Curentul International » Uncategorized

„Curentul Internaţional” la a 500-a apariţie

Gabriela Petcu — Mon, 19 Jul 2010 16:40:54 +0000

APARIŢII

În aceste vremuri tulburi, „Curentul Internaţional” a reuşit să supraviţuiască şi să apară de fiecare dată cu atitudinea caracteristică, mai nou şi mai temeinic spre mulţumirea cititorilor. Anul trecut, a fost mare sărbătoare la împlinirea a 10 ani de la înfiinţarea ziarului, iar azi se scoate de sub tipar numărul 500.

500 ca o viaţă, ca o provocare pentru încă atâtea numere. 500 un prilej de a dovedi că ziarul „Curentul Internaţional” are o largă şi competentă informaţie fiind apreciat şi aşteptat cu interes de abonaţii şi cititorii de pretutindeni. 500 de apariţii inpune respect în lumea presei. 500 este pulsul realităţii social-cultural-politic şi forma cea mai concretă de a releva fidelitatea.

Cu prilejul apariţiei numărului 500, mulţumim celor ce au crezut în acestă publicaţie şi au fost alături în toate momentele de bucurie sau de restrişte. Alături de colaboratori, directorul ziarului Ştefan Străjeri promite că în pofida factorilor perturbatori – criza economică şi starea confuză din viaţa social-politică, „Curentul Internaţional” va apărea mereu în toată deplinătatea!

Gabriela Petcu

Un proces în derulare … (III)

Stefan Strajer — Sat, 17 Jul 2010 00:14:01 +0000

Un proces în derulare … (III)

Autor: Vasile Susan

Prea Cucernicul Preot

Vasile Susan

Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul!

Cu deosebită bucurie Românească, şi cu dragoste Creştinească, în a cunoaşte adevărul, vin cu tot respectul în întâmpinarea dumneavoastră aşa precum am fost rugat după publicarea şi citirea primelor două articole la publicatia „CURENTUL INTERNAŢIONAL”, în cadrul serialului generic intitulat: “CALVARUL DURERII ŞI ADEVĂRULUI”.

Derularea acestui proces publicistic şi informativ, va fi de lungă durată, de bun augur, şi sperăm să producă rezultatul aşteptat: schimbarea în bine a lucrurilor la Episcopia de la Vatra Românească prin abdicarea de bună voie sau înlăturarea prin voinţa membrilor acestei Episcopii Româneşti a actualului Arhiepiscop, lipsit de sentiment pro – Românesc, puţin Ortodox, deloc cinstit, neiubitor de Români şi Biserica lor mamă, conducător despotic, închizător şi negustor = vînzător de biserici, creator de lipsuri morale, financiare, religioase, materiale şi familiare pentru preoţi şi mireni, pentru cei ce cu ne – pricepere pastorală se consideră a le fii conducător spiritual, fie clerici fie mireni.

În mod cu totul excepţional am fost surprins de toţi cei care în formă scrisă pe E-mail sau comentarii postate la articolele publicate în lunile mai şi iunie, sau sub forma convorbirilor telefonice, sau în scris, şi-au exprimat bunele sentimente faţă de mine şi de adevărurile ce încep a se publica şi a se face cunoscut, venind în acelaş timp cu rugămintea de a continua în fiecare lună şi număr al acestei reviste publicarea unui articol, din care să reiese adevărul cu privire la nedreptăţile ce mi s-au făcut mie, familiei mele, Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, şi Episcopiei, de către Arhiepiscopul dictator de la Episcopia de la Vatra Românească.

Având în vedere dorinţele cititorilor, pe de o parte, precum şi intenţia noastră de a prezenta adevărurile “CA LA CARTE”, adică cît mai corect şi adevărat, vom purcede azi cu luarea în consideraţie a unor “ADEVĂRURI BIBLICE = SCRIPTURISTICE” pe care le vom asocia unor evidenţe = documente scrise privenite de la ROEA, ROAA, şi de la întîlniri şi convorbiri bilaterale ROEA şi “aleşi membrii ai Consiliului Parohial”, ai Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, în directă legătură cu situaţia mea de la timpul trecut şi prezent. Consider că fiecare dintre dumneavoastră dragi cititori, aţi observat încă de la bun început “MOTTO-ul” acestui articol: cunoaşterea adevărului pe care Arhiepiscopul dictator ROEA îl ascunde spre ruşinea lui.

Pagina 1

Pagina 2

Ca şi Creştini Ortodocşi, trebuie să spunem de la bun început, că intenţia noastră este de a face cunoscut adevărul, chiar dacă acesta nu este pe placul celor ce l-au ascuns, ori au preferat ca să fie ascuns aproape 7 ani de zile, şi care persoane neglijînd total adevărul au îmbraţişat minciuna, slujind nu Domnului şi Dumnezeului Adevărului, ci domnului întunerecului, celui rău, satanei, diavolului, tatălui minciunii. Aceasta este realitatea dureroasă.

Exprimarea nu este ofensativă, ci este la subiect. Cei din extrema opusă sunt rugaţi a da replica, în virtutea bunului simţ şi al respectului pentru Adevărul Suprem “Domnul nostru Iisus Hristos”, precum şi faţă de cei care au fost rînduiţi a fi “COLEGI sau FRAŢI DE BREASLĂ” = PREOŢI, ai Unuia şi Aceluiaşi Dumnezeu.

Ca puncte de referinţă a acestui articol, dorim a menţiona şi o parte din corespondenţa trimisă de la / şi primită de către Arhiepiscopul de la Episcopia de la Vatra Românească. Această corespondenţă este în Limba Engleză şi se află la următorul site www.rocpnews.blogspot.com, la literele şi numerele următoare:

e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan;

f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. Simion Pavel la Arhiepiscopul ROEA;

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago;

Trebuie menţionat deschis şi pe înţelesul tuturor că Arhiepiscopul ROEA, a fost foarte întunecat la minte în acele săptămâni (din 22 Ianuarie 2004 pînă prin Mai 25, 2004), cît a durat calvarul cu Preotul Vasile Susan, aşa precum reiese din conţinutul corespondenţelor = scrisorilor scrise şi trimise de la Centrul diecezan al ROEA. Trebuie adăugat şi faptul că a fost neliniştit şi de abundenţa telefoanelor pe care le- a primit la Episcopie din partea preoţilor şi laicilor, şi la care nu a voit să răspundă deschis, ci numai selectiv.

Cu deosebit respect vin în întîmpinarea dumneavoastră pentru a scoate încă odată în evidenţă clarviziunea Dr. Constantin Izvănariu din Chicago, IL, prin publicarea la Ziarul CURENTUL INTERNAŢIONAL, numărul din 10 Martie, 2010, a articolului intitulat “RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE”, unde cu demnitate şi responsabilitate a arătat MARILE GREŞELI ale Arhiepiscopului de la Episcopia de la Vatra Românească.

Timpul viitor va confirma spusele mele. Doctorul stomatolog Constantin Izvanariu din Chicago, IL, este o adevărată personalitate a metropolei Chicago, care nu se poate compara cu nici un preşedinte de consiliu parohial al vreunei parohii româneşti din Chicago. Bine cunoscut de comunitatea acestei metropole, om cu responsabilitate si răspundere în pozitia ce o deţine, consider că şi-a facut pe deplin datoria de creştin, prin publicarea acelui articol.

Folosirea abundentă a citatelor biblice nu face altceva decât să scoată în evidenţă marile defecte şi puţinele calităţi de păstor al unei turme, lui încredinţate, pe care le are actualul conducator al Episcopiei Ortodoxe Româneşti de la Vatra Românească.

Genericul acestui serial “CALVARUL DURERII SI ADEVARULUI” nu face altceva decât să scoată în evidenţă durerea, pe care o sufera de mai bine de şapte ani atât eu cât şi familia mea, şi toate rudele mele, de dragul “Adevărului”, pe care noi îl vom face cunoscut. Aceasta o spun în opozitie cu aroganţa de a face ca adevărul să nu fie cunoscut de către actualul dictatortor al Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra Românească.

Pagina 3

Terminologia Biblică din citatele Sf Scripturi, ca şi argumente scripturistice din Vechiul şi Noul Testament, folosite de P. C. Pr. Vasile Susan la întocmirea acestui articol, au în vedere doar un simplu scop: cunoaşterea adevărului de cel ce nu-i place să cunoască adevărul = Arhiepiscopul dictator al ROEA, de la Vatra Românească. Argumentarea biblică alăturată textelor scrisorilor trimise şi primite de la / la Arhiepiscopul ROEA de la Vatra Românească, este un imperativ ce nu poate fi neluat în seamă de un slujitor al Bisericii Ortodoxe a Domnului Iisus Hristos. Vom purcede cu toată dragostea şi atenţia cuvenită în a preciza lucrurile după cum urmează.

Acum, după aproape 7 ani de trăire în libertate, analizând în deplină stare de libertate de gîndire şi exprimare, şi nu în cea de iobăgie slugarnică, de falsă subjugare unui stăpîn puţin spus “a fi ortodox”, mărturisesc deschis că “acel om ce mi-a făcut atâta rău mie, familie, şi rudelor mele”, nu are calităţi de episcop precum cere Sfânta Scriptură şi Canoanele Bisericii Ortodoxe Creştine. În acest sens fac trimitere tuturor cititorilor acestui articol să-i citească biografia de la www.roea.org, spre a vedea câte “Cunoştinţe Teologice Ortodoxe” are acel om, sau câtă Ortodoxie a studiat la NE- Ortodoxele şcoli teologice ce le-a urmat, la Roma. Naşul lui la Ortodoxie a fost Pr. V. Haţegan.

Ne – Românismul, Falsul Ortodoxism, Ne – alianţa la preceptele Biblice şi Canonice, ale Statutului şi Constituţiei Episcopiei, ale actualului conducător = dictator al Episcopiei Româneşti de la Vatra Românească, protejarea şi acoperirea homosexualilor din această Episcopie precum şi din Biserica Ortodoxă Americană = OCA, lipsa de respect faţă de preceptele Biblico – Creştineşti, acoperirea unui preot divorţat al ROEA arestat de mai multe ori în ultimii 10 ani, şi care la timpul prezent se află la puşcărie pînă în anul 2014, pentru că a condus de mai multe ori în stare de ebrietate‚ (DUI), afaceri cu vize de lucrător religios R1, R2, transfer ilegal de bani prin conturile ROEA = money laundering, nu sunt altceva decât, doar o parte din multele aspecte negative caracteristice acestui puţin spus om, dar deplin dictator, manipulator de oameni şi afaceri necinstite.

Dorinţa fierbinte a membrilor acestei Episcopii Ortodoxe Româneşti de a avea un adevărat Conducător Duhovnicesc se va materializa într-un viitor nu prea îndepărtat, prin detronarea actualului dictator. În mod prefesional, ca un preot cunoscător al Sfintei Scripturi şi Canoanelor Bisericii voi spune / scrie în acest articol “NUMAI ADEVĂRUL”, ce va fi prezentat în formă de carte foarte curând. Cei ce doresc a da replica, pot face acest lucru oricînd, dar preferăm a o citi la SOLIA, că ce “DOAR SUNTEM ORTODOCŞI … CHIAR … DACĂ NU TOŢI… Nu-i aşa???” Slugarnicii de la www.roeanews.info, să fie cinstiţi şi să publice pe acel site şi ce trimite Pr. Vasile Susan. Cenzură, necenzură, cenzură şi a ROEA-lui Arhiepiscop, curat murdară, dictatură.

A – Începutul “RĂZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi P.C. Pr. Vasile Susan are ca document / dată, scrisoarea din 5 Martie, 2003, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, …litera e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan.

În acea scrisoare, (ce se poate citi precum am menţionat mai sus), după o introducere în care este prezentată pe scurt venirea P.C. Pr. Vasile Susan în America, şi primirea lui în Episcopia ROEA, Arhiepiscopul ROEA trece direct la acuze şi atac direct – personal, scriind:

“În ultima parte a slujirii dumneavoastră în această Episcopie, aţi indicat o nemulţumire – nesatisfacţie faţă de iararhul dumneavoastră, prin multe şi felurite aspecte. Dacă în aparenţă acesta este un lucru adevărat, eu am cerut P. C. Pr. Prot. Simion Pavel, să vorbească cu dumneavoastră direct, pentru a verifica dacă sunteţi loial precum aţi subscris acel document la numirea în Parohia Sf Maria din Chicago, IL. După ce voi primi – citi raportul (de la Pr. Protopop S. Pavel), eu voi determina dacă dumneavoastră veţi mai fi în continuare preot la parohia unde aţi fost numit (în Chicago, IL), precum şi dacă veţi mai fi reţinut de mine între preoţii diocezei mele. Pr Prot. Pavel vă va contacta pentru a avea o întîlnire cu el, cît de curînd posibil.”

Avînd în vedere ameninţările din scrisoarea Arhiepiscopului ROEA, şi ştiindu-l a fi o fabrică de minciuni şi acuze false, am procedat ca atare, am mers la acea întîlnire. Raportul Pr. Prot Pavel se poate citi la la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA. Citiţi acest raport şi gîndiţi-vă la “CINE RAPORTA înainte de 1989?”

Raportul listat la www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA, a ajuns în posesia Pr. Vasile Susan doar la 27 Ianuarie 2004, transmis pe FAX de Pr Prot. S. Pavel. Imediat ce acel raport a fost citit, Pr Vasile Susan a sunat pe Pr Prot. S. Pavel, l-a întrebat ceva cu privire la “CELE RAPORTATE”. Pr. Prot. S. Pavel s-a cam bîlbăit, nu prea ştia cum să răspundă, era pierdut.

Pagina 4

Pr. Vasile Susan a promis Pr Prot. S. Pavel că va fi dat în judecată împreună cu ROEA-ul şi Arhiepiscopul de la ROEA. Pr. Prot S. Pavel a omis din raportul lui discutarea chestiunii preotului homosexual de la ROEA.

La data de 26 Aprilie, 2005 avocatul Pr. Vasile Susan a pus la tribunalul din Chicago, dosarul de dare în judecată a Arhiepiscopului ROEA, ROEA-ul şi Pr. Prot. S. Pavel, după 14 luni de la excomunicarea din Parohia din Chicago, şi din ROEA, după ce a epuizat toate demersurile şi procedeele descrise de Statutul şi Regulemantele ROEA, ART. XV, Sect. 28, Pagina 73, şi precum se poate vedea = citi la www.rocpnews.blogspot.com.

Iată ce spune Biblia în legătură cu “INVECTIVELE Arhiepiscopului ROEA, şi acuzele false ale acestuia, în legătură cu raportul fabricat şi cu totul ne la subiect al Pr. Prot S. Pavel, şi cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!

Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la judecată să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la dreptate;

Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!” Ieşire 23, 1 – 3.

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17.

Aşa trebuia să procedeze deschis, direct şi fără intermediar Arhiepiscopul ROEA, precum citim mai jos:

*“De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.

Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.

Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” Matei 18, 15 – 17.

Acel mod subversiv = neortodox de a lucra, precum s-a văzut din scrisoarea de la litera e, şi raportul de la litera i, ne duce la cunoaşterea acestui adevăr: nici Arhiepiscopul ROEA nici Pr.Prot Pavel, nu cunosc preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, precum au demonstrat direct la 12 şi 20 Martie, 2008, cînd au spus că textul Jurămîntului de Loialitate faţă de Arhiepiscop / ROEA este scris în Statutul şi Regulamentele ROEA.

Cînd am auzit ce au spus “cei 2 muschetari” atunci am rămas uimit, şi mi-am spus: … aceştia ne sunt superiorii, care nu cunosc nici măcar acest simplu lucru din Statutul şi Regulamentele ROEA …? Ruşine să le fie!

Precum citim: la Matei 18, 15 – 17, … dacă Arhiepiscopul ROEA, ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de o parte, iar de asemenea Pr. Prot S. Pavel , dacă ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de altă parte, nu trebuiau cheme la întîlnire pe Pr. Prot. Pavel cu Pr Vasile Susan.

De ce oare ? Deoarece, nu a fost nici un conflict între Pr. Vasile Susan şi membrii Parohiei Sf Maria din Chicago, pentru a se observa = urma Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994. A fost o chestiune ascunsă în coajă de nucă (cazul preotului homosexual de la ROEA despre care Pr. Vasile Susan a vorbit deschis şi nu pe placul Arhiepiscopului dictator al ROEA), pentru care motiv, Pr. Vasile Susan a fost expulzat din ROEA, contrar prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.”

Chestiunea disputabilă, era un subiect discutabil între Episcop = ierarh şi preotul în cauză, fără interferenţe din partea unui Pr. Prot. nepregătit în cele ale Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi necunoscător al Statutului şi Regulamentelor ROEA, de fapt Charter-ul organizaţiei din care face parte. Lipsurile de cunoştinţe necesare la promovarea unei personae într-o funcţie mai înaltă, de conducere, nu aduce decît prejudicii şi ruşine celor nepricepuţi şi handicapaţi în cunoaşterea şi îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, potrivit Statutului şi Regulamentelor organizaţiei din care face parte.

Pagina 5

Aici se adevereşte adevărul din proverbul care spune: “Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul.” Rămîne la latitudinea cititorilor ca să afle corespondentul potrivit celor spuse în propoziţia precedentă (“Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”).

Deschis şi la subiect vorbind … Cine poate să-i considere pe aceşti doi indivizi (Arhiepiscop şi Protopop) a fi slujitori ai lui Hristos, atît timp cît ei nu cunosc lucrurile elementare, şi anume, preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV?

Iată răspunsul … Poate mulţimea neştiutoare de carte şi necunoscătoare de cele amintite mai sus (preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), dar nu eu sau alţi preoţi din ROEA! Şi ce credeţi, unul este un BALŞOI Arhiepiscop, iar celalalt un vai de el slugarnic Protopop care pune mănuşi în propriile mîini pentru a scoate cărbunii din foc la porunca marelui Arhiepiscop dictator. Sau vorba Românească, “cum E TURCUL … ŞI PISTOLUL”.

CE RUŞINE, şi lipsă de responsabilitate creştinească.

OARE, cînd vor fi schimbaţi aceşti “DOI INDIVIZI”, pentru a lăsa locul lor celor mai bine pregătiţi în cele ale Teologiei Bisericii Ortodoxe, cu mai multă frică de Dumnezeu şi de cele sfinte?!? Acum este timpul ca amîndoi să plece. Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM. Aţi auzit fraţilor, … VENI, VIDI, VICI …!

B – Continuarea “RAZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi Pr. Vasile Susan, aparţine Pr. Vasile Susan, care în dorinţa de a cunoaşte adevărul potrivit cunoştinţelor sale legate de preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), porneşte ofensiva potrivit muniţiei de care dispune.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt cele două scrisori / plîngeri, oficiale = formale, adresate Consiliului Episcopesc şi Arhiepiscopului ROEA, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

Prima Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia menţionată mai sus, doresc a aduce la cunoştinţa Î. P. S. Voastre următoarele:

a) Precum am discutat azi la telefon, biroul episcopesc va primi documentul ataşat (decretul de Loialitate din data de 17 Ianuarie,1993, re – semnat azi 13 Martie 2003), din care reiese LOIALITATEA mea faţă de ierarhul meu.

b) Referitor la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003, conectat la starea de sănătate zdruncinată ca urmare a primirii acelei scrisori, distress, etc, … cu privire la statutul meu de preot, ca slujitor în ROEA la timpul viitor, precum şi potrivit prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA, ART XV, Sect 25,

eu Pr Vasile Susan ca unul care respect conţinutul decretului de loialitate, precum şi prevederile Statutului şi Regulamentelor ROEA, doresc a informa centrul diecezan ROEA, ierarhul meu, Arhiepiscopul XX, că eu voi exercita dreptul meu potrivit Articolului XV, Sect 25, spre a aduce la atenţia membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cazul meu la şedinţa Consiliului Episcopesc ROEA, din 15 Martie, 2004, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI. Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

c) Referitor la intenţia scrisorii din 5 Martie, 2003, potrivit conţinutului acelei scrisori, Eu cer Consiliului ROEA, ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA, Art. IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor;

Pagina 6

d) Fiind doar o treaptă departe de alungarea mea din ROEA, precum Î. P. S. Voastră aţi spus ieri la telefon, eu doresc să fac faţă acestui eveniment (urmare a deliberărilor Tribunalului ROEA), cu pace, demnitate, punîndu-se toate cărţile pe masă, arătîndu-se toate acuzaţiile, pentru a face cunoscut totul familiei mele, membrilor parohiei, şi la întregul ROEA, asumînd răspunderi personale pentru tot ce va fi la timpul viitor.

Cu respect şi loialitate, în Hristos Domnul Pr. Vasile Susan.

A doua Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

Î. P. S. Voastră,

Dragi membrii ai Consiliului Episcopesc ROEA

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia Sf Maria, Chicago, IL, după ce am primit scrisoarea ataşată, pe care vă rog să o citiţi cu atenţie, şi

Pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA ART XV, Sect 25,

OFICIAL = FORMAL, înaintez dumneavoastră, membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cînd se va întruni în şedinţă la 15 Martie, 2003, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI, următoarea:

PLÎNGERE împotriva Î. P. S. Sale Arhiepiscopul X, prin aceasta arătînd loialitatea faţă de Statutul şi Regulamentele ROEA care spun, “Orice plîngere împotriva episcopului trebuie înaintată direct Consiliului Episcopesc, prin înmînare direct Secretarului acestuia” … (ART XV, Sect. 25, Pagina 72). Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

Nimeni nu poate să se opună acestui drept. Această acţiune pe care a trebuit să o iau, mi-a luat mult timp pentru a face o decizie finală. Urmare a consultării cu doctorul de familie şi avocatul, pe baza convorbirii telefonice cu Î. P. S. Sa Arhiepiscopul XX, din 13 Martie, 2003 eu îmi asum deplină responsabilitate pentru conţinutul plîngerii ataşată aici.

Pentru a fi mai bine înţeles, precizez următoarele;

a) Eu, Pr. Vasile Susan nu m-am aşteptat niciodată la o astfel de conjuraţie / capcană – conspiraţie, cu privire la chestiunea loialităţii, precum reiese din această scrisoare. Doresc să cunosc EVIDENŢE CLARE ale NELOIATĂŢII mele faţă de ierarhul meu Arhiepiscopul XX, doresc să fiu adus la judecată, potrivit cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect 25. De ce s-a întîmplat acest lucru acum şi nu mai devreme? Tocmai acum, cînd un alt lucru neprevăzut s-a întimplat în Chicago, la cealaltă parohie ce aparţine de ROEA. Cine a greşit? Luaţi aminte la timpul evenimentelor.

b) Potrivit “intenţiei” scrisorii din 5 Martie, 2003, şi conţinutului acelei scrisori, eu cer Consiliului Episcopesc ROEA ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA, Articolul IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor. Eu mă voi supune Statutului şi Regulamentelor ROEA în cazul în care NELOIALITATEA va fi dovedită.

c) Chestiunea loialităţii faţă de ierarhul meu a fost încă odată adeverită la 13 Martie, 2003 precum mi s-a cerut să fac acest lucru. Am procedat cu respect ca să satisfact pe ierarhul meu, asigurîndu-l prin aceasta de responsabilitatea pentru faptele mele.

Pentru cunoştinţele voastre, > iubiţilor în Hristos < dacă doriţi să ştiţi, această chestiune a “loialităţii”, nu are nimic în comun cu Statutul şi Regulamentele ROEA, sau cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, este nefondată, fără temei, este necanonică, nu este scrisă în Statutul şi Regulamentele ROEA, nu poate fi aflată nicăieri, ci aceasta, a fost o inovaţie creată de Arhiepiscopul Valerian Trifa, ca un semn de supunere faţă de el a tuturor preoţilor veniţi din Romania şi intrînd sub omoforul lui, precum mi-a spus mie la data de 15 Octombrie, 1989, Pr. Prot. Ioan Ivaşcu.

Pagina 7

Eu dau tot respectful memoriei Arhieposcopului Valerian, dar această inovaţie a chestiunii de loialitate pe care el a creat-o, nu are nimic în comun cu acuzele adresate mie în scris sau la telefon. Corectitudine, responsabilitate deplină în misiunea preoţească este ceva ce nu are nimic în comun cu această chestiune a loialităţii.

d) Potrivit Dictionarului Webster, cuvîntul “loialitate” înseamnă “credincioşie”, şi nu “orbire, frică în exprimarea deschisă a unei opinii, oprirea de la vorbirea liberă, mare grijă faţă de chestiuni speciale.

Loial înseamnă, să fii credincios prin alinierea la programul unui guvern.

Loialist, este unul care este sau rămîne credincios, loial unui partid politic, guvern, sau suveran = aşa precum arată Dictionarul Webster, iar toate acestea nu au nimic în comun cu practica şi înţelegerea Bisericii Ortodoxe, precum se vede din dicţionar.

Eu personal cred că nici un ierarh al Bisericii Ortodoxe nu îşi poate asuma ceea ce îşi asumă un partid politic, un guvern, un suveran. Aceasta este o chestiune care nu este comună Bisericii Ortodoxe, ci este o chestiune în folosinţă, practicată de acea Biserică, ce s-a rupt de Biserica Ortodoxă în anul 1054, precum arată Dicţionarul Teologic al Bisericii Romano – Catolice.

e) În lumina acestei chestiuni a “loialităţii” eu personal nu cunosc cîţi preoţi au fost mai loiali faţă de ROEA decît eu am fost, cu curaj, loial, discutînd deschis, sincer, credincios ierarhului meu, şi aşa voi fi şi pe mai departe.

f) Scrisoarea de ameninţare şi nedorită pe care eu am primit-o, mi-a creat o traumă psihologică, şi nu pot să ştiu cum să o depăşesc. Am fost eu găsit “ţap ispăşitor” pentru cu totul altceva, sau în locul altei personae? Personal nu ştiu. Numai Arhiepiscopul va fi în măsură să pună cărţile pe masă drept “EVIDENŢE CLARE, DOVEDITOARE”, de unde să se tragă concluzii, şi iertare să se dea celui ce va fi dovedit penitent.

g) Referitor “la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003”, precum se poate vedea şi citi, conectat la starea de sănătate zdruncinată, trauma emoţională, distresul psihologic, stresul = presiunea continuă, lipsa de somn pentru foarte multe nopţi, … eu doresc să informez oficial Consiliul Eiscopesc ROEA, că pentru orice fel de daună a sănătăţii şi psihologicului, etc, ca rezultat al “scrisorii de intimidare”, cheltuielile medicale ce nu pot fi plătite de asigurarea mea medicală, vor fi plătite de către cei ce mi-au cauzat aceste stări negative din timpul vieţii mele. Viaţa şi preoţia mea suferă ceva de neimaginat datorită intimidărilor din acea scrisoare.

h) Tacticile de intimidare şi de dare afară fără observarea prevederilor Biblice, Canonice şi ale Statutului şi Regulamentelor ROEA, NU AU NICI UN SENS. Eu am venit cu demnitate în ROEA, şi nu doresc să plec “batjocorit.” Vă rog să – mi dovediţi acuzaţiile, daţi-mi rezultatul judecăţii ce o faceţi, trataţi-mă în mod umanitar, lăsaţi-mă să trăiesc o viaţă decent. Slujind pe Dumnezeu în America este mai mult de a fi negustor, de a abuza de puterea ce o ai, de a fi nedrept, de a batjocori, de a arăta lipsă de respect faţă de drepturile umane şi religioase. Îmi pare rău, dar trebuie să vă spun adevărul. Este un alt caz mult mai grav în ROEA, totalmente acoperit, neobservat. De ce oare mi-a venit rîndul meu chiar acum?

i) Eu, Pr Vasile Susan, cu respect înaintez această PLÎNGERE la Consiliul Episcopesc ROEA, nu spre a fi parte din evidenţele procedurale ale ROEA, ci ca să fiţi cu luare aminte la faptul că eu sunt serios, determinat să găsesc dreptatea, responsabil pentru tot ce s-a scris mai sus, şi eu mă supun tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutului şi Regulamentelor ROEA. Eu doresc să vin şi să discut deschis în faţa tuturor membrilor Consiliului Episcopesc ROEA. Cui îi este frică de acest lucru? Mie nu-mi este frică.

Rămîn cu speranţa că acest caz va primi consideraţia de rigoare din partea membrilor Consiliului Episcopesc ROEA, iar eu voi fi în măsură să primesc un răspuns.

În Hristos Domnul,

Pr. Vasile Susan

Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA, lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul.

În aliniatul h, se face aluzie la cazul acoperit al preotului homosexual ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA.

Pagina 8

Cei ce iubesc Biserica Ortodoxă numai pentru afaceri = business, bani, salari grase de multe zeci de mii de dolari, mai ales cei cu puţină sau întîrziată vocaţie pentru slujirea lui Hristos, sunt liberi să plece de la Biserica Ortodoxă, şi mai ales de la ROEA.

Nu avem nevoie de bişniţari, de farisei, de ipocriţi, de corupţi, de cei ce calcă şi abuzează preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de cei ce clasifică pe PREOŢII HOMOSEXUALI, sau LA PUŞCĂRIE, drept “OAMENI DE PRIMA CLASĂ” iar pe “PREOŢII CINSTIŢI, CARE AU PREOŢIE LUCRĂTOARE ŞI NU AU NICI O SANCŢIUNE CANONICĂ ÎMPOTRIVA PREOŢIEI LOR, CU RESPECT FAŢĂ de Biblie, Canoanele Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, drept “OAMENI DE A DOUA CLASĂ.”

Pr. Vasile Susan a cerut ca să i se respecte drepturile potrivit preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan i s-au refuzat toate drepturile ce decurg din preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan a înţeles statutul “DE OM PIERDUT” al Arhiepiscopului ROEA, şi străin = necunoscător al preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pr. Vasile Susan nu a fost pus în judecată la Tribunalul ROEA, deşi a cerut acest lucru, pentru a se cunoaşte adevărul sau minciunile Arhiepiscopului ROEA. Arhiepiscopului ROEA îi este frică să spună adevărul. De ce?

Pr. Vasile Susan nu a avut nici “O ABATERE CANONICĂ” şi “NU A FOST NICIODATĂ SANCŢIONAT CANONIC”, în toată activitatea lui în cadrul ROEA, din Septembrie 1989 pînă la 1 Martie, 2004. În afara faptului că a vorbit deschis şi tare, fără frică despre abuzurile Arhiepiscopului ROEA, mai ales cu privire la acoperirea PREOTULUI HOMOSEXUAL, pentru mai bine de 20 de ani, nu poate fi acuzat de nimic.

Cu toate acestea Pr Vasile Susan a fost pedepsit mai tare, mai crunt, decît “ORICE CRIMINAL AMERICAN, FĂRĂ A FI JUDECAT de vreun Tribunal Bisericesc, FĂRĂ A AVEA DREPTUL SĂ – ŞI CUNOASCĂ ÎNVINUIRILE / ACUZELE, FĂRĂ DREPTUL DE A SE APĂRA, FĂRĂ A AVEA DREPTUL LA APEL – RECURS LA SINODUL O.C.A recunoscut. Totul a fost orchestrat de marele Arhiepiscop XX, Dictator, Ne – Ortodox al ROEA , Ne – loial Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi Statutului şi Regulamentelor ROEA, corupt, mincinos şi iresponsabil, care nu va scăpa de Judecata Marelui Judecător Iisus Hristos, cunoscătorul a toate.

Singurele surse unde se pot publica şi citi materiale despre abuzurile ierarhiei OCA / ROEA, în special despre abuzurile şi acoperirile CLERICILOR HOMOSEXUALI, şi unde nici OCA, nici ROEA nu pot pătrunde şi abuza sunt: www.pokrov.org, www.curentul.net, www.thenationalherald.com, www.aoiusa.org.

Iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA, acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Matei 10, 26. Dumnezeu va descoperi adevărul prin noi.

*Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?” Ioan 7, 51.

Acest abuz constituie un mare handicap al unui mare dictator bisericesc: condamnare fără ascultarea acuzelor.

*Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.

*Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Ioan 14, 6 – 7.

Arhiepiscopul ROEA nu crede în Domnul Hristos că este: Calea, Adevărul şi Viaţa. Dictatorul ROEA are “O CALE GREŞITĂ, UN NE – ADEVĂR SATANIC = MINCIUNĂ, O VIAŢĂ DEZORDONAŢĂ NEALINIATĂ LA preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pagina 9

*Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Matei 5, 16. Arhiepiscopul dictator al ROEA nu se crede a fi luminat de Lumina lui Hristos, ci crede mai mult a fi luminat de lumini OCA-iste de la răsăritul corupt, întunecat, Syosset.

*În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.

Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.

V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi. Deuteronom, 1, 16 – 18.

Studiul Vechilui Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Vechiul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

*Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.

De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire,

Amândoi oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea.

Şi judecătorii să cerceteze bine şi, dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său,

Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău;

Şi vor auzi şi ceilalţi şi se vor teme şi nu se vor apuca să mai facă în mijlocul tău acest rău.

Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”. Deuteronom, 19, 15 – 21.

O adevărată lecţie pentru cei neştiutori de carte. Ce păcat de faptul că Legea Talionului nu se aplică la timpul present. Dar să fim cu luare aminte că la judecata finală = obstească se aplică din plin, precum citim încă fiind în această viaţă:

*Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.

Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Luca 6, 37 – 38.

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17. Pr. Vasile Susan crede în mila, bunătatea şi dreptatea Iubitorului de oameni, Dumnezeu.

Mai jos am pus spre ilustrare şi luare aminte una din pildele Domnului Iisus Hristos, pe care Pr. Vasile Susan cu respect, frică de Dumnezeu, cu dragoste creştinească o citeşte, şi are nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, şi pedepsirea tuturor celor vinovaţi, dacă nu de către judecători lumeşti, atunci de marele judecător = Iisus Hristos.

*Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,

Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.

Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.

Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept?

Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?

Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? Luca 18, 1 – 8.

Studiul Noului Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Noul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

Pagina 10

Dacă citatele Biblice de mai sus ar fi fost cunoscute de Arhiepiscopul ROEA, şi ar fi fost LOIAL Bibliei şi lui Dumnezeu, nu ar fi făcut mizerabilă viaţa şi famila Pr. Vasile Susan.

Iată ce a spus Domnul Iisus Hristos în timpul patimilor Sale, despre cei care-L batjocoreau:

*Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac … Luca 23, 34.

De asemenea, iată ce zicea Sf Mucenic Ştefan despre cei ce-l ucideau cu pietre:

*Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. Faptele Apostolilor 7, 59 – 60.

În virtutea dreptului la EXPRIMAREA ADEVĂRULUI, ce ar putea zice Pr. Vasile Susan către ierarhia OCA / ROEA, care ar trebui să cunoască Sf. Scriptură, să fie cu atenţie la cuvintele Domnului Iisus Hristos şi ale Sf. Ştefan, înainte de a lua DECIZII PRIPITE, deoarece se numesc Creştini Ortodocşi potrivit cu a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească, cu toate că faptele lor nu-i arată a fi Creştini Ortodocşi!

Iată răspunsul prin inversare de cuvinte, potrivit realităţilor de la timpul trecut şi prezent, raportate la atitudinea ierarhiei OCA / ROEA faţă de Pr. Vasile Susan: … Părinte, nu le ierta lor păcatele acestea, că ei ştiu ce fac, … Doamne, socoteştele lor păcatele acestea, … deoarece fac lucrările celui rău, ale diavolului, prin batjocorirea preoţiei Bisericii Ortodoxe. Doar prin judecata ta Doamne vor simţi obligaţia de a urma Cuvintelor Tale şi celei de a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească.

Doamne ajută ierarhiei OCA – ROEA să treacă de la întuneric şi slujirea domnului întunerecului şi al minciunii, la LUMINĂ şi la slujirea Domnului LUMINII şi ADEVĂRULUI = Iisus Hristos.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale de Arhiepiscopul dictator al ROEA, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt DEMNE de luat în seamă următoarele documente = scrisori:

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … la litera şi numerele indicate mai sus.

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

g – Scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan, face cunoscut adresantului (Pr. Vasile Susan) faptul că, începînd cu data de 1 Martie 2004, nu va mai fi preot slujitor = paroh la Biserica / Parohia Sf. Maria din Chicago. Punctăm cele mai esenţiale paragrafe ale acelei scrisori.

22 Ianuarie, 2004

Referitor la: Darea afară din Oficiul de Preot Paroh, al Bisericii Sf. Maria din Chicago, IL

Darea afară din rîndul preoţilor din ROEA.

Părinte Susan,

* Eu sunt sigur că, în revizuirea acţiunilor şi cuvintelor voastre din ultimii ani, voi mărturisiţi, că inima voastră a fost în altă parte. Orice protest veţi face cu gura, acţiunile voastre arată contrariul.

Pagina 11

** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, arată că Decizia ar fi fost luată pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. I, Sect. 3 (a), unde se arată că, Episcopul are dreptul: să numească, să transfere, şi să înlocuiască preoţi şi diaconi din parohii.

*** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, precizează că pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. IV, Sect. 2 (3), … Consiliul Episcopesc are puterea şi autoritatea de “a accepta cererile clerului, preoţilor şi diaconilor, şi a parohiilor ce ar dori să intre sub jurisdicţia spirituală, procedurală şi declaratorie a Episcopiei, sub rezerva ratificării de către Congresul Episcopiei.”

**** Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

***** Eu voi înştiinţa pe Î. P. Sa Arhiepiecopul Nicolae Condrea despre faptul că v-am dat afară.

****** În ce priveşte pregătirile pentru plecarea voastră, noi vă rugăm, ca împreună cu membrii Consiliului parohial, să întocmiţi o listă cu Inventariul bunurilor parohiei şi să trimiteţi 3 copii semnate, la Biroul Cancelariei, pentru a fi parafate de ştampilă şi returnate la persoanele potrivite..

******* Pr Prot. Simion Paven va conduce Şedinţa Adunării Generale Anuale, la o dată convenabilă dumnealui şi Parohiei.

Cu binecuvîntări şi urări de bine,

Arhiepiscopul Nathaniel.

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea:

22 Ianuarie, 2004

Referitor la: Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu am ajuns la punctul de a lua decizia de a da afară temporar din rîndul preoţilor, pe Pr Vasile Susan, Preot Paroh la Adormirea Maicii Domnului din Chicago, IL, începînd cu data de 1 Martie, 2004.

** Pr. Susan a exprimat în diferite acţiuni şi cuvinte o dorinţă de a fi sub jurisdicţia Bisericii Mame din România, şi prin urmare, noi vă trimitem această informare, dacă intentionaţi cumva ca să-l acceptaţi în rîndul preoţilor din Arhiepiscopia Română din America şi Canada, puteţi face toate aranjamentele cu P. F. Sa Mitropolitul Herman, Primatul de la OCA.

*** Procedura de la OCA este că orice preot, potrivit rangului ce-l are, intenţionat spre a fi dat unei jurisdicţii ce nu aparţine propriului Sfînt Sinod, clericul acela trebuie dat mai întîi la Mitropolit, care apoi îl va da pe acesta la ierarhul ce nu ţine de jurisdicţia OCA.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA

5 Februarie, 2004

Î. P. S. Sale Arhiepiscop X

Episcopia Română din America

P O Box 309, Grass lake, MI 49240 – 0309

Pagina 12

Î. P. S. Voastră,

* Vă multumesc pentru înştiinţarea în legătură cu darea afară a Pr Vasile Susan din rîndul preoţilor diocezei dumneavoastră. Eu trebuie să mărturisesc că sunt uluit (unmit), în legătură cu această decizie. Scrisoarea dumneavoastră nu spune nimic, iar eu nu pot să-mi dau seama de vreo problem pe care Pr. Susan ar fi creat-o în parohia sa, sau în Episcopie.

* În perspectiva luării în considerare a acceptării sale în rîndul preoţilor noştri, eu aş dori ca în mod respectuos să vă rog să mă informaţi despre acele probleme şi eventuale sancţiuni canonice luate împotriva slujirii sale.

Cu dragoste frăţească în hristos Domnul,

Arhiepiscopul Nicolae

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

Î. P. S. Sale Arhiepiscopul Nicolae

Arhiepiscopia Română din America şi Canada

5410 N. Newland Avenue

Chicago, IL 60656

13 Februarie, 2004

Referitor la: Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu vă răspund la scrisoarea dumneavoastră din 5 Februarie, 2004, cu privire la darea afară din rîndul preoţilor Episcopiei noastre a Pr. Vasile Susan.

* Eu cred că aliniatul al doilea din scrisoarea mea (din 22 Ianuarie, 2004) arată temeiul dării lui afară din Episcopia noastră.

* Eu vă informez despre darea lui afară, pentru că eu cred că Pr. Vasile Susan ar putea dori să continue slujirea într-o comunitate Romînească.

* Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.

* El a fost dat la P. F. Mitropolit Herman, potrivit regulei de la OCA. La timpul prezent el este ataşat (înbisericit) la capela Mitropolitului în Syosset, NY.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

@ Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA,

lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul. Arhiepiscopul dictator de la ROEA urăşte mult Biserica Ortodoxă Romînă, ca Biserică mamă a TUTUROR ROMÂNILOR ORTODOCŞI din America şi Canada.

@ Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Cine nu mă crede că spun adevărul, este rugat să ceară un INTERVIU celor 2 IERARHI de la ROEA spre a fi publicat la ziar, dar interviul să fie luat individual “A LA CARTE”, nu pe fugă sau superficial. Ranchiunea Arhiepiscopului dictator de la ROEA faţă de Biserica mamă a ROEA pe care cu prea multă necinste dictatorial o conduce a fost exprimată deschis la 12 Martie, 2008, imediat după ce fost în vizită la Patriarhia Română, la sfîrşit de Februarie 2008, cu o delegaţie “SELECTĂ“ de preoţi de la ROEA. Refuzul de a se uni cu cealaltă dioceză Românească (ROAA), a fost o mărturie deschisă a Arhiepiscopului Dictator ROEA.

La timpul potrivit acel document se va face cunoscut … poate mai devreme de ÎNCHEIEREA CALENDELOR GRECEŞTI.

Pagina 13

@ Cine poate să se îndoiască de faptul că Arhiepiscopul dictator al ROEA este un MINCINOS DE PRIMA CLASĂ? Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Iată explicaţiile de rigoare referitoare la cele 4 scrisori postate mai sus

@ Arhiepiscopul dictator al ROEA refuză să menţioneze în scrisoarea sa adresata la 22 Ianuarie, 2004, Pr. Vasile Susan, motivul pentru care acesta este dat afară din ROEA. Se poate compara conţinutul acelei scrisori cu cea adresată la aceeaşi dată Arhiepiscopului Nicolae Condrea. De ce Arhiepiscopul dictator şi fricos al ROEA a refuzat comunicarea acelui motiv către Pr. Vasile Susan? Numai MINCINOSUL ştie de ce minte = el îl slujeşte pe domnul minciunii, pe diavolul; noi nu ştim minciunile, noi slujim adevărului şi Domnului Adevărului = Iisus Hristos.

@ Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să considere scrisorile Pr. Vasile Susan din 13 Martie, 2003, trimise la Consiliul Episcopesc al ROEA, precum şi prevederile din Staturtl şi regulamentele ROEA din 1994, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.”

@ Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să justifice pentru care motive Pr. Vasile Susan care a fost acceptat de Consiliul Episcopesc al ROEA ca preot al ROEA, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi iată încă un motiv pentru care nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

@ Potrivit documentaţie de la Centrul Diecezan al ROEA, al rapoartelor la Congresele Anuale ale ROEA, în ultimii 15 – 20 ani, nici un preot, deacon, monah, teolog, nu a fost ratificat de Congresul ROEA.

Iată ce ADEVĂR trebuie să ştie toată lumea, (care potrivit unui proverb Românesc = să ştie adevărul şi să nu moară proastă) … Nici actualul Episcop vicar de la ROEA şi nici unul din călugării veniţi cu el din România la începutul anului 2001, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi totuşi Arhim. Irineu a fost ales episcop vicar cu mare tărăboi, precum se ştie, şi precum a scris şi Pr Dr. Cornel Todeaca în publicaţie sa intitulată, DATINI.

@ Apoi, potrivit proceselor verbale de la Consiliul Episcopesc ROEA, şi Rapoartelor Anuale la Congresele ROEA, actualul preot de la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, Pr Gheorghe Ursache, NU A FOST PRIMIT în ROEA potrivit procedurii Consiliului Episcopesc ROEA, NU A FOST RATIFICAT de NICI UN CONGRES ROEA, şi a ajuns preot la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, … acolo de unde Pr Vasile Susan a fost dat afară precum scrie la 22 Ianuarie, 2004, Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, ” Pr Susan, … Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.” Unde eşti tu ŢEPEŞ DOAMNE? …

@ Ce este acesta fraţilor, dublu standard, stil dictatorial, abuz de putere, Stalinism bisericesc? Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM.

@ Arhiepiscopul Nicolae Condrea a cunoscut realitatea altfel decît a căutat să i-o vîndă Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, referitor la cazul Pr. Vasile Susan. El nu a muşcat din momeala Arhiepiscopului de la ROEA, ci doar a cerut o explicaţie cu referire direct la scrisoarea din 22 Ianuarie, 2004, trimisă lui ca Arhieiscop ROAA, şi care a fost în măsură să compare scrisoarea trimisă lui cu cea trimisă Pr. Vasile Susan la aceeaşi dată şi de acelaşi autor.

@ Şocant pentru Arhiepiscopul Niciolae Condrea a fost răspunsul trimis de Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA la 13 Februarie, 2004, unde scrie negru pe alb şi semnează în cele din urmă, “Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.”

Atunci de ce a fost dat afară din ROEA Pr. Vasile Susan, dacă are preoţie lucrătoare şi nu are sancţiuni canonice?

Iată răspunsul: Pr. Vasile Susan care a fost din Septembrie 1997 – Iulie 2001, membru în Consistoriul Spiritual şi Tribunalul ROEA în poziţia de Investigator, a fluierat în Biserică, … adică a spus adevărul despre o parte din activitatea sa desfăşurată în cadrul Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească.

Pagina 14

Iată episodul … prezentat recent pe site -ul www.pokrov.org. În anul 1999 a fost înaintat spre investigare, dezbatere şi recomandare Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească dosarul unui preot homosexual aparţinător acelei Episcopii conduse de fostul meu ierarh. Dosarul cu plângerea a fost înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească de soţia acelui preot, doamna preoteasă, care spunea că din anul 1990 soţul ei preotul Xxxxxxx Xxxxxx, este un homosexual înverşunat şi îi face multe necazuri în familie.

În Septembrie 1999 acel preot homosexual a fost chemat la ordine de Consistoriul Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, compus din Pr Cătălin Mitescu (Preşedinte), Pr George Treff (Secretar), Pr Vasile Susan (Investigator) ca să dea mărturie deschisă într-un interviu programat de membrii Consistoriului Spiritual, despre acuzaţiile aduse împotriva lui de doamna preoteasă care între timp divorţase de el, din cauză că era homosexual.

Interviul a avut la Sala de Şedinţe a Bisericii Sf Gheorghe din Canton, Ohio. În timpul aceslui interviu preotul homosexual a recunoscut că este homosexual. Interviul a fost înregistrat pe bandă de magnetetofon (vezi STATUTUL şi REGULAMENTUL de la Episcopie Ortodoxă Română din America, ART. XV, Sect. 15, c, page 69) şi a fost folosit la discuţii viitoare precum şi la întocmirea recomandării finale a Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească, în după amiaza zilei de 28, Iunie, 2000.

Îmi pare foarte rău de cazul acelui preot homosexual care a atras atenţia multora. Din momentul în care recomandarea a fost înaintată fostului meu ierarh, precum am menţionat mai sus, la 28, Iunie, 2000, mi-am dat seama că mi – am pus capul la tăietor. Fostul ierarch m-a chemat în biroul său, pe mine, Pr Vasile Susan, în calitate de Investigator al Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, în seara zilei de 28 Iunie, 2000, imediat după cina de seara, şi mi-a spus următoarele cuvinte: “Părinte, dumneavoastră aţi fost foarte, foarte silitor (zelos) şi aţi lucrat greu cu ceilalţi membrii ai Consistoriului Spiritual pentru perioada ultimilor patru ani. Vă rog să fiţi sigur că dumneavoastră nu veţi face nimic cu privire la numele acestui preot (homosexual). În cazul în care veţi face ceva, eu voi avea grijă de dumneavoastră, o să vă dau afară (EXPULZEZ) din Episcopie.”

Cât timp am fost în Episcopia de la Vatra Românească am discutat cu preoţii acest lucru dubios, ascunderea cazului preotului homosexual. Am urmat în acelaşi timp alte îndrumări ale fostului meu ierarh. După ce am fost dat afară din Episcopia de la Vatra Românească, am considerat că este obligaţia mea de a informa superiorii mei despre acest caz. În 23 Iunie, 2005 am trimis o PLÂNGERE OFICIALĂ Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane referitoare la cazul de acoperire a preotului homosexual, la care nu mi s-a răspuns pînă în ziua de azi.

@ Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la ziar, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce scrie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Mare păcat este pentru preoţii şi laicii din ROEA a fi cu nepăsare la acest mare păcat acoperit şi ascuns de ierarhii OCA / ROEA = HOMOSEXUALITATEA CLERICILOR din OCA / ROEA. Cînd se vor trezi la realitatea responsabilă a misiunii preoţeşti (preoţii şi diaconii, cu monahii şi monahiile din ROEA) pentru a cere socoteală “CELOR MARI DIN CAPUL RÎNDULUI” pentru acoperirea şi protejarea HOMOSEXUALILOR?

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiurile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

Prezentăm mai jos ”2 PERLE” … care nu fac leloc cinste Arhiepiscopului dictator, mincinos şi fricos al ROEA.

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

Acea conferinţă telefonică a fost aranjată la biroul de la AllState Ins. Co, al unuia dintre membrii Consiliului Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, care a fost în contact permanent cu Arhiespiscopul dictator, mincinos al ROEA, potrivit paragrafului ultim, scris de el pe una din paginile acelui document.

Pagina 15

Din textul acelei conferinţe telefonice aducem spre atenţia dumneavoastră răspunsul dat la prima întrebare de Arhiepiscopul dictator şi mincinos al ROEA:

1 - Întrebare: Motivul pentru care Pr Susan a fost dat afară?

Răspuns: Î. P. S. Sa a indicat că motivul nu este pentru informarea publicului. Decizia rămîne privaţă, între Pr. Vasile Susan şi Arhiepiscop. Decizia nu a fost făcută cu uşurinţă şi nu a fost făcută iute, pe neaşteptate. A fost pe o perioadă lungă de timp. Arhiepiscopul a fost foarte răbdător. Arhiepiscopul nu face decizii bazate pe motive personale, ci pentru binele părintelui şi al parohiei.

Tocmai aici stă minciuna, că NICIODATĂ, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a spus în mod PRIVAT, sau PERSONAL, către Pr. Vasile Susan, vreodată, vreun motiv pentru care va fi dat afară din parohie şi din ROEA.

Unde sunt prevederile, procedurile Canoanele Bisericii Ortodoxe, precum şi prevederile şi procedurile Statutului şi regulamentelor ROEA din 1994 … Mr secretar al acelei conferinţe telefonice de la AllState Ins. Co …?

Sunt ele puse în traista lui badea Gheorghe marele cioban din parohia AFUNDATA, sau pe masa de lucru a ierarhilor OCA / ROEA!

Pînă cînd se minte cu vîrf şi îndesat, şi pentru ce se slujeşte diavolului şi nu lui Dumnezeu din partea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, precum şi din partea unor slugarnici clerici şi laici? Din cauza puţinei credinţe în Dumnezeu şi a tovărăşiei cu diavolul.

4 – Referitor la întrebarea şi răspunul # 4, unde se face afirmaţie următoare: ”Preotul Paroh este reprezentantul personal al episcopului, şi nu este angajatul vreunei parohii. Potrivit regulamentelor ROEA, Episcopul are autoritatea să numească, să transfere, să înlăture Preoţi Parohi cînd el crede de cuviinţă.”

Este de rîsul lumii ca să citeşti aceste INEPŢII, ABERAŢII, fără a vedea că Arhiepiscopul dictator, mincinos se ascunde de frica de a fi responsabil pentru acţiunea împotriva Pr. Vasile Susan. Acei membrii din ROEA, clerici şi laici, care NU TREBUIE SĂ MAI MINTĂ, ci TREBUIE SĂ ŞTIE şi SĂ TRĂIASCĂ ADEVĂRUL, sunt îndrumaţi să meargă la www.oca.org şi să vadă documentul intitulat ”Tax Help for Parish Treasurers
Clergy Payroll”, şi să ştie că toţi episcopii, preoţii, diaconii, şi angajaţii din cadrul OCA cu normă întreagă = full time employee = sunt angajaţii parohiilor, care le plătesc salariile, concediile, beneficiile medicale, etc. şi trebuie să primească forma W2 pentru INCOME TAX. Toţi cei ce nu au normă întreagă, intră în categoria de CONTRACTORS = şi primesc forma 1099, pentru INCOME TAX.

De asemenea RECOMANDĂM MINCINOŞILOR ca să meargă şi să verifice acest document, “The IRS established a “20 Factor Test” in Revenue Ruling 87-41 (see Sample Forms and References – “IRS Twenty Questions”). Also included in Sample Forms and References is a checklist for evaluating workers.”

Apoi tot acelor MINCINOŞI le spunem deschis … FRAŢILOR, lăsaţi-l pe acest Arhiepiscop ROEA dictator şi mincinos să cadă de unul singur, voi nu-l mai puteţi salva, Dumnezeu începe aş lua mîinile de pe el, nu vedeţi cum arată, unde se ascunde, cum refuză să răspundă la telefoane, şi cum se lasă ascuns de cel rău, făcînd doar voia lui, călcînd peste voia lui Dumnezeu?

PRECIZARE CU UMOR, ŞI RÎS ÎN GURA MARE …

La 12 Martie, 2008 Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA a spus deschis că el este “SELF EMPLOYEE”, dar primeşte forma W2, pentru INCOME TAX. Ce mare minciună. Se vor da amânunte la timpul viitor despre această chestiune a mincinosului.

La 27 Aprilie 2009, actualul Pr Gheorghe Ursache de la Biserica Sf Maria din Chicago, IL, a spus deschis că este nepot de frate al Maicii Gabriela Ursache de la Mănăstirea Rives Junction, MI, că a venit în America adus de mătuşa lui, Maica Gabriela Ursache ca şi cantor la Mănăstirea din Rives Junction, MI, precum arată documentele de la USCIS, pentru un salar de aprox. $ 7.00 / pe ceas, şi că a primit forma W2 pentru INCOME TAX. Acum este la fel preot cu normă întreagă la Biserica Sf Maria din Chicago, … şi este cumva SELF EMPLOYEE … Mr XXX, şi primeşte vreo altă formă pentru INCOME TAX, decît W2…? Cine MINTE, şi DE CE?

Pagina 16

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago:

Din textul acelei scrisori pastorale aducem spre atenţia dumneavoastră doar o parte din paragraful 1 de la pagina 2, unde se spune deschis, “Vă întrebaţi desigur, care poate fi comportamentul Părintelui Susan de-a lungul anilor care să ne fi făcut ca acum şase săptămîni să îl eliberăm din funcţie? Aceste chestiuni privesc numai pe preot şi pe Ierarhul său. Mulţi dintre preoţii Episcopiei au cunoştinţă despre acest comportament. Acestea nu sunt subiecte care se dazbat public şi nici nu sunt decise decît de ierarh, sub a cărui autoritate preotul slujeşte ca Paroh.”

@ Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la zear, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce srie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Pagina 17

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiuriile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

În continuare, iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA, ale unor acoliţi, despre acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este DA, DA; şi ceea ce este NU, NU; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Matei 5, 37.

Arhiepiscopul ROEA dictator şi mincinos a depăşit limitele lui DA, şi a trecut la NU, şi a trecut de NU, la NU ŞTIU … al cui este acest Arhiepiscop, potrivit ULTIMILOR cuvintelor de la Matei 5, 37…? Răspunsul este dat, nu mai trebuie FABRICAT.

* Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Matei 3, 10.

Toţi facem parte din grădina lui Dumnezeu. Ce fel de pom este Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

* Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Matei 16, 27.

Care sunt răsplătirile faptelor Arhiepiscopului ROEA dictator şi mincinos, potrivit încălcării de bună voie a celei de-a 3-a mărturisiri de credinţă de la alegerea întru treapta de Episcop, precum şi a Statututlui şi Regulamentelor ROEA, şi a Statutelor OCA, pe care le va primi de la Dumnezeu?

* Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Matei 25, 30.

Faptele şi grija Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA faţă de familia Pr. Vasile Susan îl pun în categoria pe care o merită, iar răsplata de la Dumnezeu va fi pe măsura faptelor lui.

* Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:

Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,

Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.

Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;

Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

Căci nu este părtinire la Dumnezeu!

Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.

Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.

Romani 2, 6 – 13.

Să ne rugăm Domnului pentru pentru ca să-i dea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, vreme de întoarcere, pocinţă, iertare şi să-şi poată face public MEA CULPA faţă de familia Pr. Vasile Susan, înaintea plecării din această lume. Noi suntem în aşteptarea acestui eveniment, şi-l putem chiar ierta.

* De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

1 Corinteni, 10, 31.

Sperăm ca Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA să citească acest verset, şi să facă totul pentru Domnul, pentru a sa mîntuire, pentru familia Pr Vasile Susan, şi mai puţin pentru corupţii de la OCA.

* Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Galateni 6, 7 – 8.

Nici Fam Pr Vasile Susan nu se lasă amăgită, nici batjocorită, ci nădăjduieşte în mila, iubirea de oameni şi ajutorul Bunului Dumnezeu.

* Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Apocalipsa 22, 12.

Doamne, oare Tu vei răsplăti şi Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA după faptele lui? Aşa să fie.

Pagina 18

* Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Ieşire 20, 16.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. Levitic 19, 15.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. Levitic 19, 35.

* Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

Levitic 24, 22.

Este cumva Fam Pr Vasile Susan parte din acea categorie de oameni “APROAPELE TĂU”, precum citim la Levitic, cu drept la judecarea faptelor noastre de către cei Ne – dictatori, Ne – mincinoşi, Ne – ROEA – işti? … Unde …? Cînd …? Cum …? Cine …?

* De va fi neînţelegere între oameni, să fie aduşi la judecată şi să fie judecaţi; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească. Deuteronom 25, 1.

* Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin! Deuteronom 27, 19.

Cum ai judecat pînă acum pe Pr Vasile Susan … dumneata, Arhiepiscop dictator şi mincinos de la ROEA …?

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Vechiul Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Vechiul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, aşa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

* Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. Psalmul 42, 1.

Fraţilor în Hristos Domnul, … aceasta este rugăciunea scurtă pe care Pr Vasile Susan o rosteşte tot timpul, şi el ştie cine face parte din neamul necuvios, sau cine este omul nedrept şi viclean şi de aceea cere izbăvire de la Dumnezeu Cel Atotputernic. Cred că Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA are ochi şi vede, urechi şi aude …

* Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.

Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Romani 2, 1 – 3.

* Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Romani 14, 10.

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Noului Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Noul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, asa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

* Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.

Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;

Căci “Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

1 Corinteni, 2, 14 – 16.

Adevărat grăieşti Sf Apostole Pavele pentru noi toţi. Oare Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA cunoaşte adevărul acestor cuvinte ale Sf Apostol Pavel …?

* Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 1 Petru 4, 17.

O întrebare firească: … se consideră ROEA-ul parte din “CASA LUI DUMNEZEU” inclusiv Arghiepiscopul dictator şi mincinos, … sau fără acesta din urmă …?

* Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. 2 Corinteni 5, 10.

Pagina 19

O întrebare mai mult decît firească: … cum consideră Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA faptele sale împotriva familie Pr Vasile Susan, şi la ce răsplată se aşteaptă a lua de la Dumnezeu, nu de la OCA sau “alţii lumeşti” …?

* Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?

Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.

Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta. Galateni 2, 14 – 16.

O întrebare la subiect: … cum calcă Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, după adevărul Evangheliei, sau mai rău decît păgînii …?

O întrebare la subiect: … ce este din fire Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

O întrebare la subiect: … cum şi cînd se va îndrepta de la fărădelegile săvîrşite împotriva Fam Pr Vasile Susan, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

* Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?

Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.

1 Corinteni 9, 13 – 14.

O întrebare la subiect: … oare la care altar a fost numit Pr Vasile Susan după ce a fost EXCOMUNICAT din ROEA de către Arhiepiscopul dictator şi mincinos …? … lăsaţi să răspundă Arhiepiscopul ROEA …!

După 9 ani de studii şi 25 de ani de slujire la altar, Pr Vasile Susan a fost aruncat în străzile metropolei americane Chicago, ca un NEMERNIC, cu toate că avea consacrarea de la Hristos Domnul de a sluji altarului, de a propovedui Evenghelia, şi de a trăi din Evanghelie! Este oare SELF EMPLOYEE la OCA …?

Oare, din ce trăieşte Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, … din propoveduirea Evangheliei, sau din batjocorirea Bibliei, a Canoanelor şi a Romînilor Ortodocşi subjugaţi.

Cred că lecţiile de Vechiul şi Noul Testament pe care le pot da Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, potrivit citatelor Biblice din acest articol, ar putea avea ca efect schimbări sau mutaţii puţin genetice ori geometrice, şi mai mult EXEGETICE. Nu – i aşa … ?

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu celui viu, Dreptule Judecător, Fii cu luare aminte la nenorocirile şi batjocurile acestui Arhiepiscop dictator şi mincinos, şi a ta judecată dreaptă să nu-l ocolească. AMIN.

Cine are OCHI să CITEASCĂ, cine are URECHI să AUDĂ, cine are GURĂ să VORBEASCĂ … NUMAI ADEVĂRUL, … despre Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA.

Pr. Vasile Susan, Iulie 13, 2010, Chicago, IL. U.S.A.

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

FATA DRAGĂ A FOST TRISTĂ…

Stefan Strajer — Sat, 17 Jul 2010 00:08:00 +0000

FATA DRAGĂ A FOST TRISTĂ…

Autor: Mihaela Dordea

„Fată dragă, nu fi tristă, fiindcă e păcat…” Privesc, ascult, mă întreb… În faţa mea, pe ecranul televizorului, un sicriu alb este purtat, în aplauze, spre… nicăieri. Mădălina Manole face ultima reverenţă în faţa publicului care a adorat, cândva, demult, o fată dragă, cu părul de foc.

O slujbă scurtă, undeva în afara bisericii. Pentru că Mădălina a ales singură calea spre veşnicie.

Undeva, în mintea mea, refrene ale tinereţii mele se împletesc cu întrebări ale tinereţii ei. Cât de tristă să fi fost „Fata Dragă”, dacă a cedat în faţa… în faţa a ce?

Îmi răspund prin gânduri fugare care m-au frământat şi pe mine, poate, aşa cum uneori ne frământă pe toţi, întrebări de genul: Dar dacă eu nu aş mai fi, cum ar fi lumea fără mine? Păi, lumea fără mine, ca şi fără tine, ca fără noi, ar fi la fel… Şi atunci?! Atunci ridici capul, priveşti spre cerul unde şti că este Dumnnezeu, dar care este atât de înalt, încât, câteodată simţi că ruga ta se opreşte între el şi Cel ce ne ţine destinele în mâna Sa şi ne dă fiecăruia atât cât să putem duce. Mădălina era însă prea fragilă şi greutatea unor gânduri, povara lor, a făcut-o să renunţe. Să nu mai poată… Pentru că gândurile sunt atât de grele uneori…

Se vorbeşte mult, poate prea mult, în ultimele zile despre cum a plecat, cum a ales să plece Mădălina Manole din lumea asta, care oricum e doar o etapă…

Lume multă care aplaudă… Ultimele aplauze pentru Mădălina. Fata dragă a fost tristă…

ADIO, MĂDĂLINA…

de GEORGE FILIP

sunt supărat pe tine, Mădălina.
tu ai plecat şi noi rămânem – cui ?
ai îngropat în ochii tăi lumina
şi ai fugit spre lumea nimănui.

te-ai dus în cer…sunt spectatori pe-acolo
să-ţi scrie versuri, să-ţi ofere flori ?
ţi-ai scris pe urme un refren tremolo
şi prea ai vrut, frumoaso, să ne dori.

din scena vieţii va lipsi o fată,
dar şi o mamă – Doamnă, nu uita
şi a rămas un prunc ce niciodată
plecarea ta la cer n-o va ierta.

să-i spui lui Dumnezeu că nu se cade
să-şi facă îngeri din români de soi;
noi ştim urca la cer şi prin balade
şi-n nemurire ne zidim doar noi.

să-mi fie cu iertare clipa-n care
detest chiar acest gest dumnezeiesc,
dar eu mă tem de semnele precare
ce retopesc destinul în funest.

mireaso tristă, nu îţi şade bine.
poemul trist, ce foarte trist ţi-l scriu,
e ca o stea ce cade din destine
şi un regret etern – spre mai târziu.

tu ai plecat, dar noi rămânem - cui?
ai îngropat în ochii tăi lumina;
de ce-ai fugit spre lumea nimănui?
rămânem trişti: ADIO – MĂDĂLINA…

16 iulie – 2010,
la MONTREAL”

Lecţia de limba română (3)

Gabriela Petcu — Wed, 14 Jul 2010 15:54:02 +0000

Autor: Gabriela Petcu

Lecţia de limba română (3)

Tot mai multă lume citeşte azi corespondenţa şi ziarele preferate pe internet. Chiar dacă nu provoacă neapărat echivocuri, absenţa diacriticelor afectează întotdeauna lizibilitatea. Câteva exemple vor fi convingătoare: Politicieni prinşi cu rata (raţa) în gură.; Mona Muscă a colaborat cu Raul (Răul); Băsescu se luptă cu Raul (Răul) cel Mare; Steaua are mai multă vina (vină); Partidele lor sunt cai (căi); Fumătorii merg cu nasul (naşul); Sa razi (să râzi) şi să te apuce plânsul.

Desigur, textele de mai sus pot fi descifrate cu un minim efort intelectual. Nu trebuie să uităm însă că presa se citeşte adeseori în condiţii improprii unei lecturi ideale, încât orice factor perturbator, care se adaugă mediului neprielnic, distrage atenţia sau o orientează pe piste greşite.

Nu e greu de sesizat (răsfoind presa, cărţile nou apărute, ba chiar publicaţiile universitare) o privelişte tipografică dezolantă: ghilimelele folosite fără niciun sistem, cratimă în loc de linie de pauză şi invers, alineate şi paragrafe prost construite, despărţiri în silabe fără nicio noimă, gafe penibile datorate utilizării inadecvate a spelling-ului, puneri în pagină deficitare, spaţieri inestetice, simboluri bizare, contraste grafice derutante, într-un cuvânt: un haos generalizat.

Lecţia 3

Virgula

„Români_treziţi-vă!”

De ce nu este corect?

Substantivele în vocativ şi, în general, formulele de adresare se despart obligatoriu prin virgulă de restul enunţului.

Corect: Români, treziţi-vă!

Iată câteva greşeli de acest tip, în care virgula lipseşte:

Unde mergeţi_doamnă? Linişteşte-te_mamă! Nu te supăra_frate!

Şi eu ce fac_Mircea? Mergi în partea aia_copile! Şefu’_veniţi să vă uitaţi!

„Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu_anunţă…”

De ce nu e corect?

Apoziţiile explicative (acele secvenţe de text facultative, echivalente ca sens cu termenul regent, pe care îl explică) se despart obligatoriu prin virgulă.

Corect: Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, anunţă…

Nu orice nume propriu se izolează prin virgulă. Dacă spunem „preşedintele României”, apariţia numelui preşedintelui reprezintă o apoziţie explicativă, care se izolează prin virgulă, pentru că persoana poate fi identificată şi fără prezenţa explicită a numelui. În exemplul următor, situaţia este diferită:

„Omul de afaceri american, Terrance Watanabe, a pierdut peste 200 milioane $.”

În acest caz, sintagma omul de afaceri american nu este suficientă pentru identificarea persoanei despre care se vorbeşte, iar numele acestei persoane este absolut necesar în context: numele nu reprezintă o explicaţie suplimentară, ci una absolut necesară, prin urmare nu se izolează prin virgulă.

Corect: Omul de afaceri american Terrance Watanabe a pierdut peste 200 milioane $.

„Învăţământul_încotro?”

De ce nu este corect?

Absenţa verbului dintr-o propoziţie se marchează prin virgulă sau prin linie de pauză. În exemplul nostru, se subînţelege verbul a se îndrepta: încotro se îndreaptă învăţământul?

Corect: Învăţământul, încotro? sau Învăţământul – încotro?

Înainte de conjuncţiile coordonatoare adversative (dar, iar, însă, ci) se pune întotdeauna virgulă.

Exemplu: Încerc, dar nu merge.

Se spune, de obicei, că nu trebuie să se pună virgulă înainte de conjuncţia coordonatoare şi. Totuşi, dacă aceasta are valoare adversativă (dacă poate fi înlocuită cu dar sau cu însă), virgula este necesară.

Exemplu: Alegem persoane, şi nu liste.

Nu se pune virgulă înte subiect şi predicat sau între propoziţia subordonată şi regentă.

Exemplu:

greşit: Ambasadorul SUA la Bucureşti, a declarat, joi, că…

corect: Ambasadorul SUA la Bucureşti a declarat, joi, că…

Va urma.

Autor:

Gabriela Petcu

Solista Mădălina Manole ar fi împlinit azi, 43 de ani…dar a ales să moară!

Gabriela Petcu — Wed, 14 Jul 2010 09:17:35 +0000

- -              “Fata draga nu fi trista
                   Fiindca e pacat
                   Fara lacrimi nu exista
                   Dor adevarat…”

Fata cu părul de foc, nu a mai văzut soarele acestei zile. Aşa a ales…iar motivele sunt doar de ea ştiute. Probabil, vor fi multe speculaţii prin această trecere în nefiinţă a Mădălinei. În telefonul ei mobil, s-a găsit un mesaj de adio pe care nu a reuşit să-l mai trimită. Acasă era cu soacra şi cu băieţelul, Petru jr. Trupul cântăreţei a fost găsit de soţul ei, Mircea Petru, în holul locuinţei. Acesta a anunţat îmediat ambulanţa, însă medicii ajunşi la faţa locului au constatat decesul Mădălinei.

Potrivit poliţiştilor, incidentul s-a petrecut la ora 6.30.
Cazul este în atenţia procurorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în momentul de faţă echipele de la IML fac constatări.

Lumea este şocată. Prietenii şi cei care au cunoascut-o, nu înţeleg de ce a ales această cale de vreme ce avea o viaţă fericită. Doar câteva probleme de sănătate pentru care avea tratament medicamentos, ar fi fost o cauză?!

Linişte şi lumină…acolo unde eşti acum, Mădălina!

A consemnat,

Gabriela Petcu

SARE PE RANĂ ŞI RÂNJETE LARGI ADUSE ÎN DAR SINISTRAŢILOR

Stefan Strajer — Mon, 12 Jul 2010 11:03:10 +0000

SARE PE RANĂ ŞI RÂNJETE LARGI ADUSE ÎN DAR SINISTRAŢILOR

Autor: Cezarina Adamescu

O vorbă românească spune: nu-i da omului cât poate el să ducă. Dar cât mai poate să ducă, ne întrebăm, bietul român, în situaţia în care ne-au adus capetele luminate din fruntea ţării? Cât va mai putea el suporta sărăcia, umilinţa, batjocura, asuprirea, birurile, sfidarea celor care s-au îmbogăţit pe seama oamenilor care i-au ales? De unde să mai găsească resurse de a renaşte, când totul în jurul lui e noroi, apă, praf şi pulbere? Când, pe zi ce trece, se vede clar că ţara se afundă tot mai rău în hăurile în care ne-au împins iubiţii conducători…

În mod paradoxal, în aceste clipe îmi vine în minte pericopa veterotestamentară din 1 Regi în care, Roboam, fiul lui Solomon, ajuns la domnie, îi asupreşte şi mai rău pe israeliţi decât fuseseră până atunci. El părăseşte sfatul bătrânilor care i-au cerut să le uşureze jugul şi cere sfatul tinerilor care crescuseră cu el şi care stătuseră înaintea lui. „Şi el le-a zis: Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care mi-a vorbit, zicând: Uşurează-ne jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?

Atunci tinerii care au crescut cu el, i-au vorbit, zicând: Aşa să vorbeşti poporului acestuia, care ţi-a vorbit, zicând: Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu uşurează-ni-l! Aşa să le vorbeşti: Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. Tatăl meu a pus peste voi un jug greu, eu voi mai adăuga la greutatea jugului vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” (1 Regi, 12, 8-11). De notat că scorpionul era un bici înnodat cu plumbi. Aşadar, o pedeapsă infinit mai mare. Aşa şi poporul român, se trezeşte, din domnie în domnie, lovit cu bice, cu scorpioane şi cu cine ştie ce alte instrumente de tortură. De ce? Pentru că cineva trebuie să plătească nesocotinţa şi desfrâul sfidător al guvernanţilor. Şi cine altcineva decât cei care nu pot să se apere şi n-au instrumente suficiente pentru a riposta! Dar ferească Dumnezeu de mânia celui drept, ajuns la capătul răbdării! Vorba poetului: „hristoşi să fiţi,/ nu veţi scăpa/ nici în mormânt.”

E un lucru bine ştiut: nu te duci la un mort, şi să râzi cu gura până la urechi. E nevoie de un minimum de bună cuviinţă şi decenţă. De asemenea, nu îţi arăţi faţa radioasă dinaintea cuiva care a pierdut totul: casă, gospodărie, animale, lucruri, bani, acte ori vieţi omeneşti. O elementară educaţie arată că e bine să ai un dram de solidaritate faţă de cel care suferă, chiar dacă în sufletul tău, nu-ţi pasă. Măcar aşa, de ochii lumii. Măcar când transmiţi cuvenitele condoleanţe, e cazul să fii serios puţin.

O persoană oficială, un demnitar, trebuie, cu atât mai mult să dea exemplu de compasiune şi solidaritate cu cei care l-au propulsat în vârful piramidei. Să nu-i dezamăgească.

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care vorbesc tare şi râd mult. Nu ştiu de ce. Poate pentru că eu sunt o tăcută? De asemenea, ţin să precizez că nu fac nici un fel de politică. Nu sunt în măsură să fac aprecieri politice. Las altora dreptul.

De asemenea, nu i-am agreat pe cei care îşi fac loc cu impertinenţă în faţă, lovind pe alţii cu coatele şi cu ţurloaiele, ba mai altoind la glezne pe cei din jur, pentru a-şi satisface propriile interese. În loc să-şi facă loc cu mintea şi cu inima.

Ciudat. Parcă trăim Legile lui Murphy pe viu. Dacă nu dorim ceva, exact aceea se întâmplă, fatalmente. Şi, în ultima perioadă, am avut cu vârf şi îndesat parte de aşa ceva. Şi dacă mulţi au zis: oricine, dar numai acesta să nu iasă în alegeri: exact ăsta a ieşit. Apoi: numai nenorocirea asta să nu ni se întâmple; ni s-a întâmplat aşa cum nu am dorit. Ca-ntr-un blestem care ne urmăreşte.

Am tot sperat să nu fie aplicată ambiţia preşedintelui de a se tăia pensiile, salariile bugetarilor şi toate ajutoarele şi îndemnizaţiile. S-a întâmplat în chip fatidic, tocmai acest lucru. Credeam că am scăpat de calvarul diminuării pensiilor şi iată că minţile diabolice ale guvernanţilor au născocit alte metode de a-i asupri pe oameni la sânge: mărirea TVA, impozitarea pensiilor, reducerea tuturor facilităţilor pentru persoanele defavorizate.

Se nasc de aici întrebări legitime: Până unde? Până când? Pentru ce? Şi cu ce am greşit noi, oamenii de rând (adică aliniaţi în rând, precum oile care merg la sacrificare) – de suntem penalizaţi mereu şi mereu.

Să vedem: penalizat vine de la „pena” adică vină. Dar mai înseamnă în limba italiană şi: ruşine. Mai vine şi de la penal. Avem, aşadar o vină: vina de a ne fi născut, de a face parte, fatalmente, din acest neam ai cărui bravi conducători îşi masacrează supuşii. Şi până nu văd sânge, nu-şi astâmpără setea şi foamea. Urât blestem. Neam de vampiri. În 1993, în Westfalia de Nord unde reprezentam România într-o fraternitate europeană, unde se adunaseră creştini din 18 ţări europene, un etnic german mi-a spus, atunci când eu îmi apăram ţara, chipurile, spunându-i că nu avem droguri, SIDA şi prostituţie (nici nu aveam pe atunci, eram nişte dulci nevinovaţi. Ele aveau să prolifereze imediat după aceea).

-Da, dar îl aveţi pe Dracula, mi-a replicat neamţul.

Şi a trebuit să recunosc că în străinătate suntem receptaţi ca un neam de urmaşi de vampiri.

Nu mă mir că astăzi, turismul în Ţara lui Dracula a înflorit, castelul contelui vampir este vizitat mai mult decât Muzeul de ştiinţe naturale „Grigore Antipa” ori Biblioteca Metropolitană, iar zilele acestea am aflat că unul din cei mai buni actori americani, Brad Pitt, vine în România să toarne un film despre Dracula. Simbolurile morbide au ajuns un blazon, puţin mai lipseşte să fie pictate pe drapelul naţional. Ca să se ştie din ce neam de sălbatici ne tragem.

Să revenim. Zilele trecute, preşdintele României a ieşit din buncărele în care stătea ascuns precum un şobolan în zilele ciumei şi a purces, vesel nevoie mare, la locul inundaţiilor. Şi după ce a împărţit râsete şi hă-hă-ieli, cu agreabilul său râs laaaarg, a început să-i certe pe bieţii oameni rămaşi fără acoperiş. Ba, mai mult, le-a spulberat şi ultima nădejde că s-ar putea cândva redresa, spunându-le că: ORICE VENIT TREBUIE IMPOZITAT! Fără comentarii. Era oare un moment potrivit pentru a pune sare şi ardei pe rănile lor?

De asta aveau nevoie oamenii în clipa aceea? De astfel de veşti ucigătoare de speranţă? Parcă-i un făcut. România a ajuns un fel de poartă a infernului dantesc pe frontispiciul /sau stema căreia ar trebui scris: „Lasciate ogni speranzza, voi che intrati” – vestitul anunţ care atârnă de poarta infernului.

Cu ce i-a ajutat preşedintele, în afară de faptul că i-a enervat, i-a admonestat că şi-au aşezat vetrele lângă albia râurilor, le-a spus că trebuie să treacă la muncă, să nu mai lenevească şi să aşteaptă de la stat venituri care nu li se cuvin. Şi doar e ştiut că ţăranul e cel care trage cel mai mult la jug: la câmp, în gospodărie, în familie, ba şi în interes obştesc. Pentru ţăran nu există program fix, munca lui nu conteneşte niciodată, căci agricultura nu aşteaptă.

Dar iată că anul acesta, nici la câmp, nici în gospodărie nu vor mai avea ce face: totul e compromis. Vor munci doar să-şi reclădească bordeiele. Dar cu ce le vor amenaja? Dumnezeu ştie.

„Doamna blondă din sonete” ca să-l parafrazez pe marele poet, atât a ştiut: să meagă să-şi etaleze toaletele la ţară, ba mai mult, a avut îndrăzneala să întineze frumosul şi curatul port popular maramureşean, împopoţonându-se în chip deşucheat, precum o pupăză vopsită, cu straiele sfinte ale neamului. Şi ce a făcut: de cum a descins din superba maşină (!!!???!!!) a început să le peroreze sinistraţilor despre noul „brand” turistic, care ar putea lua naştere acolo, pe locul unde râurile au ieşit din matcă, poate chiar pe locul caselor care o luaseră la vale, duse de viitură. Şi asta unde? În locul unde muriseră oameni, duşi de învolburata apă. Adică a întrezărit sâmburele unei afaceri grase, a unui eventual „tun” din care ar ieşi bănuţi frumoşi.

Apoi s-a gândit să dăruiască ceva unui sinistrat: o bicicletă cu care să survoleze valurile tulburi….

A doua zi, e drept, a venit cu câteva pachete de ciocolată pentru copii mai mici sau mai mari. Frumos. Că doar nu din buzunarul domniei sale erau cumpărate. Dar a mai făcut un gest care a rămas de pomină: a împărţit ţărăncilor pantofi cu toc cui. Stupoare!

O femeie chiar i-a luat, gândind, probabil că şi ei or fi buni la ceva, îi va vinde şi-şi va cumpăra pâine.

Alta, chiar i-a probat şi, cu toate că mergea şleampăt pe uliţa abia zvântată, era mulţumită: primise ceva de la guvern: semn că, are grijă tata guvernu’ de oamenii necăjiţi, nu-i lasă de izbelişte, iată le-a adus pantofi noi, lucitori, cu tocuri de 10 cm, pot face concurs Miss Sinistrata, 2010 – de Gherase Dendrino.

Dacă frumoasa blondină şi-ar fi vândut măcar una din faimoasele sale poşete care costă mii de euro, poate că ar construi cu ei o locuinţă pentru amărâţii care stau în clasele şcolii, cu şase copii mici, care mănâncă, tot graţie grijii părinteşti a guvernului, câte şase cutiuţe de pateuri pe zi, başca vreo câteva pâini. Banchet, nu altceva. Risipă pe timp de austeritate.

Dar măcar nu l-am văzut pe taica preşedinte spunând larg din guriţa până la urechi: fraţilor, uitaţi, vând ultima mea maşinuţă de lux pe care am primit-o şi vă construiesc aici un adăpost, până vă redresaţi…

Nici un guvernant n-a făcut un gest de mărinimie, să dea din „puţinul lor”, măcar o leţcaie în favoarea sinistraţilor. Preocuparea lor de bază în aceste momente de agonie a ţării este să-şi dea peste nas unii altora, ba uneori şi poalele peste cap, să încurce planurile adversarului politic, pentru ca apoi, să poată spune cu satisfacţie: Aţi văzut ce hotărâre a luat ministrul? Aţi văzut ce prost merge partidul lor?

Totdeauna al celorlalţi. Ceilalţi sunt de vină. Noi suntem îngeri.

„Ceilalţi, iată iadul!” – spunea şi Jean-Paul Sartre. Poporul român a sintetizat genial această afirmaţie într-un proverb, e adevărat, prelucrat din pildele evanghelice: cel despre paiul din ochiul vecinului şi bârna din propriul ochi.

Mi-a plăcut însă, gestul onest al lui Mircea Badea care a dăruit una din maşinile lui, pompierului care şi-a pierdut propriul autoturism sărind să salveze câteva vieţi. Un gest cât se poate de grăitor. Fără fasoane pe tocuri.

Lăsând ironia la o parte, nu putem să nu constatăm cu îngrijorare, că din zi în zi, starea României se alterează, că a început să miroase a stârv de la cap, că orbecăim în ceaţă şi acum şi prin noroaie (că astea ne mai lipseau!), că suntem mânaţi şi ne îndreptăm cu cea mai mare viteză spre căderea liberă în prăpastie, în abis, că suntem absorbiţi de o imensă gaură neagră.

Şi asta în timp ce iluminaţii aleşi, rânjesc, presară sare pe rănile care mustesc sânge infectat, dau cu tifla, sfidează naţiunea.

Analiştii politici, economici, sociali prevăd şi vin zilnic cu ştiri apocaliptice, despre scumpirea întreţinerii cu 200-300%, scumpirea medicamentelor, reducerea oricăror facilităţi pentru omul de rând, impozitarea pensiilor, creşterea TVA, şomaj în masă. O societate muribundă.

Nici măcar speranţa nu ne-a mai rămas. Măcar aceea ne mai ţinea de cald.

Ne întrebăm clipă de clipă, ce-o să mai urmeze? Orice zi aduce o nenorocire, o măsură împotriva omului, o năpastă şi mai mare, ceea ce ne îndreptăţeşte să spunem în loc de: „Mai rău decât atât nu se poate”, un alt slogan devenit cruntă realitate: „Se poate şi mai rău”.

Se poate să fim în continuare conduşi de aceeaşi oameni siniştri care şi-au făcut un scop în sine din nimicirea poporului român, în mod deosebit, a bătrânilor, a copiilor şi a celor care încearcă să-şi croiască un drum în viaţă, o familie, un cămin. Adică a tuturor.

„O tempora, o mores!”

Oare trebuie să ne acceptăm în mod fatal soarta?

To South Africa with love!

Stefan Strajer — Sun, 11 Jul 2010 19:36:08 +0000

To South Africa with love!

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă

De gura soacră-mii să scap…

De-o săptămână e-o dulceaţă,

Pe cât era de vorbăreaţă

În fiecare dimineaţă

Se scoală cu dureri de cap,

Fi’n’că microbu’ o lucrează,

Trei meciuri zilnic nu-i uşor,

O văd la fiecare fază

Cum se agită, comentează,

De mine…n-o interesează (!)

Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau

Pe viitor linişte-n casă,

Cum pân’ acum nu existau,

Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,

Dar ca să-i fac viaţa frumoasă

O vuvuzelă tot îmi iau !

Post-campionat de fotbal

(South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,

Cu faze, goluri berechet,

Acel ecou de vuvuzele

Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,

Lovind băşica pe maidane,

Ai mei părinţi, driblând subtil,

Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,

De-atunci i-aveam la deştu’ mic

Pe Torres, Klose, pe Llorente,

Ronaldo…era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,

Cînd eu aveam un viitor (!)

Dorea să pun mâna pe carte

Decât o minge la picior,

Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,

Înaintaş, la un nivel

Că de-ajungeam în naţională,

Precis Kakà făcea pe el,

Pân’ a sărit mama la cap,

Însă la faultul lui tata,

C-am mers în ghips, fără ciorap,

De fotbal m-am lăsat şi gata,

Visând o diplomă, şi-apoi

Un titlu, printre-atâţi nerozi,

Ca ei, aşa cum e la noi,

Să se dea grande pe la cozi,

De am ajuns la o etate

Un terchea-berchea-n cartier,

Cu ani pierduţi prin facultate,

Un prăpădit de inginer,

Putând să joc la Barcelona

Că Messi-ăla-i un afon,

Sau antrenor, ca Maradona,

Ori ca portar, cum e Buffon,

Şi-n loc să trag şuturi la poartă,

Lovele,-aplauze, onor,

De coadă trag mâţa, şi moartă,

Şi-un sfert din pensile lor,

Că de-aia zic, mă ierte sfinţii

De fac păcate-n astă zi,

Aşa se-ntâmplă când părinţii

Nu vor s-asculte de copii.

Un “pericol” pentru securitatea nationala: presa!

Stefan Strajer — Sun, 11 Jul 2010 14:06:06 +0000

Un “pericol” pentru securitatea nationala: presa!

Autor: Grigore L. CULIAN
30 aprilie 1973: Presedintele SUA, republicanul Richard Nixon, isi da demisia din functie in urma scandalului “Watergate”, dupa ce doi ziaristi – Carl Bernstein si Bob Woodward de la cotidianul Washington Post – investigheaza si descopera, folosind o sursa secreta din FBI pe nume “Deep Throat”, practicile ilegale de urmarire a adversarilor politici din Partidul Democrat. Pus in fata evidentei, Richard Nixon si-a cerut scuze poporului american si a demisionat impreuna cu colaboratorii sai apropiati, unii dintre ei fiind si condamnati! Nu l-a auzit nimeni pe presedintele american sa pomeneasca numele celor doi ziaristi de la Washington Post care l-au demascat sau sa spuna ca presa americana reprezinta un pericol pentru pentru securitatea nationala a Statelor Unite.
24 septembrie 1998: Comisia Juridica a Camerei Reprezentantilor declanseaza procedura de “impeachment” (inlaturare) a presedintelui democrat William Jefferson Clinton, in urma investigatiilor procurorului independent Kenneth Starr privind relatia sexuala a acestuia cu tanara Monica Lewinsky. Bill Clinton este inlaturat (tehnic) de la putere, in urma votului Camerei Reprezentantilor a SUA din 19 decembrie 1998, pentru marturie mincinoasa si obstructionarea justitiei, acuzatii dovedite de procurori, fiind achitat/salvat de votul Senatului SUA (vot decisiv) din 12 februarie 1999. Niciodata fostul presedinte al SUA nu a afirmat ca procurorii care au anchetat acest caz sau presa americana ar reprezenta un pericol pentru securitatea nationala a Statelor Unite.
26 octombrie 2001: George W. Bush, presedintele republican al SUA, semneaza controversatul “The Patriot Act”, o lege care ingradeste libertatile cetatenilor americani si da o serie de puteri sporite serviciilor secrete americane (urmarire, arestare si retinere – chiar si fara probe! – a suspectilor de terorism). Legea venea dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, America se afla in plin razboi impotriva terorismului, dar presa americana a reactionat extrem de dur fata de masurile prevazute in “The Patriot Act”. Cu toate acestea, nu l-am auzit pe presedintele George W. Bush sa sustina ca atitudinea critica a ziaristilor americani ar reprezenta un pericol pentru securitatea nationala a SUA.
22 iunie 2010: Traian Basescu, presedintele Rom^niei (primul securist al tarii) convoaca Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si propune Parlamentului Romaniei dezbaterea Strategiei Nationale de Aparare a Tarii, document conform caruia, citam: (…)“fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspândirea de informatii false despre activitatea acestora” este considerat “o vulnerabilitate” a României si trusturile de presa pun în pericol securitatea tarisoarei. (…)“În zona Apararii si Securitatii Nationale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate. În contextul acestei strategii, amenintarile sunt factori cu origine externa, prin care sunt afectate grav interesele, valorile si obiectivele nationale de securitate. Factorii din interiorul societatii care potenteaza actiunea amenintarilor sunt denumite vulnerabilitati. Scopul Strategiei Nationale de Aparare a Tarii este acela de a asigura un management modern si eficent al riscurilor, amenintarilor si vulnerabilitatiilor, urmarind, într-o prima faza, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor si, ulterior, combaterea acestora” ( …) “presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice în vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau în relatia cu institutii ale statului”.
“Sa sedem stramb si sa judecam drept”, incercand sa identificam jurnalistii care reprezinta un pericol pentru securitatea nationala a Patriei, conform Strategiei Nationale de Aparare a Tarii conceputa la un sprit de “marele carmaci” de la Cotroceni si pusa pe hartie cu ajutorul mintilor bolnave – de tip fascistoid! – care il inconjoara. Inainte de a trece la subiect, trebuie sa informez cititorii ca Strategia Nationala de Aparare a Tarii NU se aplica jurnalistilor sau “intelectualilor lui Basescu” de la trusturile de presa care il pupa in cur pe seful statului. Prin urmare, aplaudacii prezidentiali Radu Moraru (Nasu’), Andreea Pora, Ioana Lupea, Mircea Marian, Mircea Mihaies, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu si alti cativa purtatori de pix mai neinsemnati – care ii intoxica pe roma^ni cu minciuni la comanda – NU sunt pe lista “dusmanilor poporului”, fiind scutiti de efectele Strategiei Nationale de Aparare a Tarii asupra libertatii de exprimare…
Primul mare pericol pentru securitatea nationala a Romaniei vine din afara, (de la “agenturili straine”), se numeste Tommaso Cerno si este jurnalist la publicatia italiana L’Espresso. “România sunt eu”, se intituleaza articolul de 4 (patru) pagini în care Traian Basescu este calificat drept “cel mai urât presedinte dupa Nicolae Ceausescu, afemeiat, betiv, demagog, arogant, cu ticuri de mic dictator”, “Berlusconi din Balcani”, “Basescu si Berlusconi se aseamana ca doua picaturi de apa, mai ales la capitolul vicii”, “Habar nu are de economie, a negat luni la rând ca România se afla în criza economica, pentru ca, dupa realegerea sa în functie, sa-i oblige pe români sa se supuna celor mai draconice masuri de austeritate din era postcomunista”, “Din pacate, România se afla într-o perioada foarte grea si este condusa de un personaj fara nicio credibilitate si fara calitatile unui adevarat lider”, “În discursurile sale, omite frecvent sa nominalizeze UE, din care face parte si România, dar întotdeauna aduce în prim-plan mitul numit SUA”. Tommaso Cerno – italianul platit de moguli sa strice imaginea Romaniei si sa arunce in aer Strategia Nationala de Aparare a Tarii! – aminteste episoadele “tiganca împutita” si “gaozarul”, descrie pe larg obsesia si ura pe care Basescu le are fata de mogulii din presa rom^neasca, prezinta scandalul casei din Str. Mihaileanu (data de primarul Traian Basescu cetateanului Traian Basescu!), enumera cu lux de amanunte restaurantele preferate ale presedintelui României si episodul în care acesta s-a urcat la volan dupa ce bause o noapte întreaga în compania lui Gigi Becali, consemneaza pasiunea lui Traian Basescu pentru femei, în special pentru acelea pe care le promoveaza în politica (Elena Udrea si multiplele acuze de coruptie formulate la adresa ei). Nici “EBA” nu a scapat din vizorul “dusmanului poporului roman” din Italia, care descrie episodul incredibil de la europarlamentarele din 2009, când voturile pentru Elena Basescu “au fost racolate chiar de catre fidelii tatalui sau, premierul Emil Boc si ministrul Economiei, Adriean Videanu”. Fiica preferata a lui Traian Basescu este prezentata ca “un fel de Paris Hilton care adora sa piarda noptile si care este neîndemânatica în relatia cu Gramatica Limbii Române, obiceiuri mostenite de la tatal sau, un noctambul de nestapânit si o prezenta deja fixa în restaurantele bucurestene”. Faptele descrise de jurnalistul italian sunt “minciuni” si reprezinta - conform Strategiei Nationale de Aparare a Tarii – “fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspândirea de informatii false despre activitatea acestora”. Curat murdar, nea Traiane!
Principalii dusmani ai lui Traian Basescu se afla insa in tarisoara atat de draga “micului caporal” de la Palatul Cotroceni. Sunt jurnalistii care “submineaza securitatea nationala” si se numesc Valerian Stan (editorialist la…New York Magazin), Mihai Gadea, Valentin Stan, Cornel Nistorescu, Bogdan Teodorescu, Victor Ciutacu si altii, care scriu sau spun “minciuni” c^nd le reamintesc romanilor in fiecare zi promisiunile cuplului de smenari Basescu-Boc, care, in campania electorala prezidentiala din 2009, i-a aburit pe bietii pensionari ca le maresc pensiile cu 50 la suta. Le-au furat voturile, iar acum le taie pensiile cu 15 la suta si ii lasa sa moara de foame! Tot la capitolul “minciuni” se incadreaza jefuirea economiei nationale, clientelismul politic, nepotismul, nesimtirea si lipsa de scrupule a clicii care incearca acum sa puna botnita jurnalistilor incomozi.
Un mic terorist care pune in pericol securitatea nationala a Rom^niei sunt si eu. De exemplu, cand am descoperit jaful de la Institutul Cultural Roman si l-am semnalat in presa din tara, satrapii (in)culturii rom^nesti m-au pus imediat la zid. Sau cand am dat telefon la James Madison University sa verific daca “EBA” a absolvit aceasta facultate (asa cum se lauda mincinosul ei tata la televizor!) si am aflat ca “Bobita lu’ tata” urmase doar un curs de cateva luni, micuta agramata prezidentiala fiind ocupata cu petrecerile din clubul de fite “Bamboo”, unde se “pregatea” pentru Parlamentul European (pe banii publici deturnati de buna ei prietena Monica Iacob Ritzi, fost ministru al Tineretului si Sporturilor – cu dosar penal “la purtator” nefinalizat nici pana azi!).
Lasand gluma la o parte, eu cred ca pericolul cel mai mare pentru securitatea nationala e chiar Traian Basescu. El controleaza acum toata puterea in Romania, dar mai are de cucerit ultima reduta: presa. Planul A a fost avertizarea “gauzarilor” si “tigancilor imputite” care il enerveaza, Planul B este in plina desfasurare si urmareste “intarcarea” lor cu ajutorul Strategiei Nationale de Aparare a Tarii, iar Planul C ar fi “solutia finala” dupa modelul rusesc (arestari, incarcerari si, in final, executii!). Sunt strategii tipice dictatorilor, dar nu cred ca Traian Basescu va apuca sa le finalizeze. Nu il cheama Putin, nu are banii lui Chavez sau Ahmadinejad, iar “marele licurici” si Uniunea Europeana il vor trage de maneca la timpul potrivit. Deocamdata, Vestul isi face treaba cu el…
New York, 26 iunie 2010

Grigore Culian este editorul publicatiei saptamanale “New York Magazin”

Romanul fluviu de la izvoarele sale

Stefan Strajer — Sun, 11 Jul 2010 13:52:07 +0000

Romanul fluviu de la izvoarele sale în familia burgheză şi până la vărsarea în universalitate

Autor: George Petrovai

1.Trei romane şi argumentele lor hotărâtoare

Scopul prioritar al literaturii, ca de altfel al tuturor producţiilor artistice, nu este de-a desfăta, ci de-a instrui şi de-a corecta, iar prin aceasta de-a transforma, adică de a-i face pe oameni mai buni, mai drepţi şi mai sensibili, într-un cuvânt mai umani. De aici rolul de demiurg pe care şi-l asumă artistul în vastul, complexul şi dificilul proces de replămădire moral-spirituală a omului, proces care – în cazul celor înzestraţi din plin cu har divin – rulează cu succes pe căile dăruirii şi responsabilităţii spre epifanie, ba chiar spre cosmofanie. Exemplul cel mai concludent în acest sens ni-l oferă inegalabilul Balzac cu a sa Comedie umană, despre care Al. Paleologu afirma în Prefaţa la ediţia din 1971 a romanului Femeia de treizeci de ani: “De aceea Societatea este pentru Balzac cum e natura pentru Sadoveanu, e epifanie a misterului cosmic sau, cum am îndrăznit să o numesc, o cosmofanie…”

Cum spuneam, asemenea scopuri demiurgice sunt rezervate de favoarea divină doar acelor supergenii, care – conştiente de misiunea atotumană ce le revine – se dedică cu trup şi suflet ridicării templului de neclintit al adevăratei valori, în interiorul sistemului tridimensional: concepţie concentrică şi totalizatoare despre lume – tehnici artistice întru redarea ideilor şi năzuinţelor – entelehia aristotelică, potrivit căreia perfecţiunea este scopul lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor.

Cum despre tehnicile artistice şi despre aspiraţia perpetuă a artistului către perfecţiune m-am pronunţat pe larg în câteva dintre cărţile mele (Symphonia cuvintelor, Morfologia culturii, Literatura perennis), prezentul demers – după cum deja am anunţat în titlu – vizează dacă nu o concepţie totalizatoare despre întreaga lume (aşa ceva, cu excepţia Creatorului Însuşi, rămâne pentru oricine la stadiul de intenţie în veci irealizabilă!), măcar o privire concentrică asupra lumii burgheze.

Iată de ce, pentru această întreprindere deloc comodă, m-am oprit la trei romane de referinţă din literatura universală: Casa Buddenbrook a lui Thomas Mann, Familia Thibault – romanul fluviu din creaţia lui Roger Martin du Gard şi cele două trilogii (Forsyte Saga şi Comedia modernă) ale lui John Galsworthy, care – evident – ne introduc nu numai în clanul Forsyte, ci în întrega burghezie engleză a veacului trecut.

De ce tocmai aceste trei romane, când se ştie prea bine că literatura întregului secol al XIX-lea, precum şi literatura corespunzătoare primei jumătăţi a veacului următor, nu duce lipsă de adevărate capodopere axate pe problematica burgheză, de-ar fi să ne oprim doar la câteva nume de rezonanţă, precum: Balzac, Stendhal, Flaubert, Zola, Maupassant din literatura franceză, respectiv Gogol, Goncearov, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski, Cehov din literatura rusă.

Din următoarele motive:

1)Toate cele trei romane reflectă cu mijloace specifice procesele tipice (de dezvoltare, respectiv de declin) din cele mai reprezentative burghezii ale Apusului: germană, engleză, franceză.

Revelatoriu în acest sens este faptul că deşi acţiunea romanului Casa Buddenbrook, având ca subtitlu Declinul unei familii, se petrece într-un colţ îndepărtat al Germaniei – portul hanseatic Lübeck, oraşul natal al lui Thomas Mann – totuşi, întâmplările înfăţişate se dovedesc într-atât de tipice pentru burghezia de pretutindeni, de pildă pe direcţia dezburghezirii unor intelectuali, încât autorul înregistrează cu satisfacţie spusele unor tineri ieşiţi din marea burghezie franceză, cum că la ei lucrurile s-au petrecut la fel.

În sprijinul acestei afirmaţii vine Jacques Thibault, personajul central al romanului lui Roger Martin du Gard, cel care îşi arată revolta făţişă împotriva atmosferei sufocante de-acasă şi de la şcoală prin fuga adolescentină în compania bunului său prieten Daniel de Fontanin. Iar John Galsworthy la rândul lui îşi condimentează acţiunea imensului său roman prin punerea în conflict de gândire şi acţiune a personajelor aparţinând unor generaţii diferite, atâta timp cât burghezul get-beget Soames Forsyte judecă întreaga viaţă, până şi pe prima sa soţie, frumoasa Irene, “ca pe o proprietate a lui” (de unde şi numele Proprietarul al primului volum din trilogia Forsyte Saga), pe când fiica sa Fleur gândeşte în prima instanţă că “Banii, împreună cu tot ce-ţi procură ei, nu dau fericire”, pentru ca puţin mai departe, adică după ce ia hotărârea să-şi apere cu orice preţ dragostea pentru verişorul Jon (o dragoste neîngăduită de canoanele moralei burgheze şi mai ales ale celei forsyteiene, întrucât Jon este fiul din a doua căsătorie al lui Irene), ea să-şi judece părintele şi generaţia acestuia în termeni ce anunţă nesupunerea făţişă: “Jon avusese dreptate. Bătrânii aceştia nu ne lasă să trăim! Ei au greşit, au săvârşit crime, iar noi, copiii lor, trebuie să le ispăşim!”

2)Al doilea motiv, deloc neglijabil, constă în aceea că toţi cei trei scriitori despre care se face vorbire în eseul de faţă sunt laureaţi ai Premiului Nobel: În anul 1929 el este acordat lui Thomas Mann, în 1932 lui John Galsworthy, iar în 1937 este rândul lui Roger Martin du Gard să intre în posesia acestui mult râvnit trofeu literar.

De precizat că romanele fluviu la care se face referire s-au dovedit atât de semnificative în creaţiile scriitorilor în cauză şi în contextul literaturii universale, iar mesajele artistice transmise prin ele atât de însemnate pentru omenire, încât ele au contribuit în mod decisiv la acordarea Premiului Nobel. Astfel, dacă în cazul lui Thomas Mann s-a făcut menţiunea: “În special pentru Casa Buddenbrook”, cu toate că până la acea dată îi mai apăruseră câteva culegeri de eseuri şi nuvele, precum şi voluminosul roman Muntele vrăjit, nu este greu de dedus ponderea valorică a romanului Familia Thibault, respectiv a istoriei despre clanul Forsyte în ansamblul operelor celorlalţi doi prozatori, având în vedere faptul că lui R.M. du Gard premiul i-a fost înmânat îndată după apariţia celor trei volume din Vara lui 1914, ultima şi cea mai întinsă parte din cele şapte părţi alcătuitoare (Epilogul va fi publicat de-abia în anul 1940) şi că dubla trilogie a lui Galsworthy constituie încoronarea creaţiei acestuia.

3)Cel de-al treilea motiv al alegerii acestor romane fluviu se raportează la perioada pe care ele o vizează. Romanul Casa Buddenbrook, de exemplu, relatează povestea celor patru generaţii din familia ale cărei origini se pierd în negurile medievale, cu toţii fiind înscrişi în cronica familiei, de la străbunul căruia îi aparţine sfatul: “Fiule, ziua să-ţi vezi cu drag de negoţ, dar să-l faci într-aşa fel ca să nu-ţi tulbure somnul, noaptea” şi până la ultimul ei descendent masculin – Hanno Buddenbrook, cel căruia parcă însuşi destinul îi şopteşte să traseze în caietul cu pricina o “frumoasă linie dublă” sub numele său (“Credeam…credeam…că nu mai mai urmează nimic…”, se justifică el în faţa tatălui furios!), pentru ca în acest chip disoluţia să-şi poată serba triumful ei macabru.

Romanul familiei Thibault a fost elaborat în decursul a 20 de ani (început în anul 1920, terminat în 1940) şi – după cum notează însuşi R.M. du Gard – el relatează “povestea a doi fraţi, două fiinţe cât mai diferite, cât mai divergente”, acţiunea lui propriu-zisă începând cu prima evadare a elevului Jacques, aşa cum ne este înfăţişată în prima parte (Caietul cenuşiu) şi se încheie o dată cu moartea eroului principal, după ce avionul pilotat de Meynestrel (tovarăşul său de idei socialiste) se prăbuşeşte înainte ca Jacques să fi izbutit să arunce asupra armatelor aflate faţă în faţă, miile de manifeste cu îndemnuri la fraternitate. Dar autorul mai adaugă în 1940 Epilogul, în care este înfăţişată stingerea treptată a fratelui mai mare, medicul Antoine Thibault, după ce acesta a fost mai întâi rănit grav la unul din plămâni şi apoi iperitat (gazat cu iperită). Însă în lunile de luptă cu boala care avansează implacabil, Antoine are puterea fizică şi morală să-şi noteze ultimele gânduri şi sentimente, cele mai multe dintre ele adresându-le nepotului Jean-Paul, fiul nelegitim al lui Jacques (conceput de acesta cu Jenny de Fontanin, sora lui Daniel, înainte de plecarea sa în misiunea încheiată cu prăbuşirea avionului). Şi astfel, inclusiv prin Jean-Paul – o nouă speranţă în puterea de renaştere a vieţii, cartea lui Roger Martin du Gard se constituie într-un avertisment împotriva morţii şi un necurmat îndemn pentru apărarea vieţii şi instaurarea fericirii…

În cele două trilogii, John Galsworthy ne prezintă toate evenimentele mari şi mici care au loc în marea familie Forsyte (cu arborele ei genealogic, de altminteri, se deschide volumul Proprietarul), începând cu ziua de 15 iunie 1886, dată la care tânărul avocat Soames Forsyte şi frumoasa lui soţie Irene iau parte în casa unchiului Jolyon Forsyte la celebrarea logodnei lui June (nepoata de fiu a bătrânului Jolyon) şi până la fatidica zi din perioada interbelică, când faimoasa colecţie de tablouri a (de-acum) bătrânului şi bogatului Soames ia foc dintr-o gravă neglijenţă a lui Fleur, adorata sa fiică din cea de-a doua căsătorie, iar el se luptă vitejeşte cu flăcările şi izbuteşte să-şi salveze aproape toate pânzele, pentru ca îndată după aceea să-şi salveze şi fiica de la moarte. Căci tabloul sub care Fleur stătea în mod intenţionat după ce dragostea i-a fost respinsă de către vărul său Jon, n-o loveşte pe ea, ci-l răneşte mortal pe tatăl său, singurul om care ştia pricina adevărată a amarnicei ei decepţii.

De fapt, marea dragoste de care se simt cuprinşi cei doi verişori încă de la prima lor întâlnire întâmplătoare, nu este decât varianta modernă a faimoasei iubiri dintre Romeo şi Julieta. Spre această concluzie ne îndeamnă şi citatele din celebra dramă shakesperiană, citate cu care se deschide atât volumul II, Încătuşaţi de lege, cât şi volumul III – De închiriat: “Din cele două case-nduşmănite/ Ies doi îndrăgostiţi loviţi de soartă”. De altfel, cam toate volumele se deschid cu citate din Shakespeare. Doar Maimuţa albă (primul volum din Comedia modernă) este inaugurat printr-un foarte sugestiv citat din poetul John Gay: “Nu poţi da-napoi, nu poţi da-napoi;/ Biruinţă sau moarte,/ Pentru cei ce nu pot da-napoi”.

Numai că, ne spune autorul printre rânduri, până şi dragostea celor mai demni reprezentanţi ai burgheziei este o fantoşă în comparaţie cu dragostea dusă până la sacrificiul suprem de către eroii lui Shakespeare. John Galsworthy ne oferă o dublă explicaţie a acestei stări de lucruri:

a)O explicaţie directă în Prefaţa din anul 1922: “Dar cu toate că Forsyte Saga are ca temă principală impetuozitatea cu care Frumuseţea şi dorinţa de Libertate lovesc într-o lume preocupată de avere, nu i se poate tăgădui rolul de a conserva, îmbălsămând-o, marea burghezie”;

b)O explicaţie indirectă, prin gura lui Soames: “Lumea bună a început să se prăbuşească în acelaşi timp cu apariţia bicicletei şi automobilului, iar războiul a lichidat-o cu desăvârşire”. Şi puţin mai departe: “Bani mai sunt. Dar oamenii nu mai cred în nimic. Nimeni nu pune deoparte bani albi pentru zile negre. Tineretul acesta…trăieşte de azi pe mâine şi caută numai plăcerea”.

4)În sfârşit, dar nu în ultimul rând, al patrulea motiv pentru care am optat pentru aceste trei romane înrudite şi – totuşi – diferite până la deplina lor individualizare, constă în puternica lor ancorare în realitate. De unde şi pronunţatul lor realism, încât deseori cititorul are impresia că asistă la o relatare memorialistică.

Această impresie devine certitudine la citirea romanului lui Thomas Mann, despre care se ştie cu precizie că a folosit ca model propria familie, că figurile soţilor Thomas şi Gerda Buddenbrook aduc cu portretele stilizate ale părinţilor săi şi că hipersensibilului Hanno i-a împrumutat multe din propriile sale trăsături. Căci însuşi scriitorul ne informează în legătură cu neputinţa sa de-a se adapta la disciplina şcolară şi despre felul lui de-a fi: leneş, absent, visător. Iar în Prefaţa din 1966 la Casa Buddenbrook, Mariana Şora îi completează portretul moral-spiritual după cum urmează: “Terminându-şi liceul cu greu, atât cât să facă serviciul militar cu termen redus, părea aşa de prost înarmat pentru viaţă, încât tatăl său profetizează în testament că, dintre toţi copiii, Thomas va suferi cel mai mult după moartea lui, fiind un suflet sensibil”.

Realismul lui Roger Martin du Gard se învederează cel mai bine în Jacques, căci este personajul care se apropie cel mai mult de chipul psihologic al scriitorului. În pofida faptului că unele dintre stările sale sufleteşti sunt prea explozive, ceea ce induce neverosimilitatea şi schematismul unora dintre acţiunile lui, Jacques rămâne personajul cel mai realizat al romanului, un tip capabil în egală măsură să surprindă şi să emoţioneze atât prin fermitatea concepţiilor (este adversarul intransigent al războiului şi a violenţei în lupta politică), cât şi prin admirabilul dezinteres faţă de propria persoană (iniţial refuză partea de moştenire ce-i revine după moartea teribilului său tată, pentru ca mai târziu să se răzgândească şi să o accepte, dar numai pentru a o pune sub formă de donaţie anonimă la dispoziţia Biroului Internaţional al socialiştilor).

Aidoma lui Thomas Mann, care era de părere că “misiunea romancierului nu este să povestească evenimente mari, ci să la facă interesante pe cele mici”, principiu demonstrat cu strălucire în tetralogia Iosif şi fraţii săi, R.M.du Gard acumulează nenumărate detalii, cu care însufleţeşte personaje la fel de veridice ca cele reale, pentru ca din magistrala întrepătrundere a destinelor individuale să rezulte o lume vie şi complexă, capabilă să emoţioneze prin forţa artistică a scriiturii şi prin imprevizibilul generos al actelor ce o alcătuiesc.

Realismul lui John Galsworthy este nu numai solid construit sub influenţa lui Turgheniev şi Flaubert, ci este şi un realism impregnat cu impresionism, care se remarcă prin nota sa dominant umanitară, precum şi prin exactitatea descrierii mediilor, intensitatea conflictelor şi forţa sentimentelor cu care-şi înzestrează personajele, toate acestea fiind înfăţişate cititorului în cuceritorul său stil sobru şi deosebit de expresiv. Desigur, la formarea stilului a contribuit din plin şi formaţia sa de jurist, la care va renunţa pentru a se putea dedica scrisului. Dar influenţele exercitate asupra lui de prima profesiune se vădesc la tot pasul: în exprimarea scurtă, clară şi fără înflorituri, în prezenţa personajelor-avocaţi (James Forsyte şi fiul său Soames), precum şi în nelipsitele propoziţii cu caracter juridic-moralizator, presărate ca nişte mătănii ale bunului-simţ pe firul acţiunii romanului (“Un om perfect cinstit poate intra într-un perfect penitenciar, în termen de o săptămână”, “Procesele moderne…sunt ca şi războiul: chiar de-l câştigi, îţi pare rău că l-ai făcut, iar dacă-l pierzi, îţi pare şi mai rău”, “Curţile cu juri existau pentru a pedepsi oameni care aveau dreptate”, “Salvarea prestigiului este cel mai puternic mobil din lume”, “A pune impozite pe ceea ce numeau ei vicii, înseamnă să recunoşti că viciile făceau parte din firea omenească”, “Omul poate respecta moralitatea, dar moralitatea salariată…nu!” etc.).

Dar iată unul din cele mai reuşite şi complexe tablouri impresioniste realizate de Galsworthy (practic, tabloul se adresează tuturor simţurilor), după ce acesta a fost trecut prin filtrul fin, de adevărat expert în pictură, al senzaţiilor lui Soames Forsyte: “Trestiile, nuferii, fluturii, vacile de la ferma lui, uguitul neîncetat al porumbeilor sălbatici, murmurul îndepăratat al cositoarei din grădina lui, plescăiala unui şobolan de apă, umbrele prelungi ale plopilor şi sălciilor, mirosul de iarbă şi miresmele florilor de soc de pe malul apei, norii albi alunecând pe cer…totul era calm şi cufundat în linişte”.

2.De la Comedia umană la cea modernă

Cum cărţile sunt scrise de oameni, în general despre oameni şi pentru oameni, se subînţelege de ce scriitorii nu numai că prezintă viaţa aşa cum este, ori o înfăţişează aşa cum şi-ar dori să fie, ci chiar pun şi îşi pun întrebări în legătură cu acest dat de preţ al Atoatefăcătorului – viaţa, care pe mai departe rămâne aceeaşi taină neliniştitoare pentru omul întrebător şi scormonitor.

Fireşte, cei trei scriitori nu acordă aceeaşi importanţă, deci acelaşi spaţiu, dezbaterilor filosofice despre viaţă şi despre sensul ei. Şi e firesc să fie aşa, având în vedere că spaţiile geografice şi conjuncturile istorice le-au fixat pe retină şi în memorie evenimentele specifice locului şi timpului cărora ei aparţineau. Nu-i mai puţin adevărat că acelaşi fenomen – funcţie de sensibilitatea, acuitatea observaţiei şi înzestrarea intelectuală – este perceput, înţeles şi apoi redat în chip diferenţiat de către diverşi indivizi.

Astfel, pentru Thomas Mann lucru de căpetenie era – după părerea Marianei Şora – să realizeze în Casa Buddenbrook “un necrolog al burgheziei”, dar un necrolog în care “constatăm că i se dau toate onorurile, pentru că autorul vede în ea depozitara unei mari tradiţii de virtuţi cetăţeneşti, de ţinută de viaţă, de cinste profesională, de moravuri şi obiceiuri urbane”.

La drept vorbind, principalul personaj al cărţii este “firma”, o entitate aproape mitică, venerată cu evlavie dincolo de avantajele imediate pe care le garantează, la fel ca bunul nume de comercianţi şi ca vaza familiei, care la rândul lor îşi găsesc acoperirea în firmă. În jurul firmei gravitează toţi membrii familiei şi pentru neîncetata sporire a faimei şi prosperităţii ei – cu toate deosebirile de fire şi mentalitate – nu există conflicte între generaţii, ci continuitate, de la îndepărtatul strămoş care a întemeiat-o, trecând prin cei doi Johannes – bunicul şi tatăl, până la moştenitorul Thomas.

De dragul acestui principiu mai presus de toate celelalte dorinţe şi pasiuni, Tony Buddenbrook îşi smulge din inimă dragostea din tinereţe pentru studentul la medicină Morten Schwarzkopf şi – îmboldită în egală măsură de îndemnurile părinţilor şi de şansa contribuţiei ei efective la strălucirea firmei – admite în cele din urmă să se căsătorească cu Bendix Grünlich, comerciantul din Hamburg care-i provoca doar repulsie. Dar la scurt timp după naşterea Erikăi, se dovedeşte că onctuosul domn cu favoriţi aurii era un detestabil vânător de zestre şi un escroc aflat în pragul falimentului, acea catastrofă “mai îngrozitoare decât moartea”, pentru că “era haosul, prăbuşirea, ruina, ruşinea, ocara, deznădejdea şi mizeria…”

Întrucât Christian, fratele mai mic, “cu ochii lui rotunzi şi înfundaţi în orbite, deasupra nasului exagerat de mare”, nu conferea nici o încredere cu pasiunea lui pentru teatru şi hoinăreală, căci “părea plin de toane, fiind uneori de un comic grotesc, iar altădată speriind, prin apucăturile lui stranii, întreaga familie”, în chip firesc viitorul firmei este inseparabil legat de persoana lui Thomas. Iar el, “cu purtarea lui egală, de o voioşie potolită”, nu-şi dezamăgeşte nicicât părintele, ci – zelos şi disciplinat – părăseşte şcoala la vârsta de şaisprezece ani, pentru a-şi face intrarea în afaceri, unde succesele nu întârzie să-şi facă apariţia, în strânsă şi directă legătură cu ambiţia, perseverenţa şi destoinicia de care dă dovadă: se căsătoreşte cu distinsa şi bogata Gerda Arnoldsen, cea care înafară de bani mai aduce în familia Buddenbrook şi darul său muzical (un dar ca un blestem dacă avem în vedere germenele de morbiditate ce intră în sângele micului Hanno), ajunge senator, adică unul din conducătorii micului stat liber, iar după moartea tatălui preia conducerea firmei, pe care o duce la apogeu prin suflul tineresc şi curajos al acţiunilor întreprinse.

Numai că este un apogeu înşelător, dacă ne ghidăm după proverbul turcesc pe care proaspătul senator îl citează la inaugurarea luxoasei case abia terminată: “Când casa e gata, vine moartea”! Fireşte, comentează el, nu neaparat moartea biologică, ci “declinul…coborâşul…începutul sfârşitului…”

De-abia după ce puterile încep să-i slăbească şi el se simte tot mai scârbit de singurul rol pe care este silit să-l joace pe scena vieţii, de-abia atunci are curajul să recunoască în sinea lui “că fiecare cuvânt, fiecare mişcare, cea mai măruntă acţiune pe care o întreprindea devenea o comedie obositoare (subl. mea, G.P.), măcinându-i puterile”.

Iar respectiva stare de spirit este deosebit de propice pentru încolţirea întrebărilor sâcâitoare despre viaţă, moarte şi necurmata eternitate, la care el încearcă să răspundă prin lecturi atente din Lumea ca voinţă şi reprezentare a lui Arthur Schopenhauer. Dar deşi cele citite îl răscolesc până la lacrimi prin adevărul ce i-l revelează, totuşi el nu-şi duce misiunea începută până la capăt, căci – ne spune autorul – “ros de grija pentru reputaţia casei, pentru nevastă-sa, pentru fiul său, pentru numele ce-l purta, pentru familia sa, el renunţă să-şi pună ordine în treburile sale eterne şi se hotărăşte să le rânduiască în deplină conştiinciozitate cel puţin pe cele pământeşti”. Aşa că, parcă presimţindu-şi sfârşitul apropiat (moare din cauza unui dinte!), senatorul îşi face testamentul, în care nu-l desemnează pe Hanno ca succesor. Decizie întemeiată, având în vedere faptul că el era perfect conştient de efectul dizolvant al muzicii asupra fiului său. De altminteri, Hanno chiar îi spune prietenului său Kai că ar vrea să moară, întrucât nu-i bun de nimic şi întrucât face parte dintr-o familie îmbătrânită. Ceea ce se şi întâmplă la scurtă vreme după moartea senatorului, şi asta numai pentru că Hanno nu vroia să lupte cu tifosul ce-l pune la pat…

Astfel, nietzscheanismul sub care se plasează bolnăviciosul şi mult prea sfiosul Hannno şi care de fapt se iveşte în timpul tinereţii autorului, întrerupe – după cum just punctează Mariana Şora – “influenţa covârşitoare a lui Schopenhauer asupra câtorva generaţii ale burgheziei germane”…

De menţionat că acea ironie care constituie o atitudine fundamentală a lui Thomas Mann, contribuie din plin la întărirea impresiei de comedie sinistră, inspirata expresie utilizată de Tony într-una din numeroasele dialoguri purtate cu fratele ei Tom. Şi unde se învederează cel mai bine ironia neiertătoare a autorului? În gama diversificată a portretelor inspirate de realitate, pe care caută să le individualizeze şi să le fixeze în memoria cititorului fie prin hazoase particularităţi biologice şi vestimentare ale acestora, fie prin anumite clişee verbale întrebuinţate de ei.

Astfel, dacă Bendix Grünlich, primul soţ al lui Tony, avea favoriţi lungi, de un galben-auriu şi-şi condimenta spusele mieroase cu câte un “he-e-hm”, Alois Permaneder, cel de-al doilea soţ, avea un “aer de focă”, pantaloni prea scurţi şi un dialect “noduros”, presărat cu “Tii, ce pacoste!” şi cu terminaţii ale verbelor, care ni se par deopotrivă amuzante şi familiare, deoarece ne readuc în memorie neuitatele expresii folosite de personajele lui Caragiale: “Bine v-am găsitără! Ei, cum o mai duserăţi de-atunci? Ce mai făcurăţi pe acilea de atâta amar de vreme?…”

Dar arta portretistică a lui Thomas Mann dobândeşte cu adevărat proporţiile unei veritabile galerii înspre finalul romanului, adică atunci când – călăuzit de propriile amintiri, sentimente şi resentimente – el ne introduce în şcoala unde învaţă Hanno şi unde din câteva tuşe conturează ba chipul unui profesor, ba al unui elev.

Remarcabile, deasemenea, sunt tablourile marine, precum următorul: “Marea tulbure, răscolită, se acoperă de spumă în lung şi în lat. Valuri mari, puternice se rostogoleau neînduplecate, cu o linişte înspăimântătoare, spre ţărm, se încovoiau în volte verzi întunecate, cu reflexe metalice şi se prăbuşeau bubuind pe mal”.

De menţionat că în Casa Buddenbrook, Thomas Mann nu insistă asupra numeroaselor stări conflictuale, apărute şi consumate pe lungul parcurs al desfăşurării acţiunii romanului: revoluţiile de la 1848, războiul prusaco-danez din anul 1964, războiul prusaco-austriac din 1866 şi cel franco-prusac din 1871, poate şi datorită faptului că – cel puţin în faza de început – toate războaiele purtate de cancelarul Otto von Bismarck în vederea întăririi celui de-al doilea Reich, nu au afectat în vreun fel oraşul hanseatic Lübeck.

Revoluţia de la 1848, bunăoară, este o veritabilă parodie prin ineficacitatea de care dă dovadă, şi ea practic ia sfârşit atunci când consulul Buddenbrook, tatăl lui Thomas, foarte cătrănit că “Nici lămpile n-au fost aprinse”, le ordonă “revoluţionarilor” să meargă la casele lor: “Ei, oameni buni, rosti în sfârşit consulul Buddenbrook, cred că cel mai bun lucru ar fi să vă duceţi toţi pe la casele voastre!” Cee ce ei de îndată fac, foarte mulţumiţi că nu l-au supărat pe consul…

Nu la fel stau lucrurile cu Familia Thibault, roman a cărui acţiune, în partea sa cea mai consistentă, surprinde frământările sociale din perioada premergătoare primei conflagraţii mondiale, inclusiv marea demonstraţie pariziană în favoarea păcii, demonstraţie violentă în care – după asasinarea liderului socialist Jaurès – sunt prinşi şi tinerii noştri eroi Jacques şi Jenny.

Cu certitudine că atenţia acordată de Roger Martin du Gard războiului, mai precis fazei de mare intensitate emoţională ce a precedat ordinul de mobilizare generală, se datorează în mai mică măsură convingerii lui Jacques că “Dogma solidarităţii internaţionale nu fusese decât o amăgire” şi în mult mai mare măsură propriilor trăiri ale autorului în calitatea sa de combatant, trăiri evidenţiate într-o scrisoare adresată lui Jean-Richard Bloch: “Oroare şi descurajare. Am văzut atâţia răniţi, am văzut atâtea ruine. Prin aceste grozăvii îmi reprezint eu războiul şi refuz să-l văd altfel”.

Iar toate impresiile culese de autor pe câmpurile de luptă s-au sedimentat în mintea şi inima lui în hotărâri nestrămutate, fapt pentru care Jacques, în discuţiile pe care le poartă cu fratele lui Antoine, nu ezită să-i pomenească acestuia de lăcomia colonială a francezilor, să înfiereze gândirea burgheză care se călăuzeşte după concepţia ultrareacţionară a bătrânului Joseph de Maistre cum că “războiul este o necesitate biologică” şi să afirme ritos: “Dar un lucru e sigur, Antoine: eu soldat nu voi fi niciodată!”

Tot împotriva războiului, dar fără a mege până la refuzarea mobilizării, se pronunţă Studler, colegul lui Antoine, precum şi bătrânul medic Philip, maestrul lui Antoine, cel care opinează că “dacă cercetezi oricât de puţin originea, cauzele precise ale unui conflict, eşti întotdeauna izbit de lipsa lui de necesitate”, de unde şi ferma lui convingere: “În nouă cazuri din zece, popoarele se încaieră de frică”…

Nici John Galsworthy nu insistă asupra primei conflagraţii mondiale, cu toate că acţiunea trilogiei Comedia modernă se derulează în perioada interbelică, mai exact, acţiunea primului volum (Maimuţa albă) începe la mijlocul lunii octombrie a nului 1922.

Dar asta nu înseamnă că războiul nu şi-a pus amprenta sa distorsionantă până la mutilare asupra supravieţuitorilor: Cinismul – o spun cam toate personajele – s-a impus ca modă, “Războiul a provocat urâţenia şi a introdus graba în viaţa tuturor” îi spune Soames ginerelui său Michael într-o discuţie despre arta modernă, iar poetului Wilfrid Desert, prietenul lui Michael, războiul îi inspiră gânduri de genul următor: “Războiul mi-a făcut un serviciu: a transformat, pentru mine, viaţa într-o comedie. Să râdem de ea!…altceva nu ne rămâne de făcut!”

Cu umorul său fin şi de cea mai bună calitate, John Galsworthy îşi pune deseori personajele să mediteze asupra vieţii. Iar ele se exprimă cu ironie, durere sau dispreţ, funcţie de starea sufletească a momentului, sau – mai bine zis – funcţie de concepţiile sădite de timp în mediul unde-şi duc existenţa. Astfel, dacă lui Soames viaţa îi apare ca “o glumă amarnică” în acea epocă a paradoxului, nu la fel cugetă Fleur şi Michael. Căci, dacă pentru Fleur, cea care nu ezită să-şi afirme adeziunea dezinvoltă la nihilism (“…eu nu cred în nimeni, sau, mai bine zis, nu prea cred în nimic”), viaţa pare o enigmă pe care a renunţat să o mai dezlege, lui Michael i se pare că “viaţa seamănă cu om care-şi trimite lui însuşi o scrisoare recomandată”.

Şi-i aproape firesc să fie aşa, atâta timp cât englezii sunt încercaţi de patima politică şi mondenă, fapt care-l îndeamnă pe sir Lawrence, tatăl lui Michael, să afirme cu umorul lui suculent: “Nici circulaţia sângelui nu-i aceeaşi în Orient şi Occident”…

Iar autorul completează acest impresionant tablou al comediei moderne prin foarte sugestivele metafore întrebuinţate pentru titlurile celor trei cărţi alcătuitoare: Maimuţa albă, capodopera salvată de Soames după moartea vărului său George Forsyte (pictura reprezintă o maimuţă albă ce azvârle coaja de la banana înfulecată – “Să mănânci fructele vieţii, să azvârli cojile şi să fii prins asupra faptului”), Lingura de argint (“Anglia are o lingură de argint în gură, dar nu mai are dinţi cu care să o ţină şi, totuşi, nu vrea să se despartă de ea!”) şi Cântecul lebedei.

(Sighetul Marmaţiei, 15 iunie 2010)

O recentǎ apariţie editorialǎ: “Cântul Ursitoarelor” – de Mariana Beliş

Stefan Strajer — Sun, 11 Jul 2010 13:32:49 +0000

O recentǎ apariţie editorialǎ: “Cântul Ursitoarelor”

La începutul acestui an a avut loc la editura Harmattan din Paris lansarea romanului “Le Chant des Parques” a scriitoarei Mariana Beliş. Douǎ luni mai târziu romanul a apǎrut, în traducere, si la Editura Nouǎ din Bucureşti sub denumirea “Cântul Ursitoarelor”. El este actualmente difuzat de catre librǎriile Humanitas si Cǎrtureşti, precum si prin internet, la adresa:

http://www.libhumanitas.ro/cantul-ursitoarelor.html

iar versiunea franceza la libraria L’Harmattan la adresa:

http://www.editions-harmattan.fr/le chant des parques

Acţiunea romanului se petrece în România şi în Franţa. Personajele aparţin celor doua ţări şi destinele lor se întretaie în mod neprevăzut, determinate atât de voinţa lor cât şi de intervenţia, în momentele dificile, a acestor zeităţi misterioase, Parcele – sau Ursitoarele - care le inspira deciziile.

Este un roman de aventuri ce abordează teme fundamentale, precum dragostea la diferite vârste, homosexualitatea, maternitatea, eutanasia şi libertatea de decizie.

Autoarea, Mariana Beliş, este de origine română şi în prezent trăieşte în Franţa. Poate fi contactată la adresa: marianne.belis@supinfo.com