Archive for the ‘Romani in lume’ Category

Balticii noştri

Posted by Stefan Strajer On August - 28 - 2010

Balticii noştri

 Autor: Vasile Şoimaru (Chisinau)

De la început, nu intra în planurile mele să-i vizitez şi pe fraţii noştri din cele trei ţări baltice – Estonia, Letonia şi Lituania, foste republici sovietice, fraţi de suferinţă în fostul imperiu al răului, numit URSS.

Nu credeam că voi putea aduna aici un capitol distinct într-o viitoare ediţie a Albumului despre românii din lume sau a site-ului meu cu aceeaşi temă. M-a convins să mă aventurez în acest drum ziaristul Vlad Pohilă, un veritabil enciclopedist al culturilor celor trei popoare baltice, şi basarabeanca noastră Raisa Vieru-Pampe, cetăţeancă a Letoniei independente, care a şi sponsorizat această călătorie. Tot ea a organizat o serie de întâlniri cu reprezentanţi ai românilor (moldovenilor) din toate comunităţile româneşti din cele trei ţări baltice, din care fac parte originari din R. Moldova, din Ucraina, dar şi din România de azi.

Prima constatare pe care am făcut-o este că, din păcate, în rândurile conaţionalilor noştri nu există o unitate, dar asta, de fapt, nu-i o noutate absolută… Neocominterniştii care au guvernat R. Moldova circa nouă ani de zile au reuşit să dezmembreze de-a binelea rândurile lor, transformând societăţile române în unele moldoveneşti, născând peste noapte şi unele societăţi „de alternativă”… Dar liderii celor trei comunităţi culturale: Lucia Bartkiene-Andrievschi (Societatea „Dacia” din Lituania), Gheorghe Tofan (Societatea „Dacia” din Letonia) şi Vasile Porcul (Societatea „Luceafărul” din Estonia) sunt nişte veritabili români, oameni la locul lor, adevăraţi patrioţi ai neamului pe care îl reprezintă cu cinste departe de Patria lor istorică. La întâlnirea de la Vilnius a participat şi cunoscuta luptătoare pentru idealurile noastre, Lica Zalakeviciene-Pozdniakovas (Melnic), fondatoarea Societăţii culturale a românilor din Lituania, venită special de la Helsinki, unde locuieşte în prezent.

Adevărate revelaţii au fost întâlnirile pe care le-am avut cu unii reprezentanţi ai popoarelor baltice, mari admiratori şi propagatori ai culturii române în ţările lor. La Riga – cu letonul Leons Briedis, mai român ca mulţi din Bucureşti, un traducător din română. Are 40 de cărţi traducere din autori români, inclusiv din Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu şi mulţi alţii, dar ICR-ul român se face că nu-l observă pe acest om de litere…

… Şi când te gândeşti cine şi pentru ce merite s-a învrednicit de „Steaua României” (şi „Ordinul Republicii” noastre independente), dar iată că acest harnic erudit din Letonia n-a meritat nici un titlu, nici o medalie…

Pentru mine personal, cea mai frumoasă întâlnire a fost cea de la Klaipeda, Lituania, cu Jonas Vaupşas şi Danuti Vaupşene, pe care i-am revăzut după 27 de ani şi de la care am învăţat cândva ce înseamnă dragostea de neam şi de limba maternă, demnitatea şi mândria naţională, dar şi ce înseamnă ura faţă de ocupantul sovietic… Discuţiile şi amintirile noastre au durat o zi şi o noapte, după care, somnoroşi, am plecat lângă oraşul Şilialis, pe nemaivăzuta şi nemaiîntâlnita pe glob Colină a Crucilor, unde au fost instalate sute de mii de cruci de către reprezentanţi ai creştinilor din majoritatea ţărilor creştine de pe glob…Văzând panorama, te minunezi de ce au fost capabili lituanienii, chiar dacă ocupanţii ateişti sovietici de mai multe ori le-au distrus prin ardere… Interesant, oare mitropolitul nostru moscovit, Vladimir, şi amicul său Valeriu Pasat au vizitat această minune a lumii? Un astfel de monument al creştinismului la noi ar înlocui toate Bazele Ortodoxismului lui Pasat, care vor fi predate de către unii popi care nici n-au apucat bine a citi „Albinuţa” lui Grigore Vieru…

Sau întâlnirea de suflet de la Tallinn cu nonogenarul scriitor Ralf Parve, soţul regretatei scriitoare estone Lilli Promet, autoare de cărţi de circulaţie mondială, ambii autori ai cutremurătorului eseu De ce iubim noi România. Aceasta s-a întâmplat imediat după cutremurul din Ţară, din anul 1977… Iar la Chişinău, unele gazete, tirane şi subterane, şi azi mai scriu de ce noi, românii basarabeni, nu trebuie să ne iubim România…

În penultima zi a aflării noastre în Ţările Baltice, am ţinut morţiş să ajungem în oraşul estonian Tartu. Cu adevărat sufletească, precum ar fi cu un om viu, a fost această întâlnire cu faimosul, atât de drag nouă, oraş, al doilea oraş după mărime din Estonia, cu 100 de mii de locuitori. În centrul oraşului există încă din perioada sovietică un monument cu cifra 100.000 pe soclu, ceea ce însemna că populaţia oraşului dat nu putea depăşi cifra de o sută de mii de locuitori… Astfel, Estonia şi-a salvat istoricul oraş de invazia veneticilor din Estul rusesc. Dar cum s-a întâmplat la noi cu oraşele Tiraspol, Tighina, Bălţi, Râbniţa şi chiar Chişinău? Aici, la Tartu, am fost la Universitate (fondată la 1632), unde au învăţat mulţi basarabeni, în perioada ţaristă, care au făurit Marea Unire de la 1918 – Pan Halippa, Ion Inculeţ, Ioan Pelivan, Nicolae Bivol şi alţii. Pentru că universitarii erau în vacanţă, n-am putut vizita muzeul personalităţilor marcante care au studiat aici, unde, posibil, mai există un stand dedicat activităţii lui Pan Halippa, cu inscripţia: scriitor şi om politic român.

Am constatat că şi aici, în Ţările Baltice, ca şi în Kazahstan, conaţionalii noştri au multe probleme consulare, de deschidere a vizelor pentru cei ce încă nu şi-au dobândit cetăţenia europeană… Scriau comuniştilor, dar scriu şi actualilor democraţi de la guvernare, dar carul tot pe loc stă şi problemele lor rămân nerezolvate…, chiar dacă majoritatea conaţionalilor noştri sunt respectaţi pentru că sunt harnici, corecţi şi nu se opun legilor, obiceiurilor locale, precum o fac la noi venetici de-alde Klimenko…

Popularity: 3% [?]

TUDOR PETRUȚ REVINE PE PLATOURILE DE FILMARE

Posted by Stefan Strajer On August - 28 - 2010

TUDOR PETRUȚ REVINE PE PLATOURILE DE FILMARE

  Autor: Nicholas Buda (New York)

După o îndelungată absență, Tudor Petruț revine pe platorurile de filmare și debutează ca actor la Hollywood, într-o serie de spoturi publicitare pentru Discover Card. Tudor a petrecut câteva zile în istoricul „Studio 28” din incinta celebrului „Universal Studios”. „A fost o experiență unică pentru mine și trebuie să recunosc că am avut emoții”, ne destăinuie Tudor. „Am învățat multe în timpul filmarilor – continuă acesta – fiind pentru prima oară expus la regimul de creație a reclamelor publicitare”. Cele trei spoturi, intitulate “Loyalty”, “Hold” si “Transfer” fac parte din noua campanie publicitară Discover Card, coordonată de celebra Martin Agency, și sunt o producție Harvest Films. Reclamele au fost realizate de catre premiatul regizor Baker Smith și filmate de cunoscutul operator Eric Treml. „Am avut șansa să lucrez cu personalități de înalt nivel din lumea reclamelor”, ne mai declara actorul, care este de fapt absolvent de regie de teatru și film, la București. „Cu asentimentul lor, am fost implicat în diversele faze de producție. Am simțit că pe lângă experiența din fața aparatului de filmat, am participat, practic, la un curs rapid și eficient în producția americană de reclame, care mi-a adus aminte de anii de facultate, și am realizat ce important este să te educi mereu, la orice vârstă.” Tudor este personajul principal “Peggy”, un simpatic dar inept operator, care nu este capabil să răspundă întrebărilor clienților și problemelor lor. A fost în intenția realizatorilor ca reclamele să fie hazlii și să stârnească, de fapt, interesul în seriozitatea companiei Discover Card. Primul dintre spoturi rulează deja pe canalele principale de televiziune americane. Campania va continua în timpul serialelor de seară și va fi preluata și în timpul meciurilor din cadrul popularului campionat studențesc de fotbal american. Pentru rolul său, actorul Tudor Petruț a fost acceptat în prestigioasa asociație artistică americană „Screen Actors Guild”. 

 

TUDOR PETRUT STARS IN NEW DISCOVER CARD TV AD CAMPAIGN

NICHOLAS BUDA (New York) – After a long absence, Romanian-American actor Tudor Petrut returns on the soundstage as the principal in a series of spots for Discover Card. Successful film actor and stage director in his native country, Tudor, a Californian for more than a decade, plays “Peggy” in the new ad campaign by the Martin Agency. Produced by Harvest Films, the spots were directed by award winning Baker Smith, and photographed by Eric Treml. “The new Discover spots make their point via a customer service agent called Peggy, who is actually a he. Peggy is seen in each spot attempting to deal with a customer who has called a financial institution named USA Prime Credit. In each instance, the interaction with Peggy leads to a situation that is both funny and familiar — at least to anyone who has struggled to get through to — and then deal with — a banking representative. It’s a tribute to Martin’s skills that the shop has managed to make us laugh at what is, in fact, a hugely frustrating experience for so many, namely the decline of customer service”, writes the Chicago Sun Times. Tudor enjoyed this experience a lot: “I learned a lot about the production process at the highest level. It was more than trying to be funny on camera, for I tried to be involved and become familiar with the ways of making a commercial” the actor said in a short interview for several American-Romanians newspares. The ad campaign will be featured on prime-time shows, and will expand to college football live coverage.

Popularity: 3% [?]

LA STÂNCA DISCORDIEI – GIBRALTAR

Posted by Stefan Strajer On August - 27 - 2010

LA  STÂNCA DISCORDIEI – GIBRALTAR

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg,Canada)

 

ÎMPREUNA  PRIN  LUMEA  CATOLICĂ. TOAMNA 1996

Winnipeg -  Toronto  cu Air Canada  2000 Km, pe o linie curbă

Toronto  – Paris  cu Air France vreo 9000 Km , pe intuneric

Paris  – Madrid  tot cu un Air France ceva mai mic,  plin de gintă latină

Frumoasă primire, plăcut grup turistic nord american. Multa sangrino, multa voie bună

Cu autocarul GLOBUS First Class Escorted Tour  prin Spania, jur împrejur.

Madrid – Segovia – Burgos – Victoria din Tara Bascilor = 460 Km

Prima oprire la Segovia pentru trei obiective. Alcazar adică fortăreaţă, masivă, impenetrabilă pe vremuri, acum un muzeu adormit. O grandioasă catedrală gotică.  Apeductul roman de două mii de ani, fără fisuri, de pe un deal pe altul, înălţat pe două rânduri de arcuri din piatra şi a funcţionat continuu până în secolul trecut. Impresionaţi de apeductul roman: Imperiul roman a cucerit să şi construiască, cel ruso-comunist să distrugă totul. Plecam. Oprim la Burgos, în faţa Arco de Santa Maria unic, plin de statui si turnuleţe, este o bijuterie arhitectonica medievală. Apoi Catedrala, şi mai gotică, a doua pe ziua de astăzi. Legendarul El Cid calare, în zborul victoriei e înfricoşător. Intram în Ţara Bascilor cu grijă. Oprim în Victoria, capitala. O urbe frumoasă, cu semne bilingve. Curată şi verde. Localnici paşnici, care nu dorm, visează …  

Victoria – Pamplona – Zaragoza (Saragossa) = 270 Km

Pamplona este internaţional cunoscută pentru Sanfermines, festivalul de voie bună de o săptămână, când taurii dezlănţuiţi aleargă pe o strada îngustă  luând în coarne pe toţi vitejii ce le stau în cale. Şi Hemingway a fost aici la festival, apoi a scris Fiesta. Pamplonezii au fost mândri şi i-au fost recunoscători cu un bust pe un soclu. Ne-am plimbat pe acea străduţă, am admirat clădiri frumoase din centru şi multitudinea statuilor din Piaţa Taurilor. La  Zaragoza  turul începe cu ce a mai rămas de la romani, apoi palatul maur Alfajeria, ce a încântat tot grupul. Şi  la urma, aţi ghicit, catedrala !! Basilica de Nuestra Senora del Pilar  o imensitate cu unsprezece cupole .

Zaragoza (Saragossa) – Montserrat – Barcelona (310 Km)

Plecam, stăruindu-ne in minte Alfajeria, nu am mai văzut un palat maur până acum. Montserat, aşa, un munte cu vârfuri ca dinţii unui joagăr gigant, cu o altă catedrală, cu o altă Marie, una neagră: La Moreneta despre care se spune că datează de la începuturile creştinismului, dar carbonul radioactiv dovedeşte ca e din Evul Mediu timpuriu. Oricum, mare pelerinaj, mare plus o nuntă. Coborâm la Barcelona, ne fascinează de la început. Am privit marea şi oraşul din citadela de pe Montjuic. Panoramă cu obeliscul lui Columb. Stadionul olimpic. Ne-am plimbat pe Rambas, unde dimineaţa se vând flori si ziare iar seara se cumpăra femei şi droguri. Am vizitat orasul vechi, ridicat pe cel maur care se aşezase pe forul roman. Catedrala, la fel ca toate catedralele Spaniei, este foarte catolică şi dominantă, aici au fost botezaţi amerindienii aduşi de Columb în 1493, după care au şi murit. Fără alte comentarii! Dar ceea ce domină pe toţi peregrinii este  Sagrada Familia a lui Gaudi, mai mult decât o altă mare catedrală, un impresionant monument de arta catolică! Se construieşte de o sută de ani şi când va fi gata, desăvârşită, va fi şi ultima …               

Barcelona – Taragona – Valencia  (370 Km)

În Barcelona am stat două zile, odată,  am vrea să stăm măcar o lună. Taragona port de pe vremea romanilor, pe aici au intrat legiunile romane în Iberia, cucerind-o. A mai rămas ruinele marelui amfiteatru roman. Atât şi mai departe. Valencia  romană, maură, spaniolă  o insulă într-o mare de portocali, cu catedrală aferentă, dar cu turnul rămas neterminat ! Merge şi aşa. După o catastrofală inundaţie a râului, care trecea prin oraş, locuitorii s-au înfuriat şi l-au scos în afară oraşului !! Asta ne-a impresionat enorm ! Albia râului au transformat-o în parcuri şi terenuri sportive. Ce oameni determinaţi. Am vizitat un muzeu unic in lume: Museo Artista Fallero- umorul pe pământ, sunt, aici, replicile statuilor ce li se dau foc anual, în Martie, când are loc marea sărbătoare a primăverii Fiesta las fallas, ce ţine o săptămână.   

            Valencia – Murcia  – Pasul Mora -  Granada  (550  Km)  

Rămâne în urma Valencia, drum lung. Murcia, doar catedrala. Urcam, şi în locul portocalilor apar terasele cu măslini. Pasul Mora, popas. Coborâm în Andaluzia, la Granada. Seara mergem la Capela regala – ataşata uriaşei catedrale, unde sunt îngropaţi regii catolici: Fernando şi Isabela. Ştim bine istoria anului 1492: învingerea maurilor, expulzarea evreilor, Columb peste Atlantic, începutul Inchiziţiei. Cel mai mare an catolic! A doua zi, o altă istorie a lumii: ALHAMBRA. Paradisul islamic pe pământ, pe o culme verde împrejmuită. În interior, islamicii au imaginat cam cum sunt palatele şi grădinile lui Alah … şi Alah s-a bucurat, pentru ca el le-a dat imaginaţia …

            Granada -  Costa del Sol – Torremolinos (165 Km) 

Costa de Sol, de la Malaga la Gibraltar, este o suită de largi plaje cu 300 de zile calde şi însorite. Între ele se află Torremolinos, un fost sat pescăresc, ce a devenit cea mai mare staţiune de pe litoralul iberian prin investiţia unui capital enorm, ce aduce un profit pe măsură. Petrecem o după masă plăcuta, plimbându-ne prin staţiune şi pe plajă. Seara, cinăm în doi pe balconul camerei noastre de la etajul zece, de unde marea şi plaja sunt la picioarele noastre, iar deasupra universul ne zâmbeşte şi face din cap, îngăduitor, tuturor celor de aici …  

Torremolinos -  GIBRALTAR  -  Seville (410 Km)

Şi dintr-odată ne-am înţepenit total. Pentru prima data în aceşti peste două mii de kilometri iberici, plus Ţara Bascilor, parcurşi până acum. Stăm de oră. Acest minunat tur care a decurs atât de confortabil, de interesant şi instructiv, intr-o atmosferă armonioasă de grup turistic plăcut, cu o directoare de tur ca un înger înţelept şi păzitor, s-a oprit. Stăm de o oră. Stăm la cea mai severă, dură şi rigidă frontieră europeană: trecerea pe stânca discordiei, în Gibraltar .   

Senora Covadonga Fernandez, directoarea turului, ingerul nostru păzitor, trimisă de Sfântul Cristofor patronul creştin al călătorilor, cu vocea ei de înger, cred că vă imaginaţi cum este o voce de înger,  începe să ne facă o pregătirea psihică. Gibraltarul mai  este încă un teritoriu britanic pentru poziţia sa strategică, şi acum aşteptam la frontieră controlul, care este foarte amănunţit, deci durează. Când ajungem acolo, noi, toţi coborâm din autocar numai cu paşapoartele în mână. Femeile au dreptul sa-şi ia poşetele iar bărbaţii doar portofele cu alte acte şi bani. Atât. Nu se fac glume sau comentarii. E de prisos, nul şi neavenit. Ei au dreptul să ceară să deschideţi poşeta sau potofelul. Autocarul va fi inspectat separat, eu şi şoferul sunt acolo, dacă sunt probleme se deschide o anchetă, care este o durere de cap şi o mare pierdere de timp. Sper că noi suntem în regulă. Aşteptam. Atât a trebuit şi comentariile, de tot felul, au şi început. A fost bine, pentru ca nu mai eram iritaţi de aşteptare, ştiam motivul  aveam subiect serios de dezbătut. Pentru unii aşa ceva era o mare noutate, neauzită până acum şi părerile lor au fost întinse între: e absurd, ca în blocul comunist, sau e ridicol, nu e nimeni în război cu UK  şi nelipsita nepăsare okey, it’s fun. Noi, Ica şi cu mine, ne-am adus aminte, cu gust amar, cum era în blocul comunist, dar am ales varianta să trecem cu indiferenţă peste acest episod de frontieră, aveam atâta experienţa încât nu mai conta. Ceea ce conta pentru noi, era că ne împlineam o veche dorinţă: să punem piciorul pe Stâncă, să vedem cum arată Gibraltarul, atât de auzit, citit şi visat.   

Se spune şi se scrie că, primii oamenii care au pus piciorul pe Stâncă, au fost îndepărtaţii noşti strămoşi de Neanderthal. Antropologii au găsit urmele lor în peşteră şi au tras concluzia că au locuit aici, pe Stâncă, aproximativ o sută de mii de ani. Apoi au dispărut şi au venit ceilalţi strămoşi, Cro-Magnon, mai apropiaţi, mai bine făcuţi. Alte zeci de mii de ani, până ce apare prima mărturie scrisă de la fenicieni. Grecii au fost cei ce au numit Coloanele lui Hercules cele două stânci, una africană şi alta europeană, ce  delimitează strâmtoarea dintre mare şi ocean. După greci, cartaginezii şi apoi romanii, care nu au loc de cartaginezi şi după războaiele punice îi termină pe cartaginezi, dominând ei Peninsula Iberică câteva secole. Cad şi romanii, vin vizigoţii, trec şi ei. Pentru următoarele şapte secole apar beduinii, islamici de vizavi, care numesc stânca Jabal Tariq, adică muntele lui Tariq, conducătorul lor, era deja AD 711. Din denumirea aceasta a derivat Gibraltar. Nu au făcut aproape nimic vreo trei sute de ani, erau doar nişte flotanţi aici în golful stâncii. Apoi a devenit o aşezare permanenta cu port, fortăreaţă care avea şi palatul aferent.

Moda  istorică în Evul Mediu era ca odată ce înflorea undeva o aşezare prosperă din manufacturi sau comerţ, clădind biserici şi palate, apăreau, ca din pământ, cuceritorii ei. De motive războinice omenirea nu a dus lipsă şi nu va duce lipsă! Legea negării negaţiei e valabilă şi aici: războiul vrea amor cu pacea şi pacea cochetează cu războiul ! Deci s-au bătut ce s-au bătut până ce creştinii au preluat controlul Stâncii, care e doar un marcaj, la capătul Mediteranei, înalt de 500 de metri, cu o suprafaţă de aproape şapte kilometri pătraţi, formând malul estic al unui golf. Atât tot, pardon, avea o fortăreaţa cu palat şi o peşteră enormă. Un Duce de Medina, devenit  proprietarul stâncii şi al golfului le vinde la conversos, adică evreilor convertiţi la creştinism. Târg pe bani şi daruri, după care vreo patru mii de conversos, din Cordoba şi Sevillia se mută în golf şi pe stâncă. La numai doi ani după târgul încheiat, creştinul Duce de Medina îi dă afară pe convertos, care, să nu uităm, să nu neglijăm, erau creştini cu acte în regulă, după ce fuseseră băgaţi în butoiul cu apă sfinţită şi botezaţi a la carta catolica. Degeaba, Inchiziţia aflase că sunt  conversos doar în acte, acasă rămăseseră ce au fost, iudaici!! Vremuri grele, vremuri schimbătoare, Gibraltarul trece sub stăpânirea regilor catolici – Fernando de Aragon şi Isabela de Castilia – sub care Inchiziţia este vigilentă la datorie şi apără cuceririle catolice de duşmanii islamici, iudaici şi protestanţi! Nu vi se par cunoscute asemenea timpuri? Noi le-am trăit sub o altă inchiziţie: securitatea comuniştilor evrei, ruşi, unguri şi la urmă s-au învăţat şi românii…

După ce Columb a descoperit India navigând spre apus s-a pornit marea întrecere a europenilor în a descoperi alte lumi ce erau luate în posesie, dominate, creştinate, exploatate. Această competiţie a avut nevoie de noi şi mai mari corăbii, de noi  şi mai mari flote de apărare a posesiunilor, bătându-se ca chioarele între ele!! Ce frumoasă este istoria  civilizaţiei europene, plină şi de bătălii navale. În  fruntea competiţiei s-au plasat spaniolii şi portughezii,  danezii şi olandezii, francezi şi englezii şi pe unde se întâlneau, pe valurile mărilor şi oceanelor trăgeau cu tunurile unii în alţi până se scufundau. Care pe care.  Pe la o mie şase sute flota daneză a venit tiptil la Gibraltar a prins flota spaniolă ancorată şi în timp ce corăbierii spanioli erau în taverne la petrecere le-au făcut flota zob şi au plecat victorioşi acasă. Asta ca fapt divers. După altă sută de ani, la 1707, au venit în Gibraltar englezii, tot tiptil, au făcut zob altă flotă spaniolă, dar nu au mai plecat! Au rămas pe stâncă şi cu dreptul învingătorului au jefuit, violat tot ce se putea viola şi au omorât pe cei suspecţi sau nu le ofereau supunere totală, ceilalţi locuitorii au părăsit totul, au fugit îngroziţi! Au rămas doar victorioşii. Când s-a încheiat tratatul de pace, în 1713, în articolul zece se precizează că Spania cedează perpetuu Gibraltarul Regatului Unit!! De aproape trei sute de ani Gibraltarul e posesiune engleză. Ştiţi ce înseamnă asta pentru majoritatea spaniolilor? După părerea mea, un os de peşte în gâtul lor!  

Între timp am ajuns în ţarc, e din bare metalice solide şi dese, nu se poate trece prin ele. Coborâm aşa cum ni s-a spus şi intrăm, unul după altul, pe o strungă îngustă şi lungă la capătul căreia e un ghişeu cu un cap pătrat căruia îi arătam paşaportul, portofelul sau poşeta după cum e cazul. Capul pătrat ne face cu degetul că putem trece. Aşa am intrat în Gibraltar, trecând o frontiera dintre Spania şi teritoriul britanic de la 1713 care nu are decât un kilometru! Un kilometru frontieră, da ce frontieră cu punct de trecere sinistru. În aşteptarea autocarului, care e tras după un zid înalt pentru control, privim Stânca care până acum o  ştiam doar din fotografii. E modestă, golaşă şi arată ca un vapor ce se scufundă pe o parte, cu puntea aproape verticală spre răsărit, din unghiul care o privesc. Un punct geo-politic fierbinte al lumii! Iată, apare şi autocarul care a trecut prin urechea acului, cu îngerul păzitor care ne zâmbeşte. Urcam, să plecam după ce am stat aici vreo două ore din timpul care îl avem rezervat pentru turul Stâncii! Plecam, mergem vreo trei sute de metri şi ne oprim. Stăm din nou. Acum ce mai vor? Nimic, stăm la barieră! Barieră, au trenuri pentru un teritoriu britanic ce are numai 6 kilometri lungime? Nu! Stăm la barieră să treacă avionul!! Avionul?! Barieră să treacă avionul,  aşa ceva nu am auzit nici în filmele de la Hollywood!?!  Pregătiţi-vă aparatele de fotografiat şi aşteptaţi. Şi într-adevăr, deodată l-am auzit tunător şi a trecut prin faţa noastră ca o nălucă spre mare, zguduind pământul şi autocarul! A fost un cargou imens. Formidabil ce eveniment bizar, cu toţii suntem entuziasmaţi ca nişte copii de grădiniţă duşi la gradina zoologică. În fond şi la urma urmei de ce nu am fi; de câte ori în viaţă stăm la barieră să treacă avionul?! Pentru asta trebuie venit în teritoriul britanic, în “The Rock’’. Pornim, trecem pista de decolare care începe undeva în golf şi se termină în mare. Mai mergem un pic, cotim de vreo două ori şi oprim într-o mare parcare în afara fostului zid al fortăreţei. Suntem cu adevărat pe Stâncă, să luăm o piatră în gură! Multe maşini şi autocare, turişti de peste tot. Mergând spre poarta Ica îmi spune: Şi eu vreau castane. Da, miroase a castane coapte, acum observ ca unii mănâncă în jurul nostru. Cum să nu!! Ne aducem aminte din studenţie când, toamna târziu, mâncam castane coapte la Timişoara. Oprim şi cumpărăm, sunt calde, iar mirosul lor ne trezesc atâtea şi atâtea amintiri. Ica e bucuroasă, nu se aştepta să mănânce castane coapte în Gibraltar. Cei din grup ne întreabă ce sunt astea, se mănâncă, ce gust au! Le dam şi lor să încerce. Se chinuiesc sa le cureţe, le muşcă cu precauţiune, cu grijă încep să le mestece, se luminează la faţă, le plac. Cumpără şi ei. Strada principală străluceşte de îngrijire şi curăţenie, localnicii se deosebesc de excursionişti prin îmbrăcămintea lor îngrijită, elegantă. Contrast mare. Limba oficială, of course, este engleza, neoficial este spaniola dar există şi o limbă locală, proprie, un dialect de Gibraltar numit llanito  formată din amestec de cuvinte din mai multe limbi. Ceva asemănător cu frateliana mea; o românească ţărănească de Banat, cu gramatică numai pe jumătate, şi amestecată cu şvăbisme şi ungurisme de la  cei ce locuiau cu noi în Fratelia, cartier al Timişoarei. De frateliana mea toţi au făcut glume ironice începând cu colegii de liceu  până la bunul meu prieten, scriitorul Virgil Raţiu. Llanito la fel ca şi frateliana au valoare lingvistică minimă, atât cât să te poţi înţelege într-un mini babilon etnic, dar are mare valoare sentimentală pentru ei, fiecare se bucură auzind că foloseşti cuvinte şi din limba lui maternă. Astea despre limbă, cât priveşte guvernarea este locală, autonomă, cu excepţia guvernatorului teritoriului britanic, care este numit de HM Queen Elizabeth a UK-ului. Long live The Queentrăiască regina – au ovaţionat-o gibraltanezii în 1954 când a venit pe The Rock să sărbatorească 250 de ani anexare a teritoriului iberic la coroana imperiului britanic, ceea ce a declanşat tensiuni şi proteste din partea spaniolilor! 

British overseas territory – adică teritoriu britanic de peste mări – adică The Rock sau Stânca ori Gibraltar – are steag şi emblemă proprie şi un moto: “Nulli  Expungnabilis Hosti”. Asta, oare ce mai înseamnă, ce vrea să zică? Păi, ar veni cucerit dar nu de duşman sau din duşmănie, din ostilitate. Să fiu mai clar, este la fel cum ne-a eliberat Armata Roşie pe noi, romanii de sub jugul românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord! Nu e un paradox, e tipic pentru cotropitori, cuceritori care dau navală, omoară, jefuiesc, subjugă şi nu mai pleacă, ba te pun să-le spui fratele cel mare de la răsărit sau Nulli  Expungnabilis  Hosti! În 1704, când au debarcat pe Stâncă, corăbierii englezi au făcut un prăpăd, mergând până la profanarea bisericilor catolice, ei fiind, vezi Doamne, anglicani. Ce creştin anglican eşti dacă nu pângăreşti o biserică catolică, sau invers, doar de asta suntem creştini. După această cucerire fără duşmănie – era să-i zic frăţească – s-au accentuat şi mai mult conflictele belicoase dintre englezi şi spanioli, dar nu s-a schimbat nimic în 250 de ani. Şi, diplomatic, englezii au fost mai abili promiţându-le autonomie totală, daca prin referendum vor să rămână sub suveranitate britanică. Referendul a avut loc în 1967 şi i-a devastat pe spanioli: numai 44 de gibraltanezii au dorit suveranitate spaniolă, restul de peste 12.000 au ales suveranitatea engleză. Vox populi vox Dei! Nu a trecut mult şi Spania a închis complet frontiera. Cortină de fier, din bare metalice. Redeschiderea completă abia în 1985. Conflictele diplomatice dintre cele două ţari continuă din te miri ce. Acum, de exemplu, guvernul Gibraltarului, împins uşurel, nu spun de cine, vrea şi drepturi asupra apelor teritoriale din jurul stâncii, în timp ce Spania le interzice să mai avanseze în golf cu noi recuperări de teren fiindcă intră ilegal în apele ei teritoriale!! Clar. Apropo de recuperările de teren din apa golfului, cu ajutorul olandezilor, specialişti în aşa ceva, au câştigat un kilometru pătrat pe care au ridicat nişte blocuri, având în vedere ca e o mare înghesuială pe Stâncă: 4.000 de locuitori pe kilometru patrat!! Cred că asta spune multe, chiar şi despre marea pagubă de ape teritoriale făcuta  spaniolilor, înconjuraţi din trei părţi numai de ape teritoriale.

La densitatea asta mare a populaţiei mai trebuie adaugate şi maimuţele. Singurul loc în Europa unde se găsesc maimuţe libere, le zic eu, mulţi le zic maimuţe sălbatice. Greşit, ca sa nu mai spun ca nu au nici coadă maimuţele astea ce se numesc macacus. Stau sus pe Stâncă, dar coboară după mâncare şi printre turişti, care sunt foarte darnici cu ele mai ales dacă pozează frumos. Unele-s  meditative, privind când la apele teritoriale ale spaniolilor, când la recuperările de teren ale supuşilor Reginei Elisabeth, altele-s distante şi arogante, comportament preluat de la conaţionalii lor britanici. Mai sunt şi hoţomane, de cum văd un trecator cu o plasă în mâna, se iau după el, tiptil şi-i  înhaţă plasa şi s-au dus! De unde reiese că nu-s sălbatice din moment ce au atâtea apucături omeneşti. Dar cu totul alta este povestea cu aceste maimuţe. Ascultaţi.  Englezii suferă de multe superstiţii, una dintre cele mai grave, ce îi torturează de sute de ani, spune că atunci când maimuţele nu vor mai fi pe stânca, nici englezii nu vor mai fi aici! Groaznică prezicere! Deci englezii sunt cu ochii cât cepele la macacuşi, au lansat şi un satelit fix, numai pentru ele, să le urmarească, sa le numere. Plus un submarin atomic. Nu în spaţiu, în apele golfului. În acelaşi timp servicile de inteligenţă spaniole au aflat de această superstiţie încă de pe vremea lui Churchill, când numarul maimuţelor scazuse ameninţător, era eminentă  dispariţia lor. Atunci prim-ministru imperiului în care soarele nu apunea niciodată a trimis de urgenţă după macacuşi în Africa. De atunci, servicile de informaţiune spaniole au format o brigadă specială anti-macacus, care se deplasează in Gibraltar, cu false paşapoarte canadiene, să  anihileze maimuţele, doar, doar îşi iau tălpăşiţa englezii de pe Stâncă. Nu răzbesc, fiindcă şi servicile engleze au vreo trei, sau chiar patru, contra formaţiuni speciale în conecţie cu CIA şi Mossad, care imediat le înlocuiesc pe cele dispărute, ba chiar adaugă un supliment de siguranţă. Şi uite aşa de la bătăliile navale, de la multiplele conflicte din golful Gibraltarului, de la interminabilul duel diplomatic, în zilele peregrinajului nostru pe Stâncă, cele două foste supraputeri coloniale au ajuns într-o jalnică situaţie luptându-se pentru nişte maimuţe, indiferente la marea tragedie a superstiţiilor  englezeşti. Asta-i soarta marilor puteri; la urmă să calce în propriul lor rahat, ceea ce istoria va consemna….   

Înainte de-a părăsi Gibraltarul – Stânca sau The Rock – sincer spun că am avut un timp minunat aici, bogat în impresii, păcat că a fost atât de puţin. Întâi am vizitat oraşul şi am văzut statuia Amiralului Sir George Rooke, cuceritorul neduşman, statuie făcută cu multă perfidie englezească. Amiralul nu-i aşezat  în vârf de catarg, nici nu are vreo sabie scoasă în văzduh, e îmbrăcat civil şi cu perucă de salon aristocratic, arată calm, blajin ca fire precum un mare cărturar înţelept, profesor de Oxford nu altceva, venit să le predea un curs creştino-democrat gibraltarnezilor!! Apoi am urcat şi intrat în marea peşteră în care locuiseră odinioară stramoşii noştri îndepărtaţi, după care tot felul de homeless, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost spital militar englez. Acum, în zilele noastre, se ţin concerte fiindcă se spune ca are o acustică perfectă. Şi am încheiat cu turul complet al Stâncii în nişte maşini speciale, mai lungi şi înguste. A oprit la capătul sudic al Stâncii, lângă noua moschee cu un minaret mult mai mare ca turnul vechiului far de lângă ea, să privim strâmtoarea şi peste ea stânca africană sau a doua  coloană a lui Hercules. Mare orizont! Şoferul-ghid ne-a delectat cu cele înşirate mai sus, la care eu am adăugat doar nişte epitete, mici remarci şi fabulaţii spontane. Îmi pare rau ca nu am insistat asupra disputelor diplomatice, sunt o mină bogată de satiră şi sarcasm. Altădată…

Singurul lucru pe care l-am regretat, a fost ca nu am mai stat la barieră, să treacă avionul.

(Toamna 1996 în preeria canadiană. Trimis spre publicare “Curentului International”, 2010)

Popularity: 3% [?]

 Dialog cu Gheorghe Chindriş, maramureşeanul care, după dobândirea cetăţeniei americane, a revenit în comuna natală Ieud 

 

Autor: George Petrovai

“Luptând din răsputeri pentru integrarea în noile medii, românii din diasporă ajung ca destul de lesne să-şi piardă identitatea…”

 

 De existenţa lui Gheorghe Chindriş, maramureşeanul stabilit în Detroit, aveam ştire cu mult înainte de revenirea lui în ţară, întrucât tainica întâmplare a făcut să fim colaboratori la publicaţia românească Curentul internaţional din metropola americană mai sus pomenită. Fiind deci conjudeţeni şi colegi de redacţie, fireşte că în dialogul purtat pe internet cu Ştefan Străjeri, directorul publicaţiei, mai aflam câte ceva şi despre prietenul Gheorghe Chindriş, bunăoară despre intenţiile sale de-a reveni în ţară.

Aşa că, îndată după sosirea sa, ne-am dat întâlnire şi ne-am cunoscut, atât cât pot să se cunoască doi oameni după o discuţie de aproximativ o oră. Tot atunci s-a născut şi ideea prezentului interviu…

Întrebare: Cum ai ajuns în Statele Unite?

Răspuns: Prin Loteria Vizelor. Auzisem că există această modalitate lesnicioasă de plecare, mi-am depus actele şi am avut şansa să fiu admis de la prima încercare. N-am mai stat pe gânduri, cu toate că soţia şi fiica mea au refuzat să pornim împreună spre un necunoscut în egală măsură tentant şi riscant…Revenirea mea în comuna natală Ieud are, aşadar, o dublă motivaţie: pe de o parte mult aşteptata reîntâlnire cu soţia şi fiica, pe de altă parte grija faţă de vârstnicii mei părinţi.

Întrebare: Stabilirea în Detroit a fost calculată sau lăsată la voia întâmplării?

Răspuns: Încă înainte de plecare eram perfect conştient de adevărul cuprins în zicerea: Drumul de la bine la mai bine trece prin mai rău. Că doar plecam din România, ţara paradoxurilor, unde toate politicile ţintesc mai binele, însă ca un făcut, marea majoritate a românilor o duc tot mai prost de la un an la altul. Cum eu şi familia n-am dus-o rău nici înainte de plecarea mea şi cum nu doream doar o aventură sau o schimbare de dragul schimbării, fireşte că mi-am luat toate măsurile de precauţie ca odată ajuns pe teritoriul Statelor Unite să nu trag mâţa de coadă. Başca faptul că la aşa ceva mă obliga şi regulamentul foarte strict al Loteriei Vizelor. Iată cauza pentru care m-am stabilit în Detroit, oraş în care de ani şi ani locuieşte un verişor de-al meu…

 

Foto. Ghoerghe Chindris (dreapta) impreuna cu editorul “Curentului International”, Stefan Strajeri, in fata Catedralei Ortodoxe Sf.Gheorghe din Michigan

Întrebare: Când şi cum l-ai cunoscut pe Ştefan Străjeri?

Răspuns: În anul 2006, adică îndată după ce Ştefan a preluat conducerea publicaţiei Curentul internaţional, cu ocazia unui spectacol susţinut pentru românii din Detroit şi împrejurimi de către Veta Biriş şi Ştefan Hruşcă. Cum pe amândoi soliştii îi cunoşteam foarte bine din ţară (cu Hruşcă am fost colegi de şcoală în Ieud, iar despre Veta Biriş, ca şi despre alţi emisari ai folclorului autentic, am scris cuvinte de mare simţire, inspirate de tradiţiile necontrafăcute ale românilor), fireşte că în aceste condiţii Ştefan Străjeri n-a ratat ocazia la care era martor ocular, aşa că m-a invitat să colaborez la revista lui (pagina de tradiţii), după părerea mea una dintre cele mai valoroase publicaţii româneşti care apar pe teritoriul Statelor Unite şi al Canadei.

Întrebare: Am înţeles din spusele unor români stabiliţi în SUA că în Detroit ar fi una dintre cele mai mari comunităţi româneşti din America de Nord. Ţi-au făcut ei impresia că ar fi uniţi şi la bine şi la rău?

Răspuns: Nicăieri (în ţară sau în afara ţării) românii nu sunt suficient de uniţi, fapt care le-a cauzat şi continuă să le cauzeze numeroase prejudicii. Ba mai mult, unii dintre ei se lasă atât de mult absorbiţi de noile medii sociale, încât admit să-şi sacrifice identitatea. Adică, oriunde în lumea asta, dacă un evreu rămâne evreu chiar şi la a 50-a generaţie, doar astfel ei putând să-şi păstreze nealterată fiinţa, limba şi tradiţiile, unii români din diasporă nu mai vor să fie români deja de la a treia generaţie: În casa lor se vorbeşte foarte puţin româneşte, ei nu menţin decât contacte accidentale cu ţara de baştină şi cu ceilalţi români din comunitate, iar copiii lor prea puţin se sinchisesc de românism şi limba română!

Întrebare: Cum este văzută România de la distanţă?

Răspuns: Destul de rău, şi asta din pricina clasei politice, sau – mă rog – a politicienilor care se laudă că ne reprezintă interesele, căci – aşa cum corect se spune – după mai bine de două decenii de frământări postdecembriste, România încă nu are o clasă politică credibilă, calificată şi unitară în apărarea intereselor naţionale. Neavând un reazem politic dătător de speranţe lesne convertibile măcar în fapte diplomatice, românii din diasporă simt povara bizarului amestec de sentimente, amestec format din dorul după locurile natale (adorabilul blestem al românilor din totdeauna!), indiferenţă şi înverşunare vizavi de neîncetata bătută pe loc a românilor din ţară. Iar atunci când dorul, bunăoară aşa ca în cazul meu, ajunge de neîmplinit cu pospaiurile de românism culese de pe internet, gazete şi canalele de televiziune, românul înstrăinat ia drumul spre ţara-mamă, pentru a sorbi din acele izvoare încă nepoluate ale culturii, limbii şi tradiţiilor acestui popor de-a dreptul miraculos prin rezistenţa demonstrată de-a lungul istoriei, deopotrivă la loviturile interne şi externe.

Întrebare: Dar americanii get-beget cum văd România?

Răspuns: Americanii ne cunosc foarte puţin ţara, cu toate că unii români-americani se dau peste cap să-i facă o imagine adecvată, măcar la nivelul la care oficialii acestei ţări să nu mai vorbească de o Românie cu capitala ba la Budapesta, ba la Sofia, ori de o Românie încorporată în nesfârşita Rusie…

Iată de ce la Catedrala Sfântul Gheorghe din Detroit a luat fiinţă şi activează Ansamblul folcloric Românaşul. Şi tot în acest mare oraş îşi desfăşoară activitatea Societatea culturală româno-americană Avram Iancu, în cadrul căreia, prin şezători, nunţi, Lăsata secului şi montaje păstoreşti gen Sâmbra oilor, se promovează portul, obiceiurile şi tradiţiile româneşti.

Întrebare: Ai vreun mesaj special pentru cititori?

Răspuns: Da. Românilor din ţară le urez să fie în continuare ei înşişi, să aibă tăria făptuirii şi încrederea răsplătirii faptelor bune, în pofida norilor negri care s-au îngrămădit deasupra României, iar celor din străinătate le adresez îndemnul ca niciodată şi în nici o împrejurare să nu dea uitării ţara de unde-şi trag originea.

 

    Sighetul Marmaţiei, George PETROVAI

      23 august 2010

 

Popularity: 5% [?]

MESAGERUL STELELOR – GEORGE ROCA

Posted by Gabriela Petcu On August - 14 - 2010

Autor: Gabriela Petcu

                             

                       «Iubesc stelele prea mult

                    pentru a-mi fi frică de noapte»

                               (Galileo Galilei)

 

Acum 400 de ani, Galileo Galilei orienta spre stele o lunetă care avea să devină puntea de legătură între cer şi pământ. Astăzi, datorită unui telescop literar, avem prilejul să cunoaştem 24 de stele prin mesagerul acestora, scriitorul australian George Roca.

De vorbă cu stelele, apare sub tiparul Editurii Anamarol din Bucureşti, volum prin care autorul oferă iubitorilor de carte interviuri cu personalităţi româneşti aflate oriunde în lumea acesta – America, Australia, Europa.

Nici nu s-a uscat bine tuşul volumului de versuri Evadare din spaţiul virtual – de la a cărui apariţie au trecut doar câteva luni – şi „stelele” devin mai stălucitoare printre noi odată cu lansarea de carte, care a avut loc pe 21 mai 2010, la Universitatea Naţională de Apărare, în cadrul celui de al XXXIV-lea Congres al Academiei Româno-Americane care s-a desfăşurat anul acesta la Bucureşti. După cum este specificat în pagina de gardă a cărţii, lansarea a fost dedicată de autor colegilor săi de la Academia Româno-Americană şi organizatorilor congresului (UNA).

Pe 26 mai 2010, Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, a găzduit următoarea lansare în prezenţa  membrilor Ligii Scriitorilor din România şi a  prietenilor autorului: scriitori, jurnalişti, artişti. Au fost prezente şi câteva „stele”, precum scriitorii Cristian Negureanu, Darie Ducan, Mariana Pop-Mion, artistul plastic Cornel Durgheu, cântăreaţa Xonia (Loredana Sachelaru) şi fotbalistul Victor Paraschiv.

 

În prima parte a lunii iunie, cartea a fost prezentată şi la Oradea. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Naţională a Cavalerilor de Clio, Cenaclul „Barbu Ştefănescu Delavrancea”, Fundaţia Culturală “Cetatea-Durgheu”, Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA-Oradea) şi revista virtuală „Romanian VIP” din Dallas (Texas, SUA).

În prezenţa unui public numeros, prieteni, oameni de cultură, scriitori, ofiţeri superiori, ziarişti, preoţi, membrii ai clubului Lion’s Oradea şi ai asociaţiilor mai sus amintite, s-a făcut cunoscută personalitatea scriitorului George Roca prin activitatea sa literară, de promotor cultural,  şi cea de editor şef al revistei Romanian VIP. Seriozitatea cu care s-a implicat în coordonarea acestei  publicaţii on-line, a făcut ca în mai puţin de un an de la preluare, să fie în topul celor mai cunoscute reviste ale românilor din diaspora. Alături de dl general de armată(r) Cornelius Lungu, de noul guvernator al Clubului Lion’s România, doamna Rodica Dacin, de prof. univ. dr. Maria Vulişici-Alexandrescu, prof. univ. dr. Ioan Ţepelea, colonel(r) dr. Constantin Moşincat, prof. dr Mircea Micu, av. Dr. Teodor Ţent, av. drd. Pascu Balaci şi mulţi altii, George Roca  a reuşit să transforme o zi senină de vară, într-un univers cu stele sclipitoare. Cu acest prilej i-a fost înmânată „Diploma de Excelenţă” a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru promovarea literaturii româneşti în relaţiile internaţionale.

 

Voi evidenţia în rânduri ce urmează câteva mesaje spicuite din interviurile prezentate în acest volum specificând cu mândrie că în unanimitate „stelele” reprezintă valori româneşti răspândite pe trei continente care nu şi-au uitat obârşia!

George Roca

De vorbă cu stelele

A 2010 GR Project, Sydney, Australia

Interviuri, ISBN 978-606-8049-38-0

Editura Anamarol, Bucureşti, 2010, 312 p.

 

Stele din America:

MIRCEA BĂDULESCU antrenor de elită al gimnasticii artistice româneşti şi americane: „Ce m-a determinat să părăsesc ţara fiind în plină glorie… au  fost câteva fapte foarte dureroase! Niciodată nu am avut în gând să plec, să părăsesc România! Şi acum când stau şi judec mă întreb cu reproş, oare cum am putut face aşa ceva!? (…) Viaţa în exil nu e uşoară. (…) Aş vrea să mă întorc acasă… Dar unde?”

 

 

ADINA CICORT – director al revistei online „ROMANIAN VIP”, artist plastic: Desigur că se poate crea un univers românesc chiar dacă trăim departe de România. Noi suntem în contact permanent cu ţara şi cu alţi români de peste hotare, cu cultura românească mai ales că în ziua de azi oricine poate reface acest univers cu ajutorul accesului la internet şi la mijloacele mass-mediei de limbă română. Bineînţeles trebuie păstrat un echilibru în tot ceea ce facem, dar azi se găsesc destul de uşor soluţii ca să-ţi poţi inspira copiii să iubească şi cultura şi ţara românească şi să nu uite că «la propriu» prin venele lor curge sânge românesc. Nu este un slogan, ci un adevăr! De ce este bine? Pentru că este împotriva naturii şi a universului să negi ceea ce eşti! Iar dacă vrei să ai o viaţă armonioasă, trebuie să obţii acea pace interioară care să se reverse şi în jurul tău în viaţa de zi cu zi. Acest lucru nu se poate face dacă pretinzi că eşti altcineva sau altceva şi dacă trăieşti împotriva naturii tale genetice, biologice, sau într-o negare sau necunoaştere a cine eşti; nemaipunând la socoteala cultivarea valorilor strămoşesti şi perpetuarea neamului… Prin noi trăiesc strămoşii noştri! Dacă tăiem legăturile cu ei, ne automutilam, rămânem fără identitate!” 

 

OVIDIU CREANGĂ – scriitor Canadian de limbă română: „Aşa am început…  aruncat peste bord şi neavând încotro, înot cu pixul şi cu hârtia în mână… N-aş vrea să mor înainte de a vedea Basarabia alipită la Patria Mamă – ROMÂNIA!”

 

 

 LIA LUNGU cântăreaţă româncă, stabilită la New York: „Îmi place să ţin legătura cu ţara! O simt şi acum în suflet şi deseori mă apucă dorul de România. După stabilirea în America m-am reîntors de mai multe ori «acasă». (…) Proiecte de viitor? Doresc să ajung să cânt şi în Australia şi Noua Zeelandă atât românilor cât şi marelui public australian pe care aş vrea să-l captez cu spectacolul „Rituale”. De asemenea plănuiesc un turneu în diverse ţări din Europa unde voi cânta cu precădere românilor.”

 

 

 IULIANA SĂSĂRMAN – pictoriţă româncă, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România: „Deoarece sunt departe de România mi-a fost mai greu să ţin legătura cu artiştii de acasă, dar mama mea, căruia îi mulţumesc din suflet pentru sprijinul acordat, s-a ocupat de toate expoziţiile mele şi întreţine legături solide cu colegii de breaslă. Cei de-aici sunt mai greu de găsit… Nu e aşa roz viaţa în SUA cum mi-o imaginam când eram acasă! Speranţa moare ultima – acesta este motto-ul meu şi aştept o realizare pe plan profesional, aici pe… Pământul Făgăduinţei!”

 

ADRIAN ŞONCODI – poet şi traducător de excepţie: „În ceea ce priveşte poezia românească, poate că nu am apreciat-o îndeajuns de la început. Cu timpul am ajuns să-mi dau seama că poezii precum «Luceafărul» sau «Scrisoarea I», ar face într-adevăr mare cinste oricărei literaturi”.

 

 

Stele din Australia:

Dr. GHEORGHE DRĂGAN – fizician: Marile probleme se adâncesc şi îmi pare rău să observ reticenţa oamenilor din jur la noutăţi care le-ar putea lumina viaţa. Este o atitudine din ce în ce mai autodistructivă prin aplicarea implacabilă a principiului „fiecare pentru el şi împotriva tuturor. (…) Să ne iubim unii pe alţii, să fim mai buni, să gândim pozitiv luptând permanent pentru adevăr: numai aşa o să ne salvăm”.

 

ION GLUGĂ – Vrăjitorul din Oz, Intelectual Property Officer: „Ce regret cel mai mult? Depărtarea faţă de părinţi şi neşansa de a fi recompensat în vreun fel sau altul eforturile ce le-au făcut pentru mine. (…) Amărăciuni?  Adeverirea „profeţiilor” lui Silviu Brucan făcute în decembrie ‘89, când spunea că României îi vor mai trebui cel puţin 20 de ani să realizeze o reală schimbare a societăţii şi a mentalităţilor. Vise? O comunitate şi o prezenţă românească cât mai puternică in Australia(!!!), nu doar filme cu copii orfani, prostituate, aurolaci şi câini vagabonzi pe străzile Bucureştiului.”

 

SORANA HÂLMU – reprezentanta statului australian Noua Galie de Sud la concursul „Miss Diaspora” – Festivalul Callatis 2006: „Voi încerca să creez o punte de legătură între românii de la antipozi şi ţara unde ne-am născut.”

 

VASILE IANCU – atlet veteran, alergător de cursă lungă, participant pentru a treia oară la semimaratonul „City2surf” din Sydney: „Fără să spun slogane, am să vă fac cunoscut de ce iubesc sportul! Pentru că este util şi te ajută să fii sănătos! Aşa că eu am continuat să fac sport şi la vârsta de 72 de ani…”.

 

VIOREL NICHOLS – mare evadat din lagărul communist, scriitor australian de origine română: „În timp ce lucram la manuscris a trebuit să mă las deseori copleşit de amintiri, să-mi revăd cursul vieţii prin care am trecut, să mă duc înapoi în timp, să mă reîntâlnesc cu copilăria, cu adolescenţa, cu Bucureştiul meu natal. Toate acestea au revenit vii în memoria mea. În felul acesta, am avut inspiraţia de a scrie şi poemul „Sweet Bucharest” (Dulce Bucureşti) care s-a născut şi a început să crească cu fiecare strofă pe care o scriam… în paralel cu amintirile. (…) Chiar dacă au trecut atât de mulţi ani de când am plecat, visele şi versurile mele se mai plimbă şi acum prin Bucureşti! (…) Poezia este un mod de linişte a sufletului, sau mai bine zis o emoţie tămăduitoare!”.

 

LOREDANA SACHELARU – cântăreaţă australiană de origine română, reprezentanta statului Australian Victoria la concursul „Miss Diaspora” – Festivalul Callatis 2006: „Pentru mine, româncă născută în Australia, pare fascinant faptul că mă intorc la matcă, la locul de unde vin părinţii mei, acolo unde îşi dorm somnul de veci strămoşii mei… Acolo este o Românie vie, nu doar una din filme, carţi sau povestirile părinţilor.

 

 

Stele din Europa:

MELANIA CUC – artist plastic, pictor de icoane, scriitor, poet, membră a Uniunii Scriitorilor: „Încerc să pictez viaţa, sufletul oamenilor, natura. (…) Cel mai mult pictez vara, la Archiud, o comună undeva între Bistriţa şi Târgu Mureş, dar am pictat foarte mult şi în Canada, în perioada de aproape doi ani cât am stat acolo. Caut să lucrez într-un loc cât mai liniştit, seren, pentru a mă putea concentra mai bine asupra tematicii, culorii şi compoziţiei.”

 

EVA DEFESES – director al Agenţiei “Defeses Fine Arts” Madrid-Spania, Public Relations (PR) pentru Espacio Niram: „Lumea începe să fie din ce în ce mai mică! Cine ştie unde se pot întâlni românii… deoarece în ultimul timp îi găseşti peste tot pe mapamond. Fiecare din noi este responsabil pentru celălalt; imaginea României se construieşte de fiecare şi de noi toţi.”

 

DARIE DUCAN – poet şi scriitor, student la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, membru al Uniunii Scriitorilor: „Dacă aş dori să fiu inspirat, aş spune că scriu ca să mă sincronizez cu firul ierbii, cu firescul naturii. Aş spune că scriu poezie, pentru că îmi pasă de lumea în care trăiesc şi mai ştiu că Dumnezeul meu e drept la opinie. (…)  Va trece mult timp până în România se vor schimba mentalităţile de piaţă care există, macar de ar fi de piaţă, dar sunt numai de a aştepta, fără a se mai face plata… Să sperăm şi să avem încredere. Asta se întâmplă în România!”

 

Prof. Univ. Dr. CORNEL DURGHEU – sculptor, decan al Facultăţii de Arte Vizuale-Universitatea Oradea: „Am trăit soarta de Om al pământului bătătorit de ţăran. Aveam convingerea că într-o zi lucrurile se vor schimba în bine şi voi avea libertatea de a zbura spre lumea largă”.

 

EUGEN EVU – sculptor, poet, eseist, publicist, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor: „Eu nu am nevoie de ciocan decât când bat acel cui suficient pentru a suspenda lucrarea… Degetele… simt sub ele o furnicătură specială atunci când scriu poezie!”.

 

CORNELIU LEU – scriitor, eseist, critic literar, publicist, promotor cultural, cineast, membru al Uniunii Scriitorilor: „Cel mai penibil în viaţa literară actuală este labilitatea cu care diletanţii dornici de glorie ţopăie de la poezie la proză şi, neaparat, la critică fiindcă de acolo ies laudele.”

 

Dr. CRISTIAN NEGUREANU – scriitor, autor de literatură ştiinţifică şi futuristă: „Un lucru să fie clar! Eu nu fac supoziţii gratuite, nu inventez sau creez ficţiune. Mă bazez pe studii profunde precum cercetarea scrierilor vechi sumeriene, Biblia, Coranul, sursele NASA, ala institutelor de cercetare ale Universului, astrologie, ufologie…”

 

ROMEO NIRAM – artist plastic de excepţie, promotor cultural stabilit la Madrid: „Aş dori să văd în toate bibliotecile şi muzeele lumii scritorii şi artiştii români care astăzi nu există nici în enciclopedii, dar care au o valoare reală, universală. (…). Cultura română este vie, pulsează, trebuie însă promovată într-un fel viu, care să atragă tineretul. Nu vreau să organizez parastase pentru Brâncuşi sau Eminescu care să nu intereseze pe nimeni.”

 

PARASCHIV ALINA – artist plastic, licenţiată în litere şi filosofie: „Icoanele ne atrag întradevăr privirea, dar aceasta se întâmplă nu doar din cauza plasticităţii lor specifice, ci mai ales din pricina adevărului veşnic pe care-l exprimă.”

 

VICTOR PARASCHIV – elev, o tânără speranţă a fotbalului românesc: „Încerc să depun toate eforturile pentru a fi bun şi la învăţătură. Să ştiţi că performanţele sportive sunt mult mai grele decât cele de la învăţătură… Dar se completează şi echilibrează unele pe celelalte!”

 

MARIANA POP-MION – Profesor, scriitor, preşedinta Clubului „8 Martie”: „Vreau să fac un parc pentru copii şi pentru cei care au fost copii, cu tematica – A fost odată… să construiesc acolo câteva căsuţe ca în basmele bunicii… unde să se poată trăi pe viu povestea lui Păcală, povestea lui Harap Alb, sau povestea fetei moşului şi cea a babii.”

 

CONSTANTIN POPA – artist plastic, istoric şi filosov stabilit la Madrid: „Nu încerc să creez o utopie, însă sunt sigur că dacă fiecare dintre noi am încerca să fim liberi, să căutăm puritatea, dragostea, dreptatea, atunci societatea în ansamblu va avansa benefic. (…) Mesajul meu este că… oamenii nu trebuie să fie condiţionaţi de anumite reguli impuse de religie sau societate, ci de ideea de bine, idee care ar trebui să devină universală.”

 

***                                        

Aş mai adauga o stea… probabil, una călăuzitoare, una dintre cele care apar precum magilor în drumul lor către adevăr şi iubire. Şi nu spun lucruri mari, ci doar comparaţia este sofisticată dar cu intenţia de a accentua misiunea acestui om care (cu mare dăruire) ştie să îndrume, să facă cunoscute mulţime de lucruri folositoare, să aducă bucurie şi frumuseţe prin vers, să transmită căldură sufletească  de  oriunde şi oricând:

GEORGE ROCA – jurnalist, poet, promotor cultural, editor şef al revistei Romanian VIP, un evadat din spaţiul virtual şi mesager al stelelor… bun prieten:  .„Oriunde ne-am afla pe planeta Pământ, suntem într-o oarecare măsură răspunzători de promovarea, conservarea şi salvarea limbii române.”

 

                       

Gabriela PETCU    

 14 iulie 2010

Popularity: 10% [?]

Imagini şi reflecţii din România 2010

Posted by Stefan Strajer On August - 11 - 2010

 Imagini şi reflecţii din România 2010

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 

Vom călări frumoşi prin elizeu,

În cavalcadă, pân-la Dumnezeu

Descălecând la tronu-i la picioare:

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine

Şi rău a fost pe drumul străbătut… (Teodor Pâcă )

 

Stau cu paşaportul în mâna să intru în România, al cărei cetăţean sunt. Îmi vine rândul, întâi e privită poza din paşaport. Cât staţi în România? Trei luni! Atât cu mine, dar cu toată râvnă, apărătorul ţării se apucă să ţăcănească tastatura. Şi o ţăcăneşte zdravăn şi concentrat, parcă scrie o notă informativă fără de sfârşit, cercetând paşaportul meu filă de filă. Durează. Rabd fără mimică, tăcut. Cei dinaintea mea au intrat ca-n brânză, bag samă io-s oaie neagră cu streche! Când termină cu informaţia îi aplică paşaportului o ştampila ca un upercut şi mie o privire asemănătoare. Trec linia, sunt acasă, în casa noastră romanească. Bucurie şi îmbrăţişări.

Multe maşini, parcări pline, străzi şi şosele aglomerate. Fiecare circulă după propria sa lege, personalizată  în funcţie de cine e el, de marca maşinii şi de câţi cai putere are motorul. Se zice cu cât e mai mare cilindreea motorului cu atât e mai mic IQ-ul şi respectul faţa de ceilalţi semeni cu mai puţini cai putere! Claxoane, semne, înjurături. Şi io înjur înapoi, doar sunt conaţionalul lor. Ioranna îmi spune, în repetate rânduri: Stăpâneşte-te doctore, nu mai înjura!

Nu-mi place să mi se spună doctor în România. Nu sunt ca majoritatea lor. Punct. Niciodată nu am pretins nimic de la pacienţii mei. Jur, pot să jur şi pe moaştele Sfintei Paraschiva fiindcă este la mare căutare şi preţ în România lui Iliescu şi Băsescu. Ştiu că doctorii din România sunt plătiţi mizerabil, ştiu de când am fost medic de Maramureş, atunci de mult, şeful de post – miliţianul – avea salariu mult mai mare decât mine. Dar chiar aşa, în această nedreptate socială a dictaturii de atunci, am făcut de la început totul pentru pacient, cât m-am priceput, fără să solicit sau să pretind ceva. Dacă, la sfârşit, pacientul a  dorit să mă procopsească cu nişte ouă sau o găină bătrână, acceptam să mi le gătească Maria, femeia de serviciu, îmi făcea o zamă bună. Şi mă mulţumeam cu atâta. Pe vremea aceea nu erau euroi iar tovarăşii colectivişti de pe Valea Vişeului nu prea aveau nici lei româneşti. Acum e altceva; am auzit ca pacientul nu ajunge în sala de operaţie până ce medicul nu şi-a primit plicul solicitat. Ce penibil, cu toate explicaţiile şi argumentele lor. Ce ruşine! Ce ruşine, acesta-i sistemul  de sus până jos? Este.   

Sistemul românesc post decembrist, e mult mai rău decât  cel  dinainte, cel  început la 23 august. Cât se vinde şi se fură în România lui Iliescu şi Băsescu, numai cu Sovromurile se mai poate compara, dar atunci eram sub stăpânire militară şi comunistă rusească. Într-un moment istoric, într-o şedinţă de Comitet Central, Gheorghe Gheorghiu Dej a scos din buzunar un leu românesc şi i-a întrebat ce este acesta?!? Tovarăşii au făcut pe ei de frica, nu ştiau ce urmează. Dej le-a spus: Nici un leu nu mai are România datorie de război, nici măcar acest leu!! Ştiu romanii noştri, dragi şi deştepţi în toate, cât au fost aceste datorii?? Nu-i interesează, orice telenovelă e mai interesantă decât trecutul lor istoric. Şi Nicolae Ceauşescu a făcut, pe dracu-n patru, pe spatele poporului român, să plătească toate datoriile ţării. De două ori sub comunişti, lua-i-ar dracu odată, România şi-a plătit datoriile externe. Fiindcă nu poţi fi liber dacă eşti dator!! Repet; nu poţi fi liber dacă eşti dator!! Şi când i-au ciuruit pe odiosul şi sinistra în decembrie erau bani mulţi în visteria ţării, pe care frumosul în pulover roşu, primul nostru prim-ministru evreu, cum l-a numit Petre Ţuţea pe Petru Roman, i-a păpat imediat şi a început afacerile cu industria română.  Apoi s-a dedat la comisioane pentru el şi datorii externe, ca  poporul român să nu-şi piardă deprinderea de a plăti dobânzi grele. Petru Roman si Ion Ilici Marcel Iliescu au început distrugerea poporului român, care astăzi e mai dator ca niciodată în ultima suta de ani şi a ajuns de importă şi cartofi.

Merg la „Kaufland” un supramarket indigen din Bistriţa să cumpăr cartofi. Sunt din Turcia. Bravo, iubiţi conducători de ţara, ne-aţi europenizat total!! Cartofii au ajuns pe Bârgaie pe vremea regimentului grăniceresc, în Turcia numai de pe vremea lui Mustafa Ataturk. E o diferenţă! De ce nu mai avem noi, românii, cartofi indigeni? Pentru că după 1990, cultivatorii de cartofi au preferat sa devină căpşunari de Spania  în loc să rămână  în România pusă la mezat de Petru Roman şi Ilici Marcel Iliescu, marii cartofori  cu averea României. Înţeleg că sunt fructe ce nu se produc pe Bârgaie, dar să aduci legume şi zarzavaturi din Orient, mi se pare absurd. Dar, nu e absurd  într-o Românie  guvernata  absurd de două decenii. Şi cu ce plătim cartofii şi roşiile, conopida şi fasolea adusă din îndepărtatul Orient, precum pe vremuri de acolo soseau  caravanele ce aduceau mirodenii?!? Ei cu ce, cu ce?? Cu aur verde!!

Cartofii se cultivă anual, pădurii îi trebuie zeci de ani să crească, să se împlinească. Aurul nostru verde se duce, şi pe cartofi şi pătlăgele timpurii, fiindcă este mai uşor să tai copaci decât să cultivi zarzavaturi prin sere. Se duc pădurile românilor pe apa economiei de piaţă liberă la preţuri de cartofi noi şi păstăi de fasole. Am fost, ca de fiecare dată, prin marile trecatori nordice Şetraf şi Gutâi, Prislop şi Tihuţa şi am văzut Ţibleşul, Munţii Maramureşului şi a Rodnei, Călimanii şi Obcinile Bucovinei intens deforestaţi, iar reîmpădurirea neglijată. Politic şi economiceşte se urmăreşte distrugerea ţării, urâţirea  acestui colţ de rai, ca apoi să fie vândut pe nimic străinilor, la fel ca şi industria cincinalelor. Drumurile judeţene, mai puţin în Bucovina, sunt sub orice critică, cu margini străjuite de toate murdăriile posibile, predominând ambalajele de plastic şi aluminiu. România mea este murdară, în toate felurile e murdărită. Este rezultatul conducerii României de marionete în mâna capitaliştilor străini, de false elite politice, de parveniţi şi escroci, ce au înlăturat pe cei cu  spirit şi dragoste faţă de ţară, pe cei cinstiţi şi cu simţ gospodăresc.

Într-o benzinărie toată activitatea era oprită fiindcă se afla prefectul judeţului bistriţo-năsăudean cu televiziunea şi alai mare după el: şofer personal, bodigarzi sau bodyguards, consilieri. Lipsea machiorul. Avea carismă de vedetă politică şi costum scump, iar două camere tv îl fixau insistent, din faţă şi dos, fiindcă dădea nişte indicaţii preţioase. Era şi o ziaristă, o libelulă cu reportofon şi zâmbet atrăgător şi promiţător. Personalul benzinăriei era cu gura căscată în jurul lui, iar noi, ce intraserăm să alimentam, stăteam ca proştii în aşteptare să ne dea benzină, dar totul înţepenise. Mai era o maşină de poliţie în apropiere şi se aştepta, probabil, cea a pompierilor, să fie la datorie dacă, tulai Doamne, tocmai atunci ar izbucni vreun incendiu. Şi mai vorbim de megalomania şi cultul personalităţii lui Nicolae  Ceauşescu.

S-a hotărât deshumarea soţilor Ceauşescu. Mare eveniment postrevoluţionar, căruia mass media i-a dat o anvergură dâmboviţeana pe măsură. Am aflat de ce s-au tăinuit până acum mormintele lor: Poporul ar fi dat navala să le profaneze mormintele!! Afurisit acest popor roman, auzi dom’le ce îi trecea prin cap. Norocul Ceauşeştilor a fost cu Iliescu, Brucan şi Roman, cinstiţi, democraţi şi sentimentali. S-a povestit şi cum s-au pierdut cadavrele odiosului şi sinistrei în ceaţă, povestitor Gelu Voican Voiculescu, bun povestitor de adormit proştii postrevoluţionari. Identificarea rămăşiţelor anatomice se va face cu ajutorul celor mai avansate metode de cercetare: pentru preşedinte se va folosi metoda ADN iar pentru savantă metoda CODOI (CO2 – scuzaţi-mi cinismul spontan şi ieftin). Odată precizată sau nu identitatea lor, va urma un lung proces de acuzări şi condamnări, în care vinovaţii nu vor avea nimic de suferit. Are justiţia bucureşteană grijă de ei!! Cu această ocazie s-a aflat şi de blestemul Saftei Brâncoveanu care cere Divinităţii: „ca acela care se va atinge de ctitorie să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare”. Ctitoria Saftei Brâncoveanu a fost Spitalul Brâncovenesc de lângă Biserica Brâncovenească pe care odiosul preşedinte a dat ordin să fie dărâmat, după care a intrat în vigoare blestemul ctitoarei, cu un mic amendament: cei ce au hotărât omorul nu au fost din neamul lui!! De comentat ar mai fi cine şi cum vor fi blestemaţi cei ce au comis un omor în cea mai mare sărbătoare creştina a poporului român. Asta pentru că justiţia română a fost împuşcată odată cu cei doi…  

Justiţia română a fost împuşcată, dar nu a murit. E invalidă rău! Am apelat şi eu la ea în cazul celui mai mare defăimător a istoriei, culturii şi limbii poporului roman: Roman Patapievici (vezi volumul lui „Politice”). Şi justiţia dâmboviţeana a rămas surdă, este surdă, este sluga slugilor, a puterii şi a banilor, ca şi Băsescu. Vai şi amar de România de când cu asemenea preşedinţi post revoluţionari!! Am auzit în ţară o anecdotă legată de iniţiala urare băsănească: să traiţi bine. Se spune că, la puţin timp după ce a apucat şi al doilea mandat de preşedinte, a întrebat poporul român: Încă mai trăiţi? Atunci să vă băşiţi bine!!

Din nefericire situaţia economica din România este tragică şi o pătrime din populaţie nu are nici după ce să se băşească!! Explicaţia cu criza este falsă, reală  este  proasta gospodărire şi frauda masivă din ultimii douăzeci de ani a uneia dintre cele mai bogate şi frumoase ţari europene. Guvernanţii comunizaţi au reuşit să scoată România din marea criză generată de războiul mondial în mai puţin de 20 de ani, în acelaşi timp guvernanţii europenizaţi de după 1990 au băgat poporul român, întâi în tunel fără luminiţă la capăt din care motiv au căzut în hăul unei crize totale şi de lungă durată. Dacă romanii ar fi citit cartea „Prădarea Romaniei” cu sub titlul „Cum pradă Traian Băsescu România” de Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu s-ar fi luat cu mâinile de cap! Azi, guvernanţii preşedintelui jucător la comanda străinătăţii au ajuns să împrumute bani ca să plătească datoria dobânzilor banilor împrumutaţi, pensiile acelea nenorocite ale oamenilor de rând, să taie salariile şi să reducă personalul angajat. Bravo Băsescu, ai după ce te flatula pe cei doi poli – oral şi anal – ai tubului digestiv!!

Efectele acestor hotărâri de salvare naţională sunt multe şi grave, unul dintre ele este că o întreagă generaţie tânără va lua calea străinătăţii, lăsând  ţara de izbelişte…

Cu toată această izbelişte, după treizeci de ani de străinătate, tot mai mult doresc să mă întorc în patria mea. E firesc, e genetic încrustat, motivat de amintiri, iubiri, dorinţe. Temporara  despărţire de Maramureş şi Bucovina, de terasa  pensiunii din Herculane sau a celei din Cheile Gradiştei, de pensiunea „Nu mă uita” din Săliştea Făgăraşului sau, şi mai ales, de Fântâna cu laiţă din Strâmba  Bârgăului este grea, dureroasă şi nu se vindecă decât cu întoarcerea. Mă voi întoarce. Acum, însă plec din nou, sunt un peregrin solitar. Mă aflu pe aeroport, în faţa poliţistului de frontieră care îmi cercetează încruntat paşaportul canadian. Mă perforează cu privirea de vajnic apărător al ţării şi-mi spune: De două zile vă aflaţi ilegal în România!! M-a şocat aiurindu-mă pe moment. Nu înţeleg cum sunt ilegal în ţara neamului meu, una dintre cele mai mari democraţii ale Uniunii Europene de la Băsescu încoace. Mi se explică: Aţi primit viză de şedere pentru 90 de zile şi aţi stat trei luni, din 24 Aprilie până în 24 Iulie sunt 92 de zile, înţelegeţi !?! Bine, înţeleg că am înţeles şi nu numai atât, dar mi-a trecut şi aiureala de moment, mi-am revenit la starea mea  normală, şi nu prea. Întreb: Şi acum mă veţi opri  să  plec ?

E crunt şi mai ştii că şi poate … ce mare bucurie  i-ar mai face socră-mi …

CORNELIU   FLOREA             AUGUST  2010                WINNIPEG – CANADA

PS – La Munchen m-au aşteptat  Silvia şi Titu Popescu, am stat cu ei câteva zile. Se pregăteau, după mai bine de douăzeci de ani, să se întoarcă definitiv în România, în Clujul lor. Am fost surprins, emoţionat datorită puternicei prietenii care ne-a legat toţi aceşti ani.  Ei erau senini, se eliberau de străinătate.  Da, mulţi vor să se elibereze de străinătate…

Popularity: 10% [?]

Între Hristos și Buddha – pe Munții care se sprijină Cerul

Posted by Stefan Strajer On August - 11 - 2010

Între Hristos și Buddha – pe Munții care se sprijină Cerul

Recenzie: Prof.Dr. Nicolae Dima (Tucson, Arizona)         

Recenzia de față se referă mai mult la autor decât la frumoasa carte-jurnal „Între Hristos și Buddha” pe care acesta a scris-o. Confratele nostru din Țara Moților, Nicholas Buda alias Nicolae Buda, este un tânar „Eliade” în formare, aflat la început de afirmare. Născut in Munții Apuseni și educat la Cluj, autorul în jurnalul său ne prezintă o călatorie care îl poarta prin Europa Occidentală, prin Statele Unite și în mod cu totul special, prin India: o călătorie unică în care autorul se caută pe sine însuși…

Lui Nicholas Buda îi place de mic copil să citească – și nu citește, ci practic „devorează” imens de multă literatură.  Îl preocupă cu precădere istoria, filozofia și religia. Nu e de mirare că la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca se înscrie la Facultatea de Teologie și se specializează în Istoria Religiilor.  Aici își face lucrarea de diplomă, comparând Creștinismul cu Buddhismul și e marcat de asemănările dintre cele două mari religii. Deși rămâne Creștin-Ortodox, tânărul autor este fascinat de personalitatea lui Siddharta Gautama Buddha și de religia care acesta a dăruit-o omenirii. La primul prilej, compatriotul nostru stabilit în prezent la New York, pleacă să lucreze voluntar în India unde stabilește contacte nemijlocite cu Hinduismul, Buddhismul și realitatea contradictorie a lumii Hindo-Buddhiste.  Lucrează, citește, își face cunoștințe și prieteni, se interesează de lumea din jurul lui, călătorește, observă, face însemnări despre realitatea exterioară și își notează simțămintele și trăirile sale interioare. În cele din urmă scrie cartea „Între Hristos și Buddha” –  un jurnal colorat, vibrant și erudit!

            Am ajuns și eu in India, Pakistan și Nepal, dar în calitate de profesor de Geografie Politică și Culturală. În acest scop am observat cu precădere evoluția social-politică a Subcontinentului Indian. Religia și evoluția spirituală a populației întâlnite au fost secundare pentru preocuparile mele de la acea vreme. În Pakistan, de exemplu, am vizitat lagărele de refugiați și am fost tulburat de  situația precară a afganilor izgoniți de la vetrele lor de agresiunea sovieto-comunistă.  (Într-un fel și eu am fost izgonit din țara mea natală!).  În Nepal am studiat societatea, dar religia Buddhistă am obsevat-o doar ca fundal social. M-au interesat și acolo refugiații, anume refugiații tibetani, pe care i-am găsit de asemenea și în India.  În India am dorit în egală măsură să cunosc atât evoluția societății cât și practicile ei religioase. La fel ca tânărul autor, am fost frapat de sărăcia pe care am văzut-o, în toata mizeria ei, la Calcuta.  Aș putea spune că la Calcuta „m-am întâlnit” cu Nicholas Buda, care a vizitat orașul de pe Gange cu aproximativ 20 de ani mai târziu. Constat însă cu tristețe din lectura acestei cărți, că marele oraș indian a rămas la fel de mutilat de sărăcie și la începutul noului mileniu.

            Nicholas Buda a fost însă în India în misune umanitară și spirituală. El lucrează un timp pentru misiunea filantropică Greco-Orodoxă și ajută, voluntar, spitalul înființat de Maica Tereza, ambele cu sediul la Calcuta.  Tânărul voluntar este angajat în distribuirea de alimete și ajutoare medicale oamenilor nevoiași ai orașului. Cu acest prilej, el cunoaște numeroși indieni loviți crunt de soartă, îi vizitează, se împrietnește cu ei… În tot acest timp, autorul parcurge însă și un drum interior în care se regăsește spiritual. El merge, de asemenea, pe urmele lui Mircea Eliade și găsește chiar casa în care a locuit acesta, ca student.  De fapt, aș putea spune ca Nicholas Buda merge pe urmele marelui nostru istoric al religiilor și se face demn să-i cunoască și să-i continue realizările. Drumul parcurs de autor este ascendent și pozitiv. Deși șocat de la început de sărăcia lumii nevoiașe, autorul nu se lasă pradă primelor impresii – el se integrează în noua lume și treptat se regăsește. În final, așa cum o mărturisește singur la pagina 348, Nicholas Buda nu schimbă India, dar se schimbă pe sine… „India – o sintagmă care mi-a redefinit personalitatea, mi-a deschis drumul spre mine însumi, m-a redescoperit în cele mai adânci dimensiuni ale capacităților mele umane, intelectuale și spirituale…”  În realitate, acesta este sensul și scopul vieții! Te afli pe un drum bun d-le Buda, ai făcut mulți pași, ești avansat, trebuie sa mergi inainte!

            Jurnalul-carte „Între Hristos și Budddha” îl poartă pe cititor pe un drum geografic și spiritual care ajunge până în fostul principat Sikkim aflat la poalele munților Himalaya lângă Tibet.  Părăsind mizeria Calcuttei, autorul se apropie de sferele spirituale ale Nirvanei. Cu numele său „predestinat”, el vizitează mănăstirile buddhiste din regiune, asistă la serviciile religioase ale călugărilor, se împrietenește cu tinerii seminariști și se angajează în discuții religioase și filozofice.  Aș putea spune că aici se găsește  miezul cărții.  În mai multe capitole dedicate mănăstirilor buddhiste din nordul Indiei, între care capitolul „Fii lui Buddha și fii lui Hristos”, autorul face câteva paralele între cele două mari religii, scoțând în evidență ceea ce îi uneste și îi apropie pe oameni. Autorul e plin de trăiri unice, înălțătoare și neliniștitoare. Își pune multe întrebari și găsește puține răspunsuri: „…în loc de liniștea sufletească pe care am căutat-o, afirma el la pagina 161, găsisem zbuciumul ființei mele lăuntrice.” Practicile buddhiste pe care le observă cu pasiune, nu îl dezechilibrează însă și nici nu îl îndeparteaza de Iisus.  Ele îi adâncesc doar frământările.

Am fost și eu impresionat de asemănarea învățăturilor celor două mari religii și am scris, succint, despre ele în cartea în curs de aparitie „Culture, Religion and Geopolitics.”  Autorul merge însă mult mai profund decât permit simplele observații, iar cartea pe care a scris-o este o dovada cunoștințelor și înțelepciunii pe care le-a acumulat. Așa cum i-am recomandat personal de altfel, ar trebui să se dedice aprofundării religiilor, să se consacre studiului și să devină la rândul lui profesor și mentor pentru tinerii de mâine. Poate o generație viitoare, mai înțeleaptă decât cea care conduce azi, în mod catastrofal destinele omenirii, o generație nouă de inițiați, va scoate omenirea la liman și o va pune pe un făgaș bun.

            Trebuie să atrag totuși atenția că deși este scrisă cu mult talent, deși este plină de descrieri vibrante și licențe literare, cartea nu se citește ușor.  Ea abundă în termeni filozofici și religioși, pe care cititorul de rând nu îi cunoaște.  Este, de asemenea, plină de referințe utile cercetătorului, dar dificile pentru lectorul obișnuit.  Și totuși, autorul îmbină în mod accesibil termenii științifici cu vorbirea neaoșă românească și stilul literar, plin de metafore și alegorii, cu abordarea filozofică a problematicii cu care se confruntă. Într-adevăr, autorul abordează multe problematici, mari și mici, aduce în discuție numeroase teme și curiozități care incită și satisfac dorințele cititorului de a fi alături de autor. El oferă explicații pe care fără îndoiala le-a cules atât în această călătorie, cât și în multele lui „călătorii” prin cărțile citite și studiate anterior. Pe lângă abundența explicațiilor etimologice, aflăm de exemplu, de ce englezii circulă pe partea stangă, cum a ajuns ceaiul chinezesc în India și cum păstrează călugării buddhiști secretul preparării renumitului „ceai de Darjeeling”.

În final, jurnalul „Între Hristos și Budddha”  este o carte de excepție semnata de un tânăr în plină afirmare. Felicitări și Succes!

Semnează: Profesor Doctor Nicolae Dima,  Tucson, Arizona, august 2010

Între Hristos și Buddha – pe Munții care se sprijină Cerul

Autor: Nicholas Buda (Cluj:  Casa Cărții de Știință, 2009, 375 pagini)

Popularity: 6% [?]

Aromânul, frate cu românul

Posted by Stefan Strajer On August - 4 - 2010

Aromânul, frate cu românul

 Autor: Vasile Soimaru (Basarabia)

Primele informaţii despre aromâni le-am cules din cărţile despre ei, care nu-s puţine. Dar abia la 15 august 2007, de ziua Sfintei Maria, la Hramul oraşului albanez Corcea, actuala capitală a aromânilor albanezi, am reuşit să-i văd şi să-i aud pe viu. De atunci am avut multe ocazii să mă întâlnesc cu mulţi dintre ei, la diverse manifestări cu participarea oamenilor de cultură aromâni în diferite localităţi aromâneşti din Albania, Macedonia ex-iugoslavă, Grecia, Bulgaria, Serbia şi chiar din capitala României, Bucureşti. În zilele de 10-13 iulie curent, mi s-a oferit posibilitatea să mă întâlnesc cu ei la un frumos Festival folcloric al aromânilor din Balcani, la muntele Ponikva din apropierea oraşului macedonean Kociani. La mijlocul lunii august, voi participa la un alt festival folcloric în faimosul şi istoricul orăşel aromânesc Moskopole din Albania. Cu toate acestea, risc să spun că nu mă mai satur de ei vreodată, pentru că istoria şi cultura lor sunt atât de incitante, încât nu am această şansă.

Oamenii de ştiinţă din domeniu n-au ajuns la o concluzie unică privind corelaţia români-aromâni.

Cei din Bucureşti, în majoritatea lor, îi consideră români care vorbesc dialectul aromânesc al limbii dacoromâne, autorităţile punându-le condiţia neafişată că le vor acorda sprijin, inclusiv financiar, în aspiraţiile lor culturale şi naţionale, dacă recunosc că sunt români şi că vorbesc un dialect al limbii române.

Aici ar fi cazul să le amintesc cititorilor, dar şi autorităţilor de la Bucureşti, de anul 1948, când conducerea kominternistă a României, ocupată de ruşi, a oprit finanţarea şcolilor româneşti din Balcani, deschise cu mari greutăţi de Cuza Vodă, idee sprijinită şi de regele Carol I al României. Pretextul invocat de komintern era aşa-zisul pericol din partea aromânilor din Balcani asupra securităţii statului socialist român. În realitate, riscul era altul: kominterniştii bucureşteni se temeau ca dracul de tămâie de aromâni, care deţineau turme de zeci şi sute de mii de oi şi păşune de mii şi zeci de mii de hectare în Balcani, dar care nu acceptau ideile idioate marxist-leninist-kominterniste despre proprietatea socialistă şi despre dictatura proletariatului. Nu în zadar se spune în Balcani despre lumea afacerilor că acolo unde activează un aromân, nu au ce face zece evrei… Ca rezultat al acestei politici criminale, aromânii nici până astăzi nu au instituţii de învăţământ şi nici măcar nu sunt recunoscuţi drept minoritate naţională în ţările lor istorice – Grecia, Albania, Serbia, Bulgaria, excepţie făcând doar Republica Macedonia. Şi asta se întâmplă în pofida rolului aromânilor în eliberarea şi cucerirea independenţei de către aceste state balcanice, în pofida ponderii considerabile a aromânilor în dezvoltarea economiei şi a culturii statelor balcanice, unde ei locuiesc.

Iată doar câteva personalităţi marcante de origine aromână, spicuite din diverse izvoare: Alexandru Macedon, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Maica Tereza (Agnesa Boiangiu), Nicolae Milescu Spătarul, Gheorghe Asachi, Nicolae Iorga, Emanuil Gojdu, Gala Galaction, Petre Ţuţea, Lucian Blaga, Toma Caragiu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Caramitru, Gigi Becali, Gheorghe Hagi, Vanga Mihanj-Sterju, fraţii Manakia şi mulţi-mulţi alţii. Era aromân şi baronul Barbu Bellu, latifundiarul şi mecenatul, al cărui nume îl poartă cimitirul-necropolă din Bucureşti, înfiinţat pe locul donat de el oraşului în anul 1853. Nu exclud că sunt şi nişte inexactităţi în această scurtă listă, dar aceasta nu înseamnă ca e o ruşine să te numeşti sau să-l numeşti pe cineva aromân. Pentru că aromânul este frate cu românul, cu adevăratul român, şi nu cu cel ce doar se acoperă cu acest sfânt nume!

La rândul lor, specialiştii din statele unde locuiesc aromânii, încă dinainte de Burebista, Decebal şi Traian, în marea lor majoritate o ţin morţiş că aromânii reprezintă o etnie aparte şi vorbesc o limbă diferită de cea română. Am avut şi eu cel puţin un caz grăitor în acest sens: în cea de-a doua expediţie la aromânii din Macedonia (august 2008), la prezentarea albumului Românii din jurul României în imagini la Bitola, intrând în sala de şedinţe a Societăţii culturale a aromânilor din oraş, la salutul meu – Bună sera, fraţilor!, răspunsul a fost categoric, dar nu m-a supărat deloc, aşa cum nu mă supără nişte neiniţiaţi de-ai noştri când spun că-s moldoveni, nu români: „Ei, da, nu mai suntem noi chiar fraţi…”. „Dar dacă vă zic veri, acceptaţi?”. Şi răspunsul lor a fost unul pozitiv, care mi-a permis să stau de vorbă cu aceşti fraţi de sânge până după miezul nopţii, mai continuând şi a doua zi…

Neavând pregătire specială, nu voi intra în aceste discuţii care, după părerea mea, până acum n-au adus niciun folos pentru înlăturarea pericolului asimilării definitive a aromânilor de către populaţiile majoritare din ţările lor de baştină.

Ca să se convingă de aceste adevăruri, le recomand specialiştilor de la Bucureşti să trăiască un an-doi într-un orăşel din munţii Pind sau Rodopi şi să se declare acolo români sau, cel puţin, aromâni, ca să se convingă în ce condiţii grele, infernale chiar, trăiesc fraţii sau verii noştri de un sânge. Va accepta acest curajos o viaţă de şomer, fără vreo sursă de venituri, nemaivorbind de vreo participare la viaţa publică? Acest bucureştean curajos ar putea supravieţui acolo doar zicând că este grec sau, cel mult, că este grec latinofon şi nimic mai mult! Iar pe aromânii din Balcani i-aş sfătui mai întâi să-şi capete drepturile de minoritate naţională de la statele în care locuiesc, bineînţeles cu sprijinul UE, şi apoi să ceară de la oficialităţile bucureştene recunoaşterea statutului de minoritate naţională pentru aromânii din România. Mult mai utilă îmi pare consolidarea acţiunilor ambelor părţi implicate în discuţii pentru rezolvarea problemelor culturale stringente ale acestei populaţii pedepsite pe nedrept de şovinismul care persistă în unele state balcanice, unele chiar făcând parte din Uniunea Europeană.
Trebuie să recunoaştem că cel mai mult sunt asupriţi aromânii în Grecia… La acest capitol chiar şi ruşii, şi ucrainenii, şi sârbii par a fi nişte îngeri păzitori ai naţiunii române/aromâne în comparaţie cu grecii… Uneori, mă bate gândul dacă nu cumva cei ce conduc lumea au pedepsit Grecia cu dezastrul politico-economic de azi pentru naţionalismul lor, combinat cu şovinismul deocheat faţă de minorităţile conlocuitoare. Îi înţeleg pe cei cu banii: ei vor să intre mai adânc în inima economică a grecului, dar de ce să sufere atât de mult bietul cioban aromân, care nu poartă nicio vină pentru naţional-şovinismul grecilor, care nici măcar nu recunosc minoritatea aromână… Sau de ce naţional-şoviniştii greci n-ar recunoaşte minoritatea aromână şi i-ar acorda o uşoară autonomie culturală, câştigând încrederea aromânilor, care le-ar fi mult prea de folos în lupta grecilor cu companiile internaţionale, companii ce vor să pună mâna pe tot ce mişcă economic acolo…


Despre patriotismul şi eroismul aromânilor în păstrarea lor ca neam elocvent ne vorbeşte şi cutremurătorul lor Imn Naţional, „Părinteasca Dimândare (Blestemare)”, compus de marele luptător pentru drepturile aromânilor din Balcani, Constantin Belimace. Iată doar patru rânduri din acest Imn (traducere liberă):

„…Blestem mare să aibă-n casă
Cel de limba lui se lasă,
Care-şi uită limba lui -
Arză-l para focului…”.

E cazul să amintim aici că şi pe noi, românii basarabeni, ne-a trezit „din somnul cel de moarte” o poezie despre limba maternă – Limba noastră a lui Alexie Mateevici, care mai târziu a devenit Imnul celui de-al doilea stat românesc, R. Moldova.

Poetul Constantin Belimace s-a dovedit a fi un mare vizionar, pentru că, după mai bine de 120 de ani, „Părinteasca Dimândare” vorbeşte mai tare şi mai actual ca niciodată, melodia imnului fiind foarte mobilizatoare şi foarte frumoasă…

Dar mai e ceva de zis despre aromâni: la ei, din vremuri străvechi, există un obicei: flăcăul aromân se însoară doar cu o fată de aceeaşi origine. Şi aceasta – în condiţiile în care aromânii încă nu au niciun fel de autonomie teritorială sau măcar culturală, fiind permanent ameninţaţi de pericolul asimilării totale şi al pierderii averilor din cauza neascultării lor de naţiunea majoritară…

Dr. Vasile Şoimaru

Popularity: 11% [?]

Un proces în derulare … (III)

Posted by Stefan Strajer On July - 17 - 2010

 Un proces în derulare … (III)

Autor: Vasile Susan

Prea Cucernicul Preot

Vasile Susan

 

Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul!

Cu deosebită bucurie Românească, şi cu dragoste Creştinească, în a cunoaşte adevărul, vin cu tot respectul în întâmpinarea dumneavoastră aşa precum am fost rugat după publicarea şi citirea primelor două articole la publicatia „CURENTUL INTERNAŢIONAL”, în cadrul serialului generic intitulat: “CALVARUL DURERII ŞI ADEVĂRULUI”.

Derularea acestui proces publicistic şi informativ, va fi de lungă durată, de bun augur, şi sperăm să producă rezultatul aşteptat: schimbarea în bine a lucrurilor la Episcopia de la Vatra Românească prin abdicarea de bună voie sau înlăturarea prin voinţa membrilor acestei Episcopii Româneşti a actualului Arhiepiscop, lipsit de sentiment pro – Românesc, puţin Ortodox, deloc cinstit, neiubitor de Români şi Biserica lor mamă, conducător despotic, închizător şi negustor = vînzător de biserici, creator de lipsuri morale, financiare, religioase, materiale şi familiare pentru preoţi şi mireni, pentru cei ce cu ne – pricepere pastorală se consideră a le fii conducător spiritual, fie clerici fie mireni.

În mod cu totul excepţional am fost surprins de toţi cei care în formă scrisă pe E-mail sau comentarii postate la articolele publicate în lunile mai şi iunie, sau sub forma convorbirilor telefonice, sau în scris, şi-au exprimat bunele sentimente faţă de mine şi de adevărurile ce încep a se publica şi a se face cunoscut, venind în acelaş timp cu rugămintea de a continua în fiecare lună şi număr al acestei reviste publicarea unui articol, din care să reiese adevărul cu privire la nedreptăţile ce mi s-au făcut mie, familiei mele, Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, şi Episcopiei, de către Arhiepiscopul dictator de la Episcopia de la Vatra Românească.

Având în vedere dorinţele cititorilor, pe de o parte, precum şi intenţia noastră de a prezenta adevărurile “CA LA CARTE”, adică cît mai corect şi adevărat, vom purcede azi cu luarea în consideraţie a unor “ADEVĂRURI BIBLICE = SCRIPTURISTICE” pe care le vom asocia unor evidenţe = documente scrise privenite de la ROEA, ROAA, şi de la întîlniri şi convorbiri bilaterale ROEA şi “aleşi membrii ai Consiliului Parohial”, ai Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, în directă legătură cu situaţia mea de la timpul trecut şi prezent. Consider că fiecare dintre dumneavoastră dragi cititori, aţi observat încă de la bun început “MOTTO-ul” acestui articol: cunoaşterea adevărului pe care Arhiepiscopul dictator ROEA îl ascunde spre ruşinea lui.

                                                                                                                                                            Pagina 1

                                                                                                                                                            Pagina 2

Ca şi Creştini Ortodocşi, trebuie să spunem de la bun început, că intenţia noastră este de a face cunoscut adevărul, chiar dacă acesta nu este pe placul celor ce l-au ascuns, ori au preferat ca să fie ascuns aproape 7 ani de zile, şi care persoane neglijînd total adevărul au îmbraţişat minciuna, slujind nu Domnului şi Dumnezeului Adevărului, ci domnului întunerecului, celui rău, satanei, diavolului, tatălui minciunii. Aceasta este realitatea dureroasă.

Exprimarea nu este ofensativă, ci este la subiect. Cei din extrema opusă sunt rugaţi a da replica, în virtutea bunului simţ şi al respectului pentru Adevărul Suprem “Domnul nostru Iisus Hristos”, precum şi faţă de cei care au fost rînduiţi a fi “COLEGI sau FRAŢI DE BREASLĂ” = PREOŢI, ai Unuia şi Aceluiaşi Dumnezeu.  

Ca puncte de referinţă a acestui articol, dorim a menţiona şi o parte din corespondenţa trimisă de la / şi primită de către Arhiepiscopul de la Episcopia de la Vatra Românească. Această corespondenţă este în Limba Engleză şi se află la următorul site www.rocpnews.blogspot.com, la literele şi numerele următoare:

e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan;

 

f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

 

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

 

i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. Simion Pavel la Arhiepiscopul ROEA;

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

 

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

 

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago;

Trebuie menţionat deschis şi pe înţelesul tuturor că Arhiepiscopul ROEA, a fost foarte întunecat la minte în acele săptămâni (din 22 Ianuarie 2004 pînă prin Mai 25, 2004), cît a durat calvarul cu Preotul Vasile Susan, aşa precum reiese din conţinutul corespondenţelor = scrisorilor scrise şi trimise de la Centrul diecezan al ROEA. Trebuie adăugat şi faptul că a fost neliniştit şi de abundenţa telefoanelor pe care le- a primit la Episcopie din partea preoţilor şi laicilor, şi la care nu a voit să răspundă deschis, ci numai selectiv. 

Cu deosebit respect vin în întîmpinarea dumneavoastră pentru a scoate încă odată în evidenţă clarviziunea Dr. Constantin Izvănariu din Chicago, IL, prin publicarea la Ziarul CURENTUL INTERNAŢIONAL, numărul din 10 Martie, 2010, a articolului intitulat “RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE”, unde cu demnitate şi responsabilitate a arătat MARILE GREŞELI ale Arhiepiscopului de la Episcopia de la Vatra Românească.

Timpul viitor va confirma spusele mele. Doctorul stomatolog Constantin Izvanariu din Chicago, IL, este o adevărată personalitate a metropolei Chicago, care nu se poate compara cu nici un preşedinte de consiliu parohial al vreunei parohii româneşti din Chicago. Bine cunoscut de comunitatea acestei metropole, om cu responsabilitate si răspundere în pozitia ce o deţine, consider că şi-a facut pe deplin datoria de creştin, prin publicarea acelui articol.

Folosirea abundentă a citatelor biblice nu face altceva decât să scoată în evidenţă marile defecte şi puţinele calităţi de păstor al unei turme, lui încredinţate, pe care le are actualul conducator al Episcopiei Ortodoxe Româneşti de la Vatra Românească.

Genericul acestui serial “CALVARUL DURERII SI ADEVARULUI” nu face altceva decât să scoată în evidenţă durerea, pe care o sufera de mai bine de şapte ani atât eu cât şi familia mea, şi toate rudele mele, de dragul “Adevărului”, pe care noi îl vom face cunoscut. Aceasta o spun în opozitie cu aroganţa de a face ca adevărul să nu fie cunoscut de către actualul dictatortor al Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra Românească.

Pagina 3

Terminologia Biblică din citatele Sf Scripturi, ca şi argumente scripturistice din Vechiul şi Noul Testament, folosite de P. C. Pr. Vasile Susan la întocmirea acestui articol, au în vedere doar un simplu scop: cunoaşterea adevărului de cel ce nu-i place să cunoască adevărul = Arhiepiscopul dictator al ROEA, de la Vatra Românească. Argumentarea biblică alăturată textelor scrisorilor trimise şi primite de la / la Arhiepiscopul ROEA de la Vatra Românească, este un imperativ ce nu poate fi neluat în seamă de un slujitor al Bisericii Ortodoxe a Domnului Iisus Hristos. Vom purcede cu toată dragostea şi atenţia cuvenită în a preciza lucrurile după cum urmează.

Acum, după aproape 7 ani de trăire în libertate, analizând în deplină stare de libertate de gîndire şi exprimare, şi nu în cea de iobăgie slugarnică, de falsă subjugare unui stăpîn puţin spus “a fi ortodox”, mărturisesc deschis că “acel om ce mi-a făcut atâta rău mie, familie, şi rudelor mele”, nu are calităţi de episcop precum cere Sfânta Scriptură şi Canoanele Bisericii Ortodoxe Creştine. În acest sens fac trimitere  tuturor cititorilor acestui articol să-i citească biografia de la www.roea.org, spre a vedea câte “Cunoştinţe Teologice Ortodoxe” are acel om, sau câtă Ortodoxie a studiat la NE- Ortodoxele şcoli teologice ce le-a urmat, la Roma. Naşul lui la Ortodoxie a fost Pr. V. Haţegan.

Ne – Românismul, Falsul Ortodoxism, Ne – alianţa la preceptele Biblice şi Canonice, ale Statutului şi Constituţiei Episcopiei, ale actualului conducător = dictator al Episcopiei Româneşti de la Vatra Românească, protejarea şi acoperirea homosexualilor din această Episcopie precum şi din Biserica Ortodoxă Americană = OCA, lipsa de respect faţă de preceptele Biblico – Creştineşti, acoperirea unui preot divorţat al ROEA arestat de mai multe ori în ultimii 10 ani, şi care la timpul prezent se află la puşcărie pînă în anul 2014, pentru că a condus de mai multe ori în stare de ebrietate‚ (DUI), afaceri cu vize de lucrător religios R1, R2, transfer ilegal de bani prin conturile ROEA = money laundering, nu sunt altceva decât, doar o parte din multele aspecte negative caracteristice acestui puţin spus om, dar deplin dictator, manipulator de oameni şi afaceri necinstite.

Dorinţa fierbinte a membrilor acestei Episcopii Ortodoxe Româneşti de a avea un adevărat Conducător Duhovnicesc se va materializa într-un viitor nu prea îndepărtat, prin detronarea actualului dictator. În mod prefesional, ca un preot cunoscător al Sfintei Scripturi şi Canoanelor Bisericii voi spune / scrie în acest articol “NUMAI ADEVĂRUL”, ce va fi prezentat în formă de carte foarte curând. Cei ce doresc a da replica, pot face acest lucru oricînd, dar preferăm a o citi la SOLIA, că ce “DOAR SUNTEM ORTODOCŞI … CHIAR … DACĂ NU TOŢI… Nu-i aşa???”   Slugarnicii de la www.roeanews.info, să fie cinstiţi şi să publice pe acel site şi ce trimite Pr. Vasile Susan. Cenzură, necenzură, cenzură şi a ROEA-lui Arhiepiscop, curat murdară, dictatură.   

A – Începutul “RĂZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi P.C. Pr. Vasile Susan are ca document / dată, scrisoarea din 5 Martie, 2003, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, …litera e - scrisoarea din data de 5 Martie, 2003, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la P. C. Pr. Vasile Susan.

În acea scrisoare, (ce se poate citi precum am menţionat mai sus), după o introducere în care este prezentată pe scurt venirea P.C. Pr. Vasile Susan în America, şi primirea lui în Episcopia ROEA, Arhiepiscopul ROEA trece direct la acuze şi atac direct – personal, scriind:

 

În ultima parte a slujirii dumneavoastră în această Episcopie, aţi indicat o nemulţumire – nesatisfacţie faţă de iararhul dumneavoastră, prin multe şi felurite aspecte. Dacă în aparenţă acesta este un lucru adevărat, eu am cerut P. C. Pr. Prot. Simion Pavel, să vorbească cu dumneavoastră direct, pentru a verifica dacă sunteţi loial precum aţi subscris acel document la numirea în Parohia Sf Maria din Chicago, IL. După ce voi primi – citi raportul (de la Pr. Protopop S. Pavel), eu voi determina dacă dumneavoastră veţi mai fi în continuare preot la parohia unde aţi fost numit (în Chicago, IL), precum şi dacă veţi mai fi reţinut de mine între preoţii diocezei mele. Pr Prot. Pavel vă va contacta pentru a avea o întîlnire cu el, cît de curînd posibil.”

Avînd în vedere ameninţările din scrisoarea Arhiepiscopului ROEA, şi ştiindu-l a fi o fabrică de minciuni şi acuze false, am procedat ca atare, am mers la acea întîlnire. Raportul Pr. Prot Pavel se poate citi la la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA. Citiţi acest raport şi gîndiţi-vă la “CINE RAPORTA înainte de 1989?”

Raportul listat la  www.rocpnews.blogspot.com, … litera i - raport din data de 18 Martie, 2004, trimis de Pr. Prot. S. Pavel la Arhiepiscopul ROEA, a ajuns în posesia Pr. Vasile Susan doar la 27 Ianuarie 2004, transmis pe FAX de Pr Prot. S. Pavel. Imediat ce acel raport a fost citit, Pr Vasile Susan a sunat pe Pr Prot. S. Pavel, l-a întrebat ceva cu privire la “CELE RAPORTATE”. Pr. Prot. S. Pavel s-a cam bîlbăit, nu prea ştia cum să răspundă, era pierdut.

Pagina 4

Pr. Vasile Susan a promis Pr Prot. S. Pavel că va fi dat în judecată împreună cu ROEA-ul şi Arhiepiscopul de la ROEA. Pr. Prot S. Pavel a omis din raportul lui discutarea chestiunii preotului homosexual de la ROEA.

 

La data de 26 Aprilie, 2005 avocatul Pr. Vasile Susan a pus la tribunalul din Chicago, dosarul de dare în judecată a Arhiepiscopului ROEA, ROEA-ul şi Pr. Prot. S. Pavel, după 14 luni de la excomunicarea din Parohia din Chicago, şi din ROEA, după ce a epuizat toate demersurile şi procedeele descrise de Statutul şi Regulemantele ROEA, ART. XV, Sect. 28, Pagina 73, şi precum se poate vedea = citi la www.rocpnews.blogspot.com.

Iată ce spune Biblia în legătură cu “INVECTIVELE Arhiepiscopului ROEA, şi acuzele false ale acestuia, în legătură cu raportul fabricat şi cu totul ne la subiect al Pr. Prot S. Pavel, şi cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos! 

Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la judecată să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la dreptate; 

Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!”  Ieşire 23, 1 – 3.

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17.

 

Aşa trebuia să procedeze deschis, direct şi fără intermediar Arhiepiscopul ROEA, precum citim mai jos:

 

*“De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. 

Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. 

Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” Matei 18, 15 – 17. 

Acel mod subversiv = neortodox de a lucra, precum s-a văzut din scrisoarea de la litera e, şi raportul de la litera i, ne duce la cunoaşterea acestui adevăr: nici Arhiepiscopul ROEA nici Pr.Prot Pavel, nu cunosc preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, precum au demonstrat direct la 12 şi 20 Martie, 2008, cînd au spus că textul Jurămîntului de Loialitate faţă de Arhiepiscop / ROEA este scris în Statutul şi Regulamentele ROEA.

Cînd am auzit ce au spus cei 2 muschetari” atunci am rămas uimit, şi mi-am spus: … aceştia ne sunt superiorii, care nu cunosc nici măcar acest simplu lucru din Statutul şi Regulamentele ROEA …? Ruşine să le fie!

Precum citim: la Matei 18, 15 – 17,dacă Arhiepiscopul ROEA, ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de o parte, iar de asemenea Pr. Prot S. Pavel , dacă ar fi fost cunoscător al Bibliei, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi Regulamentelor de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV, pe de altă parte, nu trebuiau cheme la întîlnire pe Pr. Prot. Pavel cu Pr Vasile Susan.

 

De ce oare ? Deoarece, nu a fost nici un conflict între Pr. Vasile Susan şi membrii Parohiei Sf Maria din Chicago, pentru a se observa = urma Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994. A fost o chestiune ascunsă în coajă de nucă (cazul preotului homosexual de la ROEA despre care Pr. Vasile Susan a vorbit deschis şi nu pe placul Arhiepiscopului dictator al ROEA), pentru care motiv, Pr. Vasile Susan a fost expulzat din ROEA, contrar prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.

 

Chestiunea disputabilă, era un subiect discutabil între Episcop = ierarh şi preotul în cauză, fără interferenţe din partea unui Pr. Prot. nepregătit în cele ale Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi necunoscător al Statutului şi Regulamentelor ROEA, de fapt Charter-ul  organizaţiei din care face parte. Lipsurile de cunoştinţe necesare la promovarea unei personae într-o funcţie mai înaltă, de conducere, nu aduce decît prejudicii şi ruşine celor nepricepuţi şi handicapaţi în cunoaşterea şi îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, potrivit Statutului şi Regulamentelor organizaţiei din care face parte.

Pagina 5

Aici se adevereşte adevărul din proverbul care spune: “Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul.” Rămîne la latitudinea cititorilor ca să afle corespondentul potrivit celor spuse în propoziţia precedentă (“Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”).

Deschis şi la subiect vorbind … Cine poate să-i considere pe aceşti doi indivizi (Arhiepiscop şi Protopop) a fi slujitori ai lui Hristos, atît timp cît ei nu cunosc lucrurile elementare, şi anume, preceptele / adevărurile Biblice, nu cunosc prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu cunosc Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV?

Iată răspunsul … Poate mulţimea neştiutoare de carte şi necunoscătoare de cele amintite mai sus (preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), dar nu eu sau alţi preoţi din ROEA! Şi ce credeţi, unul este un BALŞOI Arhiepiscop, iar celalalt un vai de el slugarnic Protopop care pune mănuşi în propriile mîini pentru a scoate cărbunii din foc la porunca marelui Arhiepiscop dictator. Sau vorba Românească, “cum E TURCUL … ŞI PISTOLUL”.

CE RUŞINE, şi lipsă de responsabilitate creştinească.

                                                                                                                                                           

OARE, cînd vor fi schimbaţi aceşti “DOI INDIVIZI”, pentru a lăsa locul lor celor mai bine pregătiţi în cele ale Teologiei Bisericii Ortodoxe, cu mai multă frică de Dumnezeu şi de cele sfinte?!? Acum este timpul ca amîndoi să plece. Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM. Aţi auzit fraţilor, … VENI, VIDI, VICI …!                                                                                                                                                          

B – Continuarea “RAZBOIULUI” dintre Arhiepiscopul ROEA şi Pr. Vasile Susan, aparţine Pr. Vasile Susan, care în dorinţa de a cunoaşte adevărul potrivit cunoştinţelor sale legate de preceptele / adevărurile Biblice, prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele de la ROEA aprobate în 1994, mai ales ARTICOLUL XV), porneşte ofensiva potrivit muniţiei de care dispune.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt cele două scrisori / plîngeri, oficiale = formale, adresate Consiliului Episcopesc şi Arhiepiscopului ROEA, ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … litera f - scrisori din data de 13 Martie, 2003, trimise de P. C. Pr Vasile Susan Consiliului şi Arhiepiscopului ROEA;

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

Prima Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia menţionată mai sus, doresc a aduce la cunoştinţa Î. P. S. Voastre următoarele:

 

a)  Precum am discutat azi la telefon, biroul episcopesc va primi documentul ataşat (decretul de Loialitate din data de 17 Ianuarie,1993,  re – semnat azi 13 Martie 2003), din care reiese LOIALITATEA mea faţă de ierarhul meu.

 

b) Referitor la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003, conectat la starea de sănătate zdruncinată ca urmare a primirii acelei scrisori, distress, etc, … cu privire la statutul meu de preot, ca slujitor în ROEA la timpul viitor, precum şi potrivit prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA,  ART XV, Sect 25,

 

eu Pr Vasile Susan ca unul care respect conţinutul decretului de loialitate, precum şi prevederile Statutului şi Regulamentelor ROEA, doresc a informa centrul diecezan ROEA, ierarhul meu, Arhiepiscopul XX, că eu voi exercita dreptul meu potrivit Articolului XV, Sect 25, spre a aduce la atenţia membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cazul meu la şedinţa Consiliului Episcopesc ROEA, din 15 Martie, 2004, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI. Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

 

c)  Referitor la intenţia scrisorii din 5 Martie, 2003, potrivit conţinutului acelei scrisori, Eu cer Consiliului ROEA, ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA, Art. IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor;

Pagina 6

 

d)  Fiind doar o treaptă departe de alungarea mea din ROEA, precum Î. P. S. Voastră aţi spus ieri la telefon, eu doresc să fac faţă acestui eveniment (urmare a deliberărilor Tribunalului ROEA), cu pace, demnitate, punîndu-se toate cărţile pe masă, arătîndu-se toate acuzaţiile, pentru a face cunoscut totul familiei mele, membrilor parohiei, şi la întregul ROEA, asumînd răspunderi personale pentru tot ce va fi la timpul viitor.

 

Cu respect şi loialitate, în Hristos Domnul Pr. Vasile Susan.  

 

A doua Scrisoare din data de 13 Martie, 2003:

 

Î. P. S. Voastră,

 

Dragi membrii ai Consiliului Episcopesc ROEA

Eu, Pr Vasile Susan, preot paroh la parohia Sf Maria, Chicago, IL, după ce am primit scrisoarea ataşată, pe care vă rog să o citiţi cu atenţie, şi

 

Pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA ART XV, Sect 25,

 

OFICIAL = FORMAL, înaintez dumneavoastră, membrilor Consiliului Episcopesc ROEA cînd se va întruni în şedinţă la 15 Martie, 2003, la Catedrala Sf Gheorghe, Southfield, MI, următoarea:

                                                                                                                                                           

PLÎNGERE împotriva Î. P. S. Sale Arhiepiscopul X, prin aceasta arătînd loialitatea faţă de Statutul şi Regulamentele ROEA care spun, “Orice plîngere împotriva episcopului trebuie înaintată direct Consiliului Episcopesc, prin înmînare direct Secretarului acestuia”(ART XV, Sect. 25, Pagina 72). Acesta este dreptul / privilegiul meu potrivit Statutului Episcopiei ca să procedez astfel, şi ar fi contra Statutului ROEA dacă nu aş proceda aşa.

Nimeni nu poate să se opună acestui drept. Această acţiune pe care a trebuit să o iau, mi-a luat mult timp pentru a face o decizie finală. Urmare a consultării cu doctorul de familie şi avocatul, pe baza convorbirii telefonice cu Î. P. S. Sa Arhiepiscopul XX, din 13 Martie, 2003 eu îmi asum deplină responsabilitate pentru conţinutul plîngerii ataşată aici.

 

Pentru a fi mai bine înţeles, precizez următoarele;

 

a)  Eu, Pr. Vasile Susan nu m-am aşteptat niciodată la o astfel de conjuraţie / capcană – conspiraţie, cu privire la chestiunea loialităţii, precum reiese din această scrisoare. Doresc să cunosc EVIDENŢE CLARE ale NELOIATĂŢII mele faţă de ierarhul meu Arhiepiscopul XX, doresc să fiu adus la judecată, potrivit cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, şi a Statutului şi regulamentelor ROEA, ART. XV, Sect 25. De ce s-a întîmplat acest lucru acum şi nu mai devreme? Tocmai acum, cînd un alt lucru neprevăzut s-a întimplat în Chicago, la cealaltă parohie ce aparţine de ROEA. Cine a greşit? Luaţi aminte la timpul evenimentelor.

 

b)  Potrivit “intenţiei” scrisorii din 5 Martie, 2003, şi conţinutului acelei scrisori, eu cer Consiliului Episcopesc ROEA ca să arate respect şi să fie credincioşi Statutului şi Regulamentelor ROEA, şi să mă aducă la judecată, potrivit Statutului şi Regulamentelor ROEA,  Articolul IV, Sect. 2, (o), pentru a fi în măsură să cunosc adevărul, să  fiu condamnat pe baza unor acuzaţii clare în cazul în care voi fi găsit vinovat, potrivit procedurii Regulamentelor. Eu mă voi supune Statutului şi Regulamentelor ROEA în cazul în care NELOIALITATEA va fi dovedită.

 

c)  Chestiunea loialităţii faţă de ierarhul meu a fost încă odată adeverită la 13 Martie, 2003 precum mi s-a cerut să fac acest lucru. Am procedat cu respect ca să satisfact pe ierarhul meu, asigurîndu-l prin aceasta de responsabilitatea pentru faptele mele.

 

Pentru cunoştinţele voastre, > iubiţilor în Hristos < dacă doriţi să ştiţi, această chestiune a “loialităţii”, nu are nimic în comun cu Statutul şi Regulamentele ROEA, sau cu prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, este nefondată, fără temei, este necanonică, nu este scrisă în Statutul şi Regulamentele ROEA, nu poate fi aflată nicăieri, ci aceasta, a fost o inovaţie creată de Arhiepiscopul Valerian Trifa, ca un semn de supunere faţă de el a tuturor preoţilor veniţi din Romania şi intrînd sub omoforul lui, precum mi-a spus mie la data de 15 Octombrie, 1989, Pr. Prot. Ioan Ivaşcu.

Pagina 7

 

Eu dau tot respectful memoriei Arhieposcopului Valerian, dar această inovaţie a chestiunii de loialitate pe care el a creat-o, nu are nimic în comun cu acuzele adresate mie în scris sau la telefon. Corectitudine, responsabilitate deplină în misiunea preoţească este ceva ce nu are nimic în comun cu această chestiune a loialităţii.

 

d)  Potrivit Dictionarului Webster, cuvîntul “loialitate” înseamnă “credincioşie”, şi nu “orbire, frică în exprimarea deschisă a unei opinii, oprirea de la vorbirea liberă, mare grijă faţă de chestiuni speciale.

Loial înseamnă, să fii credincios prin alinierea la programul unui guvern.

Loialist, este unul care este sau rămîne credincios, loial unui partid politic, guvern, sau suveran = aşa precum arată Dictionarul Webster, iar toate acestea nu au nimic în comun cu practica şi înţelegerea Bisericii Ortodoxe, precum se vede din dicţionar.

 

Eu personal cred că nici un ierarh al Bisericii Ortodoxe nu îşi poate asuma ceea ce îşi asumă un partid politic, un guvern, un suveran. Aceasta este o chestiune care nu este comună Bisericii Ortodoxe, ci este o chestiune în folosinţă, practicată de acea Biserică, ce s-a rupt de Biserica Ortodoxă în anul 1054, precum arată Dicţionarul Teologic al Bisericii Romano – Catolice.

 

e)  În lumina acestei chestiuni a “loialităţii” eu personal nu cunosc cîţi preoţi au fost mai loiali faţă de ROEA decît eu am fost, cu curaj, loial, discutînd deschis, sincer, credincios ierarhului meu, şi aşa voi fi şi pe mai departe.

 

f)  Scrisoarea de ameninţare şi nedorită pe care eu am primit-o, mi-a creat o traumă psihologică, şi nu pot să ştiu cum să o depăşesc. Am fost eu găsit ţap ispăşitor pentru cu totul altceva, sau în locul altei personae? Personal nu ştiu. Numai Arhiepiscopul va fi în măsură să pună cărţile pe masă drept “EVIDENŢE CLARE, DOVEDITOARE”, de unde să se tragă concluzii, şi iertare să se dea celui ce va fi dovedit penitent.

                                                                                                                                                           

g)  Referitor “la conţinutul scrisorii din data de 5 Martie, 2003”, precum se poate vedea şi citi, conectat la starea de sănătate zdruncinată, trauma emoţională, distresul psihologic, stresul = presiunea continuă, lipsa de somn pentru foarte multe nopţi, … eu doresc să informez oficial Consiliul Eiscopesc ROEA, că pentru orice fel de daună a sănătăţii şi psihologicului, etc, ca rezultat al scrisorii de intimidare”, cheltuielile medicale ce nu pot fi plătite de asigurarea mea medicală, vor fi plătite de către cei ce mi-au cauzat aceste stări negative din timpul vieţii mele. Viaţa şi preoţia mea suferă ceva de neimaginat datorită intimidărilor din acea scrisoare.

 

h)  Tacticile de intimidare şi de dare afară fără observarea prevederilor Biblice, Canonice şi ale Statutului şi Regulamentelor ROEA, NU AU NICI UN SENS. Eu am venit cu demnitate în ROEA, şi nu doresc să plec “batjocorit.” Vă rog să – mi dovediţi acuzaţiile, daţi-mi rezultatul judecăţii ce o faceţi, trataţi-mă în mod umanitar, lăsaţi-mă să trăiesc o viaţă decent. Slujind pe Dumnezeu în America este mai mult de a fi negustor, de a abuza de puterea ce o ai, de a fi nedrept, de a batjocori, de a arăta lipsă de respect faţă de drepturile umane şi religioase. Îmi pare rău, dar trebuie să vă spun adevărul. Este un alt caz mult mai grav în ROEA, totalmente acoperit, neobservat. De ce oare mi-a venit rîndul meu chiar acum?

 

i)  Eu, Pr Vasile Susan, cu respect înaintez această PLÎNGERE la Consiliul Episcopesc ROEA, nu spre a fi parte din evidenţele procedurale ale ROEA, ci ca să fiţi cu luare aminte la faptul că eu sunt serios, determinat să găsesc dreptatea, responsabil pentru tot ce s-a scris mai sus, şi eu mă supun tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutului şi Regulamentelor ROEA. Eu doresc să vin şi să discut deschis în faţa tuturor membrilor Consiliului Episcopesc ROEA. Cui îi este frică de acest lucru? Mie nu-mi este frică.

 

Rămîn cu speranţa că acest caz va primi consideraţia de rigoare din partea membrilor Consiliului Episcopesc ROEA, iar eu voi fi în măsură să primesc un răspuns.

 

În Hristos Domnul,

 

Pr. Vasile Susan

Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA, lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul.

În aliniatul h, se face aluzie la cazul acoperit al preotului homosexual ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA.

Pagina 8

Cei ce iubesc Biserica Ortodoxă numai pentru afaceri = business, bani, salari grase de multe zeci de mii de dolari, mai ales cei cu puţină sau întîrziată vocaţie pentru slujirea lui Hristos, sunt liberi să plece de la Biserica Ortodoxă, şi mai ales de la ROEA.

Nu avem nevoie de bişniţari, de farisei, de ipocriţi, de corupţi, de cei ce calcă şi abuzează preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de cei ce clasifică pe PREOŢII HOMOSEXUALI, sau LA PUŞCĂRIE, drept “OAMENI DE PRIMA CLASĂ” iar pe “PREOŢII CINSTIŢI, CARE AU PREOŢIE LUCRĂTOARE ŞI NU AU NICI O SANCŢIUNE CANONICĂ ÎMPOTRIVA PREOŢIEI LOR,  CU RESPECT FAŢĂ de Biblie, Canoanele Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, drept “OAMENI DE A DOUA CLASĂ.”

Pr. Vasile Susan a cerut ca să i se respecte drepturile potrivit preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan i s-au refuzat toate drepturile ce decurg din preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA, de către Arhiepiscopul ROEA şi Consiliul Episcopesc al ROEA.

Pr. Vasile Susan a înţeles statutul “DE OM PIERDUT” al Arhiepiscopului ROEA, şi străin = necunoscător al preceptelor Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pr. Vasile Susan nu a fost pus în judecată la Tribunalul ROEA, deşi a cerut acest lucru, pentru a se cunoaşte adevărul sau minciunile Arhiepiscopului ROEA. Arhiepiscopului ROEA îi este frică să spună adevărul. De ce?

Pr. Vasile Susan nu a avut nici “O ABATERE CANONICĂ” şi “NU A FOST NICIODATĂ SANCŢIONAT CANONIC”, în toată activitatea lui în cadrul ROEA, din Septembrie 1989 pînă la 1 Martie, 2004. În afara faptului că a vorbit deschis şi tare, fără frică despre abuzurile Arhiepiscopului ROEA, mai ales cu privire la acoperirea PREOTULUI HOMOSEXUAL, pentru mai bine de 20 de ani, nu poate fi acuzat de nimic.

Cu toate acestea Pr Vasile Susan a fost pedepsit mai tare, mai crunt, decît “ORICE CRIMINAL AMERICAN, FĂRĂ A FI JUDECAT de vreun Tribunal Bisericesc, FĂRĂ A AVEA DREPTUL SĂ – ŞI CUNOASCĂ ÎNVINUIRILE / ACUZELE, FĂRĂ DREPTUL DE A SE APĂRA, FĂRĂ A AVEA DREPTUL LA APEL – RECURS LA  SINODUL O.C.A recunoscut. Totul a fost orchestrat de marele Arhiepiscop XX, Dictator, Ne – Ortodox al ROEA , Ne – loial Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi Statutului şi Regulamentelor ROEA, corupt, mincinos şi iresponsabil, care nu va scăpa de Judecata Marelui Judecător Iisus Hristos, cunoscătorul a toate.

Singurele surse unde se pot publica şi citi materiale despre abuzurile ierarhiei OCA / ROEA, în special despre abuzurile şi acoperirile CLERICILOR HOMOSEXUALI, şi unde nici OCA, nici ROEA nu pot pătrunde şi abuza sunt: www.pokrov.org, www.curentul.net, www.thenationalherald.com, www.aoiusa.org.    

Iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA,  acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Matei 10, 26.                       Dumnezeu va descoperi adevărul prin noi.

 

*Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?”  Ioan 7, 51.

Acest abuz constituie un mare handicap al unui mare dictator bisericesc: condamnare fără ascultarea acuzelor.

 

*Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan 8, 32.           

 

*Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. 

Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Ioan 14, 6 – 7.            

Arhiepiscopul ROEA nu crede în Domnul Hristos că este: Calea, Adevărul şi Viaţa. Dictatorul ROEA are “O CALE GREŞITĂ, UN NE – ADEVĂR SATANIC = MINCIUNĂ, O VIAŢĂ DEZORDONAŢĂ NEALINIATĂ LA preceptele Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA.

Pagina 9

*Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Matei 5, 16.         Arhiepiscopul dictator al ROEA nu se crede a fi luminat de Lumina lui Hristos, ci crede mai mult a fi luminat de lumini OCA-iste de la răsăritul corupt, întunecat, Syosset.

 

*În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin. 

Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.

V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi. Deuteronom, 1, 16 – 18.

Studiul Vechilui Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Vechiul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

 

*Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.

De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire, 

Amândoi oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea. 

Şi judecătorii să cerceteze bine şi, dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său, 

Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău;                  

Şi vor auzi şi ceilalţi şi se vor teme şi nu se vor apuca să mai facă în mijlocul tău acest rău. 

Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”.  Deuteronom, 19, 15 – 21.

O adevărată lecţie pentru cei neştiutori de carte. Ce păcat de faptul că Legea Talionului nu se aplică la timpul present. Dar să fim cu luare aminte că la judecata finală = obstească se aplică din plin, precum citim încă fiind în această viaţă:

*Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. 

Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Luca 6, 37 – 38.

 

*Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luca 8, 17.      Pr. Vasile Susan crede în mila, bunătatea şi dreptatea Iubitorului de oameni, Dumnezeu.

 

Mai jos am pus spre ilustrare şi luare aminte una din pildele Domnului Iisus Hristos, pe care Pr. Vasile Susan cu respect, frică de Dumnezeu, cu dragoste creştinească o citeşte, şi are nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, şi pedepsirea tuturor celor vinovaţi, dacă nu de către judecători lumeşti, atunci de marele judecător = Iisus Hristos.

 

*Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, 

Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. 

Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. 

Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? 

Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? 

Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? Luca 18, 1 – 8.

Studiul Noului Testament a fost un subiect totalmente neglijat de dictatorul ROEA în anii de studii Roma – niste, fapt pentru care nu consideră că trebuie să fii orientat în luarea de decizii precum Noul Testament recomandă. Necunoaşterea Bibliei, şi încălcarea principilor biblice au drept consecinţe scoaterea din scaun pe baza prevederilor canonice a celor nevrednici de slujirea arhierească.

                                                                                                                                                         Pagina 10

 

Dacă citatele Biblice de mai sus ar fi fost cunoscute de Arhiepiscopul ROEA, şi ar fi fost LOIAL Bibliei şi lui Dumnezeu, nu ar fi făcut mizerabilă viaţa şi famila Pr. Vasile Susan.

 

Iată ce a spus Domnul Iisus Hristos în timpul patimilor Sale, despre cei care-L batjocoreau:

*Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac … Luca 23, 34.

 

De asemenea, iată ce zicea Sf Mucenic Ştefan despre cei ce-l ucideau cu pietre:

*Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.  Faptele Apostolilor 7, 59 – 60.

 

În virtutea dreptului la EXPRIMAREA ADEVĂRULUI, ce ar putea zice Pr. Vasile Susan către ierarhia OCA / ROEA, care ar trebui să cunoască Sf. Scriptură, să fie cu atenţie la cuvintele Domnului Iisus Hristos şi ale Sf. Ştefan, înainte de a lua DECIZII PRIPITE, deoarece se numesc Creştini Ortodocşi potrivit cu a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească, cu toate că faptele lor nu-i arată a fi Creştini Ortodocşi!

Iată răspunsul prin inversare de cuvinte, potrivit realităţilor de la timpul trecut şi prezent, raportate la atitudinea ierarhiei OCA / ROEA faţă de Pr. Vasile Susan: … Părinte, nu le ierta lor păcatele acestea, că ei ştiu ce fac, … Doamne, socoteştele lor păcatele acestea, … deoarece fac lucrările celui rău, ale diavolului, prin batjocorirea preoţiei Bisericii Ortodoxe. Doar prin judecata ta Doamne vor simţi obligaţia de a urma Cuvintelor Tale şi celei de a 3-a mărturisire de credinţă de la alegerea pentru slujirea episcopească.

 

Doamne ajută ierarhiei OCA – ROEA să treacă de la întuneric şi slujirea domnului întunerecului şi al minciunii, la LUMINĂ şi la slujirea Domnului LUMINII şi ADEVĂRULUI = Iisus Hristos.

Pr. Vasile Susan cunoscînd uneltirile puse la cale de Arhiepiscopul dictator al ROEA, a purces spre cunoaşterea adevărului fără ocolişuri. Urmarea acelei scrisori prezentate la litera e, şi a raportului de la litera i, sunt DEMNE de luat în seamă următoarele documente = scrisori:

 

g - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan;

 

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA;

 

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

ce se poate citi pe Limba Engleză la site-ul personal al P.C. Pr. Vasile Susan, www.rocpnews.blogspot.com, … la litera şi numerele indicate mai sus.

În acele scrisori, (ce se pot citi precum am menţionat mai sus), Pr. Vasile Susan răspunde – scrie oficial – formal Arhiepiscopului ROEA atacînd subiectul direct şi deschis, precum scrie:

gScrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la trimisă P. C. Pr Vasile Susan, face cunoscut adresantului (Pr. Vasile Susan) faptul că, începînd cu data de 1 Martie 2004, nu va mai fi preot slujitor = paroh la Biserica / Parohia Sf. Maria din Chicago. Punctăm cele mai esenţiale paragrafe ale acelei scrisori.

22 Ianuarie, 2004

Referitor la:       Darea afară din Oficiul de Preot Paroh, al Bisericii Sf. Maria din Chicago, IL

                        Darea afară din rîndul preoţilor din ROEA.

Părinte Susan,

* Eu sunt sigur că, în revizuirea acţiunilor şi cuvintelor voastre din ultimii ani, voi mărturisiţi, că inima voastră a fost în altă parte. Orice protest veţi face cu gura, acţiunile voastre arată contrariul.

        Pagina 11           

** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, arată că Decizia ar fi fost luată pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. I, Sect. 3 (a), unde se arată că, Episcopul are dreptul: să numească, să transfere, şi să înlocuiască preoţi şi diaconi din parohii.

*** Referindu-se la Statutul şi Regulamentele ROEA din 1994, Arhiepiscopul Dictator al ROEA, precizează că pe baza prevederilor Statutului şi Regulamentelor ROEA Art. IV, Sect. 2 (3), … Consiliul Episcopesc are puterea şi autoritatea de “a accepta cererile clerului, preoţilor şi diaconilor, şi a parohiilor ce ar dori să intre sub jurisdicţia spirituală, procedurală şi declaratorie a Episcopiei, sub rezerva ratificării de către Congresul Episcopiei.”

                                                                                                                                               

**** Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

***** Eu voi înştiinţa pe Î. P. Sa Arhiepiecopul Nicolae Condrea despre faptul că v-am dat afară.

****** În ce priveşte pregătirile pentru plecarea voastră, noi vă rugăm, ca împreună cu membrii Consiliului parohial, să întocmiţi o listă cu Inventariul bunurilor parohiei şi să trimiteţi 3 copii semnate,  la Biroul Cancelariei, pentru a fi parafate de ştampilă şi returnate la persoanele potrivite..

******* Pr Prot. Simion Paven va conduce Şedinţa Adunării Generale Anuale, la o dată convenabilă dumnealui şi Parohiei.

Cu binecuvîntări şi urări de bine,

Arhiepiscopul Nathaniel.

6 - scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea:

22 Ianuarie, 2004

Referitor la:       Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu am ajuns la punctul de a lua decizia de a da afară temporar din rîndul preoţilor, pe Pr Vasile Susan, Preot Paroh la Adormirea Maicii Domnului din Chicago, IL, începînd cu data de 1 Martie, 2004.

** Pr. Susan a exprimat în diferite acţiuni şi cuvinte o dorinţă de a fi sub jurisdicţia Bisericii Mame din România, şi prin urmare, noi vă trimitem această informare, dacă intentionaţi cumva ca să-l acceptaţi în rîndul preoţilor din Arhiepiscopia Română din America şi Canada, puteţi face toate aranjamentele cu P. F. Sa Mitropolitul Herman, Primatul de la OCA.

*** Procedura de la OCA este că orice preot, potrivit rangului ce-l are, intenţionat spre a fi dat unei jurisdicţii ce nu aparţine propriului Sfînt Sinod, clericul acela trebuie dat mai întîi la Mitropolit, care apoi îl va da pe acesta la ierarhul ce nu ţine de jurisdicţia OCA.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

7 - scrisoarea din data de 5 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Arhiepiscopul ROEA

 

5 Februarie, 2004

 

Î. P. S. Sale Arhiepiscop X

Episcopia Română din America

P O Box 309, Grass lake, MI 49240 – 0309

                                                                                                                                                         Pagina 12

Î. P. S. Voastră,

* Vă multumesc pentru înştiinţarea în legătură cu darea afară a Pr Vasile Susan din rîndul preoţilor diocezei dumneavoastră. Eu trebuie să mărturisesc că sunt uluit (unmit),  în legătură cu această decizie. Scrisoarea dumneavoastră nu spune nimic, iar eu nu pot să-mi dau seama de vreo problem pe care Pr. Susan ar fi creat-o în parohia sa, sau în Episcopie.

* În perspectiva luării în considerare a acceptării sale în rîndul preoţilor noştri, eu aş dori ca în mod respectuos să vă rog să mă informaţi despre acele probleme şi eventuale sancţiuni canonice luate împotriva slujirii sale.

Cu dragoste frăţească în hristos Domnul,

Arhiepiscopul Nicolae

8 - scrisoarea din data de 13 Februarie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Arhiepiscopul Nicolae Condrea;

 

Î. P. S. Sale Arhiepiscopul Nicolae

Arhiepiscopia Română din America şi Canada

5410 N. Newland Avenue

Chicago, IL 60656

13 Februarie, 2004

Referitor la:   Preotul Vasile Susan

Î. P. S. Voastră,

* Eu vă răspund la scrisoarea dumneavoastră din 5 Februarie, 2004, cu privire la darea afară din rîndul preoţilor Episcopiei noastre a Pr. Vasile Susan.

* Eu cred că aliniatul al doilea din scrisoarea mea (din 22 Ianuarie, 2004) arată temeiul dării lui afară din Episcopia noastră.

* Eu vă informez despre darea lui afară, pentru că eu cred că Pr. Vasile Susan ar putea dori să continue slujirea într-o comunitate Romînească.

* Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.

* El a fost dat la P. F. Mitropolit Herman, potrivit regulei de la OCA. La timpul prezent el este ataşat (înbisericit) la capela Mitropolitului în Syosset, NY.

Cerînd a fi pomenit în rugăciunile voastre, eu rămîn în dragoste frăţească în Domnul,

Arhiepiscopul Nathaniel.

@  Din conţinutul acestor scrisori oricine poate vedea lipsa de credinţă în Dumnezeu a Arhiepiscopului ROEA,

lipsa de cunoaştere a Bibliei, Canoanelor Bisericii Ortodoxe şi a Statutului şi Regulamentelor ROEA. Sunt toate acestea rezultatul faptului că eu şi Arhiepiscopul ROEA nu avem NIMIC ÎN COMUN, dintru cele ale începutului existenţei noastre de Creştin, drept Biserică mamă, aceeaşi Biserică Ortodoxă? Se pare că acesta este adevărul. Arhiepiscopul dictator de la ROEA urăşte mult Biserica Ortodoxă Romînă, ca Biserică mamă a TUTUROR ROMÂNILOR ORTODOCŞI din America şi Canada.

Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Cine nu mă crede că spun adevărul, este rugat să ceară un INTERVIU celor 2 IERARHI de la ROEA spre a fi publicat la ziar, dar interviul să fie luat individual “A LA CARTE”, nu pe fugă sau superficial. Ranchiunea Arhiepiscopului dictator de la ROEA faţă de Biserica mamă a ROEA pe care cu prea multă necinste dictatorial o conduce a fost exprimată deschis la 12 Martie, 2008, imediat după ce fost în vizită la Patriarhia Română, la sfîrşit de Februarie 2008, cu o delegaţie “SELECTĂ“ de preoţi de la ROEA. Refuzul de a se uni cu cealaltă dioceză Românească (ROAA), a fost o mărturie deschisă a Arhiepiscopului Dictator ROEA.

La timpul potrivit acel document se va face cunoscut … poate mai devreme de ÎNCHEIEREA CALENDELOR GRECEŞTI.

        Pagina 13

Cine poate să se îndoiască de faptul că Arhiepiscopul dictator al ROEA este un MINCINOS DE PRIMA CLASĂ? Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru. Iată explicaţiile de rigoare referitoare la cele 4 scrisori postate mai sus

@   Arhiepiscopul dictator al ROEA refuză să menţioneze în scrisoarea sa adresata la 22 Ianuarie, 2004, Pr. Vasile Susan, motivul pentru care acesta este dat afară din ROEA. Se poate compara conţinutul acelei scrisori cu cea adresată la aceeaşi dată Arhiepiscopului Nicolae Condrea. De ce Arhiepiscopul dictator şi fricos al ROEA a refuzat comunicarea acelui motiv către Pr. Vasile Susan? Numai MINCINOSUL ştie de ce minte = el îl slujeşte pe domnul minciunii, pe diavolul; noi nu ştim minciunile, noi slujim adevărului şi Domnului Adevărului = Iisus Hristos.

@   Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să considere scrisorile Pr. Vasile Susan din 13 Martie, 2003, trimise la Consiliul Episcopesc al ROEA, precum şi prevederile din Staturtl şi regulamentele ROEA din 1994, ART. XV, Sect. 3 = care spune deschis = “Orice persoană, preot sau mirean, supus sistemului de judecare al Episcopiei, are dreptul şi este îndreptăţit la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii.

 

@   Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA refuză să justifice pentru care motive Pr. Vasile Susan care a fost acceptat de Consiliul Episcopesc al ROEA ca preot al ROEA, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi iată încă un motiv pentru care nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.

 

@   Potrivit documentaţie de la Centrul Diecezan al ROEA, al rapoartelor la Congresele Anuale ale ROEA, în ultimii 15 – 20 ani, nici un preot, deacon, monah, teolog, nu a fost ratificat de Congresul ROEA.

Iată ce ADEVĂR trebuie să ştie toată lumea, (care potrivit unui proverb Românesc = să ştie adevărul şi să nu moară proastă) … Nici actualul Episcop vicar de la ROEA şi nici unul din călugării veniţi cu el din România la începutul anului 2001, nu a fost ratificat de Congresul ROEA, şi totuşi Arhim. Irineu a fost ales episcop vicar cu mare tărăboi, precum se ştie, şi precum a scris şi Pr Dr. Cornel Todeaca în publicaţie sa intitulată, DATINI.

Apoi, potrivit proceselor verbale de la Consiliul Episcopesc ROEA, şi Rapoartelor Anuale la Congresele ROEA, actualul preot de la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, Pr Gheorghe Ursache, NU A FOST PRIMIT în ROEA potrivit procedurii Consiliului Episcopesc ROEA, NU A FOST RATIFICAT de NICI UN CONGRES ROEA, şi  a ajuns preot la Parohia / Biserica Sf Maria din Chicago, … acolo de unde Pr Vasile Susan a fost dat afară precum scrie la 22 Ianuarie, 2004,  Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, Pr Susan, … Deşi Consiliul Episcopesc a primit cererea dumneavoastră de a fi acceptat sub jurisdicţia noastră, totuşi dumneavoastră nu aţi fost acceptat prin Congresul Episcopesc. Nemaiavînd nevoie de slujirea dumneavoastră în Episcopie, noi vă eliberăm (vă dăm afară), din rîndul preoţilor ROEA începînd cu data de 1 Martie, 2004, fiind trimis la P. F. Sa Mitropolitul Herman, potrivit procedurii de la OCA.” Unde eşti tu ŢEPEŞ DOAMNE? …

 

@   Ce este acesta fraţilor, dublu standard, stil dictatorial, abuz de putere, Stalinism bisericesc? Corupţie şi protectionism NUMAI în COMUNISM, … nu în ORTODOXISM.

 

@   Arhiepiscopul Nicolae Condrea a cunoscut realitatea altfel decît a căutat să i-o vîndă Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA, referitor la cazul Pr. Vasile Susan. El nu a muşcat din momeala Arhiepiscopului de la ROEA, ci doar a cerut o explicaţie cu referire direct la scrisoarea din 22 Ianuarie, 2004, trimisă lui ca Arhieiscop ROAA, şi care a fost în măsură să compare scrisoarea trimisă lui cu cea trimisă Pr. Vasile Susan la aceeaşi dată şi de acelaşi autor. 

 

Şocant pentru Arhiepiscopul Niciolae Condrea a fost răspunsul trimis de Arhiepiscopul dictator, mincinos şi fricos al ROEA la 13 Februarie, 2004, unde scrie negru pe alb şi semnează în cele din urmă, Părintele Susan are preoţie lucrătoare şi nu este supus nici unei sancţiuni canonice.”

Atunci de ce a fost dat afară din ROEA Pr. Vasile Susan, dacă are preoţie lucrătoare şi nu are sancţiuni canonice?

Iată răspunsul: Pr. Vasile Susan care a fost din Septembrie 1997 – Iulie 2001, membru în Consistoriul Spiritual şi Tribunalul ROEA în poziţia de Investigator, a fluierat în Biserică, … adică a spus adevărul despre o parte din activitatea sa desfăşurată în cadrul Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească.

                                                                                                                                                       Pagina 14

Iată episodul … prezentat recent pe site -ul www.pokrov.org. În anul 1999 a fost înaintat spre investigare, dezbatere şi recomandare Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească dosarul unui preot homosexual aparţinător acelei Episcopii conduse de fostul meu ierarh. Dosarul cu plângerea a fost înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească de soţia acelui preot, doamna preoteasă, care spunea că din anul 1990 soţul ei preotul Xxxxxxx Xxxxxx, este un homosexual înverşunat şi îi face multe necazuri în familie.

În Septembrie 1999 acel preot homosexual a fost chemat la ordine de Consistoriul Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, compus din Pr Cătălin Mitescu (Preşedinte), Pr George Treff (Secretar), Pr Vasile Susan (Investigator) ca să dea mărturie deschisă într-un interviu programat de membrii Consistoriului Spiritual, despre acuzaţiile aduse împotriva lui de doamna preoteasă care între timp divorţase de el, din cauză că era homosexual.

Interviul a avut la Sala de Şedinţe a Bisericii Sf Gheorghe din Canton, Ohio. În timpul aceslui interviu preotul homosexual a recunoscut că este homosexual. Interviul a fost înregistrat pe bandă de magnetetofon (vezi STATUTUL şi REGULAMENTUL de la Episcopie Ortodoxă Română din America, ART. XV, Sect. 15, c, page 69) şi a fost folosit la discuţii viitoare precum şi la întocmirea recomandării finale a Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească, în după amiaza zilei de 28, Iunie, 2000.

Îmi pare foarte rău de cazul acelui preot homosexual care a atras atenţia multora. Din momentul în care recomandarea a fost înaintată fostului meu ierarh, precum am menţionat mai sus, la 28, Iunie, 2000, mi-am dat seama că mi – am pus capul la tăietor. Fostul ierarch m-a chemat în biroul său, pe mine, Pr Vasile Susan, în calitate de Investigator al Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, în seara zilei de 28 Iunie, 2000, imediat după cina de seara, şi mi-a spus următoarele cuvinte: “Părinte, dumneavoastră aţi fost foarte, foarte silitor (zelos) şi aţi lucrat greu cu ceilalţi membrii ai Consistoriului Spiritual pentru perioada ultimilor patru ani. Vă rog să fiţi sigur că dumneavoastră nu veţi face nimic cu privire la numele acestui preot (homosexual). În cazul în care veţi face ceva, eu voi avea grijă de dumneavoastră, o să vă dau afară (EXPULZEZ) din Episcopie.

Cât timp am fost în Episcopia de la Vatra Românească am discutat cu preoţii acest lucru dubios, ascunderea cazului preotului homosexual. Am urmat în acelaşi timp alte îndrumări ale fostului meu ierarh. După ce am fost dat afară din Episcopia de la Vatra Românească, am considerat că este obligaţia mea de a informa superiorii mei despre acest caz. În 23 Iunie, 2005 am trimis o PLÂNGERE OFICIALĂ Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane referitoare la cazul de acoperire a preotului homosexual, la care nu mi s-a răspuns pînă în ziua de azi.

@    Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la ziar, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce scrie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Mare păcat este pentru preoţii şi laicii din ROEA a fi cu nepăsare la acest mare păcat acoperit şi ascuns de ierarhii OCA / ROEA = HOMOSEXUALITATEA CLERICILOR din OCA / ROEA. Cînd se vor trezi la realitatea responsabilă a misiunii preoţeşti (preoţii şi diaconii, cu monahii şi monahiile din ROEA) pentru a cere socoteală “CELOR MARI DIN CAPUL RÎNDULUI” pentru acoperirea şi protejarea HOMOSEXUALILOR?

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiurile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

 

Prezentăm mai jos ”2 PERLE” … care nu fac leloc cinste Arhiepiscopului dictator, mincinos şi fricos al ROEA.

 

13 - conferinţă telefonică între Arhiepiscopul ROEA şi 3 membrii ai Consiliului Parohiei Sf Maria, Chicago, IL, din data de 9 Februarie 2004;

 

Acea conferinţă telefonică a fost aranjată la biroul de la AllState Ins. Co, al unuia dintre membrii Consiliului Parohiei Sf Maria din Chicago, IL, care a fost în contact permanent cu Arhiespiscopul dictator, mincinos al ROEA, potrivit paragrafului ultim, scris de el pe una din paginile acelui document.

                                                                                                                                                         Pagina 15

Din textul acelei conferinţe telefonice aducem spre atenţia dumneavoastră răspunsul dat la prima întrebare de Arhiepiscopul dictator şi mincinos al ROEA:

1 - Întrebare: Motivul pentru care Pr Susan a fost dat afară?

 

Răspuns: Î. P. S. Sa a indicat că motivul nu este pentru informarea publicului. Decizia rămîne privaţă, între Pr. Vasile Susan şi Arhiepiscop. Decizia nu a fost făcută cu uşurinţă şi nu a fost făcută iute, pe neaşteptate. A fost pe o perioadă lungă de timp. Arhiepiscopul a fost foarte răbdător. Arhiepiscopul nu face decizii bazate pe motive personale, ci pentru binele părintelui şi al parohiei.

Tocmai aici stă minciuna, că NICIODATĂ, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a spus în mod PRIVAT, sau PERSONAL, către Pr. Vasile Susan, vreodată, vreun motiv pentru care va fi dat afară din parohie şi din ROEA.

Unde sunt prevederile, procedurile Canoanele Bisericii Ortodoxe, precum şi prevederile şi procedurile Statutului şi regulamentelor ROEA din 1994 … Mr secretar al acelei conferinţe telefonice de la AllState Ins. Co …?

Sunt ele puse în traista lui badea Gheorghe marele cioban din parohia AFUNDATA, sau pe masa de lucru a ierarhilor OCA / ROEA!

Pînă cînd se minte cu vîrf şi îndesat, şi pentru ce se slujeşte diavolului şi nu lui Dumnezeu din partea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, precum şi din partea unor slugarnici clerici şi laici? Din cauza puţinei credinţe în Dumnezeu şi a tovărăşiei cu diavolul.

4 – Referitor la întrebarea şi răspunul # 4, unde se face afirmaţie următoare: ”Preotul Paroh este reprezentantul personal al episcopului, şi nu este angajatul vreunei parohii. Potrivit regulamentelor ROEA, Episcopul are autoritatea să numească, să transfere, să înlăture Preoţi Parohi cînd el crede de cuviinţă.”

Este de rîsul lumii ca să citeşti aceste INEPŢII, ABERAŢII, fără a vedea că Arhiepiscopul dictator, mincinos se ascunde de frica de a fi responsabil pentru acţiunea împotriva Pr. Vasile Susan. Acei membrii din ROEA, clerici şi laici, care NU TREBUIE SĂ MAI MINTĂ,  ci TREBUIE SĂ ŞTIE şi SĂ TRĂIASCĂ ADEVĂRUL, sunt îndrumaţi să meargă la www.oca.org şi să vadă documentul intitulat ”Tax Help for Parish Treasurers
Clergy Payroll”, şi să ştie că toţi episcopii, preoţii, diaconii, şi angajaţii din cadrul OCA cu normă întreagă = full time employee = sunt angajaţii parohiilor, care le plătesc salariile, concediile, beneficiile medicale, etc. şi trebuie să primească forma W2 pentru INCOME TAX. Toţi cei ce nu au normă întreagă, intră în categoria de CONTRACTORS = şi primesc forma 1099, pentru INCOME TAX.

De asemenea RECOMANDĂM MINCINOŞILOR ca să meargă şi să verifice acest document, The IRS established a “20 Factor Test” in Revenue Ruling 87-41 (see Sample Forms and References – “IRS Twenty Questions”). Also included in Sample Forms and References is a checklist for evaluating workers.”

Apoi tot acelor MINCINOŞI le spunem deschis … FRAŢILOR, lăsaţi-l pe acest Arhiepiscop ROEA dictator şi mincinos să cadă de unul singur, voi nu-l mai puteţi salva, Dumnezeu începe aş lua mîinile de pe el, nu vedeţi cum arată, unde se ascunde, cum refuză să răspundă la telefoane, şi cum se lasă ascuns de cel rău, făcînd doar voia lui, călcînd peste voia lui Dumnezeu?

PRECIZARE CU UMOR, ŞI RÎS ÎN GURA MARE

La 12 Martie, 2008 Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA a spus deschis că el este “SELF EMPLOYEE”, dar primeşte forma W2, pentru INCOME TAX. Ce mare minciună. Se vor da amânunte la timpul viitor despre această chestiune a mincinosului.

La 27 Aprilie 2009, actualul Pr Gheorghe Ursache de la Biserica Sf Maria din Chicago, IL, a spus deschis că este nepot de frate al Maicii Gabriela Ursache de la Mănăstirea Rives Junction, MI, că a venit în America adus de mătuşa lui, Maica Gabriela Ursache ca şi cantor la Mănăstirea din Rives Junction, MI, precum arată documentele de la USCIS, pentru un salar de aprox. $ 7.00 / pe ceas, şi că a primit forma W2 pentru INCOME TAX. Acum este la fel preot cu normă întreagă la Biserica Sf Maria din Chicago, … şi este cumva SELF EMPLOYEE … Mr XXX, şi primeşte vreo altă formă pentru INCOME TAX, decît W2…? Cine MINTE, şi DE CE? 

                                                                                                                                                         Pagina 16

 

n - scrisoarea din data de 7 Martie, 2004, trimisă de Arhiepiscopul ROEA la Membrii Parohiei Sf Maria, Chicago:

 

Din textul acelei scrisori pastorale aducem spre atenţia dumneavoastră doar o parte din paragraful 1 de la pagina 2, unde se spune deschis, “Vă întrebaţi desigur, care poate fi comportamentul Părintelui Susan de-a lungul anilor care să ne fi făcut ca acum şase săptămîni să îl eliberăm din funcţie? Aceste chestiuni privesc numai pe preot şi pe Ierarhul său. Mulţi dintre preoţii Episcopiei au cunoştinţă despre acest comportament. Acestea nu sunt subiecte care se dazbat public şi nici nu sunt decise decît de ierarh, sub a cărui autoritate preotul slujeşte ca Paroh.”

Iată răspunsul: Pr. Vasile Susan care a fost din Septembrie 1997 – Iulie 2001, membru în Consistoriul Spiritual şi Tribunalul ROEA în poziţia de Investigator, a fluierat în Biserică, … adică a spus adevărul despre o parte din activitatea sa desfăşurată în cadrul Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească.

Iată episodul … prezentat recent pe site -ul www.pokrov.org. În anul 1999 a fost înaintat spre investigare, dezbatere şi recomandare Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească dosarul unui preot homosexual aparţinător acelei Episcopii conduse de fostul meu ierarh. Dosarul cu plângerea a fost înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească de soţia acelui preot, doamna preoteasă, care spunea că din anul 1990 soţul ei preotul Xxxxxxx Xxxxxx, este un homosexual înverşunat şi îi face multe necazuri în familie.

În Septembrie 1999 acel preot homosexual a fost chemat la ordine de Consistoriul Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, compus din Pr Cătălin Mitescu (Preşedinte), Pr George Treff (Secretar), Pr Vasile Susan (Investigator) ca să dea mărturie deschisă într-un interviu programat de membrii Consistoriului Spiritual, despre acuzaţiile aduse împotriva lui de doamna preoteasă care între timp divorţase de el, din cauză că era homosexual.

Interviul a avut la Sala de Şedinţe a Bisericii Sf Gheorghe din Canton, Ohio. În timpul aceslui interviu preotul homosexual a recunoscut că este homosexual. Interviul a fost înregistrat pe bandă de magnetetofon (vezi STATUTUL şi REGULAMENTUL de la Episcopie Ortodoxă Română din America, ART. XV, Sect. 15, c, page 69) şi a fost folosit la discuţii viitoare precum şi la întocmirea recomandării finale a Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, înaintată Arhiepiscopului Episcopiei de la Vatra Românească, în după amiaza zilei de 28, Iunie, 2000.

Îmi pare foarte rău de cazul acelui preot homosexual care a atras atenţia multora. Din momentul în care recomandarea a fost înaintată fostului meu ierarh, precum am menţionat mai sus, la 28, Iunie, 2000, mi-am dat seama că mi – am pus capul la tăietor. Fostul ierarch m-a chemat în biroul său, pe mine, Pr Vasile Susan, în calitate de Investigator al Consistoriului Spiritual al Episcopiei de la Vatra Românească, în seara zilei de 28 Iunie, 2000, imediat după cina de seara, şi mi-a spus următoarele cuvinte: “Părinte, dumneavoastră aţi fost foarte, foarte silitor (zelos) şi aţi lucrat greu cu ceilalţi membrii ai Consistoriului Spiritual pentru perioada ultimilor patru ani. Vă rog să fiţi sigur că dumneavoastră nu veţi face nimic cu privire la numele acestui preot (homosexual). În cazul în care veţi face ceva, eu voi avea grijă de dumneavoastră, o să vă dau afară (EXPULZEZ) din Episcopie.

Cât timp am fost în Episcopia de la Vatra Românească am discutat cu preoţii acest lucru dubios, ascunderea cazului preotului homosexual. Am urmat în acelaşi timp alte îndrumări ale fostului meu ierarh. După ce am fost dat afară din Episcopia de la Vatra Românească, am considerat că este obligaţia mea de a informa superiorii mei despre acest caz. În 23 Iunie, 2005 am trimis o PLÂNGERE OFICIALĂ Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane referitoare la cazul de acoperire a preotului homosexual, la care nu mi s-a răspuns pînă în ziua de azi.

 

Trebuie remarcat faptul că sunt anumite motive, cauze ascunse pentru care ierarhii de la OCA / ROEA protejează, acoperă pe clericii homosexuali. Timpul este aproape cînd preoţii şi membrii parohiilor şi misiunilor de la ROEA trebuie să scrie deschis la zear, să telefoneze la ROEA şi să întrebe pentru care motive ierarhii de la OCA / ROEA îi acoperă, protejează pe clericii homosexuali, şi dacă tot ce srie Pr Vasile Susan este adevăr sau minciună.

Mare păcat este pentru preoţii şi laicii din ROEA a fi cu nepăsare la acest mare păcat acoperit şi ascuns de ierarhii OCA / ROEA = HOMOSEXUALITATEA CLERICILOR din OCA / ROEA. Cînd se vor trezi la realitatea responsabilă a misiunii preoţeşti (preoţii şi diaconii, cu monahii şi monahiile din ROEA) pentru a cere socoteală “CELOR MARI DIN CAPUL RÎNDULUI” pentru acoperirea şi protejarea HOMOSEXUALILOR?

                                                                                                                                                        Pagina 17

ACUM … sau … NICIODATĂ. Acum este momentul fraţi Români, clerici şi mireni să curăţim VATRA ROMÂNEASCĂ de toate putregaiuriile, şi de toti nevrednicii care se dau a fi conducătorii ai voştri.

În continuare, iată ce spune Biblia în legătură cu “ABUZURILE Arhiepiscopului ROEA, ale Consiliului Episcopesc ROEA,  ale unor acoliţi, despre acuzele false ale acestuia, condamnarea fără judecarea cazului, ipocrizia superiorilor, precum şi la încălcările drepturilor Pr. Vasile Susan, cu privire la a cunoaşte adevărul pentru toate părţile”:

*Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este DA, DA; şi ceea ce este NU, NU; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Matei 5, 37.

Arhiepiscopul ROEA dictator şi mincinos a depăşit limitele lui DA, şi a trecut la NU, şi a trecut de NU, la NU ŞTIU … al cui este acest Arhiepiscop, potrivit ULTIMILOR cuvintelor de la Matei 5, 37…? Răspunsul este dat, nu mai trebuie FABRICAT.

 

* Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Matei 3, 10.           

Toţi facem parte din grădina lui Dumnezeu. Ce fel de pom este Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

 

* Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Matei 16, 27.     

Care sunt răsplătirile faptelor Arhiepiscopului ROEA dictator şi mincinos, potrivit încălcării de bună voie a celei de-a 3-a mărturisiri de credinţă de la alegerea întru treapta de Episcop, precum şi a Statututlui şi Regulamentelor ROEA, şi a Statutelor OCA, pe care le va primi de la Dumnezeu?

 

* Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Matei 25, 30.

Faptele şi grija Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA faţă de familia Pr. Vasile Susan îl pun în categoria pe care o merită, iar răsplata de la Dumnezeu va fi pe măsura faptelor lui.

 

* Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: 

Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, 

Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. 

Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului; 

Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. 

Căci nu este părtinire la Dumnezeu! 

Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. 

Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.

Romani 2, 6 – 13.       

Să ne rugăm Domnului pentru pentru ca să-i dea Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, vreme de întoarcere, pocinţă, iertare şi să-şi poată face public MEA CULPA faţă de familia Pr. Vasile Susan, înaintea plecării din această lume. Noi suntem în aşteptarea acestui eveniment, şi-l putem chiar ierta.

 

* De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

1 Corinteni, 10, 31.    

Sperăm ca Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA să citească acest verset, şi să facă totul pentru Domnul, pentru a sa mîntuire, pentru familia Pr Vasile Susan, şi mai puţin pentru corupţii de la OCA.

 

* Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. 

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Galateni 6, 7 – 8.                     

Nici Fam Pr Vasile Susan nu se lasă amăgită, nici batjocorită, ci nădăjduieşte în mila, iubirea de oameni şi ajutorul Bunului Dumnezeu.

* Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Apocalipsa 22, 12.

Doamne, oare Tu vei răsplăti şi Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA după faptele lui? Aşa să fie.

                                                                                                                                                        Pagina 18

 

* Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Ieşire 20, 16.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. Levitic 19, 15.

* Să nu faceţi nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. Levitic 19, 35.

* Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

 Levitic 24, 22.

Este cumva Fam Pr Vasile Susan parte din acea categorie de oameni “APROAPELE TĂU”, precum citim la Levitic, cu drept la judecarea faptelor noastre de către cei Ne – dictatori, Ne – mincinoşi, Ne – ROEA – işti? … Unde …? Cînd …? Cum …? Cine …?

 

* De va fi neînţelegere între oameni, să fie aduşi la judecată şi să fie judecaţi; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească. Deuteronom 25, 1.

 

* Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin! Deuteronom 27, 19.

Cum ai judecat pînă acum pe Pr Vasile Susan … dumneata, Arhiepiscop dictator şi mincinos de la ROEA …?

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Vechiul Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Vechiul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, aşa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

 

* Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. Psalmul 42, 1.

Fraţilor în Hristos Domnul, … aceasta este rugăciunea scurtă pe care Pr Vasile Susan o rosteşte tot timpul, şi el ştie cine face parte din neamul necuvios, sau cine este omul nedrept şi viclean şi de aceea cere izbăvire de la Dumnezeu Cel Atotputernic. Cred că Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA are ochi şi vede, urechi şi aude …

 

* Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. 

Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. 

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Romani 2, 1 – 3.

* Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Romani 14, 10.

În cazul în care Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA nu a trecut cursurile de Studii la Noului Testament, atunci să primească un aşa numit “SCHOLARSHIP” de la Stănitz, pentru a plăti cursurile de Studiu la Noul Testament, iar apoi să mai citească odată în public la Catedrala Sf Gheorghe din Southfield, MI, a 3-a mărturisire de credinţă la ritualul consacrării episcopilor. E cam tîrziu, dar ce să facem, asa se întimplă celor cu “VOCAŢIE ÎNTÎRZIATĂ.”

 

* Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. 

Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; 

Căci “Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

1 Corinteni, 2, 14 – 16.

Adevărat grăieşti Sf Apostole Pavele pentru noi toţi. Oare Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA cunoaşte adevărul acestor cuvinte ale Sf Apostol Pavel …? 

 

* Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 1 Petru 4, 17.

O întrebare firească: … se consideră ROEA-ul parte din “CASA LUI DUMNEZEU” inclusiv Arghiepiscopul dictator şi mincinos, … sau fără acesta din urmă …?

 

* Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. 2 Corinteni 5, 10.

                                                                                                                                                         Pagina 19

 

O întrebare mai mult decît firească: … cum consideră Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA faptele sale împotriva familie Pr Vasile Susan, şi la ce răsplată se aşteaptă a lua de la Dumnezeu, nu de la OCA sau “alţii lumeşti” …?

 

* Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? 

Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.

Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta. Galateni 2, 14 – 16.

O întrebare la subiect: … cum calcă Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, după adevărul Evangheliei, sau mai rău decît păgînii …?

O întrebare la subiect: … ce este din fire Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

O întrebare la subiect: … cum şi cînd se va îndrepta de la fărădelegile săvîrşite împotriva Fam Pr Vasile Susan, Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA …?

* Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 

Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie. 

1 Corinteni 9, 13 – 14.

O întrebare la subiect: … oare la care altar a fost numit Pr Vasile Susan după ce a fost EXCOMUNICAT din ROEA de către Arhiepiscopul dictator şi mincinos …? … lăsaţi să răspundă Arhiepiscopul ROEA …!

După 9 ani de studii şi 25 de ani de slujire la altar, Pr Vasile Susan a fost aruncat în străzile metropolei americane Chicago, ca un NEMERNIC, cu toate că avea consacrarea de la Hristos Domnul de a sluji altarului, de a propovedui Evenghelia, şi de a trăi din Evanghelie! Este oare SELF EMPLOYEE la OCA …?

Oare, din ce trăieşte Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA, … din propoveduirea Evangheliei, sau din batjocorirea Bibliei, a Canoanelor şi a Romînilor Ortodocşi subjugaţi.

 

Cred că lecţiile de Vechiul şi Noul Testament pe care le pot da Arhiepiscopului dictator şi mincinos de la ROEA, potrivit citatelor Biblice din acest articol, ar putea avea ca efect schimbări sau mutaţii puţin genetice ori geometrice, şi mai mult EXEGETICE. Nu – i aşa … ?

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu celui viu, Dreptule Judecător, Fii cu luare aminte la nenorocirile şi batjocurile acestui Arhiepiscop dictator şi mincinos, şi a ta judecată dreaptă să nu-l ocolească. AMIN.

 

Cine are OCHI să CITEASCĂ, cine are URECHI să AUDĂ, cine are GURĂ să VORBEASCĂ … NUMAI ADEVĂRUL, … despre Arhiepiscopul dictator şi mincinos de la ROEA.

 

Pr. Vasile Susan, Iulie 13, 2010, Chicago, IL. U.S.A.

 

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

Popularity: 21% [?]

Ziua ocupatiei sovietice – 28 iunie

Posted by Stefan Strajer On July - 2 - 2010

Declaraţie

a Consiliului Director al Forului Democrat al Românilor din Moldova

privind declararea zilei de 28 iunie Zi a ocupaţiei sovietice

 

FDRM salută decretul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, din 24 iunie curent, privind declararea zilei de 28 iunie Zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist.

Această zi este una tragică din istoria neamului nostru.

La 28 iunie 1940 România a devenit o victimă a înţelegerilor secrete dintre Germania nazistă şi URSS bolşevică de reîmpărţire a sferelor de influenţă între cele două puteri, ceea ce a dus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai devastatoare conflagraţie din istoria omenirii.

Pactul de neagresiune semnat de Germania şi Uniunea Sovietică la 23 august 1939, în punctul al treilea din Protocolul adiţional secret, viza România: „În privinţa Europei Sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii”.

Ulterior, în „Nota ultimativă”, partea sovietică va adăuga şi „Bucovina”, drept „despăgubire” „pentru dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia”.

A fost un dictat odios, o ocupaţie realizată cu forţa armelor, fără acceptul populaţiei din aceste teritorii, pusă la cale de cei doi călăi: Hitler şi Stalin.

Se ştie ce-a urmat: deportările a sute de mii de persoane, arestări, execuţii în masă, amputarea teritoriului Basarabiei în sud şi în nord, colectivizarea forţată, deznaţionalizare, comunizare ş.a.m.d.

Toate acestea au fost expuse în Declaraţia de suveranitate a Republicii Moldova din 23 iunie 1990; în Avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, aprobat de către Parlamentul Republicii Moldova la 23 iunie 1990; în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991.

Preşedintele Parlamentului, Preşedintele interimar al Republicii Moldova, dl Mihai Ghimpu, n-a făcut decât să rezume concluziile actelor menţionate mai sus într-un decret prezidenţial.

Societatea civilă, reprezentată de FDRM, a propus Preşedintelui interimar al republicii, Parlamentului Republicii Moldova de a interzice simbolurile comuniste şi a scoate Partidul Comuniştilor în afara legii, ca partid criminal, comparabil în atrocităţile sale cu partidul naţional-socialist al lui Hitler.

Cu regret, unele dintre partidele care alcătuiesc actuala Alianţă pentru Integrare Europeană lasă impresia că preferă jumătăţile de măsură, invocând diferite pretexte pentru a amâna încă o dată condamnarea unui trecut care a mutilat mai multe generaţii şi ale cărui umbre mai domină viaţa politică din Republica Moldova. Este o crimă faţă de memoria a peste un milion de victime din Basarabia de a nu recunoaşte adevărul despre genocidul organizat de regimul comunist, este un mare abuz de a perpetua minciunile staliniste privind trecutul şi identitatea noastră şi de a menţine în continuare, în necunoaştere şi întuneric, populaţia Republicii Moldova.

A nu susţine Decretul semnat de M. Ghimpu înseamnă a nega însăşi Declaraţia de independenţă, înseamnă a accepta tacit încorporarea din nou, de astă dată benevol, a Republicii Moldova în componenţa Federaţiei Ruse, succesoarea de drept a fostei URSS.

Politicienii care condamnă sau nu sprijină gestul lui M. Ghimpu dau de fapt un semnal clar privind complicitatea lor la refacerea URSS.

Iar dacă unii politicieni, inclusiv din Alianţa pentru Integrare Europeană, insistă asupra menţinerii simbolurilor comuniste, aceştia ar trebui să fie consecvenţi: ele trebuie păstrate în stema Republicii Moldova doar în tandem cu simbolurile fasciste, svastica urmând să fie şi ea prezentă alături de seceră şi ciocan, ca un omagiu adus lui Hitler şi Stalin, pentru că la 28 iunie 1940 aceştia au creat statul Republica Moldova.

Nu vom putea fi liberi, nici nu vom putea fi acceptaţi în familia popoarelor europene atâta vreme cât minciuna va sugera un anume comportament al oamenilor politici şi nu vom spune adevărul despre ororile comise de Uniunea Sovietică şi regimul totalitar pe teritoriul ocupat al actualei Republici Moldova.

E ora adevărului!

Adevărul trebuie spus întreg!

Consiliul Director al Forului Democrat al Românilor din Moldova

Chişinău, 28 iunie 2010

Popularity: 14% [?]

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors