26/arta-de-a-nu-face-martiri/&text=Arta de a nu face martiri" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6682&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/26/arta-de-a-nu-face-martiri/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Editorial &#8211; ROMÂNIA  ÎN  STRADĂ</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/23/editorial-romania-in-strada/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/23/editorial-romania-in-strada/#comments</comments>
		<pubDate>Mon, 23 Jan 2012 14:24:27 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Gabriela Petcu</dc:creator>
				<category><![CDATA[Politic]]></category>
		<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[anti-guvern]]></category>
		<category><![CDATA[Gabriela Petcu]]></category>
		<category><![CDATA[Maria Diana Popescu]]></category>
		<category><![CDATA[Miting]]></category>
		<category><![CDATA[Piata Universitatii]]></category>
		<category><![CDATA[Raed Arafat]]></category>
		<category><![CDATA[Romania]]></category>
		<category><![CDATA[SMURD]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6669</guid>
		<description><![CDATA[Autor: Maria Diana Popescu &#160; Azi, 21 ianuarie, în ciuda condiţiilor meteo, mii de oameni protestează în Piaţa Universităţii pentru a zecea zi consecutiv. Mitingurile anti-preşedinte şi anti-guvern au umplut la refuz peste 60 de oraşe româneşti. Cîndva popular în România, repudiat azi pentru că a sluţit rău de tot nivelul de trai al românului, [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/MDP.jpg"><img class="alignleft size-medium wp-image-6673" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/MDP-174x300.jpg" alt="" width="174" height="300" /></a><em>Autor: Maria Diana Popescu</em></p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Azi, 21 ianuarie, în ciuda condiţiilor meteo, mii de oameni protestează în Piaţa Universităţii pentru a zecea zi consecutiv. Mitingurile anti-preşedinte şi anti-guvern au umplut la refuz peste 60 de oraşe româneşti. Cîndva popular în România, repudiat azi pentru că a sluţit rău de tot nivelul de trai al românului, pentru că a tăiat la maxim salariile şi pensiile în schimbul <em>cartuşelor cu piper</em>, preşedintele se confruntă cu cele mai ample proteste. Jefuirea şi vînzarea ţării, îmbogăţirea guvernanţilor, sărăcirea poporului, austeritatea numai pentru mulţime şi chiverniseala pentru guvern, au adus România la limita răbdării. Poporul devenise un robot controlat cu telecomanda. Nimeni nu mişca, nicio idee nu răsărea, nicio cerere nu era luată în seamă, dacă nu se apăsa pe butonul de la Cotroceni. În schimbul supunerii şi resemnării, poporului i se amintea periodic de criză, de recesiune, de sacrificii şi de faptul că neascultarea va face, ca la o simplă pocnitură din degete, dacă îndrăznea să mişte în front, să-şi piardă şi bruma de pîine.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Tranziţia de la o dictatură la altă dictatură, disperarea, sărăcia în care trăieşte populaţia României de 22 de ani, sentimentul de timorare sub care funcţionează sănătatea şi învăţămîntul, neîncrederea în instituţiile statului cotropite de politic, populate de corupţi şi de rudele lor, au scos românii în stradă zi de zi, de o săptămînă încoace. La -3° de afară, la kilometrul 0 al României şi în alte 60 de oraşe din ţară au avut loc cele mai ample manifestaţii de stradă de cînd a venit preşedintele la putere. Primele trei zile au fost presărate cu adevărate lupte între manifestanţi şi jandarmeria care a acţionat cu dublă măsură, făcînd uz de gaze lacrimogene şi de instrumentele din dotare. Zeci de protestatari nevinovaţi şi jurnalişti culturali, agresaţi şi loviţi mîrlăneşte au fost urcaţi cu forţa în dubă, nu în salvare pentru îngrijiri. „Băgaţi saitul de cultură în dubă! Imediat!”. Potrivit art. 35 din Legea jandarmeriei (Legea nr. 550/2004), jandarmii nu au dreptul să conducă la secţia de poliţie sau la unitatea de jandarmi persoane despre care nu pot dovedi că au săvârşit fapte contrare legii, prin care au provocat dezordine/tulburări. Între militanţi s-au infiltrat jandarmi în civil care au aruncat cu bucăţi smulse din asfalt şi au incendiat maşini scoase din uz. Ministrul de interne a dat ordin ca manifestanţii să fie bătuţi. După titlul unui mai vechi editorial pe care îl semnez în Agero, preluat de <em>saitul </em>Revoluţiei, în piaţa Universităţii s-a strigat „daţi-mi ţara înapoi”, semn că protestele în nume propriu de-a lungul cîtorva ani, au fost bine receptate de către cititorii din ţară. Scandările au fost pe măsura limbajului folosit de preşedinte şi de guvernanţi. Cîţiva protestatari au venit în Piaţa Universităţii cu o cruce şi un coşciug pe care scria: „Vrem să înmormântăm guvernul român şi să facem veşnica pomenire a celor care au distrus ţara”.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Obişnuiţi să se asculte doar pe ei înşişi, chiar şi atunci cînd poporul plînge de foame şi de frig, păziţi de trupe speciale, preşedintele şi premierul au stat după draperii, invitînd forţele de ordine să intre mai puternic în manifestanţii paşnici, care au suportat gloanţe cu piper, gaze lacrimogene, lovituri de baston sau cătuşe. Toate televiziunile naţionale au viciat relatările de la faţa locului. Protestele românilor cinstiţi şi înfometaţi au fost manipulate de televiziunile puterii şi speculate de politicieni. Numai OTV-ul şi Antena 3 au înfăţişat adevărul. Dominanta protestelor a fost decenţa, perturbată de vandali, trimişi speciali ai puterii, cu rol de a destabiliza legitimitatea protestelor şi a cererilor. Românii care trăiesc jignitor, umilitor, intelectualii, studenţii, pensionarii, alte categorii defavorizate au cerut recuperarea României din mîinile hoţilor. În aceste manifestaţii s-a văzut o Românie coerentă. O Românie care ştie ce vrea pentru viitorul ei. Deşi au fost sparte geamurile unui magazin şi ale unor sedii de bănci, cîteva ghivece stradale, distrugerile sînt extrem de mici faţă de cele ale guvernului, care a distrus fără remedii ţara. La început spontan-civilă, în sprijinul lui Raed Arafat şi a serviciului SMURD, manifestaţiile au devenit programate în cea de-a cincea zi. Guvernul trebuia să înveţe să comunice şi să sprijine creşterea nivelului de trai, îmbunătăţirea vieţii în general, nu creşterea necontrolată a averilor la vîrful puterii. De 22 de ani puterea coruptă pînă în măduva oaselor a cerut sacrificii imense poporului pentru a-şi construi averi capitaliste multilateral dezvoltate, devenind milionari în valută. În acest timp românii au rămas pe drumuri, fără slujbă, şi-au pierdut casele, familiile, şi-au pus capăt zilelor şi speranţelor de mai bine. În ţara noastră preşedintele a fost în tot şi în toate şi toate sînt pe dos!</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/miting.jpg"><img class="alignleft size-full wp-image-6676" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/miting.jpg" alt="" width="276" height="183" /></a>Daca ţara este în colapsul pe care l-am punctat pas cu pas în scrierile mele, clasa politică poartă toată vina. Au furat cît au putut, iar acum vor să-şi şteargă urmele ca o pisică lîngă un gard de jandarmi. Sînt în stare să trimită poporul după gratii, ca să îşi salveze bucăţile furate din trupul economiei româneşti. Ce reforme au făcut aceşti neputincioşi mintal? Au tăiat pensiile, salariile, ajutoarele şi indemnizaţiile pentru copii, au distrus sănătatea, au alungat medicii peste hotare, iar fondurile obţinute, vezi doamne!, le-au folosit pentru săli de sport, terenuri de fotbal şi parcuri la sate, pentru pîrtii de schi şi alte investiţii de tot rîsul, de fapt, justificări pentru agoniseala lor. Au desfiinţat locuri de muncă, i-au îndatorat pe români, i-au umilit şi i-au sărăcit, în aşa fel încît, preocupaţi de traiul lor greu, să nu se mai ocupe de cei care fură. 22 de ani de hoţie neîntreruptă. Mi-e greu să cred că un guvernant ar trăi cu 7-800 lei pe lună, cînd numai întreţinerea la bloc este de 600 pe luna, iar chiria în Bucureşti, de pildă, depăşeşte cu mult salarul minim pe economie. Acesta este salariul unui medic la angajare: 800 de lei. Dar celelalte cheltuieli, lumină, gaze, hrană zilnică, medicamente? Umilitor! Deci, jos cu ei! Echitate, egalitate şi dreptate! Jos marionetele guvernului mondial! Români, trebuie să ne recîştigam demnitatea! Trebuie să redevenim stăpîni în ţara noastră! Să fie aduşi în faţa poporului, nu a justiţiei, infestată în părţile esenţiale, toţi cei care au guvernat România cu strîmbă măsură timp de 22 de ani, toţi cei care s-au îmbogăţit jefuind şi înstrăinînd avuţia ţării, toţi cei care ne-au dispreţuit, ne-au umilit şi ne-au sărăcit! Să nu ne mai lăsam călcaţi în picioare de către cei care ne împing în mizerie zi de zi, în timp ce ei trăiesc în lux şi huzur! Să nu ne mai lăsam amăgiţi! Să ne luăm ţara înapoi din mîinile celor care au căpuşat-o! România este a românilor! De la portar pînă la vîrf, unde stau agăţate căpuşele puterii, se impune o schimbare de regim, nu o înlocuire de persoane.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p> Cu spatele la televizor, cu urechile astupate şi cu singurul neuron care stă de şase, comandantul îşi spune cu o voce interioară: „n-am făcut de loc bine dacă i-am zdruncinat pe cei care au ridicat averi de carton în ultimii 22 de ani, gata-gata să mă întreacă. Am avut tupeul să-i arestez pe corupţi: poliţişti, judecătorii ăia mari, vameşi, arbitri, patroni de cluburi, impresari, secretari de stat, primari de oraşe mari, consilieri judeţeni, o grămadă de funcţionari publici. Am oprit maşina de copiat de la Bac, prin care partidele îşi promovau analfabeţii în facultăţile particulare/de stat, conduse tot de ei, le-am interzis rectorilor să-şi angajeze toate rudele pe salarii de mii de euro. Eu am fost primul şi singurul conducător care a avut curajul să se ia la trîntă cu sistemul ticăloşit. M-am înşelat cumva crezînd că slugile îmi vor depăşi averea personală? Cred că am luat de la popor prea mult, prea des, ca să cîrpesc găurile din buget şi să aprovizionez conturile din Elveţia şi Belgia ale groparilor ţării: elena, radu, adrian, vasile, Amin”. Nimic nou sub soare, din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gît. Se repetă şi acum la borna prezentului, în România, cu gruparea de crimă economică reunită în jurul puterii. Ameninţările şi şantajul reciproc dintre mafioţii ştiuţi şi neştiuţi (fiecare cu impresia că unul a îndrăznit să fure mai mult decît celălalt), au făcut ca regimului actual să-i sune ceasul sub presiunea străzii. Va începe o nouă eră în istoria României? Pensii şi salarii decente pentru medici şi profesori, locuri de muncă, creşterea nivelului de trai? Ehei!, de aici încolo o să răsară grîu unde nici n-a fost semănat, iar maidanezii nu vor mai prididi să umble cu colacii în coadă.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Protestele continuă în capitală şi în aproape toate oraşele ţării. A mai rămas puţin pînă la sărbătoarea Unirii. Conducătorul iubit este aşteptat în stradă cu lozinci sugestive de mai bine de o săptămînă, ca să se prindă în horă.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F23%2Feditorial-romania-in-strada%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/23/editorial-romania-in-strada/&text=Editorial - ROMÂNIA  ÎN  STRADĂ" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6669&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/23/editorial-romania-in-strada/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>3</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>30 ianuarie – 160 de ani de la nașterea lui I.L.Caragiale</title>
		<link>http://curentul.net/2012/01/21/30-ianuarie-160-de-ani-de-la-nasterea-lui-i-l-caragiale/</link>
		<comments>http://curentul.net/2012/01/21/30-ianuarie-160-de-ani-de-la-nasterea-lui-i-l-caragiale/#comments</comments>
		<pubDate>Sat, 21 Jan 2012 17:29:45 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Gabriela Petcu</dc:creator>
				<category><![CDATA[Uncategorized]]></category>
		<category><![CDATA[Cornel Cotutiu]]></category>
		<category><![CDATA[Gabriela Petcu]]></category>
		<category><![CDATA[I.L.Caragiale]]></category>
		<category><![CDATA[Marin Sorescu]]></category>
		<category><![CDATA[Trebuiau sa poarte un nume]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://curentul.net/?p=6661</guid>
		<description><![CDATA[„Trebuiau să poarte un nume”    (După Marin Sorescu)                  Caragiale n-a existat.                „A existat numai o țară frumoasă”, în care, de-a lungul anilor, oameni simpli și bărbați de faimă au fost/ sunt sârguincios împroșcați cu puroiul demagogii politice,  anesteziați de fățărnicia ticăloșilor ajunșila Putere, murdăriți de cinismul lichelelor și a prostiei fudule [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: center"><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/IL-Caragiale.jpg"><img class="alignleft size-medium wp-image-6662" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2012/01/IL-Caragiale-210x300.jpg" alt="" width="210" height="300" /></a></p>
<p style="text-align: center"><em>„Trebuiau să poarte un nume”</em></p>
<p style="text-align: center">   (După Marin Sorescu)</p>
<p style="text-align: left"> </p>
<p>               Caragiale n-a existat.</p>
<p>               „A existat numai o țară frumoasă”, în care, de-a lungul anilor, oameni simpli și bărbați de faimă au fost/ sunt sârguincios împroșcați cu puroiul demagogii politice,  anesteziați de fățărnicia ticăloșilor ajunșila Putere, murdăriți de cinismul lichelelor și a prostiei fudule despre care, acum 160 de ani românești, nu se credea că se va permanentiza pentru veșnicie.</p>
<p>                A existat un neamț de treabă – Carol I, un Nicolae Iorga (ucis într-o pădure),  un Mihail Sadoveanu (vânzător de țară), care susținea că lumina vine dela Răsărit(adică dela Moskova), taman când români sufereau crâncen de foame și boli, un Gheorghiu Dej, împingător de vagoane, apoi criminal de tip stalinist, un Ceaușescu, leneș ca ciubotar, însă iscusit în instituirea dictaturii, un ucenic al acestuia – Băsescu -, securist vaporean, cârmaci execrabil al destinului unui popor năpăstuit și umilit de „matrozii” lui.</p>
<p>               Caragiale n-a existat.</p>
<p>               Dar există cohorte de Tipătești, Trahanache, coane Zoițica (ba brunete, ba blonde), Cațavenci, Dandanache (handicapați sau paranoici), batalioane de Farfuridi, interminabile cupluri de conu Leonida și consoarte Efimița, zglobii „scârța-scârța” pe hârtie de Rică Venturiano, puzderie de Ioneli (repetenți, ajunși la guvern, parlament ori prefecturi), regimente de Pristanda cu epoleți, petlițe și steluțe pe umăr („curat murdar !”).</p>
<p>               Toți citeau/citesc „O noapte furtunoasă”,  „Conu Leonida față cu reacțiunea”, „O scrisoare pierdută”,, „D-ale carnavalului”, „Vizită”, „!907. Din primăvară până-n toamnă”, „Un pedagog de școală nouă” și atâtea altele, cititorii fiind mirați cum de acum 160 de ani se putea prevedea ce se întâmplă acum.</p>
<p>               Acest „mon cher” stă la taclale, la o bere și-i țiuie timpanele de vorbele românești stâlcite, îi plesnesc pupilele la vederea îmbogățiților peste noapte (prin jaf și corupție), rămâne siderat la apariția pe mașini super a odraslelor lor, e consternat de avântul economiei românești, care e sublimă, dar riscă să dispară cu desăvârșire, pleacă ba la căpșuni, ba peste ocean, dar revine în câte o țară europeană, ascultând muzică bunăla Berlinsau alcătuind cofraje prin șantiere, se mai întoarce în țară cu speranța că „două loturi” câștigate i-ar putea salva familia și propria-i viață, fără a ajunge la ospiciu.</p>
<p>               Privește scara istoriei moderne și constată că nimic nu s-a schimbat, dar totul s-a modificat, vrea trădare, dar s-o știe și el, cel puțin până la 12 trecute fix.</p>
<p>               Au mai existat/există oameni suciți, năpaste, patologii în vreme de război sau pe căldură mare ori câte un CFR căruia i s-a blocat ceasul.</p>
<p>               Acest „nenea”, cu mustață răsucită balcanic și pălărie cu boruri largi, se împiedică mai mereu de inși mai canalii decât Cațavencu și mai proști decât Farfuridi, trece „bătut de gânduri” văzându-și numele de pe frontispiciul Teatrului Național din Capitală, surâde pișicher, dar îl apucă tristețea, căci nu găsește răspuns la o întrebare esențială: Când va fi să fie ca acest popor să ajungă la acel nivel de moralitate, cultură, la acea bunăstare de toate zilele, încât să mă considere un scriitor de neînțeles, inutil, depășit ? Prin urmare, crezând că operele mele sunt alcătuiri de retardat ?</p>
<p>                   „Și pentru că toate acestea”</p>
<p>                   (si multe altele)</p>
<p>                   „Trebuiau să poarte un nume,</p>
<p>                   Un singur nume,</p>
<p>                   Li s-a spus”</p>
<p>                   Caragiale.</p>
<p>                   (sau, alintat, Nenea Iancu).</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><a href="http://curentul.net/wp-content/uploads/2011/08/Cornel-Cotutiu.jpg"><img class="alignleft  wp-image-5883" src="http://curentul.net/wp-content/uploads/2011/08/Cornel-Cotutiu-150x150.jpg" alt="" width="122" height="128" /></a> <strong><em>Cornel COTUȚIU</em></strong></p>
<p><strong><em></em></strong> </p>
<p><strong><em></em></strong> </p>
<p><strong><em></em></strong> </p>
<p><strong><em></em></strong> </p>
<p><strong><em></em></strong> </p>
<p><strong><em></em></strong></p>
<iframe src='http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fcurentul.net%2F2012%2F01%2F21%2F30-ianuarie-160-de-ani-de-la-nasterea-lui-i-l-caragiale%2F&amp;layout=standard&amp;show_faces=false&amp;width=450&amp;action=recommend&amp;colorscheme=light&amp;height=35' scrolling='no' frameborder='0' style='border:none; overflow:hidden; width:450px; height:35px' allowTransparency='true'></iframe><div class="twttr_button">
				<a href="http://twitter.com/share?url=http://curentul.net/2012/01/21/30-ianuarie-160-de-ani-de-la-nasterea-lui-i-l-caragiale/&text=30 ianuarie – 160 de ani de la nașterea lui I.L.Caragiale" target="_blank" title="Click here if you liked this article">
					<img src="http://curentul.net/wp-content/plugins/twitter-plugin/images/twitt.gif" alt="Twitt" />
				</a>
			</div><img src="http://curentul.net/?ak_action=api_record_view&id=6661&type=feed" alt="" />]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://curentul.net/2012/01/21/30-ianuarie-160-de-ani-de-la-nasterea-lui-i-l-caragiale/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>2</slash:comments>
		</item>
	</channel>
</rss>

