Reportaj de la Cernăuţi: Ca zborul unui cocor singuratic…

DIMENSIUNI SUFLETEŞTI

Autor: Maria Toacă-Andrieş (Cernăuţi)

Ca zborul unui cocor singuratic mi s-a părut „aterizarea” lui Vasile Şoimaru la Cernăuţi, în ajunul zilei de naştere a lui Eminescu. Era tocmai în ziua patronului său sufletesc – Sf. Vasile cel Mare. Or, Şoimaru, ca orice român de bună-credinţă, o serbase deja cu două săptămâni în urmă, pe nou. Oricum, în drumul său din Chişinău spre Cernăuţi, poposind, ca de obicei, la prietenii din Boian, nu putea să nu se întâlnească cu cei mai vestiţi Vasile de acolo şi, în aceeaşi bună tradiţie românească, să nu sărbătorească încă o dată. Mai ales că, încărcat ca un Moş Crăciun, care parcă în mod special îi vizitează la urmă pe cei mai dragi, de data aceasta a avut pentru boinceni un dar deosebit. Le-a adus un film despre Boianul din Canada şi despre urmaşii celor care au întemeiat acolo prima vatră românească, după chipul şi asemănarea Boianului din Bucovina, cântat în „Doina” lui Eminescu.

Foto.Vasile Şoimaru la gimnaziul din Boianul bucovinean

Deşi am mai scris despre drumurile şi căutările acestui bărbat dornic de a cuprinde cu iubire pe fraţii de-un sânge de pe meridianele globului, aş vrea să împrospătez memoria cititorilor noştri, amintind că doctorul în economie Vasile Şoimaru este unul dintre cei care a stat la baza fondării Academiei de Studii Economice din Moldova, de două ori deputat în Parlamentul RM, autorul mai multor cărţi (cea mai recentă, de publicistică, volumul „Căderea comuniştilor”), dar, mai presus de toate, – maestru al artei fotografice. Obsedat până la un suprem sacrificiu de patima drumeţiilor sau, mai precis, de un dor de românii de pretutindeni, imposibil de înţeles pentru oamenii „normali”, care se mulţumesc cu ce văd în apropierea lor, el a realizat o monumentală unire în volumul de imagini „Românii din jurul României”, adus, de ziua lui Eminescu, pentru a fi dăruit muzeului care îşi aşteaptă de vreo douăzeci de ani deschiderea în Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi. Printre exponatele viitorului – sperăm noi – muzeu, la fel de binevenit este şi CD-ul cu filmul „Un emigrant” şi imagini despre românii din Boianul canadian, însoţite de promisiunea dlui Şoimaru de a ne aduce la următoarea vizită volumul II al „marii sale uniri a românilor”, la care lucrează în prezent.

Foto.Bordeie în care s-au adăpostit primii emigranţi români bucovineni în Boianul canadian

Deoarece n-am avut posibilitatea să mă deplasez la Boian în ziua lansării filmului, l-am privit în singurătate, finalul cu zborul unui cocor singuratic în înaltul cerului azuriu asociindu-l nu atât cu sufletul emigrantului, ci mai mult cu trecerile lui Vasile Şoimaru prin Cernăuţi. Ştiu că inima şi obiectivul său fotografic au nevoie de momente de maxime emoţii şi că nu întâmplător apare printre noi chiar atunci când larma e mai mare, decorurile mai strălucitoare, când se adună oameni remarcabili, oaspeţi de vază de prin toată România.
Bunăoară, în acest miez de ianuarie ne-am bucurat să avem printre noi pleiada unor scriitori de elită, printre care şi cinci laureaţi ai Premiului Naţional „Mihai Eminescu”. I-am văzut, i-am admirat, i-am ascultat, numai nu ştiu dacă am fost noi văzuţi şi auziţi. Mai plăcut e cazul lui Vasile Şoimaru, care s-a străduit să ne audă şi să ne vadă (prin Cernăuţi, la Voloca, Crasna, Boian) cu cel de-al treilea ochi al său fermecat – obiectivul fotografic.

Foto.Căluţul românilor din Voloca şi Crasna, regiunea Cernăuţi

Despre emoţiile ce-au vibrat la Gimnaziul „Ioan Neculce” în timpul celor 45 de minute cât a fost derulat filmul mi-a povestit dna Eleonora Bizovi, prima gazdă la care se opreşte Vasile Şoimaru când ajunge la Boian.

Foto.Biserica romaneasca din Boian

- Au fost prezenţi gimnaziştii, profesorii, directoarea Svetlana Hauca, primarul satului, Gheorghe Demenciuc, preşedintele filialei Societăţii „Mihai Eminescu”, Vasile Botă… Toţi eram numai ochi şi urechi, porniţi imaginar pe puntea aşternută de Vasile Şoimaru peste Atlantic. Ni se auzeau şi bătăile inimii, care parcă acompaniau graiul românesc (aşa cum vorbeau străbunii din Boianul nostru) al urmaşilor primilor emigranţi – V. Toma, V. Suprovici, S. Iftodi, W. Rusu… Printr-o perdea de lacrimi, am ascultat povestirile lor despre construcţia Bisericii „Sf. Maria”, care este identică cu sfântul locaş „Adormirea Maicii Domnului” din centrul Boianului nostru. Gândul la cei care au luat cu ei în lumea umbrelor dorul greu de baştină ne-a răscolit dureros, mai ales în momentul când pe ecran s-a ivit imaginea cimitirului din Boianul canadian. Am aflat că primul nostru consătean înmormântat acolo a fost Nicolae Falcă. Deşi unii săteni de la noi au fost peste ocean să-şi vadă înstrăinatele rude, iar descendenţii pionierilor canadieni au vizitat baştina străbunilor lor, imaginile aduse de Vasile Şoimaru ne sunt ca o icoană făcătoare de minuni. Drept mulţumire, aş vrea să-i laud consacrarea cu un vers de Constantin Morariu, care redă întocmai crezul vieţii sale: „De-a cuprinde cu iubire/ Pe toţi fraţii mei de-un sânge,/ De-a mă bucura cu dânşii/ Şi a plânge, când vor plânge!”.

Malanca românilor din Voloca şi Crasna, regiunea Cernăuţi

La mulţumirile boincenilor am mai vrea să-i dorim acestui peregrin fără seamăn ca pretutindeni în drumeţiile sale să se regăsească în îmbrăţişarea românilor şi să ne aducă şi nouă ce-a văzut şi ce-a găsit – zâmbete sau lacrimi… Bucuroşi vom fi de toate, vorba Poetului, care nu-l lasă să ocolească Cernăuţiul.

Foto.Vasile Soimaru

N.R.Articol publicat in TIMPUL (Chisinau), 28 Ianuarie 2011, trimis Curentului International de catre Vasile Soimaru

Imagini de Marcel Porumbescu şi Iurie Scurtu

Popularity: 7% [?]

Crina COCO Popescu este prima alpinistă din lume care încheie circuitul Seven Volcanoes

Autor: Radu Teodorescu

Crina COCO Popescu este prima alpinista din lume care termină circuitul Seven Volcanoes – cei mai înalți vulcani de pe cele șapte continente!

 

Foto. Crina Coco Popescu pe Muntele Sidley – Antarctica

Alpinista româncă în vârstă de 16 ani, reprezentantă a Federației Române de Alpinism și Escaladă a încheiat luni, 24 ianuarie, circuitul Seven Volcanoes prin ascensiunea pe Mount Sidley – 4285 m – cel mai înalt vulcan al Antarcticii. Coco este totodată și prima alpinista din lume care a urcat pe Mount Sidley.

Coco Popescu a făcut parte din prima echipă de alpiniști care a urcat vreodată pe acest vulcan antarctic, alături de Alex Abramov, Mario Trimeri și Scott Woolams.

“Eram conștienți că suntem prima echipă ce urca pe acest munte și acest lucru l-am simțit când am căutat prin încercări repetate ruta către vârf. Am parcurs toată creasta, urmărind altimetrul, să vedem care e cel mai înalt punct al ei. Am găsit două vârfuri apropiate ca înălțime – cele mai înalte. Pe creastă eram legați în coardă și, în mod firesc, am fi ajuns într-o anumita ordine pe varf. Așa că ne-am așteptat unii pe alții și am pus piciorul pe vârf toți în același timp, împărțind bucuria premierei”, a declarat Coco la întoarcerea de pe vârf.

Coco Popescu a participat în perioada 24 Decembrie 2010 – 26 Ianuarie 2011 la expediția internațională organizată de Seven Summits Club și condusă de alpinistul rus Alex Abramov, expediție care a avut punctul de pornire în Punta Arenas – Patagonia chiliană.

Obiectivele alpinistei românce în cadru expediției au fost escaladarea celui mai înalt munte al continentului – Mount Vinson și a celui mai înalt vulcan – Mount Sidley.

Pe 4 ianuarie Crina COCO Popescu, alături de rușii Alex Abramov și Max Bogatyrev de la “7 Summits Club” și de italianul Mario Trimeri, atingea vârful lui Mt. Vinson, în Antarctica. Pentru COCO aceasta a reprezentat atingerea celui de-al șaselea vârf din circuitul 7 Summits (cele mai înalte vârfuri de

pe cele șapte continente).

“La ascensiunea pe Vinson eram fascinată de frumusețea Antarticii și totul a decurs foarte repede. Vedeam ruta și locurile pe care mi le-a descrises David Neacșu și încercam să îmi imaginez etapele și ritmul în care puteam ajunge pe vârf. Alex și Max de la “7 Summits Club”, după primele ture de aclimatizare și prima etapă de mers, au zis că putem face vârful în stil rusesc, profitând de vremea bună, astfel încât în cinci zile am fost înapoi în tabăra de bază de la Union Glecier, cu vârful atins și cunoscându-ne mai bine, pentru premiera din Sidley.”

Prin ascensiunea pe Mt. Vinson, COCO și-a înscris în palmares titlurile de cea mai tânără alpinistă care a urcat pe Mt. Vinson și prima româncă ce a urcat pe Mt. Vinson.

Foto. Crina Popescu pe Muntele Vinson

Alpinista din România care în urmă cu 2 ani devenea cea mai tânără sportivă care urca pe Aconcagua pe ruta Ghetarului Polonez, aduce țării sale la finalul expediției din Antarctica noi recorduri mondiale:

◗ Prima alpinistă din lume care a încheiat circuitul Seven Volcanoes;

◗ Cea mai tânăra alpinista din lume care a urcat Mt. Vinson;

◗ Prima alpinista din lume care a urcat Mt. Sidley.

Performanțele alpinistei românce au fost susținute de Federația Română de Alpinism și Escaladă, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, Apa Nova, BCR, Petrom, Romtelecom, RMGC, Fundația Alexandrion, ICCO, Rotary Club Craiova, Schaeffler Group, GMP Advertising, dar și de reprezentații unor mărci célèbre de echipamente sportive: Salomon – îmbrăcăminte și încălțăminte, Beal – corzi,

Explorer Sport – skiuri și Zeal – ochelari de ski.

　

 

- Crina Coco Popescu s-a născut în Râșnov, România și escaladeaza munți de la 6 ani;

- Coco este membră a ”Clubului Sportiv Montan Altitudine” afiliat “Federației Române de Alpinism și Escaladă”

-La 11 ani a urcat în Alpi, pe Dente del Giante, până la 4000 metri. Au urmat Olimp, Ararat și Mont Blanc;

- La 12 ani a urcat pe Kalapatar, în Nepal;

- La 13 ani urca varful Kazbek în Caucaz, Damavand și Alam Kuh in Iran;

- La sfârșitul anului 2008 a urcat pe Ojos de Salado în Atacama, cel mai înalt vulcan din lume;

-În ianuarie 2009 a urcat pe Aconcagua – gigantul Americii de Sud. Au urmat Kilimanjaro în Tanzania și Elbrus în Caucaz;

- În ianuarie 2010 a fost în expediție în Oceania, unde a urcat pe Kosciuszko, Giluwe și Carstensz Pyramid, iar în vara lui 2010 a escaladat Pico de Orizaba și McKinley în America de Nord;

- La 16 ani Coco Popescu are șase recorduri de vârstă în alpinism, cărora li se alătură cele doborâte în Antarctica, și un titlu de Maestru al Sportului;

-În 2010 Crina Coco Popescu a fost desemnată “Alpinista anului” la categoria alpinism de altitudine de către Federația Română de Alpinism și Escaladă.

 

Seven Volcanoes reprezintă circuitul celor mai înalți vulcani de pe fiecare continent:

◗ Elbrus – Europa

◗ Kilimanjaro – Africa

◗ Damavand – Asia

◗ Giluwe – Oceania

◗ Ojos del Salado – America de Sud

◗ Pico de Orizaba – America de Nord

◗ Sidley – Antarctica

Primii alpinisti care incheie circuitul Seven Volcanoes sunt romanca Crina COCO Popescu si italianul Mario Trimeri.

Radu Teodorescu, Bucuresti – 27 ianuarie 2011

Popularity: 5% [?]

 

  Georgeta NEDELCU

 

„Pe lângă faptul că omul George Roca este un poet şi un trubadur al spaţiului virtual, el este -  în sensul cel mai frumos al cuvântului – un OM. Peste tot are mulţi prieteni. Prietenia e un lucru greu de păstrat, zic eu, mai ales în zilele de astăzi.” (G.N.)

Georgeta NEDELCU: Aşa cum spunea cineva, v-am cunoscut şi eu pe o stradă a internetului. Ne-am întâlnit spontan, la o anume intersecţie, să zicem a şansei cu spaţiul virtual. Am avut norocul să îmi citiţi poemele şi să mă publicaţi în revista ce cu onoare o conduceţi. Pe atunci când aţi scris despre mine, eram la prima apariţie literară cu romanul „Exmatriculat din viaţă!”. Vă mulţumesc că vă aplecaţi asupra scriitorilor mai puţin cunoscuţi pentru a-i scoate în evidenţă pe ei ca şi scriitori, dar în special pentru a face cunoscute operele lor care vor dăinui peste timp. V-am cerut permisiunea de a vă lua un interviu şi vă rog să mă credeţi că nu este o misiune uşoară, pentru că am în faţa mea un interlocutor de o calitate ireproşabilă, un om cu un nivel de cultură vastă. Nu numai că sunteţi poet, un bun ziarist ci şi un promotor cultural. De-a lungul timpului aţi făcut şi faceţi parte din conducerea mai multor ziare şi reviste, aţi desfăşurat o luptă intensă pentru biruinţa unei idei sau a unei cauze, pentru frumos, pentru curăţenia sufletului. Cu toate că locuiţi în Australia, sufletul dumneavoastră este nostalgic după Ardealul nostru – meleagurile unde v-aţi petrecut copilăria – şi după oamenii din România cu care luaţi legătura virtual, prin postările şi comentariile făcute de aceştia. Sunteţi loaial ţării în care trăiţi de peste 30 de ani, vă consideraţi australian şi vă trăiţi cu demnitate, dualitatea. Sunteţi redactor şef al revistei de notorietate publică „România VIP”, o revistă interesantă, pe care o răspândiţi în toată lumea. Iubiţi oamenii şi asta o demonstraţi prin ceea ce faceţi zilnic. Nu există zi să nu  trimiteţi articolele pe care le editaţi pentru revista pe care o conduceţi sau pentru alte publicaţii prietene şi astfel creaţi legături trainice între românii de pretutindeni. De obicei trimiteţi materialele la peste 150 de adrese: redacţii, edituri, jurnale, scriitorilor şi prietenilor din întreaga lume… de la un capăt al lumii, la celălalt. Sinceră să fiu, aş vrea să vă pun câteva întrebări, pentru a vă cunoaşte mai bine – atât eu, cât şi cei care vă citesc – ca să completăm, cumva, portretul dumneavoastră. Sunteţi un om adevărat, un om cum mi-aş dori să fie mult mai mulţi oameni decât există astăzi! Cum este omul George Roca şi care este povestea sa?

George ROCA: Foarte interesanta întâmpinarea dumneavoastră! Mi-a plăcut, m-a uns pe suflet. Dar totodată m-a făcut sa mă simt stingher. De ce? Pentru că nu sunt chiar aşa de „la superlativ” precum mă prezentaţi dumneavoastră. Sunt un om normal care îşi caută conaţionalii pe internet pentru a construi împreună punţi de legatură în domeniul culturii, artei şi al literaturii. Acest fapt mă face să mă simt mai aproape de locurile natale, de poporul pe care l-am părăsit în urmă cu treizeci de ani… Recunosc, îmi pare nespus de rău că am plecat din România; nu aş mai face-o chiar dacă aş mai trece prin acele greutăţi care m-au determinat să iau această decizie… Viaţa de emigrant este grea, plină de suferinţe, de singurătate, de supărări… Ce poţi face ca să îţi astâmperi dorul de locurile natale? Să comunici cu cei pe care i-ai lăsat în urmă, să le scrii, să-ţi scrie, şi astfel sufletul se mai curăţă de amărăciune. Şi apoi, dacă mai ştii să scrii „literar”, dacă ai ocazia să mai publici pe ici pe colo, începi să prinzi aripi şi să te apropii şi mai tare de ai tăi. După care încerci să îţi încropeşti o revistă – rudimentară la început – dar pentru tine o bijuterie şi un ideal, iar cu trudă şi seriozitate constaţi că revista a devenit mai bună, mai apreciată de cititori… Şi uite aşa se adună în jurul tău prieteni dragi, care au aceleaşi idealuri şi cu ajutorul lor ajungi să ieşi din anonimat. De data asta trebuie să fii mai perfecţionist, să studiezi, să te informezi şi să te documentezi mult mai bine, deoarece cei care te înconjoară şi îţi citesc scrierile au pretenţii mai mari de la tine. Cu timpul poţi spune că ai mai urcat o treaptă. Începi să îţi aduni scrierile şi „pui” de-o carte, aştepţi reacţiile criticilor de mâna a doua… că cei de mâna întâia sunt prea ocupaţi cu cei mari. Prinzând curaj mai scoţi o carte… de data asta faci o lansare mai fastuoasă, unde vezi că ai un public citior mai numeros, şi unde ţi se aduc şi câteva elogii… Nu-ţi mai încapi în piele zicând că toată lumea literară îţi aparţine, începi să fii foarte pretenţios cu ceea ce scrii… şi cultivi (tot timid!) relaţii cu unele pesonalităţi! Şi uite aşa începe să te cunoască lumea! Dacă vrei să fii fair îi ajuţi şi pe alţii să poată urca câteva trepte ale scrisului… Spre bucuria ta, îţi creşte inima atunci când eşti invitat să faci parte din colegiul de redacţie al vreunei publicaţii… fie ea cât de obscură… Începi să ai pretenţii şi faci noi eforturi să te integrezi în conducerea unor reviste mai de prestigiu, de o mai mare circulaţie, – virtuală sau pe hârtie – unde începe să te cunoască lumea ca pe un cal breaz, mai ales dacă nu eşti cu nasul pe sus! Şi de-a lungul timpului constaţi că ţi-ai făcut şi mulţi, mulţi prieteni…      

Georgeta NEDELCU: Sunt în viaţă momente cheie, banale pentru alţii, dar providenţiale în destinul unui om. Care au fost oamenii providenţiali de care v-aţi ciocnit şi cine v-a schimbat viaţa?

George ROCA: Am să vă răspund mai pe scurt la întrebări, deoarece nu vreau să facem un interviu kilometric. Da! Au fost câţiva oameni care mi-au marcat viaţa: În primul rând au fost părinţii mei, cei mai cei! Pe drumul literar al vieţii prima a fost Doina Coman aka Ana Blandiana, vecina mea de pe strada Josef Attila din Oradea, care scria poezii şi le pierdea pe uliţa copilăriei… iar eu le găseam, le citeam şi voiam să fiu ca ea… să fiu poet! Ei! Dar ea a ajuns o niagară, eu un pârâiaş… dar tot e bine că… mai curge apă şi prin albia mea.    În al doilea rând a fost profesorul meu de limba română de la liceu: Gheorghe Grigurcu, care a devenit mai târziu un important critic literar, urmat de Ioan Ţepelea, preşedintele Academiei de Ştiinte, Literatură şi Arte (ASLA Oradea) care mi-a oferit oportunitatea e a mă „învârti” în primul spaţiu literar de prestigiu. Apoi Ovidiu Drimba, un mare domn al literaturii române, istoric, scriitor si critic literar, care m-a acceptat ca prieten, cu toate că e mai în vârstă  decât mine cu aproape 30 de ani. De câte ori mă duc la Bucureşti îl vizitez… sau vorbim destul de des la telefon.  Am avut şi mai am multe de învăţat de la dânsul! Păcat că a rămas singur şi însingurat. Nu pot să nu o menţionez pe fosta mea profesoară de arta actorului, Zoe Anghel-Stanca. Domnia Sa, mi-a deschis o fereastră spre a vedea lumea în culori… şi în bune maniere! (Mi-a spus că restul e balastru şi trebuie evitat!). M-au mai marcat într-o oarecare măsură câţiva scriitori, artişti, prieteni – unii trecuţi de mai multă vreme în lumea umbrelor: scriitorul Stelian Vasilescu -  fostul secretar al teatrului din Oradea, Tomiţă Caragiu – fostul director al Teatrului din Ploieşti – unde am lucrat câţiva ani, Ion Toboşaru – profesor de estetică la IATC, eruditul Mircea Zaciu – orădean prin naştere şi clujean prin expresie universitară, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, eminescolog de suflet, George Pruteanu, lingvist şi doctor al limbii române, Constantin Mălinaş, o enciclopedie de cultură, Artur Silvestri, regretat promotor cultural…      

Georgeta NEDELCU: La noi, mai mult ca în alte ţări, există în aceste timpuri, o uimitoare neglijenţă spirituală, care are consecinţe asupra noastră, până la urmă. Un popor fără cultură e un popor sărac. Totul vine din spirit, nu vine din trup. În orice întreprinzi în viaţa asta, că eşti scriitor, muzician, miner, artist, pictor sau orice altă meserie ai avea, totul vine din suflet. Dacă nu pui suflet în tot ceea ce faci, nu reuşeşti să faci mai nimic. E lupta asta aprigă împotriva valorii. E o lipsă a societăţii ca întreg sau a conducătorilor ei? Unde e problema?

George ROCA: Da a societăţii! Conducătorii sunt efemeri. Avem mereu intenţia să dramatizăm… de parcă românii sunt cei mai amărâţi din lume! Ce aşteptăm, să vină alţii să ne facă ordine in casă? Veşnic ne plângem! Ne plângem că e murdar, dar noi scuipăm pe jos; ne plângem că suntem săraci, dar suntem leneşi şi ne furăm capra proprie; lăudăm mereu valorile altor popoare; stăm prost la capitolul demnitate, personalitate, mândrie naţională, egalitate în drepturi (pe care nu ştim cum să o obţinem!). Plecând în străinătate uităm limba română şi ne mândrim cu faptul că tinerii noştri vorbesc numai limba ţării de emigraţie, iar noi facem pe ,,niznaiu” când revenim pe plaiurile mioritice că nu mai înţelegem limba strămoşilor folosind cuvinte alogene şi accente ilare în vorbire. Râd şi curcile de noi! Grecul, turcul, ungurul, filipinezul, şi alte popoare mai mititele ca faimă şi ca număr, vorbesc acasă în limba strămoşilor, desigur învăţând în paralel şi limba noii patrii! Numai noi… nu mai ştim de unde venim, ai cui suntem! Veşnic dăm vina pe altcineva, dar nu ne vedem bârna din ochi! Nu ne-a fost bun nici un conducător modern. Cuza a fost mason, Carol I – alogen, Ferdinand – idem, Carol al doilea – curvar, Mihai – necopt, Gheorghiu-Dej – criminal, Ceauşescu – tiran, Iliescu – neocomunist, Constantinescu – ţap, Băsescu – mincinos… Ce să mai zic! Noi nu iubim pe nimeni, dar vrem sa fim iubiţi fără să dăm nimic în schimb! Şi mai apoi avem o „hibă” – veşnic ne plângem de milă… Ca la noi… la nimenea! Numim România „Grădina Maicii Domnului”, dar noi nu mergem la biserică decât atunci când suntem la pământ, în rest… înjurăm şi suntem prieteni cu dracu până trecem lacu’! Poate greşesc, dar cam aşa văd eu problema! Aici e buba! Credeţi că alţii, alte popoare nu au probleme? Chiar ţări mai bogate… Aici în Australia sunt inundaţii în trei state…, inundaţii pe o suprafaţă mai mare de două ori decât cea a României. Mii de oameni au rămas fără casă, fără adăpost, fără muncă… dar nu înjură nimeni, şi nu acuză pe nimeni, nu-l blesteamă pe Dumnezeu! Gândesc pozitiv la reconstrucţie. Parol! Suferă oare de sindromul Păsării Phoenix? Vă pun o întrebare! Credeţi că românii nu vor renaşte? Sunt convins că da! Mai avem puţin de învăţat căci… tot se zice de noi că suntem printre primele trei popoare cele mai inteligente din Europa!        

Georgeta NEDELCU: Aş vrea să vorbim puţin despre politică. Care este părerea dumneavoastră vis-à-vis de ce se întâmplă în România şi cu România? Sunteţi atent la ce se întâmplă în politica românească?

George ROCA: Unu! Nu mă atrage politica de loc! Nu am făcut niciodată parte din vreun partid sau dintr-o grupare politică. Nici în ţară şi nici în străinătate! În general, evit să discut politică deoarece veşnic se creează controverse. Românul face scenarii, deseori nedocumentate! Din auzite, sau citite prin cărţi sau reviste de propagandă! De exemplu… se spune că România va dispare, că ne vor înghiţii ungurii, evreii, ruşii sau… cine ştie ce hahalere! Că ne vom dezmembra! De care membre? Doi. Greşite aceste scenarii! Să nu uităm că suntem în Uniunea Europeană cu drepturi egale. Putem să ne mişcăm, avem drept al muncă, la venit – pe care putem să-l folosim pentru reconstrucţie şi modernizare – avem o ţară cu resurse bogate. Doar trebuiesc exploatate cu cap, nu să ne batem joc şi să le vindem pe nimica toată! Pământul nu ni-l ia nimeni! De ce nu-l cultivăm? De ce importăm fructe, legume, grâne… când odată eram declaraţi „ţară eminamente agrară”? Apoi să fim gospodari, să exploatăm fiecare colţişor de pământ. Să nu mai facem lucruri de mântuială! Să fim serioşi! Pentru binele nostru şi ai urmaşilor noştri. Să nu mai spălăm putina în străinătate! Să încercăm să facem ceva „acasă”! Politica românească? Cei de la conducerea ţării? Cine i-a ales? Poporul? Dacă da, atunci respectaţi-i! Dacă nu vă plac… nu-i mai alegeţi sau daţi-i jos! 

Georgeta NEDELCU: Ce înseamnă România, azi, pentru dumneavoastră?

 

George ROCA: V-aş răspunde în versuri şi cântece ca la şcoală, în clasele primare! România de azi pentru mine înseamnă „Ţara mea cu ochi frumoşi” după cum o cântă Corina Chiriac, sau chiar imaginea acesteia din balada „Mioriţa”: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai…”. Convingător este şi Nicu Alifantis cu melodia „Ţara noastră-i ţara noastră, Dulce pajişte albastră, Aripă sculptată-n dor/ De lumina ochilor…”. Cel mai semificativ răspuns mi se pare cel a lui Vasile Alecsandri în poezia „Întoarcerea în ţară”: „În ţara mea dulce sînt drumuri de flori/ În dulcea mea ţară, zbori murgule, zbori,/ În blîndul luceafăr am un înger blînd/ Înalţă-te-n sînu-i, o! tristul meu gînd!/ Ţara nu-i departe; o simt, o văd eu!/  Raiul înfloreşte în sufletul meu./ Steaua se arată pe cerul senin./ Îngerul iubirii îmi zîmbeşte lin./ Pieriţi, neguri dese! iată dulcea stea!/ Piei, străinătate! iată ţara mea!”. Şi apoi să nu uităm că în curând… „Vine, vine primăvara/ Înfloreşte toată ţara!”. Decât să ne punem cenuşă în cap, să (ne) plângem tot timpul de milă, mai bine să o ajutăm să înflorească! Ne vom bucura de ea şi vom înflori şi noi, şi urmaşii… şi urmaşii urmaşilor noştri! Cine zicea asta!? Ce-ţi doresc eu ţie, dulce României? Răspunde în locul meu marele bard: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”. Atât! Nu e destul?

Georgeta NEDELCU: Se pierde poporul ăsta? Credeţi că în ’89 ne-am trezit brusc dintr-un coşmar şi n-am ştiut încotro să mergem? Credeţi că a fost o trecere prea bruscă la libertate şi oamenii s-au rătăcit în false valori? Ce reproşaţi românilor şi României?

George ROCA: Disitinsă doamnă, poporul român nu piere… Cum să piară? Unde să dispară? Suntem peste douăzeci şi cinci de milioane (incluzându-i şi pe cei din diaspora), fără să socotim fraţii basarabeni. Avem un spaţiu geografic, avem tradiţii, cultură, identitate… Suntem recunoscuţi ca naţie! Unde să se piardă acest popor? Grecii sunt mai puţini la număr decât noi. După cel de al doilea război mondial au emigrat în masă din cauza foamei şi a luptelor politice interne şi iată că nu au pierit! Evreii la fel, şi-au redefinit statul şi au făcut din el o oază prosperă. Nemţii aşişderea. Au renăscut din cenuşa bombelor devenind cea mai bogată naţiune din Europa. Despre care coşmar vorbiţi? Au avut parte şi alţii de asemenea fenomene! Nu se moare aşa de uşor, nu dispare un popor atât de repede! Trecerea spre noua libertate a fost de fapt o tranziţie, o reacomodare, nu un început. Parcă în urmă cu cincizeci de ani (nu!) mulţi români strigau „Stalin şi poporul rus, libertate ne-a adus!”?. Câţi din ei strigau din convingere? Şi totuşi cântau, dansau, trăiau… chiar dacă fraţii lor săpau la canal! Şi acum e la fel! Cântăm, dansăm, ne bucurăm de televizoare cu plasmă şi de paşapoarte, chiar dacă pensionarii mai sapă încă la „canalul sărăciei”… Om bogat – om sărac, sau „cine poate, oase roade!”. C’est le capitalisme qui nous rend pessimistes? Parcă pe vremea comuniştilor nu eram pesimişti? Libertatea ne-o construim noi, muncind mai mult şi mai bine! Ce reproşez românilor? Că nu se trezesc la realitate cu toate că şi imnul naţional începe cu „Deşteaptă-te române!”. Cât despre România… o ţară oarecare, unde nu se întâmplă cu nimic mai dezastruos decât în alte ţări, o ţară minunată, de mărime medie, aliniată ţărilor civilizate! Punct!     

Georgeta NEDELCU: Am ajuns o ţară, împărţită între nevoile şi pretenţiile germanilor lui Hitler sau comuniştilor lui Stalin, Lenin şi toţi care au creat degringolada lumii? L-aş pune şi pe Ceauşescu, dar mi-e tare greu, nu că sunt nostalgică, dar îi datorăm 400 de mii de apartamente în ţara asta, metroul şi multe altele… Unde e poporul curajos din vremea lui Ştefan cel Mare, cel care făcea zid în faţa tuturor?

George ROCA: Nu-i chiar aşa! Sunteţi dumneavoastra prea pesimistă! Unele răspunsuri vi le-am dat mai sus. România face parte din Uniunea Europeană, unde este a noua ţară ca mărime, iar ca populaţie este pe locul şapte. Nu avem razboaie şi conflicte teritoriale armate cu nimeni! Deci, ne putem dezvolta şi prospera în voie… Numai să vrem! Ar vrea mulţi să trăiască (emigreze!) în această ţară! Cât despre nostalgia comunismului… pe bună dreptate, un fapt constatat, omul îşi aduce aminte în general de faptele bune, cele rele (să se spele!) le ascunde sau le uită! Nu Ceauşescu, ci poporul român a construit cele 400 de mii de apartamente, metroul şi alte realizări din aceea vreme! Desigur că a beneficiat de minţi luminate, planificare, forţe de muncă ş.a. Unde-i poporul român curajos de pe vremea lui Ştefan? S-a dus puţin, puţin în alte ţări să mai înveţe lucruri noi, să îşi modernizeze mentalitatea, să câştige un bănuţ-doi care să îl aducă în ţară, pentru a o face mai prosperă şi mai frumoasă. Ştiţi câţi bani au trimis românii din străinătate în ţara natală, în ultimii cinci ani? Răspuns: aproximativ patruzeci de miliarde de dolari americani! Sursa: (http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/cati-bani-au-trimis-in-tara-romanii-din-strainatate-in-ultimii-5-ani-1063910) Oare de ce i-au trimis?     

Georgeta NEDELCU: Credeţi că era mai bine în comunism?

George ROCA: Era mai bine pe naiba! (Scuzaţi-mi trivialitatea!). Dacă era mai bine, ne reîntorceam de mult la aceea epocă! Desigur că avem şi amintiri plăcute, că deh… eram mai tineri, mai sănătoşi, mai vioi, mai optimişti şi nu gustaserăm prea tare din fructul democraţiei… deci nu avuseserăm parte de termen de comparaţie. Fiecare orânduire are şi lucruri bune şi lucruri rele. De fapt acest subiect este destul de controversat. Prefer să-l abandonăm!

Georgeta NEDELCU: V-a fost vreodată ruşine că sunteţi român?

George ROCA: Nu, niciodată! De ce să-mi fie? Nu m-am bătut niciodată cu cărămida naţionalistă în piept, dar nici nu mi-am abadonat românismul. Suntem o naţie de fală, chiar dacă am fost ascunşi aproape 50 de ani după „Cortina de fier”. Începe să ne (re)cunoască lumea. Mă mândresc că sunt român!

Georgeta NEDELCU: Au trăit românii vremuri mai grele ca astăzi, vreodată?

George ROCA: Acestea sunt cele mai frumoase vremuri pe care le-au trăit români vreodată! Cu mâna pe inimă spun! În afară de câteva necazuri precum criza, inundaţiile, inflaţia, mici calamităţi, România trece în prezent printr-o transformare benefică. Vor zice unii că de aici de la aproape douăzeci de mii de kilometri depărtare am luneta spartă şi nu văd bine situaţia reală de acasă. Am să mă justific: Avem o naţiune sănătoasă, mai sănătoasă decât multe alte naţii. Populaţie omogenă de origine română în procent de 90%. Avem încă cele mai mari rezerve de ţiţei din Europa de est. Gaze naturale – bogăţiile subsolului şi ale solului care aşteaptă să fie exploatate, desigur, raţional şi conştiincios. O suprafaţă enormă pentru dezvoltarea agriculturii (va veni şi vremea ei!), şcoli şi oameni inteligenţi, infrastructură medie, dar în dezvoltare, reţele de comunicaţii, relaţii diplomatice şi comerciale cu majoritatea ţărilor lumii. Desigur că e loc şi de mai bine, dar încercaţi să realizaţi la ce nivel ne situăm faţă de alte ţări. Cu muncă şi cu încredere în esenţa noastră naţională vom ajunge şi mai sus.

Georgeta NEDELCU: Ne trebuie multă seriozitate ca să ne salvăm. Sunt personaje pe scena politică care ar putea schimba ceva?

George ROCA: Aşa este, salvarea nu vine decât din seriozitate, armonie, înţelegere cu mediul înconjurător. Reprezentanţii noştri politici reprezintă ceea ce suntem! Noi i-am ales! Desigur că guvernul poartă o mare parte din vină, dar asta nu înseamnă că România se duce la vale din cauza politicienilor! Şi apoi… mai vin alegeri! Să ieşim la vot cu toţii, să ne alegem conducătorii care sunt capabili să ne ducă la prosperitate! Cine sunt aceştia? Tineri cu studii, cei care au experienţa străinătăţii…

Georgeta NEDELCU: Cum sunt femeile din România? Sunt mai profunde în iubire decât alte femei?

George ROCA: Răspunde Gică Petrescu: „Cele mai frumoase fete, măi, măi, măi!” le găseşti în România! De ce!? Pentru că aparţin poporului tău, vorbesc aceeaşi limbă, au aceleaşi obiceiuri şi seamănă cu femeia care te-a născut. De fapt, româncele noastre sunt făcute pentru români, precum irlandezele pentru irlandezi, sau tonganezele pentru tonganezi. Acesta a fost motivul pentru care m-am însurat cu o româncă! 

Georgeta NEDELCU: Cum este să vă fie dor de anotimpurile României?

George ROCA: Sydney are o climă foarte bună. Oceanică, desigur, dar nu foarte umedă. Nu avem parte de ierni reci, cu zăpezi. Oamenii sunt mai relaxaţi decât în România, deoarece nu trebuie să îşi procure haine de iarnă şi nici lemne de foc! Legume şi fructe proaspete… tot timpul anului! Ferestrele locuinţelor nu sunt duble, însemnând că nu prea este frig nicicând. Avem de fapt doar două sezoane, unul mai călduros, dar fără temperaturi în exces, şi unul mai răcoros… Dacă vrei zăpadă poţi să te duci la schiat în sezonul răcoros în Snowy Mountains (Alpii Australieni) sau în Tasmania! Desigur că îmi place foarte mult şi în România. Orice sezon de acolo are farmecul lui, precum muzica lui Vivaldi.

Georgeta NEDELCU: Cât de frecvent vizitaţi România?

George ROCA: De obicei mă duc în România la începutul toamnei. E clima mai plăcută în septembrie-octombrie! Mă duc să respir aer românesc, să văd o pădure de brad… un prieten, să mai schimb o vorbă-n româneşte după cum am spus într-o poezie de-a mea: „…Gângurit de guguştiuc/ Mă îndeamnă să mă duc…/ Să mă duc ori unde-aiurea,/ Să mă iubesc cu pădurea,/ Să văd o turmă de oi/ Păscând iarbă în zăvoi/ Şi un munte cu tichie/ De zăpadă argintie/ Să ascult frunza cum creşte/ Şi-o vorbă în româneşte…” (Nostalgie).

Georgeta NEDELCU: Un mare gânditor – René Descartes spunea: ,,Niciodată nu e bine să regreţi lucrurile pe care nu le mai poţi reface”. Ce regretaţi că nu aţi făcut?

George ROCA: Negativ! Îl combat pe domnul Descartes! Omul trebuie sa fie optimist! Chiar dacă ai avut un eşec trebuie să mai încerci… Niciodată nu ştii când şi de unde sare iepurele! Poate vine norocul şi pe strada ta! Aplicăm strategia „podului de piatră dărâmat” (Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai falnic şi mai frumos!”). Dacă nu poţi să refaci ceva azi, poate vei avea succes mâine, sau poimâine… Trebuie să încerci !

Georgeta NEDELCU: Dumnezeu nu ne-a dat arcul, nu ne-a dat sabia, nu ne-a dat puşca pentru a cuceri lumea. Ne-a dat harul! Dumnezeu e acolo doar atâta timp cât cortina e trasă, când scena e deschisă. E-adevărat? 

George ROCA: Aşa e precum ziceţi! Securea războiului atrage violenţă. Dacă respectăm nişte legi cosmice, entitatea supremă e mereu cu noi. Ne iubeşte, ne vindecă şi ne apără de rele. Dacă nu ne supunem, fulgerul, fulger atrage! În rest, să ne purtăm de grijă singuri!  

Georgeta NEDELCU: Credeţi că Dumnezeu vă iubeşte? Credeţi că a avut un plan cu dvs?

George ROCA: Nu mai mult ca pe dumneavoastră! Nu mai mult ca pe vecinul meu aborigen australian, nu mai mult decât pe preşedintele Statelor Unite, nu mai mult decât pe alţi oameni… Dacă încălcăm legile date de El, ne pedepseşte pe noi sau pe urmaşii noştri… sau pe urmaşii urmaşilor noştri… Iar mă repet! Îmi place mie cum sună fraza asta cu urmaşii! Un plan?… Sigur că a avut! Le-a ordonat ursitoarelor să mă ursească să ajung la capătul pământului şi de acolo să dau interviuri doamnelor care mă apreciază! Mulţumescu-ţi Doamne şi dumneavoastră doamnă! 

Georgeta NEDELCU: Aveţi o imagine cheie, o metaforă care să vă definească stilul?

George ROCA: Sigur că am! Am un slogan: „Age Quod Agis”, adică „Fă bine ceea ce faci!” (mai ales când nu te obligă nimeni să faci!). Încerc să intru în armonie cu universul. Nu reuşesc întotdeauna, dar mă zbat cât pot de tare!

Georgeta NEDELCU: V-aţi împiedicat de răutatea oamenilor? Oare, cine a făcut răutatea?

George ROCA: Cine oare nu s-a împiedicat de rele? Răutatea o avem fiecare în noi. Trebuie să ştim cum să o ponderăm, să o înăbuşim. Numai cei slabi cu duhul pot fi răi! Invidioşii, leneşii, superficialii, încrezuţii, proştii, inculţii, fanaticii… sunt medii foarte propice pentru dezvoltarea răutăţii. Am găsit pe un sait o remarcă despre răutate care mi-a atras atenţia. O reproduc: „Te-ai uitat la faţa unui om când e cuprins de acest macabru sentiment numit răutate? Din cel mai frumos om, cu cele mai armonioase trăsături, cel mai senin zâmbet şi ochii cei mai fermecători… se transformă pe loc într-o creatură fără nume. Fruntea i se încreţeşte, în ochi îi sclipeşte o lumină sumbră, gura îi este strânsă şi încleştată şi muşchii feţei contractaţi. Da, asta face răutatea. Ne urâţeşte. Ne transformă în nişte oameni greu de recunoscut şi uneori ne îndeamnă la fapte nevrednice de noi. Astfel, ajungem să facem rău celor din jurul nostru şi, în primul rând, nouă înşine. Şi de ce? Doar pentru că ne simţim îndreptăţiţi…” (Alina Ilioi, http://alinailioi.ro) Un sait excelent. Merită să fie vizitat!

Georgeta NEDELCU: Există oameni cu har şi oameni fără har, oameni buni şi oameni răi. Cu toate că omul se naşte bun, vine pe lume cu toate calităţile. Societatea, anturajul îl corupe, îl schimbă. Rousseau a spus-o cel mai bine: „L’homme est bon par nature, c’est la société qui le corrompt”. Mai are şanse omul să se întoarcă la felul în care a fost el creat iniţial, fără răutate?

George ROCA: Toţi au har, doar că acesta trebuie descoperit şi cultivat. Oamenii trebuiesc ajutaţi să nu calce strâmb, să nu facă rele, conştient sau inconştient. Pentru aceasta a fost creată justiţia şi legile. Acestea trebuiesc respectate în totalitate. Societatea, anturajul, gaşca corupe uneori, dar omul este dotat cu discernământ. Trebuie să înţeleagă ce e bine şi ce-i rău! Cu cât îşi va respecta mai mult semenii, cu atât omul va  învinge răutatea.    

Georgeta NEDELCU: Suntem săraci fără iubire! Se pare că în societatea de astăzi, iubirea în toate formele ei nu-şi mai găseşte locul. De ce oare? Ce primează?

George ROCA: Disitinsă doamnă, credeam la începutul interviului că vom vorbi mai în detaliu despre literatura română, despre autori români, despre producători de artă, promotori culturali şi relaţiile dintre aceştia. Sunt încântat de felul cum aţi formulat întrebările şi cum aţi canalizat dialogul nostru. Vorbim despre sentimente umane, despre fericire, despre răutăte, despre iubire… discuţii atât de necesare uneori pentru a liniştii sufletul. Fiecare om are nevoie de iubire şi trebuie să depună toate eforturile posibile să o câştige. Iubirea ţi-o poate da un om, un câine, o pisică, o plantă sau chiar cineva care nu îţi este cunoscut… cineva care poate şi el, la rândul lui, are nevoie de iubire. Iubirea înobilează, te face mai bun, mai armonizat cu universul… Deci, nu cred că iubirea nu îşi găseşte locul în societatea cotidiană!  

Georgeta NEDELCU: Ca scriitori, avem acces la infinitatea spaţiului şi a timpului?

George ROCA: Posibil! Eu zic că atât lăsăm după noi: copiii şi scrierile noastre… publicate sau nu! Restul valorilor materiale se diluează şi dispar după o scurtă perioadă şi nu ne mai aparţin nici cel puţin ca amintire.

Georgeta NEDELCU: Sunteţi un om fericit? Ce vă mai doriţi de la viaţă? Ce regretaţi că nu aţi putut face? Ce proiecte aveţi de viitor?

George ROCA: Încerc cât de tare să fiu fericit! Mai dau chix câteodată! Ce îmi doresc? Să rămân aşa cum sunt încă vreo o sută de ani, dar… tempus fugit! Nu prea am regrete! Dacă aş avea n-aş mai fi eu, cu calităţi şi defecte, cu bune şi mai puţin bune… Proiecte? Să fiu sănătos! Atât. Restul sunt anexe!  

Georgeta NEDELCU: Vă mulţumesc din suflet că aţi acceptat acest interviu public.

A consemnat,

Georgeta NEDELCU

Revista Constelaţii Diamantine

Craiova-Sydney

26 ianuarie 2011

Popularity: 2% [?]

Dureri ale Basarabiei

 

Autor: Ionel CĂPIŢĂ

SFÂNTĂ NĂSCĂTOARE

 

Şi-ntr-o floare de câmpie

Te văd, dulce Românie!

ETERNITATE

 

Prin voi, cei vii şi din mormânt,

Eu sunt acela care sunt,

Prin voi – aici sunt şi departe,

Purtând un cimitir în spate.

Prin voi mă nalţ şi cânt, şi plâng,

Şi stau de veghe pe pământ,

Prin voi îmi aflu mântuirea

Şi Zestrea mea este Iubirea.

Prin voi mă cheamă glasul Sfânt

Să fiu cu neamul şi-n mormânt,

Şi altfel nici că se mai poate –

Eu merg cu-n cimitir în spate.

RUGA DURERII

 

Doamne,

Salvează şi înalţă

Neamul meu, copilul Tău.

Milostiveşte şi tămăduieşte

Sufletul Neamului meu.

Nu ne lăsa, Doamne,

Când atât ni-i de greu,

Când speranţa în Tine e vie.

Nu ne părăsi, Doamne,

Când paharul răbdării e plin.

Fii cu noi acum,

Când întronată se cere

Dreptatea.

Ajută-ne, Doamne,

Să izgonim răul şi urgia

Aduse

În leagănul nostru.

Întăreşte-ne braţul,

Luminează-ne calea –

Spre a noastră izbândă.

Ne izbăveşte de tot ce-i rău

Şi cu nepriinţă –

Faţă de Neamul român.

Ajută-ne, Doamne,

Să curăţim

Şi să sfinţim

Locul şi Ţara.

Ajută-ne, Doamne!

 

NĂVĂLITORILOR

 

Vă întreb: ce-aveţi cu mine,

Când nimic nu am cu voi,

Doar se ştie foarte bine:

Eu – s-acasă, voi – la noi.

Borfăind cu râtu-n toate –

Pângăriţi pământ şi vieţi!

Credeţi că tot vi se poate,

Dacă sârmă-n bot n-aveţi?

Nu treziţi fiara din mine,

Că atunci nu mai scăpaţi –

Nici ascunşi prin vizuine,

Nici croind-o pe urlaţi!

Haide, spuneţi, de ce oare

Mă impuneţi vrând-nevrând

Să vă dau hrană la cioare,

Dacă nu vă ştiu plecând?!

IMPERIUL RĂULUI

 

Amărâtă ţară-ntinsă –

Unde viaţa m-a adus,

Au de cine-ţi este scrisă

Soarta-n iad. Sau colo sus?

Ţară peste lumi lăţită,

Omorând şi pustiind,

Pacoste neţărmurită

Blestemată-n glas şi-n gând!

Ţară-a plânsetelor toate

Şi-a speranţelor pribegi,

Încărcată de păcate –

Temniţă eşti veci de veci!

Jalea dusă-n cimitire,

Ura celor ce-au rămas –

Cotropiţi prin schingiuire –

Nu spera să-ţi dea răgaz.

Lacomă de măreţie –

Ţară de năvălitori,

La judeţul ce-o să fie,

Ruga ta va fi să mori.

Ţară, necuprinsă ţară,

Neam cu paharul la gât

Ai şi tu străvechi hotară,

Vezi să ai loc de mormânt!

SATRAPILOR

 

Ce aţi făcut din noi?

Ce aţi făcut cu noi?

Voi, care aţi fost

Şi aţi rămas gunoi?!

Voi nu aţi bănuit –

Că suntem infinit!

Azi – luaţi aminte

Ce-aveţi înainte:

Când guleaiul vostru

Vă va fi mai drag –

V-am pregătit şi noi

Răsplată – un ştreang!

HORA UNIRII

 

Toporul de la Răsărit

Ne-a despicat Hora Unirii.

Măcelarul, cu mâinile

Pline de sânge,

Vrea să dansez cu el

Kazaciocul –

Despica-l-ar trăsnetul!

Eu am cui da mâna

La Horă –

Haide, frate şi soră!

BARBARUL

 

E aici,

Dar nu-i de-aici,

E la noi,

Dar nu-i cu noi,

E un porc,

Dar nu e porc,

E venit,

Dar nu-i dorit,

E un prost,

Dar are post,

E-n confort,

Dar drag mi-i – mort.

STRĂINII

 

Străinii m-au înstrăinat

De mine.

Ei mi-au furat din leagăn

Originea fiinţei.

Străinii…

Au scuipat

În gustul pâinii,

Coaptă de mama.

Străinii…

Au o dare de seamă –

În faţa Neamului meu

Şi a lui Dumnezeu.

ELIBERARE RUSEASCĂ

 

Cândva în tot satul

Erau doi hoţi.

Acum sunt doi,

Care nu fură.

FĂRĂ PATRIE

 

A plecat undeva câinele

Şi a venit.

Motanul s-a dus de la casă

Şi s-a întors.

Porumbeii au zburat

Şi iarăşi au venit.

A ieşit din curte porcul…

Şi dus a fost.

LA STRAJA ŢĂRII

 

Rusu vine, porcu vine –

Peste mine, peste tine,

Peste Neam şi peste Ţară –

Să ne dea din casă-afară!

Dar noi ştim cum să-l oprim:

Sârma-n bot i-o răsucim!

Şi haholii stau la pândă,

Vor de gât ca să ne strângă –

Să îngroape România,

Să le rămână moşia.

Veniţi că vă dăm cu drag –

Fiecărui câte-un ştreang!

Vor şi ungurii o halcă

Din moşia noastră dacă.

Gata sunt să hăcuiască

Viţa noastră românească.

Nu cătaţi să ne-ngropaţi –

Că de moarte nu scăpaţi!

                 ***

Toţi râvnesc a ta moşie,

Dulce mamă, Românie!

Căci pământul, care-l ai,

Dumnezeu l-a rupt din rai.

Cum pot să ajungă oare

În rai hoardele barbare?

Chiar duşmanii de-s o groază,

Dumnezeu ne are-n pază:

Ne dă crez, ne dă tărie –

Să-ngropăm orice urgie!

Neam de daci, Neam de romani –

Sabie-nfiptă-n duşmani!

NU, CĂLĂULE!

 

Nu pot. Nu vreau. N-aştepta

Să-mi cer voie să plâng –

În ţara ce-i un mormânt.

N-aştepta să-ţi râd,

Când cu lacrimi

Stropesc un pământ.

N-aştepta să-ţi cad  la picioare,

Când ne-mpăcarea şi ura

Margini nu are.

Nu pot. Nu vreau. N-aştepta

Să te rabd în genunchi.

Ţi-a venit ţie ceasul

Să-ţi pun capul pe trunchi!

BASARABIA

 

La noi sus-puşii au nărav

Să calce neamul în picioare.

Să fie asta o-ntâmplare?

La noi microbul cel de sclav

L-au injectat în fiecare…

Să fie asta o-ntâmplare?

La noi, azi, tineretu-i brav,

Nestăvilit de răzbunare.

Să fie asta o-ntâmplare?

La noi, oricât ar fi de grav –

Vom sta de-a pururi la hotare!

Vom sta! Şi nu din întâmplare!

                                    7 aprilie 2009

LA PORŢILE ŢĂRII

 

La porţi,

crescute din stejari,

strămoşii noştri-au fost

Portari.

Au fost şi mulţi,

au fost şi tari,

ca să-i înfrunte

pe barbari.

Iar celora

cu pofte mari,

le-a-nfipt vârtos

ţestele-n pari –

la porţi,

crescute din stejari!

Azi,

oştile de mercenari,

să ştie-ar fi

că mai sunt Pari,

mai sunt

şi Paznici temerari –

la porţi crescute din Stejari!

SĂ SE ŞTIE, ROMÂNIE!

 

Sunt român, român îmi zice

Şi străbuni-mi sunt români,

Sunt român unde m-oi duce,

Chiar şi-n ţara de păgâni.

România-i Ţara-Mumă,

Începutul nesfârşit,

Numai ea cu drag ne-adună

Şi ne iartă de-am greşit.

România-i leagăn dulce,

Cuib de dor, iarbă de leac,

România-i Sfânta Cruce,

Dată s-o purtăm prin veac.

Românie, Românie,

Scumpă mamă, suflet blând,

Născătoare de vecie,

Colţ de rai cu nume sfânt.

Dragoste ne trecătoare,

Românie, Ţara mea,

De mă bucur, de mă doare,

Îmi săruţi tu lacrima.

Eu, la vechile-ţi hotare,

Stau de veghe, ca să ştie

Toate hoardele barbare

Că-mi eşti scumpă, Românie!

N.R. Poezii puse la dispozitie spre publicare de catre Vasile Soimaru (Chisinau, Basarabia)

Popularity: 7% [?]

Poetul Grigore Vieru comemorat la New York

 

 Autor: Nicholas Buda (New York)

Plecat prematur dintre noi acum doi ani, în urma unui accident de circulație ce poartă încă amprentele unor neclarități – cel puțin pentru cei care l-au iubit și l-au avut aproape de suflet – poetul Grigore Vieru a fost comemorat, duminică 16 ianuarie, la Biserica „Sf. Maria” din Queens, New York (Pr. Paroh Adrian Fetea). Cunoscut nouă, tuturor românilor, de pe ambele maluri ale Prutului, dar și din diaspora, datorită poeziei sale cu dor de țară, de părinți, de limba și de vatra strămoșilor, dar mai ales datorită patriotismului său, poetul Grigore Vieru ne-a lăsat moștenire cuvântul sacru al Limbii Române. Întrebat de unde vine, poetul obișnuia să răspundă: eu vin din Lacrimă. Alteori spunea: eu vin din Limba Română.  Îi îndemna pe toți compatrioții săi să nu uite Limba Română… Pe ramul verde tace / O pasăre măiastră, / Cu drag şi cu mirare / Ascultă limba noastră. // De-ar spune şi cuvinte / Când cântă la fereastră, / Ea le-ar lua, ştiu bine, / Din, sfânta, limba noastră. A avut trei cărți de căpătâi, așa după cum mărturisea chiar el, în timpul vieții: mai stau şi azi aplecat deasupra Dicţionarului Limbii Române. Dicţionar care, după Biblie şi după Eminescu, este pentru mine cea mai importantă carte de literatură...

Parastasul de comemorare a poetului a fost organizat de către Fundația „Grigore Vieru” din New York (Președinte Florin Cârlan), prilej cu care a fost pomenit și Părintele Casian Fetea, fost paroh al Bisericii „Sf. Maria”, bun și apropiat prieten al poetului. Au participat, pe lângă enoriașii bisericii, mai mulți membrii ai Fundației, prieteni și admiratori ai poetului trecut la cele veșnice. La terminarea parastasului, Florin Cârlan a vorbit despre importanța păstrării memoriei lui Grigore Vieru, precum și a legăturii de suflet dintre români, dând ca exemplu prietenia dintre poet și Prot. Casian Fetea. O coincidență divină – spunea acesta – a făcut ca doua figuri reprezentative ale poporului român, una din Basarabia ocupată și cealaltă din America pribegiei noastre, să plece pe drumul fără de întoarcere în aceeași perioadă, de iarnă, din an.  Este vorba, desigur, de sufletul nepereche de dincolo de Prut, Grigore Vieru, și sufletul de dincolo de Atlantic, părintele Casian Fetea.  Amândoi au fost flacara și misiunea de unitate spirituală românească. S-a decis să fie comemorați împreună așa cum era și firesc.  Ar fi fost Basarabia așa cum este astăzi fără Grigore Vieru?  Am certitudinea că nu!  Ar fi existat biserica Sf.  Maria la New York, așa cum este ea astăzi semeață și impunătoare, fără părintele truditor?  Mă tem că nu! Îmi amintesc de prima vizită a lui Grigore Vieru la New York, datorată acțiunii preotului, plecat prematur dintre noi, Casian Fetea, când i-am întâlnit pe cei doi în cadrul Consulatului General al României.  Le stătea atât de bine împreună!  Se cunoștea de departe cât de distincte, cât de diferite de noi erau cele două personalități.  Aveam senzația că pe umerii acestor doi se afla întreaga noastră ființă națională, care nu poate fi clintită de nimeni și nimic.  De-a lungul anilor m-am aflat în postura de mesager între Chișinau și New York.  Aduceam rodul muncii lui Grigore Vieru la biserica Sf.  Maria, părintelui Fetea și bineînțeles, drumul invers.  Cum apăream în biserică, regretatul preot mă anunța cu veștile de peste Prut din partea Maestrului.  Doamne, cu câtă bucurie mă întâmpina părintele!  Și câtă durere la vestea primului infarct suferit de Bădița Grigore!  Fără să se bănuiască, cel puțin, că primul care ne va părăsi, din același motiv, va fi chiar dânsul, părintele.  Vocea plansă și tremurată de la București a poetului, care mi-a dictat eulogia pentru părintele dispărut, m-a făcut să înțeleg că între dânșii existase mai mult decât o legătură omenească…”

S-a făcut, de asemenea, un apel la sprijinul moral al comunității, de a-l ajuta pe scriitorul Paul Goma printr-o scrisoare deschisă adresată guvernului de la Chișinău, prin care să i se permită acestuia reîntoarcerea în pământul natal al Basarabiei și reacordarea cetățeniei moldovene. Țin să reamintesc cititorilor că lui Paul Goma i-a fost ridicată cetăţenia României în 1977, iar în 1981 el a refuzat cetăţenia franceză, având şi în prezent statutul de „refugiat politic stabilit în Franţa”.

Popularity: 7% [?]

Românii din Ungaria – Tristă aniversare

 

Eva Iova (Gyula, Ungaria)

Ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu este o zi de sărbătoare şi pentru presa românească din Ungaria. După anii interbelici, o perioadă de mai bine de trei decenii, când nu apărea aici niciun ziar, nicio revistă românească, pe 15 ianuarie 1951 ia naştere revista românilor din Ungaria de azi, „Libertatea noastră”, precursorul „Foii româneşti”. Au trecut de atunci exact 60 de ani…

Ani în care revista a trecut de la apariţia lunară la bilunară, iar de la începutul anilor 1970 apare săptămânal. 60 de ani cu doar o mică întrerupere, în perioada revoluţiei din toamna anului 1956. 60 de ani în care s-au scris în româneşte sute de mii de pagini despre şi pentru comunitatea românească din Ungaria.
„Miracolul” s-a întâmplat (nici atunci) nu în Capitală, ci în Jula, în camera profesorală de la şcoala şi liceul românesc. Un grup de profesori inimoşi au fost cei care au aşternut pe hârtie primele gânduri româneşti. Bineînţeles, conţinutul trebuia să fie pe gustul partidului, dar încă din acele timpuri au apărut şi pagini dedicate comunităţilor locale, de pe atunci aflăm cum trăiau românii prin satele noastre. „Libertatea noastră” a fost exact ca şi acele vremuri în care apărea: cu multă laudă la adresa partidului şi a conducătorilor ţării, dar în acelaşi timp şi cu interesante scrieri despre oamenii de la sate, despre starea şcolilor româneşti.
Cu 10 ani în urmă, când aniversam o jumătate de secol de apariţie, trăia încă şi cel mai „longeviv” redactor-şef, Alexandru Hoţopan, care timp de trei decenii a condus „Foaia Noastră”. A fost cel care ştia cel mai mult despre naşterea acestei reviste, despre numeroşii ziarişti care au trecut prin redacţie, despre românii din Ungaria, de la Leta Mare până jos, la Cenadul Unguresc. Atunci Hoţopan nu mai era supărat pe nimeni, dar nu a dorit să participe la aniversare. Ne-a dat tot ajutorul la organizarea evenimentului, dar nu a venit să sărbătorească alături de noi, cum au făcut-o peste o sută de ziarişti şi cititori fideli. Au fost însă unii, care au lucrat decenii de-a rândul în această redacţie, şi tot nu au venit la aniversare. Ei au lipsit nu din supărare, ci din orgoliu. Pentru că erau cuprinşi de gândul rău, cum să distrugă „Foaia” şi cum să-şi facă o altă revistă. O revistă care să fie numai a lor, care să-i laude numai pe ei. După ce a străbătut cinci decenii de existenţă, a supravieţuit multor partide şi guverne, „Foaia” a avut puterea să renască, să se reînnoiască cam tot la zece ani. Şi să trăiască până azi.

Aniversarea a 60 de ani a găsit „Foaia românească” într-un mare impas. După un an foarte greu, când jurnaliştii şi-au primit salariile numai cu 2-3 luni întârziere, anul 2011 este încă în ceaţă. Cu toate că „Foaia” apare şi după 1 ianuarie, redacţia în acest moment nu are absolut niciun contract, niciun sprijin de niciunde. Una dintre cele mai importante şi solide instituţii româneşti din Ungaria funcţionează la ora actuală numai din însufleţirea şi conştiinciozitatea unor ziarişti, care speră că „Foaia românească” mai are viitor. Promisiuni sunt. Dar de astea au fost şi până acum multe.
Budapesta promite că va rezolva finanţarea revistelor naţionalităţilor pe termen lung, fără să mai fie nevoie de participarea la diferite concursuri nesigure. Problema este doar că, până să ajungem la această rezolvare, timpul trece, iar deficitul creşte. Şi dispare cheful de a sărbători. Aniversăm cei 60 de ani de apariţie cu lacrimi în ochi şi cu îngrijorare în suflet. La mulţi ani, „Foaia românească”!

Popularity: 3% [?]

 Autor:  Mirel HORODI

 

Centrul pentru Studierea Iudaismului din România, din cadrul Universitaţii Ebraice din Ierusalim, în colaborare cu Institutul Cultural Român, a organizat, între 12 şi 14 decembrie 2010, o conferinţă internaţională, intitulată „Avangarda românească între Bucureşti, Paris şi Tel Aviv”. Programul foarte încărcat al conferinţei, la care au participat specialişti din România, Israel, Franţa, Elveţia, Suedia, Statele Unite, a cuprins 15 comunicări, două filme şi o masă rotundă.

 

Unele comunicări au avut caracter de sinteze, altele au fost dedicate unor artişti avangardişti (Isidore Isou, Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Paul Celan, Sesto Pals, Marcel Iancu). S-a discutat despre avangardă din punct de vedere conceptual şi al continuităţii fenomenului în timp. Diversitatea subiectelor şi al abordărilor depăşeşte cadrul limitat al unui articol. De aceea, în cele ce urmează, mă voi referi la masa rotundă care a concluzionat conferinţa şi la câteva puncte de vedere abordate în comunicările de sinteză.

 

Masa rotundă, având ca subiect raportul dintre „periferie şi centru” în cadrul avangardei, a fost moderată cu tactul şi priceperea cunoscută de Michael Finkenthal (Johns Hopkins University, USA). La întrebarea dacă Parisul sau alt oraş european poate fi considerat ca fiind centrul avangardei şi care a fost rolul Bucureştiului, în acest cadru, s-au dat răspunsuri diferite, fiecare participant la discuţie privind problema din alt punct de vedere.

 

Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim), a deschis dezbaterea amintind scandalul pe care l-a provocat B. Fundoianu, în anii ’20, prin afirmaţia şocantă că din punct de vedere cultural, România era de fapt o colonie a Franţei. Complexul periferiei, care exista în general în cultura română, era mai pronunţat în rândurile intelectualilor evrei, complexaţi psihologic, deoarece nu mai erau legaţi de cultura tradiţională evreiască şi nici nu erau primiţi în cultura românească. Ei erau marginalizaţi de două ori: odată ca evrei, nefiind acceptaţi în centrul culturii române şi, a doua oară ca români, în raport cu marea cultură europeană. De aceea aderarea la avangardă a fost o soluţie, întrucât prin caracterul ei cosmopolit, le oferea posibilitatea afirmării. O altă soluţie a fost emigrarea. De pildă, la Paris, unde artiştii străini erau acceptaţi şi, unde mulţi dintre ei s-au afirmat pe plan internaţional. Unul din exemple este chiar Fundoianu, devenit pe malurile Senei, Benjamin Fondane (trebuie totuşi notat că, la Paris, Fondane s-a depărtat de cercurile avangardiste). În Israel au emigrat Marcel Iancu, după pogromul legionar din 1941, iar Paul Păun şi Sesto Pals, după instaurarea regimului comunist.

 

Ovidiu Morar (Universitatea Suceava), autorul unui volum de sinteză, foarte bine documentat, despre „Avangardismul românesc” (Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2005), a afirmat că problema este mai complicată, poziţia lui Fundoianu neexplicând totul. În primul rând n-a existat o singură avangardă şi nici un singur centru – la Paris. Au fost centre avangardiste la Berlin, la Viena, la Zürich, Geneva şi chiar la… Bucureşti, oraşul unor importante expoziţii internaţionale de artă modernă, organizate, începând cu anul 1928, sub egida Revistei „Contimporanul”.

 

De altfel nu toţi avangardiştii au avut complexul de periferie. Într-un manifest publicat în revista Contimporanul se afirmă că „nu am imitat pe nimeni (…) am fost, în Europa, dintre cei care au ridicat steagul” În 1945 grupul suprarealist român (Gellu Naum, Gherasim Luca) şi-a manifestat dorinţa subordonării faţă de mişcarea patronată de André Breton, printr-o încercare disperată de a-şi continua activitatea, în condiţiile iminentei instaurări a dictaturii comuniste. Bineînţeles că această încercare nu avea nicio şansă să reuşească, şi grupul suprarealist s-a autodizolvat, de voie, de nevoie, în 1947.

 

Evreii, suferind din cauza nerecunoaşterii lor în România, au fost atraşi în mod firesc de avangardism, care este prin esenţă cosmopolit. Aşa se explică ponderea neobişnuit de mare în avangarda românească a poeţilor şi artiştilor de origine evreiască: Tristan Tzara, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Saşa Pană, Gherasim Luca, Paul Păun, Dolfi Trost, Isidore Isou, Marcel Iancu, Victor Brauner, Jules Perahim, M. H. Maxy, Jacques Herold, Arthur Segal, etc.

 

Cosmopolitismul, aşa cum a arătat Guy Scarpetta, respinge orice tendinţă de „înrădăcinare”, care-l conectează pe individ la gintă, naţiune, rasă, etc. Iar, Eugène Ionesco definea avangarda „în termeni de opoziţie şi ruptură”, considerând că artistul avangardist este un opozant al sistemului existent.

 

Camelia Crăciun (Universitatea din Bucureşti), a afirmat că problema trebuie analizată în contextul situaţiei intelectualului evreu în România acelor ani, când populaţia evreiască suferise schimbări datorită fenomenelor de aculturaţie (preluarea unei alte culturi) şi de secularizare. De altfel, unii scriitori evrei au abordat în literatura lor subiecte evreieşti: Ion Călugăru, Isac Peltz, Uri Benador.

 

Complexul culturii mici a existat la toată generaţia anului 1927, nu numai la scriitorii evrei. Paralel cu înflorirea avangardismului în România, el a înflorit în Ungaria şi în alte ţări est-europene.

 

Ion Pop (Universitatea din Cluj), autorul a numeroase lucrări de referinţă în domeniul avangardei (ultimul volum „Din avangardă spre ariergardă”, Editura Vinea 2010, a fost lansat la 16 decembrie la ICR Tel Aviv), a subliniat că problema centru-periferie are mai multe dimensiuni. România se găsea pe drumul modernizării, chiar dacă procesul nu se împlinise. Marele critic Eugen Lovinescu preconiza sincronizarea culturii române cu cele europene. Ceea ce apărea la Roma, la Paris, la Berlin, era imediat cunoscut la Bucureşti. Lumea modernă era o lume a interferenţelor culturale. Desigur Parisul era marea metropolă, care încă din timpul generaţiei de la 1848, a influenţat cultura din Principate. În Ardeal era mai pronunţată influenţa vieneză. În realitate au existat centre avangardiste şi la Zürich, la Berlin, la Viena, cu caracteristici diferite. Expresionismul, într-o formă moderată, a fost asimilat chiar şi de un poet tradiţionalist ca Lucian Blaga.

 

De altfel, avangardismul român, s-a dezvoltat pe bazele moderniste existente încă dinaintea primului război mondial, la post-simbolişti (Adrian Maniu). În 1912 a apărut revista „Simbolul”, editată de Ion Vinea şi de Tristan Tzara. Precursorul avangardismului românesc a fost Urmuz. Avangardismul românesc a fost divers. Tristan Tzara şi Marcel Iancu au început ca dadaişti, în schimb Ion Vinea n-a fost dadaist. Revista „Contimporanul”, înfiinţată de Ion Vinea şi Marcel Iancu a fost o tribună constructivistă, promovând modernismul care decurgea, în domeniul artistic, din revoluţia industrială. Avangardismul românesc a avut o caracteristică eclectică, de sinteză între diferitele curente. Un exemplu a fost revista „Integral”, care promova modernismul, indiferent de curent. Numai suparealiştii s-au afirmat ca un curent aparte, dar şi ei au fost mai puţin dogmatici decât colegii lor francezi.

 

Petre Răileanu (Paris), este de părere că avangardismul s-a răspândit în Europa ca o contagiune, ca o stare de spirit. De aceea periferia poate ajunge la un moment dat centru şi invers. Zürichul, ca centru transnaţional, a fost locul unde a apărut dadaismul. În 1920, francezii l-au aşteptat pe Tristan Tzara ca pe Mesia. Ulterior Breton s-a certat cu Tzara, pe care-l invidia pentru talentul lui de poet. Din toate curentele avangardiste se poate spune că numai suparealismul a fost, prin esenţă, de origine franceză.

 

Ceea ce defineşte apariţia unui curent avangardist, după părerea domniei sale, este existenţa unui grup, a unei reviste şi lansarea unui manifest. Din acest punct de vedere, începutul avangardismului în România, poate fi considerat anul 1924, când s-a publicat manifestul avangardist în revista „Contimporanul”.

 

Totuşi, trebuie să recunoaştem că peste tot curentele avangardiste au fost marginale. Numai suprarealismul a avut, în Franţa, o poziţie mai importantă.

 

Cosana Nicolae Eram (Stanford University), a amintit în intervenţia ei, volumul „Aproapele şi Departele” al profesorului Paul Cornea şi teoriile post coloniale, care apreciază aportul cultural al celor care au fost, în trecut, colonizaţi. În contextul metropolă-foste colonii, ea a amintit că Tristan Tzara, care vorbea despre cultura europeană ca fiind o cultură moartă, era, în schimb, un mare admirator al artei negre.

 

*

După trei zile de participare la această Conferinţă, este evident că problemele legate de avangardă sunt complexe, să nu uităm multitudinea de curente (expresionismul, futurismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul, integralismul, letrismul, etc.) fiecare cu nuanţele lui.

 

Ovidiu Morar, în comunicarea sa, având ca subiect „aspectele cosmopolite ale avangardei române” a afirmat că „după modelul confraţilor lor francezi ( Aragon, Eluard, Picasso, chiar Gide şi Malraux, nota mea), majoritatea avangardiştilor români au susţinut deschis revoluţia proletară, o bună parte înscriindu-se chiar în partidul comunist…” Domnia sa a combătut afirmaţia absurdă a lui Stelian Tănase, din volumul „Avangarda românească în arhivele Siguranţei (editura Polirom, 2008), cum că „avangardiştii români ar fi visat – (în anii ’30!, nota mea), – să aducă tancurile ruseşti la Bucureşti”.

 

Ion Pop a subliniat, în comunicarea sa, intitulată „Avangarda românească: tendinţe, evoluţii, posteritate”, că fiecare cultură a asimilat avangardismul în mod propriu. Cultura română era prea nouă, pentru a fi loc pentru o negare radicală a tradiţiei culturale. În România nu existau muzee şi biblioteci, care să fie distruse, cum propunea Marinetti în manifestul futuriştilor. Pentru avangardiştii români se punea problema de a construi, nu de a distruge. Avangarda românească a început prin a fi constructivistă („Contimporanul”), a încercat să facă o sinteză modernă („Integral”), pentru a deveni ulterior suprarealistă („unu”).

 

De altfel, se poate constata, că în mod ciclic, generaţiile noi neagă pe cele vechi. Generaţia anilor ’60 (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, etc.) a negat generaţia proletcultiştilor, generaţia optzeciştilor (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, etc.), i-a negat pe şaizecişti, apoi generaţia anului 2000 i-a negat pe optzecişti… Totdeauna se caută o înnoire. Spiritul avangardei, dinamic-interogativ, rămâne în multe privinţe actual şi promiţător, cu consecinţe benefice pentru creaţia artistică.

 

Ca o dovadă incontestabilă pentru succesul postum al avangardei este şi publicarea recentă, în colecţia “Biblioteca pentru toţi” a “Jurnalului Naţional”, într-o ediţie de masă, a unui volum de poezii de Geo Bogza, cuprinzând “Poemul invectivă” şi “Jurnal de sex”, pentru care autorul a făcut, la timpul lor, închisoare, sub acuzaţia de pornografie…

 

Iar Michael Finkenthal, în legătură cu evoluţia prin care a trecut avangarda, s-a exprimat, în calitatea sa de fizician, astfel: “Avangarda este ca o ardere, care în prima fază poate fi explozivă, apoi arderea intră în echilibru, se linişteşte, se stinge, sau poate lăsa tăciuni care se pot reaprinde…”

 

 

Tel-Aviv

decembrie 2010

Popularity: 4% [?]

DE CE M-AM FĂCUT INGINER

 

Autor: Ovidiu CREANGĂ

Orice băiat crede că tăticul lui este cel mai grozav om din lume şi desigur că şi eu credeam la fel. Mai ales când vedeam că ţăranii îşi scot căciula şi îi spun: „Să trăiţi domnul Vasilică”. Eu eram mândru nevoie mare, mă infoiam ca un curcan, şi-mi vinea să strig în gura mare ce grozav e tăticul meu. Tăticul meu era născut în comuna Stoileşti judeţul Argeş şi ajunsese în Basarabia după alipirea Basarabiei la Patria Mamă fiind trimis să ocupe un post „la stat”, căci plecaseră mulţi funcţionari ruşi când Basarabia a fost preluată de români. El imediat după luptele de la Oituz şi Mărăşeşti a fost demobilizat, s-a întâlnit cu mama în comuna Umbrăreşti, cred că judeţul Tecuci, unde familia mamei era refugiată din Muntenia care era ocupată de nemţi. S-au căsătorit la primăria din Umbrăreşti apoi au plecat în Basarabia, unde lui tata i s-a dat un post minor la Direcţia Generală de Poduri şi Şosele a judeţului Lăpuşna cu capitala Chişinău. Serviciul lui tata era legat de reparaţia şoselei naţionale judeţene din care motiv ne-am mutat în diferite localitaţi, adică unde trebuia reparată  şoseaua.

În poza alăturată este tăticul meu într-o fotografie făcută la Nisporeni, cumună vecină mai mare reşedinţă de plasă, pe data de 2 iulie 1921. Este în uniformă de lucru, funcţionarii la Stat aveau uniforme diferite în funcţie de Direcţia Generală de care aparţineau.

Odată tata a trebuit să se ducă la Chişinău la Direcţia Generală şi eu l-am rugat să mă ia şi pe mine că vroiam să văd şi Chişinăul de care auzisem de la alţi copii poveşti nemaipomenite. Tata m-a luat şi am plecat de acasă cu noaptea în cap. Pentru prima dată mergem într-o căruţă cu doi cai care fugeau repede de mi se tăia respiraţia. Am ajuns şi la uşe ne-a întâmpinat domnul Eftimie care era un fel „de om la toate” şi locuia chiar în clădirea Direcţiei Generale ca să o păzească şi noaptea pesemne. Tata i-a spus „să trăieşti bade Eftimie” (era mai bătrân ca tata). Badea Eftimie i-a răspuns: „şi matali Vasilică” şi ne-a făcut semn să intrăm în clădirea impozantă care era „Direcţia Generală de Poduri şi Şosele a Judeţului Lăpuşna”.

 

Mi s-a făcut inima cât un purice, mi-era frică dar eram atent la tot ce se întâmpla. Era o experienţă nouă extraordinară pentru mine care până atunci nu aveam de-a face decât cu ţărănuşi de seama mea cu care ne jucam de-a prinse-lea, şi de-a mijoatca (cred că era un cuvânt stâlcit rusesc care ar fi însemnat de-a v-aţi ascunse-lea). Pe culoar ne-am întâlnit cu mai mulţi domni care mergeau grăbiţi cu vrafuri de hârtii în braţe şi intrau în diferite birouri. Tăticul meu cel grozav le-a spus la toţi „să trăiţi”, fapt care m-a făcut să sufăr, nici unu nu i-a zis şi lui cum îi spun ţăranii „sa trăiţi domnul Vasilică”. În sfârşit am intrat într-o cameră în care era un birou mare în dosul căruia stătea tolănit un tip gras cu chelie care bea ceai dintr-un pahar pus într-un suport cu mâner care stralucea, cred că era de argint. Tipul sorbea zgomotos, probabil ceaiul era fierbinte. Tata a luat o poziţie de drepţi a pocnit din călcâie şi a spus tare: „Să trăiţi domnule Conductor Tehnic”. Maldărul ăla de slănină a mormăit ceva între două sorbituri de ceai fierbinte: „De ce ai venit cu copilul? Noi avem treabă, du-te şi lasă-l să te aştepte la Eftimie şi apoi vino repede înapoi”. Îmi venea să plâng, m-a umilit şi pe mine şi pe tata, această creatură nesuferită. Şi domnul Eftimie era ocupat aşa că m-a dus într-o cameră şi m-a aşezat pe un scaun cu spetează. După ce a plecat domnul Eftimie am izbucnit într-un plâns în hohote. Eram zdrobit, tăticul meu spunea „să trăiţi”  şi lui nu-i spunea nimeni. Domnul din dosul biroului care bea ceai cu sorbituri sonore, domnul acela nesuferit a pus capac la toate.

Nu ştiu cât am aşteptat şi în sfârşit a venit şi tăticu, care era şi el tare supărat, de m-a luat şi ne-am dus la căruţă. Pe drum l-am întrebat o mulţime de lucruri ca să mă lămuresc şi eu. L-am întrebat cum se face că se spune „să trăiţi” numai la anumite persoane. El mi-a spus că obiceiul ăsta e din armată, cei cu grade mai mici spun „să trăiţi” la cei cu grade mai mari, deci toţi cei pe care i-am întâlnit în Chişinău aveau grade mai mari decât tăticul meu. Asta m-a mâhnit profund. Deci şi eu eram mai mic, mai neînsemnat.

- Tăticule spune-mi cine este mai mare ca tine la serviciul tău, l-am întrebat eu cu sfială?

- Ei dragul tatii, mai întâi este domnul pe care l-ai vazut, cel gras care bea ceai, el este cunductor tehnic, mai mare ca el este domnul subinginer, care era şi el într-o camera vecină, apoi este domnul inginer care stă în Bucureşti şi vine pe aici de 3-4 ori pe an numai în inspecţie, şi daca cineva nu a lucrat bine sau a greşit îl dă afară imediat.

- Tăticule eu nu am ştiut că tu eşti cel mai mic, eu credeam că tu eşti cel mai mare. De ce eşti cel mai mic şi ceilalţi sunt mai mari ca tine? am întrebat eu.

- Ovidică, eu am mai puţină şcoală, eu am numai patru clase de şcoala primară, ei au şcoli mai înalte, domnul care bea ceai are afară de şcoala primară şi şcoala de conductori tehnici, domnul subinginer are şcoala de subingineri şi domnul inginer de la Bucureşti are diplomă de inginer de la Politehnică, un fel de Universitate, unde ca să înveţi trebuie să plăteşti bani mulţi care este taxă şi trebuie să fii foarte deştept ca să înţelegi totul.

- Tăticule, eu vreau să mă fac inginer ca să-mi zică  -  să trăiţi – măgarul care m-a dat afară din camera lui, şi să-mi zică şi domnul subinginer, vreau ca toţi să-mi spună „să trăiţi” şi eu să nu spun la nimeni.

- Dragul tati, eşti copil şi nu înţelegi, tu niciodată nu n-o să ajungi inginer că eu nu am atâţia bani ca să plătesc taxele chiar dacă tu ai să fii destul de isteţ la minte.

- Tăticule ai să vezi, eu am să te răzbun, eu am să ajung inginer că măgarul ăla care bea ceai m-a făcut să plâng şi am văzut că te-a supărat şi pe tine.

- Să te audă Dumnezeu că aş dori şi eu dar nu prea cred în minuni!

***

Tăticule, te-am răzbunat! Am ajuns inginer după ce o bandă de huligani bolşevici te-a omorât în bătaie în Bălţi pe 28 iunie 1940, când eu şi cu mama am reuşit să fugim în Vechiul Regat. Păcat că nu ai mai trăit să vezi şi minunea asta! Nu ştiu în ce groapă te-au aruncat nemernicii, dar acolo unde eşti să dormi liniştit. Băiatul tău e inginer şi nu mai spune să trăiţi la toată lumea.

Semnează,

Inginerul Ovidiu CREANGĂ

băiatul lui Vasile CREANGĂ care spunea „Să trăiţi” la toată lumea!

ianuarie 2011

Toronto/Canada

Popularity: 7% [?]

GALA CELEBRITĂŢILOR ROMÂNIA-SPANIA, 2010

 Autor: Rodica Elena Lupu

 

România, o ţară mai frumoasă ca o fotografie. Atât de nebalcanicul popor român fiinţează… Urmaş de romani, are ceva din spiritul latin, suficientă vervă şi destulă înclinaţie spre relativele plăceri lumeşti, este neistovit în veselie şi mare gurmand, trecătoarelor clipe le răspunde cu un „carpe diem”, insistă să-şi trăiască viaţa.

 

Toate popoarele îşi aleg printre gloriile panteonului lor naţional, pe aceia care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, spaniolii pe Cervantes, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, ruşii pe Puşkin. Românii îi deleagă lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta în faţa lumii întregi, fiindcă ei înşişi au dobândit în opera lui conştiinţa însufleţitoare a trecutului şi a năzuinţelor lor şi le-au inspirat încrederea deplină în puterea lor de a îmbogăţi, prin creaţie originală, cultura universală…

 

Fără Eminescu nu putem înţelege bine, ca pe nişte produse ale culturii româneşti, nici pe Xenopol, nici pe Sadoveanu, nici pe Iorga, nici pe Pârvan, nici pe Arghezi. Avântul spiritual al lui Eminescu s-a propagat în aceştia şi în alţii, lărgind orizontul lumii pentru noi toţi.

 

Situat în sud-estul Europei, cu o populaţie de peste 21 milioane de locuitori, teritoriul României a fost locuit din timpuri străvechi. Strămoşii noştri sunt romanii şi limba noastră este de origine latină, înrudită cu franceza, spaniola şi italiana. România este în NATO şi în Uniunea Europeană. Faima României a fost dusă peste hotare de sportivii săi renumiţi: Ilie Năstase şi Ion Ţiriac la tenis, Nadia Comâneci şi ani la rând de echipa românească la gimnastică, Gheorghe Hagi la fotbal, Kati Szabo la atletism, cei de la handbal, baschet, volei, box, nataţie, canotaj, rugby, care au adus numeroase medalii de aur, argint şi bronz participând la diferite competiţii.

 

Munţii Carpaţi, Valea Prahovei unde se află Castelul Bran al legendarului Dracula şi mănăstirile din Moldova monumente intrate în patrimoniul UNESCO, Marea Neagră, Delta Dunării unică în Europa, Târgu Jiu cu complexul monumental care cuprinde „Coloana Infinitului”, „Masa Tăcerii” şi „Poarta Sărutului” ale sculptorului Constantin Brâncuşi, Transilvania cu aşezările sale medievale, oraşele Sibiu, Sighişoara, Braşov cu Ţara Bârsei, Alba Iulia şi Munţii Apuseni, Maramureşul şi multe altele atrag turişti români şi străin.     

 

Avem o ţară, o istorie deosebită,  suntem un popor plin de inteligenţă, imaginaţie şi poezie. Viaţa? E sfântă! În ţara ta nu eşti sclavul nimănui. Ore în şir pline de istorie şi de poezie şi nu mi-ar ajunge alte mii de ore în care să vorbesc despre plaiurile noastre româneşti.

 

***

 

În Spania soarele straluceşte mereu, Alicante are 350 de zile însorite pe an, Mediterana este una dintre cele mai mari mări, iar oamenii… latini din cap până-n picioare şi cu cât mai la sud, cu atât mai latini, cred că cea mai bună definiţie care li se poate da e că… aplică cu multă sârguinţa zicala „Carpe Diem”. Pentru că e imposibil să vezi un spaniol încruntat, nu există problemă fără soluţie, mîine e altă zi… Spaniolii sunt foarte veseli! Dacă există o molimă de care omul nu se fereşte aici, aceasta este molima veseliei.

 

Spania, reprezintă tărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule şi de asemenea tărâmul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi. iar pentru scriitorul Ernest Hemingway, Spania era o arena in care istoria se situa la graniţa dintre faptele eroice şi tragedia, când toreadorii sfidau moartea.

 

Din toate timpurile, Spania a rămas în ochii necunoscătorilor o ţară presărată cu mistere. Frumuseţea unică şi aşezarea sa geografică privilegiată, între Europa şi Africa, au făcut din această ţară, înca din antichitate, o răscruce, un punct de întâlnire între est şi vest. Diversitatea culturală, amestecul de civilizaţii care şi-au găsit aici un loc ideal, au lăsat în urma lor o cultură originală unică, un experiment admirabil.

 

Spania, atât de des cucerită, dar în final o cuceritoare, a reuşit să-şi adune dispersatele vestigii, într-o ţara modernă, ai cărei locuitori, mândri de trecutul lor, s-au decis să accepte şi provocările viitorului. Spania este o ţară variată şi foarte diferită: nordul umed şi verde; centrul şes, rar populat; coasta mediteraneeană fertilă şi strălucitoare; sudul (Andalusia)… cel mai renumit, uscat şi fierbinte, luminos ca vopseaua albă cu care sunt pictate casele; cele două arhipelaguri, Baleare şi Canare, ca două surori… În comparaţie cu oraşele istorice din Spania ca Toledo, Salamanca, Sevilla, Granada, Madridul este mai puţin spectaculos, dar monarhii au reuşit să formeze în timp o impresionantă colecţie de artă care constituie baza muzeului Prado şi principala atracţie turistică.

 

Astfel i s-a asigurat Madridului un loc privilegiat in circuitul cultural European, statutul de oraş al artei pe care-l merită cu prisosinţă capitala Spaniei.

 

Rodica Elena Lupu

Madrid, decembrie 2010

***

Mihaela ŞERBAN

GALA INTERNAŢIONALĂ A CELEBRITĂŢILOR

Proiectul internaţional al GALEI CELEBRITATILOR se desfaşoară cu succes peste hotare pentru sprijinul imaginii României, pentru a întării valoarea noastră la nivel internaţioanal şi pentru a demonstra încă o data faptul că România are oameni de succes pe fiecare continent al lumii!

Prima editie s-a desfăşurat în Italia la Roma, unde Directorul RAI,  Stefano Mensurati a fost încă odată alături de România, în calitate de premiat de aceasta dată, el fiind cel care a comentat la nivel internaţional: Revoluţia în anul 1989, apoi integrarea României în Uniunea Europeană!

După Italia, „Gala Internaţională a Celebrităţilor”, organizată de către Televiziunea Română, Professional Celebrity, Mihaela Şerban, cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni s-a desfăşurat şi în Spania, vineri 3 decembrie 2010 în Salonul de Festivităţi al Facultăţii de Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Complutense din Madrid.

Gala „Celebrităţile Anului” se desfăşoară în România de patru ani timp în care a reuşit să aducă în atenţia publicului sute de personalităţi îndrăgite din toate domeniile de activitate. Începând cu anul 2010, aceasta se desfaşoară şi la nivel internaţional. În cadrul spectacolului de la Madrid, au fost decernaţi cu „Trofelul Celebrităţii” români şi spanioli care au contribuit la dezvoltarea relaţiei dintre România şi Spania, în special prin implicare socio-culturală, popularitate, activitate academică, jurnalistică şi economică.

Pe lista celor care au fost premiaţi s-au mai aflat, printre alţii, îndrăgitul cântăreţ Julio Iglesias, fotbalistul Iker Casillas, alături de alte personalităţi precum Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, cântăreţul Costel Busuioc, dirijorul Orchestrei Filarmonice a Universităţii din Alicante – Mihnea Ignat şi fostul mare fotbalist şi golgheter al Universităţii Craiova, Gică Craioveanu. Acesta a primit premiul pentru realizările sale atât în perioada cât a fost jucător în Primera Division, cât şi după retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal şi Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist român care are o statuie în Getafe. În prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta şi al postului de radio Onda Cero. Un premiu special, post-mortem, a fost acordat lui Valeriu Lazarov.

 

Invitatul de onoare al „Galei Internaţionale a Celebrităţilor-Spania 2010”, a fost Alteţa Sa, Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz, unchiul Regelui Juan Carlos al II-lea al Spaniei care a fost prezent pe toată durata spectacolului. Acesta a mărturisit că premiul pe care l-a primit este unul special datorită relaţiei de excepţie pe care o are cu grupul de artişti români de la Madrid, mai ales că trofeul îi este decernat la scurt timp după momentul în care artistul plastic Romeo Niram a oferit un tablou nepotului Alteţei Sale, Prinţul Felipe de Asturias.

Cunoscutul şi îndrăgitul cântăreţ Julio Iglesias şi-a exprimat regretul că nu a reuşit să fie prezent la evenimentul de la Madrid, printr-o scrisoare adresată lui Octavian Bellu, Cristian Ţopescu şi Mihaela Şerban, subliniind că se simte onorat şi recunoscător pentru „Trofeul Celebrităţii” oferit. În scrisoare, Julio Iglesias aminteşte de prietenia şi dragostea care îl leagă de români încă din anul 1969, când regretatul realizator Valeriu Lazarov, unul dintre bunii prieteni ai artistului, l-a invitat să participe la Festivalul Cerbul de Aur, de la Braşov. De-a lungul carierei sale, Julio Iglesias a colaborat în nenumărate rânduri cu Valeriu Lazarov, pe care îl considera un geniu al televiziunii şi un foarte bun prieten. De fiecare dată când s-a întors în România, în 1999, 2007 şi 2008, Julio Iglesias a fost înconjurat de afecţiunea sinceră a românilor, simţindu-se ca acasă. După cum se arată în scrisoarea adresată de Julio Igesias, „Gala Internaţională a Celebrităţilor 2010” reprezintă pentru marele cântăreţ, ocazia de a le mulţumi din inimă românilor.

Aceleaşi cuvinte de mulţumire la adresa României a transmis şi o altă personalitate spaniolă, Fernando Fernández-Savater Martín, unul dintre cei mai cunoscuţi filozofi contemporani spanioli care, a dedicat „Trofeul Celebrităţii” lui Emil Cioran, în apropierea comemorării centenarului său. Filozoful spaniol mărturiseşte în mesajul trimis faptul că adevăratul premiu şi stimulul decisiv pentru dezvoltarea sa intelectuală a fost întâlnirea cu opera marelui filozof român şi apoi cu Cioran personal, de care l-a legat o prietenie ce a durat mai bine de 20 de ani. Prin intermediul traducerilor operelor lui Cioran realizate de filozoful spaniol, Emil Cioran a fost un maestru pentru milioane de persoane care vorbesc limba spaniolă.

Iker Casillas Fernández, portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid și al selecţionatei naţionale de fotbal a Spaniei şi-a exprimat regretul că nu a reuşit să participe la festivitatea de premiere a „Galei Internaţionale a Celebrităţilor”, trofeul acestuia fiind ridicat de Emilio Butragueño Santos, fost jucător de fotbal spaniol, cel mai bine cunoscut după perioada petrecută la Real Madrid. Poreclit El Buitre („Vulturul”), tehnicul jucător a făcut parte din legendarul Quinta del Buitre alături de Manolo Sanchís, Rafael Martín Vázquez, Míchel și Miguel Pardeza.

Jurizarea premianţilor de la Madrid s-a efectuat la Bucureşti de către un juriu al cărui preşedinte a fost antrenorul de gimnastică, Octavian Bellu, „cel mai de succes antrenor din lume”, iar vicepreşedinte, senatorul şi omul de televiziune, Cristian Ţopescu, personalităţi române cunoscute. „Gala Internaţională a Celebrităţilor”- Spania 2010 a fost difuzată la nivel internaţional de Televiziunea Română, prezentată de către Mihaela Şerban iar traducerea în limba spaniolă a fost efectuată de jurnalistul, Fabianni Belemuski.

TROFEUL CELEBRITĂŢII

a fost acordat următoarelor personalităţi spaniole şi române, care au contribuit la dezvoltarea relaţiei dintre România şi Spania:

• DISTINCŢIA DE ONOARE ŞI EXECELENŢĂ DIN PARTEA ROMÂNIEI

 

Alteţa Sa Regală, Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruis

Este fiul regelui Alfonso XIII de Spania şi unchiul regelui Spaniei Don Juan Carlos. Căpitan de onoare a Gărzii Reales Tercios, alături de care a desfăşurat în ultimii doi ani numeroase proiecte de promovare a artiştilor români şi a culturii române în Spania. Mare admirator al operei lui Constantin Brancuşi, a sprijinit cunoaşterea marelui artist român în Spania. Altetea sa a spus: „Sunt alături de România, pentru că e o ţară frumoasă, cu oameni de succes, dar mai ales tineri ambiţiosi, iar acest lucru se vede acum şi mai mult  prin prezenţa acestei frumoase prezentatoare Mihaela Şerban, care promovează foarte bine succesul şi vorbeşte cu multă mândrie, emoţie şi sensibilitate despre ţara ei, dar şi despre Spania. Acest lucru m-a impresionat! Mulţumesc României pentru premiu şi voi fi mereu un susţinator al acestui program al succesului românesc, care a adus în această seară bucurie şi  spaniolilor, pentru că suntem premiaţi împreună. Mi se pare o idee extraordinară şi sperăm să ne revedem şi anul viitor. În plus sunt un admirator al unui mare artist român, Romeo Niram, care l-a pictat pe nepotul meu prinţul Felipe de Asturias. Admir seriozitatea artiştilor valoroşi care sunt aici în Spania…” În incheiere, Alteţa Sa Regală, a recitat o poezie care întărea înţelegerea şi dragostea dintre popoare, în cazul de faţă, înţelegerea dintre România şi Spania.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ

 

Manuel Fuentes Cabrera – locotenet general, preşedintele Gărzii „Reales Tercios” din Spania. A contribuit la integrarea culturii române în Regatul Spaniol şi a desfăşurat numeroase proiecte sociale şi culturale în multe ţări ale lumii, iar cel mai mare aport pe care l-a adus României este faptul că a promovat lucrările artiştilor români la Casa Regală a Spaniei.

• PREMIU DE EXECELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN PICTOR ROMÂN DIN DIASPORĂ

 

Romeo Niram – pictor. Locuieşte şi lucrează în prezent în Spania. Pe lângă activitatea artistică, este implicat în mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor româneşti şi de crearea de legături artistice şi culturale între România, Israel, Spania şi Portugalia. Este fondatorul mai multor publicaţii de artă şi cultură românească în afara ţării.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU PROMOVAREA CULTURII ROMÂNEŞTI ÎN SPANIA

 

Miguel Angel Galán Segovia – locotenent colonel în Garda Reales Tercios din Spania.

Este şi directorul Editurii Niram Art din Madrid, editură care a adoptat în linia editorială, promovarea marilor personalităţi ale României.

DIPLOMAŢIE

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ DE SUCCES

 

Maria Ligor – Ambasadorul României în Regatul Spaniei. Pe parcursul mandatului său a întărit relaţiile diplomatice dintre Spania şi România şi a acordat sprijin de excepţie comunităţii româneşti din Regatul Spaniol.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ DIPLOMATICĂ

 

Petre Constantin – Consulul României la Madrid. Diplomat de exceptie, colaborează cu instituţiile spaniole în vederea integrării românilor în Spania.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU SPRIJINUL ACORDAT COMUNITĂŢILOR ROMÂNEŞTI ÎN DIASPORA

 

William Brînză – deputat în Parlamentul României. Primul politician român care a perceput că cea mai sigură cale de integrare a României în Uniunea Europeană se realizează prin intermediul artei şi culturii.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU SPRIJINUL ADUS DIASPOREI ROMÂNE

 

Eugen Tomac – secretar de stat pentru românii de pretutindeni în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Polititcian, istoric şi jurnalist român.

Cezar Patriche – ministru-consilier al Economiei României în Spania

Bogdan Iosif – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului României în Spania

SPORT

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME

 

Iker Casillas Fernández. Portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid şi al selecţionatei naţionale de fotbal a Spaniei. Desemnat cel mai bun portar al lumii în 2008, 2009 şi 2010. Iker Casillas a fost reprezentat de marele fotbalist al lumii Emilio  Butragueno – fost atacant ala echipei Real Madrid. În cadrul galei, Emilio Butragueno a spus: „Mi se pare o idee absolut minunată această gală şi felicit România şi iniţiatoarea Galei Celebrităţilor Ramâno-Spaniole, pe prezentatoarea Mihaela Şerban şi pe ceilalţi organizatori. Aşa cum a spus Alteţa Sa Regală, este o idee minunată şi cu siguranţă şi noi spaniolii avem ce învăţa de la români. Prin realizarea acestui frumos proiect ne-aţi luat-o înainte cu promovarea tradiţiei şi a valorilor naţionale! Transmit felicitări  Guvernului Român şi domnilor Octavian Bellu, Cristian Ţopescu şi sportivilor din România!”

Fiind întrebat de prezentatoare dacă a contracarat într-un meci vreo minge venită de la Gheorghe Hagi, Emilio Butragueno a spus: „Mă cunosc bine cu Hagi, este un mare jucător pe care-l respect şi îl apreciez, iar relaţia noastră este foarte bună, dar nu am avut ocazia să-i pasez nicio minge lui Hagi! Sunt aici pentru a ridica premiul lui Iker Casillas, deoarece are meci şi transmit un mesaj de mulţumire şi respect şi din partea lui. Felicit înca odată România şi gala din această seară!”

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN FOTBALIST ROMÂN AL TUTUROR TIMPURILOR

 

Gheorghe Hagi, fost fotbalist român, supranumit „regele fotbalului românesc” şi „Maradona din Carpaţi”. Este cel mai bun marcator din istoria naţionalei României cu 35 de goluri înscrise. Fotbalist şi antrenor, este printre cei mai buni fotbalişti din lume. A jucat şi la echipa Clubului de Fotbal Real Madrid şi Barcelona.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ SPORTIVĂ

 

Gheorghe Craioveanu. A primit premiul pentru pentru realizările sale atât în perioada cât a fost jucător în Primera Division, cât şi după retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal şi Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist român care are o statuie în Getafe. În prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta şi al postului de radio Onda Cero.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN CAMPION DE KICK-BOXING

 

Emil Pop – Campion european la Kick-Boxing. Trăieşte în Spania din anul 2003 iar în 2009 a obţinut pentru Spania titlul de campion european la Kick-Boxing. În 2010 i s-a oferit cetăţenia spaniolă pe care a refuzat-o, deoarece doreşte să concureze sub drapel românesc.

CULTURĂ

• PREMIU DE EXECELENŢĂ PENTRU SPIJINUL ADUS INTELECTUALILOR ŞI ARTIŞTILOR ROMÂNI ÎN SPANIA

 

Horia Barna – profesor, traducător, editor, ex-director ICR Madrid. Este un intelectual de referinţă. Înzestrat şi cu un simţ managerial aparte, ancorat în realitatea societăţii spaniole. A reuşit să transforme în scurt timp instituţia pe care o condus-o într-o adevarată rampă de promovare a culturii româneşti din Spania.

• PREMIU DE EXECELENŢĂ PENTRU SPRIJINUL ADUS INTELECTUALILOR ŞI ARTIŞTILOR ROMÂNI ÎN SPANIA

 

Joaquín Garrigós Bueno – doctor honoris causa, fost director al Institutului Cervantes din Bucureşti. Licenţiat în Drept şi în Filologie Hispanică la Universitatea din Murcia, a fost numit Doctor honoris causa de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Este cel mai cunoscut interpret şi traducător al limbii române. A tradus 40 de cărţi din română în spaniolă şi a prezentat publicului spaniol autori celebri precum Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Vasile Voiculescu, Mihail Sebastian, Liliana Popescu, Varujan Vosganian. Datorită contribuţiei sale, opere nemuritoare ale literaturii în limba română există astăzi în casele cetăţenilor spanioli.

• PREMIU DE EXECELNŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ CULTURALĂ

 

Rodica Elena Lupu – poetă şi scriitoare consacrată. Licenţiată în ştiinţe juridice, a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri în reviste din România şi din străinătate. Este membru de onoare al unor asociaţii interculturale din Nürnberg şi Quebec şi membru al Academiei de Stiinţe, Literatură şi Arte (ASLA – Oradea), redactor Radio Diaspora S.U.A, redactor Radio V.I.S. Germania, colaborator “Curentul International” (SUA), apare in Enciclopedia Personalitatilor din Romania 2006, nominalizata la Gala Celebrităţilor „Femei de succes 2009”, secţia Cultură şi Premiul Special Gala Celebrităţilor România, Cultură, iunie 2010.

• PREMIU SPECIAL PENTRU ACTIVITATE DE SUSCCES

 

Valentin Potrivitu – promotor cultural. Preşedintele Asociaţiei „Por Que No”, organizator a numeroase concerte, piese de teatru, expoziţii, cu scopul de-a revigora imaginiea României.

MUZICĂ

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ MUZICALĂ

 

Julio Iglesias – cântăreţ spaniol. Părinţii lui, Dr. Iglesias Puga şi Maria del Rosario au avut grijă ca fiul lor Julio, să studieze dreptul la Universitatea Complutense din Madrid.  Nu şi-a putut insă termina studiile din cauza unui accident de maşină ce l-a lăsat paralizat, moment în care a realizat că cea mai bună metodă de a-şi canaliza durerea morală şi fizică e să se închidă în minunata lume a muzicii. Totul a început atunci când internat în spital, a primit o chitară de la medicul care-l îngrijea. Aşa a început fulminanta sa carieră care se întinde pe o periodă respectabilă de 40 de ani încununaţi cu numeroase albume răsplatite cu aur, platină şi numeroase distincţii, uneori unice în lume.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA MUZICALĂ

 

Costel Busuioc – tenor. A devenit celebru în urma emisiunii Hijos de Babel, emisiune concurs dedicată imigranţilor stabiliţi în Spania şi unde Costel Busuioc a câştigat concursul în 2008. Rezultatul a implicat încheierea unui contract între acesta şi casa de discuri Sony. Costel Busuioc a multumit pentru premiul acordat şi a interpretat live o arie din repertoriul sau, aplaudat frenetic de publicul numeros care se afla in sală.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN DIRIJOR AL ANULUI

 

Mihnea Ignat – director al Filarmonicii Universităţii din Alicante. Dirijor titular şi directorul artistic al Orchestrei Filarmonice a Universităţii din Alicante încă de la înfiinţarea acesteia. Anul acesta a primit Premiul Special al Filarmonicii Toscanini din Italia, în cadrul celei de-a IX-a ediţii a Concursului Internaţional de Dirijat Orchestra „Arturo Toscanini”, organizat la Parma, Italia. Dirijorului român i-a fost decernat acest premiu în unanimitate de voturi. Concursul „Arturo Toscanini” este una dintre cele mai prestigioase competiţii internaţionale de specialitate.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERĂ COMPLEXĂ-ACTORIE, TELEVIZIUNE, MUZICĂ

 

Geraldine Larrosa Innocence – cântăreaţă. Cântăreaţă, actriţă şi prezentatoare de televiziune, franco-spaniolă. Discurile sale s-au bucurat de mare succes în Spania, Anglia, Lisabona, Statele Unite ale Americii şi Japonia. În prezent este implicată într-un proiect muzical cu România, urmând ca anul viitor să susţină o serie de concerte în ţara noastră.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ ARTISTICĂ

 

Nicu Covaci – cântăreţ, compozitor şi liderul formaţiei Phoenix. Este o legendă vie a muzicii româneşti. În anul 1962, a fondat formaţia Phoenix care s-a bucurat întotdeauna de mare succes în România şi peste hotare. Nicu Covaci, liderul formaţiei, este muzician, pictor şi grafician. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitarişti rock din România generaţiei sale. În prezent locuieşte în Spania.

CRITICĂ ŞI ARTĂ

 

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU SPRIJINUL ADUS CULTURII ROMÂNE

 

Mercedes Monmany – critic literar. Este specializată în literatura contemporană şi est-europeană în special. A participat la numeroase evenimente legate de operele unor scriitori români consacraţi precum Eliade, Cioran, Ionesco sau Norman Manea. În ultimul deceniu, Mercedes Monmany, o persoană specială şi generoasă, a avut o contribuţie colosală în promovarea operelor marilor scriitori români în Spania.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN CRITIC DE ARTĂ

 

Dan Caragea – critic de artă, critic literar, fondator al Galeriei de Arte Nicole Blanco. Publicist, eseist şi traducător român, doctor în psihologie, specialist în lingvistică computaţională. A coordonat ca director pentru Spania şi Portugalia, un proiect pionier în primul soft de inteligenţă artificială care a revoluţionat analiza unui text. A fondat Galeria Nicole Blanco din Madrid, care a oferit un real sprijin artiştilor din spaţiul european.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU SUSŢINEREA ARTEI ŞI CULTURII ROMÂNEŞTI

 

Antonio Calderón de Jesús – analist şi critic de artă, proprietarul Galeriei Artejescal din Madrid. Promotor cultural, critic şi analist de artă. În 2006 a demarat un amplu proiect de promovare în Spania a artiştilor din România. A realizat numeroase filme documentare despre artă şi artiştii din România, a organizat în Spania expoziţii de pictură şi sculptură aparţinând artiştilor români şi a participat la evenimente culturale menite să promoveze arta şi cultura română în Spania. Galeria Artejescal pe care o conduce, reprezintă o serie de artişti români din Spania şi România.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CEL MAI BUN ISTORIC ŞI CRITIC DE ARTĂ

 

Lara Gala – istoric şi critic de artă în cadrul Universităţii Complutense din Madrid. Printre numeroasele proiecte a inclus fotografi şi pictori români, a publicat cronici despre lucrările lor în reviste de specialitate din Spania. A participat la o serie de evenimente care vizau promovarea artei şi culturii române în Spania.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ARTISTICĂ

 

Bogdan Ater – artist plastic. Artist plastic complex, fotograf cu numeroase expoziţii în întreg spaţiul european, cu un mare impact în presa de specialitate, figură marcantă a artei contemporane în Spania. În 2009 a executat pentru Prinţii de Asturias, o sculptură, „Poarta Sărutului din Asturias”. Bogdan Ater este promotor cultural, organizatorul a numeroase evenimente de promovare a artei şi culturii române în spaţiul iberic şi nu numai.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS POEZIEI ROMÂNEŞTI

 

M.i.e.d.h.o. – artist plastic. Artist plastic şi fotograf spaniol, absolvent al Academiei de Artă din cadrul Universităţii Complutense din Madrid. A creat ciclul de lucrări numit „Mihai Eminescu”, care are la bază poezia poetului naţional român.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE CULTURALĂ ŞI ARTISTICĂ

 

Tudor Şerbănescu – artist plastic. Pictor român reprezentat de galeria „ArteJescal” din Madrid, editor, fondatorul Centrului „Pro-Arte”, care a avut o bogată activitate în manifestările artistice româno-spaniole, organizând expoziţii de pictură, fotografie, lansări de carte, evenimente muzicale, conferinţe, dezbateri culturale şi artistice.

TEATRU

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ DESFĂŞURATĂ LA NIVEL INTERNAŢIONAL

 

Lorenzo Mijares – directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona. Fondatorul şi directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona, curent de avangardă de mare succes în Europa şi Statele Unite ale Americii. La cea de a patra Ediţie a Festivalului de Teatru de Hemoficción a inclus şi România pe lista ţărilor în care compania sa susţine reprezentaţii. Festivalul se desfaşoară la Barcelona, Madrid, Roma, Berlin, New York, Roterdam, Paris, Lisabona şi Bucureşti. Piesele au fost traduse şi vor fi puse în scenă în limba română.

ÎNVĂŢĂMÂNT

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU SPRIJINUL ADUS ROMÂNIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR

 

José Antonio Himénes de las Heras – vice-decanul Facultăţii de Ştiintele Comunicării – Universitatea Complutense Madrid. Este iniţiatorul tratatului de colaborare dintre Universitatea Complutense din Madrid şi Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca oferind astfel, studenţilor români posibilităţi privilegiate în câmpul investigaţiilor de doctorat.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ DIDACTICĂ

 

Ioana Zlotescu Simatu – profesor de istorie universală. Predă Istoria Universală la Facultatea de Ştiinţe ale Informării şi este funcţionar al Corpului Tehnic din Ministerul Culturii spaniol din 1978. A fost directoarea Institutului Cervantes din Bucureşti. A editat şi coordonat Operele Complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a publicat articole, recenzii şi prefeţe şi a luat cuvântul la numeroase congrese internaţionale. A tradus în româneşte volumele Stupul de Camilo José Cela şi Trei romane exemplare, precum şi un Prolog de Miguel de Unamuno.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ UNIVERSITARĂ

 

Cătălina Iliescu Gheorghiu – profesor universitar şi directorul Centrului Cultural al Universităţii din Alicante, preşedinta Asociaţiei Culturale ARIPI. Prin intermediul instituţiilor pe care le conduce a desfăşurat proiecte de integrare a românilor şi a culturii române în Spania.

SCRIITORI

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU CARIERĂ COMPLEXĂ

 

Fernando Fernández-Savater Martín – scriitor, filozof, dramaturg, romancier. Cel mai cunoscut filozof spaniol contemporan, eseist, romancier şi dramaturg. A facut parte din mai multe organizaţii care militează pentru pace, împotriva terorismului. Îi aparţine meritul de a-l prezenta pe Cioran publicului spaniol prin teza sa de doctorat „Eseu despre Cioran” care a fost interzisă în timpul dictaturii lui Franco.

• PREMIU SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ARTEI ŞI CULTURII ROMÂNEŞTI

 

Fabianni Belemuski – scriitor, jurnalist, director al revistei Niram Art. Absolvent al facultăţii Ştiintele Comunicării din cadrul Universităţii Complutense Madrid, director al revistei „Niram Art”, autor al volumului de proză „El Capitan NoSeke”. A scris nenumarate articole despre artă şi cultură în publicaţii din Spania. A primit premiul pentru promovare culturală acordat de Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia, în 2009.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU ACTIVITATEA CULTURALĂ DE SUCCES

 

Héctor Martínez Sanz – scriitor, filozof şi directorul Revistei Madrid en Marco. Este autorul cărţii Pentagon, un eseu despre personalităţile marcante ale culturii române şi universale (Eliade, Brâncuşi, Cioran, Tzara şi Ionesco) şi al romanului Mihai şi Veronica, roman centrat pe figura poetului Mihai Eminescu. Este autorul a numeroase articole, critici literare şi de artă, eseuri despre artişti şi scriitori români în presa din Spania şi internaţională. În martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de către Institutul Cultural Român Madrid, iar în iunie a primit trofeul pentru critică oferit de Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI TÂNĂRĂ SPERANŢĂ A POEZIEI ROMÂNEŞTI

 

Maria Teodora Miclea. O adolescentă de 15 ani, considerată una dintre cele mai tinere poete bilingve din lume. Activitatea sa poetică a început la vârsta de 12 ani, când şi-a văzut pentru prima oară publicate versurile în revista Origini, ocazie cu care a câştigat premiul „Tinere Talente” oferit de Ambasada României din Spania. La 13 ani şi-a lansat prima carte, iar în prezent editura spaniolă „Antigona” pregăteşte lansarea celui de al doilea volum al tinerei poete românce, cu o prefaţă semnată de scriitorul şi filozoful Héctor Martínez Sanz, carte însoţită de ilustraţii executate de artistul plastic spaniol Javier Mourillo.

JURNALISM – TELEVIZIUNE

• PREMIU DE EXCELENŢĂ ÎN JURNALISM

 

Kasandra Kalmann Năsăudean – important jurnalist român din diasporă. Editor pentru Spania a publicaţiei româno-americane „Gândacul de Colorado” din USA, Redactor al „Radio Diaspora” din USA, Redactor şef al publicaţiei în limba română „Român în Lume” din Spania. A construit prin articolele şi emisiunile sale radiofonice, o trainică punte de legătură între românii din Statele Unite, cu cei din Spania şi din România. Militează pentru păstrarea nealterată a limbii române, a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti în diaspora. Colaborează în acest sens cu diverse organizaţii şi alte publicaţii din lume şi din ţară.

• PREMIUL DE EXCELENŢĂ (POST-MORTEM) PENTRU CEL MAI BUN PRODUCĂTOR ROMÂN DE TELEVIZIUNE AL TUTUROR TIMPURILOR

 

Valeriu Lazarov – fost director general şi consilier al televiziunii Telecinco din 1985 până în 1994 şi un celebru realizator al Televiziunii Spaniole în anii 1970.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ ÎN TELEVIZIUNEA SPANIOLĂ

 

Echipa emisiunii Babel-Antoni Font. Emisiunea Babel se difuzează la TVE (Televiziunea Spaniolă) în fiecare duminică, începând cu ora 12:00. Scopul emisiunii este prezentarea aspectelor din viaţa imigranţilor din Spania. Este emisiunea care se bucură de cel mai mare succes în Spania.

ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU PROMOVAREA ROMÂNIEI ÎN SPANIA

 

Paulina Mircea – preşedinta Camerei de Comert, Industrie şi Turism Ramâno-Spaniole din Madrid. A creat o importantă punte de colaborare comercială între Spania şi România, favorizând dezvoltarea relaţiilor bilaterale între cele doua state, ce au culminat cu importante investiţii spaniole în România.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU DEZVOLTAREA RELAŢIEI DE AFACERI ROMÂNIA-SPANIA

 

Mirko Maschio – ambasador de pace pentru România.

• PREMIU DE EXECELENŢĂ ÎN AFACERI

 

Ruxandra Ulici Focşa – proprietar al restaurantului „Acasă”, câştigătoare a numeroase premii culinare. Restaurantul „Acasă” este un local cu specific românesc, care a devenit un local de referinţă în toată comunitatea Madridului. Restaurantul a găzduit personalităţi celebre, printre care şi pe preşedintele României, domnul Traian Băsescu.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERĂ ADMINISTRATIVĂ

 

Florin Găiseanu Tutuleasa – preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie şi Turism Româno-Spaniole din Catalunya. A întreprins numeroase activităţi pentru promovarea turismului românesc în Spania şi a facilitat dezvoltarea investiţiilor spaniole în România.

• PREMIU DE EXCELENŢĂ PENTRU DEZVOLTAREA AFACERILOR ROMÂNEŞTI ÎN SPANIA

 

Nelu Bârsan – om de afaceri. Antreprenor de succes în Alcalá de Henares, Spania. A sprijinit formarea echipei de fotbal F.C. Alba-Alcalá de Henares precum şi înfiinţarea unei biserici româneşti în localitatea spaniolă.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS INTEGRĂRII

 

Miguel Fonda Ştefănescu – preşedintele FEDROM. Preşedintele fondator al FEDROM, prima federaţie ce cuprinde asociaţii de români din Spania. A contribuit prin proiecte esenţiale la integrarea românilor în societatea spaniolă. O persoană care cucereşte prin modestia sa, seriozitatea şi dorinţa de a sprijini dezinteresat comunitatea românească din Spania.

• PREMIU DE EXECELENŢĂ PENTRU ACTIVITATEA ADMINISTRATIVĂ ADUSĂ ÎN SPRIJINUL ROMÂNILOR

 

Agustín Gonsáles Plasensia – director emigraţie în cadrul Primăriei Coslada. A fost implicat activ în integrarea socială şi culturală a comunităţii româneşti din Comunitatea Madridului. În martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de către Institutul Cultural Român Madrid.

JUSTIŢIE

• PREMIU SPECIAL PENTRU PRIMUL AVOCAT ROMÂN ÎN SPANIA

 

Gianina Ionela Palade – avocat. Primul avocat român care a intrat în baroul avocaţiilor din Madrid. A sprijinit constant membrii diasporei româneşti din Spania.

***

Gala Celebrităţilor Româno – Spaniole s-a încheiat la stilatul restaurant madrilen „Acasă”, unde gazda, Ruxandra Ulici Focşa, a oferit invitaţilor preparate româneşti iar cantecele populare interpretate de Mariana Birica şi de alţi cântăreţi români talentaţi stabiliţi în Spania au mângâiat inimile tuturor.

Popularity: 5% [?]

Un proces în derulare (VIII)

 

Autor: Preot Vasile Susan

Iubiţi fraţi Preoţi Români Ortodocşi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul Cel Ce Se Botează în Iordan de la Ioan,

Români cu suflet curat de pretutindeni dornici de a cunoaște adevărul despre DICTATORI BISERICEȘTI,

Ca semn de respect față de adevărul despre ABUZURILE, DEFICIENŢELE = ANOMALIILE, MANEVRELE DE CULISE = ASCUNSE ale PREA PUȚIN ORTODOCȘILOR EPISCOPI din Biserica Ortodoxă Americană = OCA, precum și cele ale DICTATORULUI ARHIEPISCOP NE-ROMÂN, NE-ORTODOX, NE-CINSTIT, NE-CREȘTIN de la ROEA, vin în întâmpinarea dumneavoastră cu intenția de a spune ADEVĂRUL în legatură cu ÎNCĂLCAREA / VIOLAREA / ABUZUL / BATJOCORIREA Regulamentului de la ROEA din 1994.

Regulamentul de la ROEA, împreună cu Statutul ROEA, fac parte din așa numita publicație de la REOA intitulată: “Episcopia Română din America, STATUTUL ȘI REGULAMENTUL după care sunt organizate și funcționează Episcopia Română din America, auxiliarele și parohiile de sub jurisdicția ei. 1994. Revizuit și votat în ședința Legislativă a Congresului Episcopiei, ținută în ziua de 2 Iulie, 1994, la Catedrala Sf. Gheorghe din Sourhfield, Michigan.” Respectiva broșură este de culoare albastru deschis la copertă și se află la orice preot sau oficiu parohial de la Parohiile și Misiunile de la ROEA, precum și la membrii laici care aparțin de ROEA.

În același timp doresc a primi replica din partea celor despre care scriu la Revista Curentul Internațional. Lipsa replicilor de până acum spune CINE SUNT CEI DESPRE CARE SCRIU. ADEVĂRUL supără pe cei ce nu spun adevărul și nu doresc să se facă adevărul cunoscut membrilor de la OCA și ROEA.

Nu este ușor de scris despre ABUZURILE, DEFICIENȚELE = ANOMALIILE, MANEVRELE DE CULISE ALE  EPISCOPILOR /  IERARHILOR de la OCA și ROEA, dacă nu ești în același timp “O VICTIMĂ” a unor “ASTFEL DE NELEGIUȚI ȘI FALȘI SLUJITORI AI LUI DUMNEZEU.” Ca preot, nu am crezut niciodată că voi duce o luptă nu ușoară cu diavolul, mascat și întruchipat de “LUPII ÎMBRĂCAȚI ÎN PIEI DE OAIE ȘI VEȘMINTE ARHIEREȘTI” precum arată faptele ultimlor 30 de ani ale “NU PREA ORTODOCȘILOR EPISCOPI de la OCA și ROEA.” Cine nu crede ce scriu eu, să citească la www.ocanews.org ce s-a scris în ultimii 6 ani despre OCA.

“NEAMUL DE DIAVOLI” care a CORUPT O IERARHIE BISERICEASCĂ precum cea de la OCA, din care face parte și Arhiepiscopul de la ROEA … VA DUCE LA PIEIRE, FALIMENT MORAL și FINANCIAR, atât OCA precum și ROEA; va aduce RUȘINE ȘI OPROBIUL ÎNTREGII LUMI ORTODOXE dacă factorii responsabili PRECUM PREOȚII, DIACONII și MEMBRII acestor ORGANIZAȚII RELIGIOASE nu vor trece la acțiuni CONCRETE, DIRECTE și LEGALE avînd ca scop final ÎNDEPĂRTAREA TUTUROR EPISCOPILOR / IERARHILOR care au păcătuit înaintea lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe în general, a membrilor de la OCA și de la ROEA în special. Eu am tras semnalul de alarmă, am spus adevărul, lipsa faptelor voastre vă va condamna.

Pentru aceea în acest an 2011, doresc a scoate în evidență INFIDELITATEA / ÎNCĂLCAREA / VIOLAREA / ABUZUL prevederilor și procedurilor de la Regulamentul de la ROEA de către Episcopii de la OCA și ROEA. Acestea de mai sus vor fi puse în direct legătură cu faptul că eu, Pr Vasile Susan, am fost “O VICTIMĂ” a unor “ NELEGIUȚI ȘI FALȘI SLUJITORI AI LUI DUMNEZEU = EPISCOPII DE LA OCA / ROEA; dat afară pe nedrept; contractual de muncă avut cu Parohia Sf Maria din Chicago IL a fost anulat; am fost excomunicat și concediat contrar tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, contrar prevederilor Constituției și Regulamentului de la ROEA, contrar prevederilor Statutelor de la OCA … DIN CAUZA abuzului de putere a Arhiepiscopului ROEA. Acest Arhiepiscop de la ROEA care face parte din Sinodul Episcopilor de la OCA, FAVORIZEAZĂ CLERICII HOMOSEXUALI de la OCA / ROEA și pedepsește pe nedrept PREOȚI NEVINOVAȚI  / NEJUDECAȚI de la ROEA, care în ultimă instanță apelează la Trinunalele Civile pentru a cere să li se facă dreptate.

În cele ce urmează voi face PREZENTĂRI / REFERINȚE la Prevederi și Proceduri din Regulamentul de la ROEA, care au fost ÎNCÂLCATE / VIOLATE / ABUZATE / BATJOCORITE de către Arhiepiscopul DICTATOR, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, de la ROEA, după cum urmează:

A — Regulamentul ROEA: … 27 articole au fost încălcate / violate / abuzate de Arhiepiscopul ROEA:                                                           

Articol I, Secțiunea 1, Pagina 5 … Episcopul:

 

Episcopia este condusă de Episcop, care va avea îndatoririle și prerogativele ce îi sunt acordate de către sfintele canoane ale Bisericii Creștine Ortodoxe. El va supraveghea activitățile religioase ale clerului, ale mirenilor, ale parohiilor, ale misiunilor, ale organizațiilor auxiliare precum și ale oricăror alte instituții religioase de sub jurisdicția Episcopiei. El va avea dreptul de veto spre a interzice și anula orice acțiuni, rezoluții sau decizii contrare Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe.

 

NOTĂ: Explicare, interpretare, sinteză a articolului de mai sus în legătură cu ADEVĂRUL ce trebuie cunoscut.

Arhiepiscopul de la ROEA este conducătorul “DE JURE” = DE DREPT al ROEA. El nu conduce DE UNUL SINGUR, ci potrivit prevederilor și procedurilor STATUTULUI / REGULAMENTULUI ROEA. Numai AȘA CUM SE PREVEDE la STATUTUL / REGULAMENTUL ROEA (potrivit Congresului ROEA care aprobă “NORMELE” care oferă putere limitată, nu absolută Episcopului sau Arhiepiscopului), trebuie condusă ROEA.

 

Actualul  Arhiepiscop (fost episcop) de la ROEA, a fost ales, așa cum a fost ales (SIC?), de delegații la Congresul  ROEA, legați la ochi, mai bine de 30 de ani în urmă, fără a avea respect față de Credința Creștină Ortodoxă, Tradițiile și Învățăturile Bisericii Ortodoxe în general și ale BOR în special. Alegerea aceea oarbă a avut urmări negative, ascunse multe 30 de ani, iar acum sunt scoase la iveală, pentru că nu se mai poate accepta minciuna, șantajul, batjocura,abuzul de putere, manevrele de culise, precum și violarea, încălcarea, abuzurile Bibliei, ale Canoanelor, Tradițiilor și Învățăturilor Bisericii Ortodoxe, Statutului și Regulamentului ROEA 1994, din partea Arhiepiscopului DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE- CREȘTIN, NE-ORTODOX, de la ROEA.

 

Arhiepiscopul de la ROEA nu poate exercita autoritatea canonică potrivit prevederilor Canoanelor Bisericii Creștine Ortodoxe atît timp cât nu respectă prevederilor Canoanelor Bisericii Creștine Ortodoxe. Obligația sau îndatorirea de a exercita autoritatea canonică asupra tuturor părților componente ale Episcopiei, este ombilical legată de “MĂRTURISIREA DE LOIALITATE DE CREDINȚĂ” pe care candidatul la Episcopat trebuie să o pronunțe și apoi să o semneze în seara premergătoare consacrării / sfințirii sale întru Episcop.

 

Se poate dovedi cu exactitate că toți episcopii de la OCA și ROEA au arătat INFIDELITATE, ÎNCĂLCARE, DESCONSIDERARE, BATJOCORIRE  față de “MĂRTURISIREA DE LOIALITATE DE CREDINȚĂ” și respectul ce trebuie arătat “CELEI DE-A 3-a DECLARAȚII” CE SE PRONUNȚĂ LA CHEMAREA SLUJIRII CA EPISCOP. Acestea au fost prezentate în precedentul material publicat pe luna Decembeir 2010.

Referitor la îndatoririle și prerogativele ce îi sunt acordate Arhiepiscopului de la ROEA de către Sfintele Canoane ale Bisericii Creștine Ortodoxe, trebuie avut în vedere toate cele scrise la aliniatele precedente, și anume că, se poate dovedi cu exactitate că toți episcopii de la OCA și ROEA au arătat INFIDELITATE, ÎNCĂLCARE, DESCONSIDERARE, BATJOCORIRE  față aceste îndatoriri și prerogative canonice în ultimii 30 de ani.

 

Dacă Arhiepiscopul de la ROEA nu ar fi fost un Arhiepiscopului DICTATOR, ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE- CREȘTIN, NE-ORTODOX, nu ar fi avut actualul Proces de la Tribunalul din Chicago, ar fi fost mai multă liniște în parohiile și misiunile de la ROEA, mai multă dragoste între Românii Ortodocși din America și Canada, iar ROEA ar fi fost “O ADEVĂRATĂ BISERICĂ și O VATRĂ CU ADEVĂRAT ROMÂNEASCĂ PENTRU TOȚI ROMÂNII de pe acest continent.” Indiferența Românească lasă de dorit în ROEA și în America acestor vremuri.

Eu, Pr Vasile Susan, ca unul care am fost parte din ROEA din Septembrie 1992, până la 1 Martie 2004, și care am fost pus și în poziții de răspundere, am văzut multe lucruri ne la locul lor, multe manevre ale Arhiepicsopului de la ROEA, și am înțeles “STILUL DE CONDUCERE AL ACESTUI SATRAP, ARHIEPISCOP DICTATOR, ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE- CREȘTIN, NE-ORTODOX, NE-CREȘTIN. Potrivit notelor mele personale și a altor preoți,  publicațiilor oficiale de la ROEA, precum SOLIA, CALENDARUL SOLIA ALMANAH, RAPOARTELE LA CONGRESELE ROEA, ARFORA, AROY, FRĂȚIA ORTODOXĂ, stilul de conducere al Arhiepiscopului de la ROEA a fost și este SIMILAR = IDENTIC, cu cel al fostului DICTATOR ROMÂN, Nicolae Ceaușescu.

 

Citirea atentă și studierea publicațiilor de la ROEA enumerate mai sus, scot în evidență ADEVĂRUL cu privire la o “ROTAȚIE DE CADRE” … preoți și mireni, care au făcut și fac parte din Consiliul Episcopesc de la ROEA, Președinți de la ARFORA, AROY, FRĂȚIA ORTODOXĂ, ÎN ULTIMII 30 DE ANI DE DICTATORIE ai Arhiepiscopului de la ROEA. NUMAI la Comitetul Central al Partidului Comunist Român se mai putea vedea o asemenea ”ROTAȚIE DE CADRE,” potrivit arhivelor P.C.R. Pentru “UN CIOLAN MAI CĂRNOS” preotul de la ROEA sau Președintele Consiliului Parohial a trădat orice și pe oricine, inclusiv ADEVĂRUL despre Hristos.

 

Din materialele publicate la www.pokrov.org se poate vedea mai bine ADEVĂRUL referitor la persoane și subiecte de la ROEA din ultimii 30 de ani. Cine are curaj și documente ca să confrunte cele scrise de mine mai sus în legătură cu cele publicate de www.pokrov.org să facă acest lucru. Eu îl apreciez și apoi voi uza de dreptul la replică. Înainte fraților …!?! … nu înapoi … nu la război, … ci la REDRESAREA Vetrei / ROEA.   

 

Iată, frați Români Ortodocși de la ROEA cum ați fost “TRAȘI ÎN ȚEAPĂ” … de un DICTATOR NE- BISERICESC  de la ROEA, fără să vă dați seama, pentru vreme de mai bine de 30 de ani. Unde este cinstea și omenia Romanească?Cine are curaj și documente ca să confrunte cele scrise de mine mai sus să facă acest lucru. Eu îl apreciez și apoi voi uza de dreptul la replică. Înainte … nu înapoi la război, ci la REDRESAREA Vetrei / ROEA.   

 

Toate activitățile religioase ale clerului, ale mirenilor, ale parohiilor, ale misiunilor, ale organizațiilor auxiliare precum și ale oricăror alte instituții religioase de sub jurisdicția Episcopiei ROEA, au fost VIGILENT SUPRAVEGHEATE de către Arhiepiscopul de la ROEA vreme de peste 30 de ani. În fiecare Parohie sau Misiune de la ROEA erau așa numiți “AGENȚI AI Arhiepiscopului de la ROEA” care INFORMAU IN SCRIS, ORI TELEFONIC, CONFIDENȚIAL SAU OFICIAL, despre tot ce se petrece în fiecare Parohie sau Misiune, la nivel de Consiliu Parohial, ARFORA, AROY, inclusiv în ce privește familia preotului, etc.

 

Eu mi-am cunoscut agenții de la Parohiile ROEA unde am activat, precum și din parohiile din Protopopiatul din care am făcut parte. În fiecare an la Congresul Episcopiei, sau la participarea la Congresele ARFORA, AROY, vedeam aceleași “FEȚE NECINSTITE” la datorie slugarnică față de Arhiepiscopul Dictator de la ROEA. Dumnezeu a început chemarea la judecată. Eu personal am refuzat “SĂ FIU SLUGARNIC, LINGĂU, TURNĂTOR, sau să slujesc DICTATORUL ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE- CREȘTIN, NE-ORTODOX, de la ROEA. Cine are curaj și documente ca să confrunte cele scrise de mine mai sus, să facă acest lucru. Eu îl apreciez și apoi voi uza de dreptul la replică. Înainte fraților, nu înapoi … nu la război, ci la REDRESAREA Vetrei / ROEA.   

Personal cred că Arhiepiscopul de la ROEA suferă de “BOALA CULTULUI PERSONALITĂȚII DE CÎND A FOST ALES EPISCOP” … probabil suferă și de alte boli trupești despre care poate fi întrebat. El suferă de “DE O ORBIRE CRASĂ, O MIOPIE TIPICĂ UNUI DICTATOR” care nu vrea să vadă ce-i spune, sau ce îi transmite însuși Regulamentul de la ROEA prin aceste cuvinte … “va avea dreptul de veto spre a interzice și anula orice acțiuni, rezoluții sau decizii contrare Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe.” Este slab de minte, ori este fals, ori șmecher,ori șiret, ori viclean … ca domnul întunerecului …?!?

Acest citat arătat mai sus este cu privire directă la ORBIREA CRASĂ și MIOPIA DICTATORIALĂ a Arhiepiscopului de la ROEA, care REFUZĂ să-și vadă cu ochi proprii GREȘELILE ultimlor 30 de ani de CONDUCERE DICTATORIALĂ, DESPOTICĂ a așa numitei ROEA. Arhiepiscopul de la ROEA deliberat și iresponsabil REFUZĂ să citească adevărul cu privire la “EL ÎNSUȘI și GREȘELE LUI din Regulamentul ROEA, ori www.pokrov.org.”

El trebuie să înțeleagă faptul că a sosit momentul, și acum este ceasul ca să – și EXERCITE (la 11:55 P.M.) … “dreptul de veto spre a interzice și anula orice acțiuni, rezoluții sau decizii contrare Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe” … DIN ULTIMII 30 de ani care au avut efecte negative asupra preoților, mirenilor, organizațiilor ARFORA, AROY, FRĂȚIEI ORTODOXE, CONGRESUL și CONSILIUL EPISCOPESC de la ROEA. Este cumva greu de înțeles că Arhiepiscopul de la ROEA fiind DICTATORUL ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, slujind nu “Domnului Luminii” … este întunecat la minte de “domnul întunerecului” … și deliberat refuză să-și ÎNDREPTE GREȘELILE ultimilor 30 de ani …?!?

Numai Arhiepiscopul de la ROEA fiind DICTATORUL ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, care se crede pe sine mai presus de “Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe” … în mod personal se orbește, se abuză pe sine, precum și îndatoririle și prerogativele ce îi sunt acordate de către Sfintele Canoane ale Bisericii Creștine Ortodoxe. El REFUZĂ DELIBERAT să citească / înțeleagă faptul că … El va avea dreptul de veto spre a interzice și anula orice acțiuni, rezoluții sau decizii contrare Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe … SĂVÎRȚITE CHIAR DE EL ÎNSUȘI. Tipul lui de alienare nu este acceptabil în nici o Biserică, dar se pare că este acceptat și tolerat în ROEA de 30 de ani.

Avînd în vedere cele enumerate la Articol I, Secțiunea 1, Pagina 5, și pe care le pun în legătură cu anumite răspunsuri la cele publicate de mine pe Internet, mai cu seamă la www.pokrov.org, îmi vine în minte acele întrebări și răspunsuri de la un prelat Romano Catolic ce a citit cele publicate pe Internet, și m-a contactat.

Iată ce a putut gîndi și apoi a putut pune în scris acel prelat Romano – Catolic în legătură directă cu FĂRĂDELEGILE Episcopilor de la OCA și ROEA la adresa PREOȚIEI MELE LUCRĂTOARE:

 

a — Pr Susan, unde va fi locul și timpul cînd episcopii de la OCA și ROEA se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” … pentru toate PĂCATELE, GREȘELILE ȘI ABATERILE de la normativele Biblice și Canonice pe care în mod conștient, de bună voie și necreștinește le-au abuzat și încălcat …?

 

b — Pr Susan, vor merge episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” … la vreo MĂRTURISIRE, la vreun duhovnic iscusit ca să-și mărturisească păcatele și fărădelegile pe care le-au săvîrșit …?  

 

c – Pr Susan, vor avea în vedere cumva episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” … “locul și timpul PURGATORIULUI … (în care Biserica Ortodoxă nu crede)”… a fi vreun loc de ispășire pentru păcate și fărădelegi pe care le-au săvîrșit … și unde focul curățitor nu este așa de intens ca cel din IAD …?

 

d – Pr Susan, vor recurge episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” la oarecare “INDULGENȚE … (în care Biserica Ortodoxă nu crede)”… pentru a plăti cu bani de la companiile de asigurare ale OCA sau ROEA pentru păcatele și fărădelegile pe care le-au săvîrșit …?

 

Am găsit de cuviință ca să răspund în scris, nu pe Internet, la acele întrebări ale acelui prelat Romano – Catolic destul de provocativ, deoarece m-am gîndit la cele de la WikiLeaks … și am scris confidențial în felul acesta:

 

e – La timpul prezent nu sunt sigur unde va fi locul și timpul cînd episcopii de la OCA și ROEA se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” … pentru toate PĂCATELE, GREȘELILE ȘI ABATERILE de la normativele Biblice și Canonice pe care în mod conștient, de bună voie și necreștinește le-au abuzat și încălcat …!

 

f – La timpul prezent nu sunt sigur dacă episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” … vor merge la vreo MĂRTURISIRE, la vreun duhovnic iscusit ca să-și mărturisească păcatele și fărădelegile pe care le-au săvîrșit … și nu știu dacă Pr. Roman Braga îi va primi cumva, deoarece el știe “ADEVĂRUL” despre multe manevre de la OCA și ROEA precum arată materialele postate pe Internet la www.pokrov.org …!

g – La timpul prezent nu sunt sigur dacă episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” vor avea în vedere cumva “locul și timpul PURGATORIULUI … (în care Biserica Ortodoxă nu crede)”… a fi vreun loc de ispășire pentru păcate și fărădelegi pe care le-au săvîrșit … și unde focul curățitor nu este așa de intens ca cel din IAD …! Nu cred că episcopii de la OCA și ROEA au nevoie numai de “O PERPELEALĂ PURGATORICEASCĂ” … și de ardere superficială …! Cred în cuvintele de la Luca 6, 38, “căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” Dreptul Judecător, Domnul Iisus Hristos va face DREPTATE și le va acorda episcopilor de la OCA și ROEA un loc pe măsura faptelor OFENSATOARE ADUSE la adresa PREOȚIEI MELE LUCRĂTOARE …! Cred că Decizia de la Tribunalul din Chicago de pe 3 Decembrie 2010 i-a ars mai tare decît focul PURGATORIULUI.

 

h – La timpul prezent nu sunt sigur dacă episcopii de la OCA și ROEA ce se vor “POCĂI sau se vor PURIFICA” vor recurge la oarecare “INDULGENȚE … (în care Biserica Ortodoxă nu crede)”… pentru a plăti cu bani de la companiile de asigurare OCA sau ROEA pentru păcatele și fărădelegile pe care le-au săvîrșit … deoarece aceasta ar insemna ca să ducă la faliment OCA, ROEA precum și companiile de asigurare ce plătesc pagubele episcopilor de la OCA și ROEA …! Dreptul Judecător, Domnul Iisus Hristos va face DREPTATE și le va acorda episcopilor de la OCA și ROEA un loc pe măsura faptelor OFENSATOARE ADUSE la adresa PREOȚIEI MELE LUCRĂTOARE … fără a pretinde bani de la companiile de asigurare de la OCA și ROEA. În lumea cealaltă nu se fac înțelegeri … a la … OCA și ROEA … K.K. sau R.S.K, iar “ÎN VEȘNICIE”banii nu au nici o valoare, doar faptele fiecăruia …!

Personal consider că ar fi timpul ca episcopii de la OCA și ROEA să reflecteze asupra acestor prevederi de la Regulamentul ROEA, Articol I, Secțiunea 1, Pagina 5 … Episcopul … “Episcopia este condusă de Episcop, care va avea îndatoririle și prerogativele ce îi sunt acordate de către sfintele canoane ale Bisericii Creștine Ortodoxe. El va supraveghea activitățile religioase ale clerului, ale mirenilor, ale parohiilor, ale misiunilor, ale organizațiilor auxiliare precum și ale oricăror alte instituții religioase de sub jurisdicția Episcopiei. El va avea dreptul de veto spre a interzice și anula orice acțiuni, rezoluții sau decizii contrare Sfintelor Canoane, învățăturilor și tradițiilor Bisericii Creștine Ortodoxe” … să nu mai mintă la Tribunalele Americane prin avocații plătiți cu sute de mii de dolari, ca bani neraportați la Congresele de la ROEA sau AAC, să învețe o lecție NOUĂ și să știe că “MINCIUNA ARE PICIORUȘE SCURTE.”

 

Articol I, Secțiunea 2, Litera l, Pagina 6 … Episcopul disciplinează clericii și mirenii:

 

Să ia măsuri disciplinare împotriva clerului și mirenilor în toate cazurile care nu necesită acțiunea tribunalului Episcopiei.

 

NOTĂ: Explicare, interpretare, sinteză a articolului de mai sus în legătură cu ADEVĂRUL ce trebuie cunoscut.

Arhiepiscopul de la ROEA este conducătorul “DE JURE” = DE DREPT al ROEA. El nu conduce DE UNUL SINGUR, ci potrivit prevederilor și procedurilor STATUTULUI / REGULAMENTULUI ROEA. Numai AȘA CUM SE PREVEDE la STATUTUL / REGULAMENTUL ROEA (potrivit Congresului ROEA care aprobă “NORMELE” care oferă putere limitată, nu absolută Episcopului sau Arhiepiscopului), trebuie condusă ROEA.

 

Prevederile de la Articol I, Secțiunea 2, Litera l, Pagina 6 … Episcopul disciplinează clericii și mirenii … sunt clare și precise, și au în vedere pe Episcop / Arhiepiscop, precum și cele transmise de Articol I, Secțiunea 1, Pagina 5, menționate și explicate mai sus.

 

Trebuie să se știe de la bun început că NUMAI un ARHIEPISCOP ca cel de la ROEA care este un DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, CARE UZEAZĂ METODE ROMANO – CATOLICE … își dovedește prostia și abuzul față de prevederile enunțate mai sus și care spun precis că Episcopul / Arhiepiscopul … Să ia măsuri disciplinare împotriva clerului și mirenilor în toate cazurile care nu necesită acțiunea tribunalului Episcopiei … adică în cazuri de simple neînțelegeri care nu au în vedere chestiuni dogmatice, canonice, liturgice, sau cele cum ar fi cele legate de CODUL DE CONDUITĂ MORALĂ. Eu nu am fost nici acuzat, nici judecat, doar CONDAMNAT.

 

În mod cu totul abuziv Arhiepiscopul de la ROEA a demonstrat RANCHIUNEA față de mine, de cînd am vorbit deschis despre ACOPERIREA CLERICILOR HOMOSEXUALI DE LA OCA și ROEA, prin distorsionarea și intenționata INTERPRETARE FALSĂ și CU TOTUL DICTATORIALĂ, a prevederilor anunțate mai sus. Pe lîngă lipsa de EDUCAȚIE TEOLOGICĂ ORTODOXĂ, Arhiepiscopul DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, a demonstrat prin acțiunea sa de EXPULZARE sau EXCOMUNICARE a mea din ROEA, o LIPSĂ de integritate morală, slabă pregătire teologică, canonică, lipsă de respect față de un preot Român, și lipsă de echilibru în gândire.

 

Atunci cînd o persoană își pierde rațiunea lucrurilor pe care le face, nu este stăpîn pe gîndire, este suferind în așa fel încît nu mai poate controla faptele și nu are în vedere urmările faptelor lui, o asemenea persoană trebuie luată sub observație, trebuie considetaă pericol social, ocolită, și trimisă la “control” pentru evaluare și tratament.

 

Acțiunile Arhiespicopului de la ROEA în cazul meu de EXPULZARE sau EXCOMUNICARE din ROEA demonstrează tuturor, inclusiv Judecătorilor de la Tribunalul de la Chicago că a depășit limitele sau parametrii prevederilor și procedurilor STATUTULUI și REGULAMENTULUI după care sunt organizate și funcționează Episcopia Română din America, auxiliarele și parohiile de sub jurisdicția ei, editat / publicat în 1994. 

 

Acest mod RIDICOL de a abuza prevederile de la Articol I, Secțiunea 2, Litera l, Pagina 6, a constituit un lucru bun pentru mine, căci Tribunalul din Chicago, a văzut din materialele prezentate de către ACUZARE și APĂRARE, modul abuziv, neconform cu STATUTUL ȘI REGULAMENTUL după care sunt organizate și funcționează Episcopia Romană din America, auxiliarele și parohiile de sub jurisdicția ei, editat / publicat 1994, al Arhiepiscopului de la ROEA,  și de 5 ori a DAT HOTĂRÂRE împotriva Arhiepiscopului de la ROEA.

 

Arhiepiscopul de la ROEA și-a săpat singur groapa și tot în același timp și-a pus și funia după gît, prin toate abuzurile pe care le-a făcut împotriva preoției mele, a familiei mele. Dumnezeu nu doarme, ci va judeca.

Este un păcat STRIGĂTOR LA CER, dar în același timp și un păcat STRICĂTOR LA CER, ca o organizație de proporția, vechimea și realizările la ROEA să aibă la conducere un Arhiepiscop care este un DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, și care a arătat  INFIDELITATE, ÎNCĂLCARE, DESCONSIDERARE  față de “MĂRTURISIREA DE LOIALITATE DE CREDINȚĂ” și respectul ce trebuie arătat “CELEI DE-A 3-a DECLARAȚII” CE SE PRONUNȚĂ LA CHEMAREA SLUJIRII CA EPISCOP, Statutelor de la OCA, precum și STATUTULUI ȘI REGULAMENTULUI după care sunt organizate și funcționează Episcopia Romană din America, auxiliarele și parohiile de sub jurisdicția ei, editat / publicat 1994. 

 

În legătură cu abuzurile Arhiepiscopului de la ROEA cu privire la prevederile de la Articol I, Secțiunea 2, Litera l, Pagina 6 … care prevăd ca episcopul / Arhiepiscopul … “Să ia măsuri disciplinare împotriva clerului și mirenilor în toate cazurile care nu necesită acțiunea tribunalului Episcopiei” … vă rog frumos dragi cititori ai acestor rînduri, ca să telefonați la ROEA la numărul de telefon … (517) 522 – 4800 … și să-l întrebați pe Arhiepiscopul DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, … dacă preotul de la ROEA condamnat la închisoare, și aflat la pușcărie în Statul unde el a petrecut vacanța de Crăciun la sora sa din anul 2010,  intră în categoria celor despre care face referință Articol I, Secțiunea 2, Litera l, Pagina 6 … și mai poate fi disciplinat, … și ce a făcut el ca Arhiepiscop față de un preot de la ROEA, care fiind BEȚIV, a fost arestat pentru DUI și pus în pășcărie pînă în 2014…?!?

 

Mai puteți să-l întrebați pe pe Arhiepiscopul DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, dacă ceea ce scrie / prevede Canonul 42 al Sf Apostoli … Episcopul ori presbiterul, ori diaconul, petrecând cu zaruri și cu beții, ori să înceteze, ori să se caterisească … este adevărat sau fals …?!?… și dacă a vizitat la pușcărie pe preotul încarcerat pînă în 2014!

Ce a făcut Arhiepiscopul DICTATOR ABUZIV, NECINSTIT, NE-ROMÂN, NE-CREȘTIN, NE-ORTODOX, FĂRĂ EDUCAȚIE LA ȘCOALĂ DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, cu preoții bețivi, sau desfrînați, sau homosexuali de la OCA și ROEA …?!?    I-a acoperit, i-a protejat și i-a ferit de la caterisire … pentru care motive … ?!?

Oare un asemenea Arhiespiscop trebuie Românilor din America și Canada, care să-i facă de rușine și să aibă așa numitul “DOUBLE STANDARD” … metode preferențiale bazate pe principii TOTAL NECREȘTINE și dubioase …?

Se pot găsi mai multe informații pe această temă a preotului BEȚIV de la ROEA, și aflat la pușcărie … la următoarea adresă … www.pokrov.org … Open Letter from Father Vasile Susan, Date Published: 8/13/2010 … ori direct la http://pokrov.org/display.asp?ds=Article&id=1377 … EXHIBIT 18. Mulțumesc! Lectură bună!

 

Poziția mea vis a vis de Episcopii de la OCA / ROEA este ilustrată de Psalmul de mai jos:

Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!

Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!  

Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.

Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.

Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.

Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.

Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.

Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.

Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.

Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,

Și să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.

Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Să nu uităm adevărul din proverbul latin în legătură cu cele de mai sus “Multa Sed Multum” – Multe dar Bune!

 

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

13 Ianuarie 2011.

 

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

Popularity: 5% [?]