March 28, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

”Nou și unic în Flandra, cursul de limba română” – Ioana Chiriță duce românismul în Belgia

25 min read

stefan tinca deschidere oficiala curs limba ro BelgiaAutor: Gabriela Petcu

 
Interviu cu Ioana Chiriță, Stany Meskens și ambasadorul României în Belgia – Ștefan Tinca

 

Toamna aceasta a fost bogată în Flandra. Roadele sunt românești și de natură educațională iar culesul extrem de sugestiv, ne înnobilează țara. Data de 25 septembrie 2013 rămâne în istoria CVO – Centrul de învățământ pentru adulți, ca fiind prima zi în care limba română va fi predată oficial în Belgia.

Ioana Chiriță, o româncă plină de entuziasm și iubire pentru limba noastră, a trudit ani de zile sperând că într-o zi va aduce cu ea în ținuturile flamande, o parte din patrie. Și a reușit.

În proiectul ”Limba Română obiect de studiu pentru adulți în Belgia” s-a implicat și domnul Stany Meskens directorul CVO Handelsschool Aalst iar deschiderea oficială a anului școlar, a fost făcută de Ambasadorul României în Belgia, domnul Ștefan Tinca.

La acest eveniment au mai participat: președintele consiliului de conducere, dl. Marc Cottyn, Consilieri comunali și oameni politici, reprezentanți ai organizațiilor care colaborează cu România (ADR și diferite comitete), profesori, studenți și foști studenți, români aflați în acel moment în Belgia, români stabiliți în Belgia, simpatizanți (români și flamanzi), reprezentanți ai elevilor de la liceul aferent, care s-au ocupat de protocol.

 

Ioana ChiritaIoana Chiriță

Doamnă Ioana Chiriță, ați depus mult suflet în proiectul CVO și iată că a apărut mulțumirea. Pentru eforturile dumneavoastră, pentru bucuria de azi, aș dori ca cititorii Curentului Internațional să vă cunoască.

Unde v-aţi născut, ați copilărit şi care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstraţi din acea vreme?

M-am născut într-un micuț sat, pierdut la marginea orașului Buzău, între patru păduri dintre care, pe vremea copilăriei mele, numai trei mai rămăseseră în picioare pentru a da adăpost lupilor pe timpul iernii (și, Doamne, ce grele, dar ce minunate erau iernile de atunci!): Pădurea Frasinu, Pădurea Spătarului și Pădurea Maxenu. Am venit pe lume în prima zi a lunii octombrie anul de grație 1960, într-o toamnă târzie și, repeta mama de nenumărate ori, toamna nu a fost niciodată mai frumoasă. Păstrez, în adâncul sufletului,  multe amintiri frumoase din vremea minunată a copilăriei. Aș zice chiar că sufletul îmi este plin de aceste amintiri venite din cea mai pură perioadă a existenței mele. Dar cel mai mult gândul mă duce la ploile de vară, momentele de vijelie când cerurile se deslănțuiau, iar noi, copiii satului, singuri acasă în vreme ce ai noștri părinți se îngrijeau de pâinea cea de toate zilele, ne ascundeam prin toate ungherele mai ales de frica trăsnetului. Când totul se liniștea ieșeam pe uliță, iar a simți mirosul uliței, al grădinilor, al satului, după ploaie, este o experiență unică. În lumea modernă, 100% betonată, homo sapiens nici nu bănuiește câte plăceri îi sunt refuzate. Prin șanțurile pline de apă, ne bălăceam fără frica de a ne răni, strigam, cântam, râdeam…Acesta era raiul pe pământ.

Cu patru ani înainte de nașterea mea, părinții mi-au adus pe lume o soră. Ca si mine, învățătoare de profesie, știu că și-a făcut și își face meseria cu o mare pasiune și cu o dragoste pentru copii nețărmurită.

Mama își petrece bătrânețea în satul nostru și în casa pe care a construit-o în tinerețe, în primii ani grei ai colectivizării. Tata, odihnească-se în pace, s-a întors acolo de unde venim toți, acum aproape 17 ani. Colectivizarea și toate evenimentele istorice, politice petrecute după al doilea război au schimbat radical viața materială a tatălui meu și mai ales viața spirituală. Dar ce poți face împotriva destinului istoric când ajungi de la cel mai bogat din sat în sapă de lemn? Tata a vorbit foarte puțin despre lucrurile petrecute. Ca să ne protejeze…A suferit în tăcere, iar destinul lui este destinul multor români.

Părinților mei le mulțumesc din suflet pentru valorile primite de acasă: cinstea și altruismul.

 

Ce studii aţi făcut, când, unde și ce ne puteți spune din acea perioadă?

După școala de opt clase – patru în satul meu, patru în satul vecin, am intrat prin examen de admitere (9 eram înscriși pe un loc!) la Liceul Pedagogic ”Spiru C.Haret” din Buzău, pe care l-am absolvit cu media 9 în 1979. Dacă astăzi se poate spune în jurul meu că am anumite calități profesionale și personale, se datorează în mare parte anilor din liceu și muncii neobosite a dascălilor mei, profesori cu o minunată experiență personală și de viață. Am lucrat în toate școlile de pe teritoriul comunei Brădeanu în calitate de ”tovarășa profesoară”. Specialitatea…? eram (ca multe cadre didactice din generatia mea și obligați să supraviețuim în anii grei) omul (femeia) – orchestră. Și mi-am făcut meseria, datoria, cu o mare pasiune și am pus suflet în tot ce am făcut. Un gând drag tuturor celor care, acum la vârsta maturității, între anii 1979 și 1990 au ocupat undeva , într-o clasă, un loc într-o bancă și au trăit alături de mine momente plăcute fie că era la o oră de muzică, franceză, desen, fizică, latină, educație fizică, română…Tuturor generațiilor care mi-au trecut prin mână, mai ales celor care le-am fost dirigintă, le-am dăruit o parte din sufletul meu. Doamne, ce n-aș da să-i revăd!

 

Când ați decis să plecați din țară și care a fost motivul principal?

Cred că decizia de a pleca din țară am luat-o în ziua de 29 ianuarie 1990, când l-am văzut pentru prima oară pe actualul soț (da, dragostea la prima vedere există și este un lucru neprețuit!) – eram pe-atunci învățătoare în satul pe care ei, belgienii flamanzi, au venit să-l ajute, și le-am servit de interpret. Destinul s-a ocupat de rest.

 

Cum a fost impactul cu o altă țară, o altfel de limbă, alți oameni cu obiceiuri și tradiție diferite?

Am părăsit definitiv țara pe 20 august 1993. Trei ani le-am cântărit pe toate, trei ani în care m-am întrebat în fiecare zi ce-mi va aduce viitorul. Şi răspunsul a fost așa cum mi-l imaginam atunci: voi primi un cadou minunat, șansa de a trăi a doua oară, un cadou care deși vine de la flamanzi, mă va face să mă gândesc la greci (“Timeo Danaos et dona ferentes”).

Trăiesc a doua oară – să mă explic – o cu totul altă societate, la început total străină mie, care trăisem mai ales în lumea autorilor clasici, iar realitatea mă arunca de la stânga la dreapta și de sus în jos, alți oameni, flamanzii sunt de origine germanică, deci, în ochii mei care a văzut multe priviri, foarte reci, distanți, altă limbă. M-am născut a doua oară și mi-am reconstruit viața nu de la zero ci de la minus 20; de la fundație și până la ultima bucată a hornului de pe casă, am luat în mână fiecare cărămidă cu dragoste, curaj, cu voință, am întors-o pe toate părțile, am analizat-o, pipăit-o, mirosit-o, curățat-o, i-am căutat un loc unde am încercat s-o stabilesc cu ciment – uneori s-a așezat bine, uneori a căzut, alteori a dispărut fără urmă, uneori i-am zâmbit, sau am udat-o cu lacrimi dulci-amare, am ocărât-o… Privesc în urmă și sunt mulțumită de ce am realizat – a doua mea viața este, în esență, împlinită: copiii, profesia, prietenii, pasiunile în timpul liber, acestea sunt cărămizile reușitei mele. Vorbesc de reușita unui om de rând, așa cum de altfel îmi place să cred că sunt.

Spun cu inima deschisă: după 20 de ani ( Dumas știa de ce alege anumite numere!) mă simt aici ca acasă. Înțelegeți diferența? Mă simt ca acasă, nu acasă, căci țara mea, limba dulce de acolo, toți cei care au făcut parte din viața mea anterioară îmi lipsesc în fiecare zi; dorul de acasă este cealaltă față a cadoului.

 

Ce hobby-uri aveți și câte dintre acestea le puteți pune în practică? În Curentul Internațional, au apărut mai multe traduceri după scriitori celebri. Este și acesta un hobby, de a citi literatură internațională și a traduce în limba română?

Toate pasiunile mele se învârtesc în jurul cuvântului în a cărui putere  (constructivă sau nimicitoare!) am crezut și cred încă. Cititul este pentru mine ca aerul. Munca de traducător este o activitate solitară de care am nevoie, ca un fel de terapie. Deși știu că ideal este să-i poți citi pe marii scriitori în original (personal citesc cu ușurință în franceză, olandeză, spaniolă și ce n-as da să-l citesc pe Esenin în rusă!), mi se pare un joc fascinant și excitant să poți face o bucurie celor care iubesc lectura, prin a le oferi variante originale ale unor opere și autori cunoscuți.

Ador plimbările pe soare, prin ploaie, pe zăpada atât de rară în Belgia, convorbirile literare, muzeele de artă și, Domnul fie lăudat, le pot pune pe toate în practică. Alte cărămizi care mi-au trecut prin mână, le-am șlefuit, uscat, aranjat iar acum culeg fructele gustoase. Dar, Doamne, câtă energie, ani, lacrimi, nervi nu am cheltuit mai întâi. Meșterul Manole mi-a fost pildă deseori – nimic nu se poate fără sacrificiu.

 

Cum este omul Ioana Chiriță?

Sunt soție, mamă – am doi copii minunați, fetița (pentru mine e încă fetița mea) are 27 de ani, iar băiețelul are 18 ani – familia este foarte importantă pentru mine.

Omul Ioana Chiriță are un suflet de copil poet…

 

În timpul liber, atât cât există el, ce obişnuţi să faceţi? Ce fel de cărţi citiţi? Ca reflecţie în ce priveşte viaţa, aveţi un citat preferat?

Citesc, scriu, dezleg cuvinte încrucișate, fac plimbări, fac câte un dulce, deși sunt o bucătăreasă tare nepricepută, stau la un pahar de vorbă în jurul unei cafele și toate dialogurile mă îmbogățesc cu ceva.  Citesc tot ce-mi cade în mână, dar prima mea dragoste a fost și rămâne literatura franceză.

Viața mea e plină de citate căci de pe la vârsta de 10, 11 ani le-am colecționat. Le scriam prin jurnale intime sau carnețele. Cel mai mult îmi place să o parafrazez pe Cella Serghi și mărturisesc că am purtat și port cu dragoste această dulce povară, viața.

 

Cum este sănătatea dumneavoastră? Credeţi în Dumnezeu? Cât de des vă rugaţi?

Mulțumesc lui Dumnezeu, mă simt ca la 20 de ani. Şi pentru că veni vorba de Dumnezeu… Relația mea cu Cel de Sus a cunoscut în neliniștea liniștitei mele existențe, așa cum ar spune iubitorii limbii lui Shakespeare, ’ups and downs’, iar cei care mi-au iesit în cale, pe la răscruci, au avut și ei rolul lor… Când m-am apropiat de vârsta respectabilă de 50 ani, nu știu de ce, am simțit că m-am întors la El ca în anii buni. Îi vorbesc acum în fiecare zi, știu că mă aude, m-a reprimit fără să mă certe prea tare, m-a ajutat mult în ultimii ani. Doamne, slăvit fie numele tău! Cum am putut crede că omul înseamnă ceva fără tine?

 

Aveți o mare dragoste pentru limba noastră și prima promisiune pe care v-ați făcut-o când ați ajuns în Belgia, a fost să ”aduceți” limba română acolo, unde trăiți. Pentru acest lucru, ați muncit enorm dar iată, ați reușit un lucru atât de măreț. Scopul acestui interviu este de a face cunoscut că românismul devine mult mai puternic atunci când ești departe de origini iar acest lucru declanșează în noi dorințe mărețe și o viziune mult mai clară. Vă rog, vorbiți-ne despre cum ați ajuns la oficierea limbii române ca limbă de studiu pentru adulți, în Belgia.

Primul impact a fost limba și Doamne, ce dor îmi era de limba mea maternă.

Ca să-mi mai potolesc dorul, am continuat ce începusem în țara mea natală – să o fac pe translatoarea. În felul acesta am aflat cât de legați sunt flamanzii de România – prietenii, căsătorii, ajutoare, proiecte pe toate planurile, turism, înfieri, studii, codul penal românesc are la bază pe cel Belgian, sașii veneau și din Flandra. Setea mea de cunoaștere m-a făcut să descopăr învățământul pentru adulți excelent organizat aici în Flandra (au o lungă  experiență și au înțeles că nu se poate altfel într-o societate care evoluează pe toate planurile cu viteza luminii, decât să te ”reciclezi” permanent.

Un loc foarte important îl ocupă în aceste instituții limbile, de la engleză la greacă și de chineză la daneză (trebuie să mărturisesc că flamanzii sunt dornici de a învăța limbi la toate vârstele).

Când am avut pentru prima oară în mână o foaie volantă (un flyer) pe care era o listă a limbilor ce se predau în învățământul pentru adulți, primul meu gând a fost: ”Jur cu mâna pe inimă, în numele dragostei pentru locurile în care m-am născut și al dorului care mă mistuie în fiecare zi, că, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, limba lui Eminescu va sta în aceasta listă!”

Am bătut la multe uși, am vorbit cu multe persone unii zâmbeau, alții păreau să creadă că e o idee bună. În 2003 mi-am luat inima în dinți și am vorbit cu domnul director  Stany Meskens. Am fost dezamăgită. M-am împrietenit (voia lui Dumnezeu!) cu inspectorul general și l-am bătut la cap de multe ori despre cum să aduc româna pe ”lista cu pricina”. În 2007 împreună cu Stany Meskens am organizat un modul gratis (10-15 ore de limba română); scopul – reclamă, să luăm puțin pulsul situației…

În primăvara lui 2008 domnul Stany Meskens, a decis să organizeze cursul semi-oficial și mi-a arătat noul flyer unde se putea citi clar și sărea în ochi (am flyerul!) ”Nou și unic în Flandra, cursul de limba română”.

Jurasem că româna va fi pe listă, și era!

Lupta nu se terminase încă, dimpotrivă: reclamă, materiale, studenții care mai de care cu cererile lor, cu pretențiile lor, planuri de învățământ, dosare peste dosare, aprobări peste aprobări, probleme cu plata profesorului.

În  iarna lui 2013 am depus dosarul și pe 17 mai guvernul flamand a știut că limba română are dreptul și cinstea de a fi ”pe lista roz”.

Din eforturilor mele cu sprijinul domnului Stany, școlile din Antwerpen și Leuven au primit dreptul de a trece în programa școlară și limba română.

Nimeni nu-și imaginează câte lacrimi, câtă muncă, stres, umiliri, rugăminți au fost necesare petru ceea ce am realizat. Este un pas nesemnificativ poate pentru mulți, dar numai eu cunosc prețul…

 

Aveți și alte proiecte pentru viitor? Care sunt acestea?

Am multe proiecte de viitor; mă voi limita la patru deocamdată { voi mai avea ocazia de a fi în CI – cele două inițiale ale ziarului sunt și ele predestinate căci inițialele mele sunt C(hiriță) I(oana)}:

–       Posed un document foarte important (un roman) editat în Franța la 1874 legat de Balada Miorița, carte pe care aș dori să o dăruiesc Academiei Române într-un cadru festiv și în cadrul unui eveniment mai amplu dedicat limbii și scrisului românesc. Mă voi prezenta acolo cu o delagație flamandă: ei trebuie să știe ce minunate așezăminte de cultură avem și bogată literatură demnă de valorile universale.

–       Să pregătesc și să editez împreună cu o universitate din România și colaboratori belgieni, un manual modern de învățare a limbii române ca limbă străină în învățământul pentru adulți din Occident, nu numai din Belgia.

–       Să aduc limba română, cea mai fidelă imagine a limbii latine, ca obiect la alegere în universitățile din Belgia, facultățile de limbi romanice.

–       Să realizez  împreună cu școala la care lucrez un schimb de experiență cu o instituție similară din România, chiar dacă noi avem puțină tradiție sau, sigur, o alta. Sistemul de învățământ pentru adulți este aici foarte bine organizat.

Toate acestea cer timp, energie (eu nu economisesc nimic!), dar mai ales buni, talentați, inimoși colaboratori. CONTACTAŢI-MĂ!!! Orice idee, sfat, sprijin sunt bine venite.

 

Ce părere aveţi despre presa scrisă de români, pentru românii stabiliţi în alte ţări ale lumii? Cum găsiţi editorialul “Curentul Internaţional”?

Pentru mine tot ce înseamnă ‚acasă’ îmi încălzește sufletul. Bineînțeles că nu citesc tot, dar în Curentul Internațional am găsit atât de multe lucruri minunate despre oameni, locuri, poezie… De fiecare dată deschid cu emoție să văd ce mai este nou, din care colț al lumii se primesc reacții, iar sentimentul, că noi românii oriunde am fi, rămânem apropiați prin cuget și simțiri, este ceva ce merită trăit, alimentat, apreciat.

 

Stany MeskensStany Meskens

Domnule Stany Meskens, în primul rând vă mulțumim pentru participarea la acest proiect și pentru bunăvoința de a ne acorda un interviu. Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră.

Mă numesc Stany Meskens și locuiesc împreună cu soția mea, în Vlassenbroek, un mic, dar foarte pitoresc sat de artiști, așezat la malul râului Schelde. M-am născut în 1959 în Sint-Amands la malul aceluiași râu și acolo mi-am petrecut copilăria. De fapt, am rămas întotdeauna legat de malurile râului Schelde.

Sunt licențiat în Ştiințe Morale, pregătire care duce la exersarea profesiei de profesor de etică în învățământul Flamand, mai exact Gemeenschaponderwijs.

Funcția actuală o îndeplinesc din 1995, lucru pe care îl fac încă cu aceeași plăcere ca în prima zi.

Sper să pot avea mai mult timp liber pentru a călători în Peninsula Scandinavică, dar  și în România, țara care se află pe lista mea de preferințe..

 

Vorbiți-ne despre CVO – Centrul de învățământ pentru adulți Aalst unde sunteți director. Cum a devenit acest Centru o bună instituție de învățământ?

În Flandra, învățământul pentru adulți este organizat pe centre. Pe întreg teritoriul Flandrei există aproximativ 120 de centre recunoscute și finanțate de guvern. CVO Handelsschool Aalst este unul dintre acestea și cel mai mare în Flandra de Sud-Est. Cursurile pe care le pune la dispoziție se desfășoară în Aalst, Denderleeuw și Geraarsdbergen. Centrul nostru care numără circa 3 000 de cursanți, s-a specializat de-a lungul anilor în predarea limbilor. În acest moment se studiază următoarele limbi: chineză, daneză, germană, engleză, finlandeză, franceză, greacă, ungară, islandeză, italiană, japoneză, lituană, olandeză pentru străini, norvegiană, poloneză, portugheză, rusă, spaniolă, suedeză și, începând din acest an 2013, română. Sunt mândru ca pot îndeplini funcția de conducere în acest centru care oferă cea  mai amplă gamă de limbi din Belgia. Pentru a realiza acest lucru și o permanentă îmbunătățire a calității ca astfel cât mai mulți cursanți să se înscrie în centrul nostru pentru a urma un curs de limbă, au trudit multe persoane. Această muncă nu se finalizează niciodată și toate persoanele implicate vor trebui să facă totul și în viitor pentru a garanta buna calitate a lecțiilor noastre. Faptul că dispunem de un puternic grup de colaboratori foarte motivați, este o garanție că acest lucru va fi posibil de realizat și în viitor. Prin pregătirea noastră încercăm să îmbunătățim oportunitățilre de angajare ale oamenilor într-o realitate cotidiană economică în care a avea competențe lingvistice mai bune și mai ample devine, din ce în ce, un lucru tot mai important. În acest fel cursanții în calitate de angajați, pot fi propuși pentru promoții sau pot găsi noi provocări cu mai mari responsabilități profesionale. Cei care sunt în șomaj pot, datorită lărgirii competențelor lingvistice, să-si îmbunătățească șansele de a găsi un loc de muncă.

 

Cât de importante sunt în țara dumneavoastră cunoaștințele de limbă oficială?

Cu sigurantă, într-o țară precum Belgia, situată în inima Europei și cu diferite limbi oficiale (olandeza, franceza și germana), competențele lingvistice sunt extrem de importante.

Cunoașterea limbii este baza unei înțelegeri mai bune între oameni. Într-adevăr, a te înțelege reciproc este condiția sine qua non pentru a începe dialogul și pentru a întreține bune relații, relații care la rândul lor pot duce la colaborări de calitate. Comunicarea printr-o limbă cunoscută îi apropie pe oameni mai mult. De asemenea, încercăm, cu cei care sunt de altă limbă decât olandeza, să ajungă să o stăpânească. Cunoasterea limbii olandeze îi ajută să-și mărească șansele pe piața de muncă și le oferă posibilitatea de a se integra în societatea noastră.

Toate aceste provocări îmi fac munca extrem de fascinantă mai ales colaborarea pentru îmbunătățirea relațiilor dintre oameni în societatea noastră. În același timp ținem  permanent seama de aspirația cursanților spre un viitor profesional mai bun și luptăm împreună cu ei la realizarea țelurilor pe care le au din punct de vedere personal.

 

Domnule Stany Meskens, pentru noi românii de pretutindeni, este o mândrie să aflăm că limba noastră se va vorbi pe pâmânturile flamande. Știu că nu a fost simplu de a se ajunge aici. V-ați implicat și ați dus la bun sfârșit acest proiect pe care Ioana noastră la sădit în suflet de mult timp. Cum a fost posibil acest lucru?

Înființarea cursului de limba română în centrul nostru a fost o muncă pe termen lung dar în același timp o deosebită provocare instructivă și interesantă. Acum câțiva ani, Ioana Chiriță, o doamnă româncă, despre care auzisem deja multe lucruri bune, mi-a propus crearea unui curs de limbă română. Argumentele ei se refereau mai ales la faptul că dorea să realizeze contacte între oameni prin intermediul limbii ei materne și predarea acestei limbi era, în acest scop, instrumentul ideal.

În continuare, Ioana punea, de asemenea, accentul pe faptul că exită  multe legături între România și Belgia, stabilite de către o multitudine de organizații care aspiră la realizarea unor relații de prietenie între cele două țări. Chiar și din partea Inspectoratului nostru Şcolar (Scholengroep Dender ), existau asemenea inițiative, iar fostul director general din vremea aceea era foarte activ în organizarea schimburilor de experiență între Flandra și România.

Am gasit atunci de cuviință, că trebuie să facem ceva pentru cineva, care este atât de motivat și că o vom susține pe deplin în dinamismul ei. În anul în care a urmat am organizat în centrul nostru un curs de limba română pe baza unui contract. Aceasta înseamnă că profesorul este plătit direct de către școală în funcție de numărul celor înscriși. De această manieră am organizat cursul câțiva ani la rând, având în fiecare an, în medie, aproximativ 10 cursanți. Între timp am simțit în centrul nostru că este necesar să încercăm ca limba română să fie recunoscută ca obiect de învățământ în Flandra. Împreună cu un alt centru din Antwerpen am pus pe hârtie planurile de învățământ pentru limba română. Acesta a fost un pas crucial în cadrul procesului de recunoaștere a acestei limbi în Învățământul pentru Adulți flamand.

După numeroase întruniri în Bruxelles am reușit de asemenea, în calitatea noastră de centru, să facem ca aceste planuri să fie recunoscute de Inspectoratul Flamand. Ïi mai sunt încă recunoscător Ioanei pentru că, prin eforturile intense pe care le-a făcut, a dus această sarcină la bun sfârșit. Totul s-a petrecut cu puterea unui torent și am cerut Guvernului Flamand să recunoască în centrul nostru predarea limbii române. Este vorba aici de o procedură lungă, deci am fost foarte, foarte  bucuroși când, la sfâtșitul lui mai, anul acesta (2013), Guvernul Flamand a recunoscut oficial că Limba română va putea fi organizată și predată în învățământul pentru adulți. Ca urmare se poate participa la cursul de limba română cu subvenții din partea guvernului prin așa numitele (cecuri de formație), aceasta însemnând că autoritatea de stat plătește jumătate din prețul cuvenit. Pentru persoanele care au statut de independenți, există de asemenea posibilitatea de a subvenționa prin sistemul care există sub numele de KMO- portefeuillle ( portofoliul de IMM) – patronii și angajații lor pot cere de la Guvernul Flamand o intervenție bănească. Şi în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, pentru cursul de limba română în Învățământul pentru adulți va fi pus în practica sistemul de acordare a concediului educativ cu plată. Toate aceste subvenții și avantaje vor stimula și pe viitor dorința de a urma acest curs.

 

Trebuie să recunosc că apreciez sistemul educațional din țara dumneavoastră și totodată găsesc evolutivă formarea omului prin aceste stimulente venite din partea Guvernului Flamand. Ca centru, cu ce ați venit în scopul promovării cursului de limba română?

Am avut și noi înșine inițiative promoționale atât în Denderleeuw cât și în afara acestei locații. Din nou trebuie să subliniem în acest context impactul importatnt pe care l-au avut diferitele asociații. Aprecierea noastră specială se îndreaptă spre ADR (Actie Dorpen Roemenie ) care, recent, au publicat un frumos articol în revista lor. Câteva persoane au profitat de oferta noastră, datorită acestui articol. În continuare, rămâne pentru noi important ca, diferitele asociații locale care colaborează cu România și pe care noi le considerăm ca aliați, să fie ținute la curent despre oferta noastră și încurajate ca, în publicațiile lor, să aducă în atenția cititorilor cursul nostru de limba română. Trebuie să adaug că, la acest punct, Ioana are un rol remarcabil. Treptat oferta noastră va fi din ce în ce mai cunoscută și mult mai mulți oameni din Flandra de Est, Flandra de Vest, Brabantul Flamand și de ce nu, din Valonia vor participa la cursul nostru, mai ales pentru că lecțiile Ioanei sunt pline de entuziasm, inspirație  și motivație. În centrul nostru suntem convinși că reclama din gură în gură este cea mai bună formă de publicitate. Vom vedea de asemenea, în ce măsură este posibil ca noi să fim prezenți cu un material publicitar la diferitele evenimente organizate în cadrul cooperării dintre România și Belgia. Sugestiile în acest sens sunt bine venite la adresa de e-mail stany.meskens@g-o.be. Ne angajăm, ca centru, ca atunci când este posibil, să ne aducem contribuția în orice mod la susținerea inițiativelor care promovează (avantajează) relațiile de prietenie dintre România și Belgia.

Vom încerca, de asemenea să realizăm efectiv o colaborare între instuția noastră de învățământ și una sau mai multe instituții de învățământ pentru adulți din România. Poate că vom putea, datorită îndelungatei noastre experiențe (școala noastră a fost fondată în 1948) să contribuim la dezvoltarea învățământului pentru adulți din România, care nu are o tradiție atât de lungă. Cu siguranță, că la rândul nostru vom putea învăța lucruri noi și ceea ce este foarte important, în acest mod se vor concretiza relațiile dintre oameni.

Ca un eveniment deosebit, putem aminti că Ambasadorul României a primit cu plăcere invitația de a da startul oficial al cursului nostru. Deci, cel mai înalt reprezentant oficial al României în Belgia a dat un semn de recunoaștere și apreciere a organizării unui curs de limba română în Denderleeuw. Apreciem foarte mult acest act care ne motivează în plus pentru a garanta oferta legată de limba română și în viitor. Prezența Ambasadorului Ștefan Tinca este pentru școala noastră un punct important de referință, un eveniment foarte special cu care ne mândrim în mod deosebit. Acest eveniment este marcat în istoria școlii noastre ca unul dintre cele mai însemnate.

În calitate de Centru cu învățământ pentru adulți care are oferta cea mai largă de limbi în Flandra, suntem purtători ai ideii că internaționalizarea este un lucru important. A învăța să te înțelegi reciproc și să dialoghezi într-o limbă pe care o cunoști, constituie după părerea noastră, fundamentul necesar pentru a ne putea asculta unul pe altul și în acest fel să ne arătăm respectul reciproc. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană este necesar ca, prin cunoașterea limbii să se facă eforturi, pe cât de repede posibil, să apropiem România de Europa și astfel să realizăm obiectivele propuse. Pe lângă învățarea limbii va fi acordată o atenție mai mare schimburilor de experiență. Nu mai încape vorbă că, în aceste aspirații, dobândirea cunoștințelor lingvistice va fi un instrument necesar pentru a se ajunge la o colaborare și un schimb de experiență optimale.

Flamanzi, români și alte grupuri de oameni au o atitudine pozitivă când este vorba de învățarea unei limbi străine. În acest fel se îmbunătățește contactul dintre oameni. Unei  instituții ca a noastră, îi revine sarcina de a păstra oferta amplă de limbi și de a-i stimula pe oameni să-și lărgească orizonturile pentru a cunoaște alte culturi și popoare, punând accent și pe importanța componentului economic. Colaborarea care există în acest moment între cele două țări poate și trebuie să se intensifice. Trebuie scos în evidență, cât de importantă este cunoașterea unei limbi în îmbunătățirea contactelor. Un element căruia poate încă nu s-a acordat importanța necesară, este acela că limba mărește încrederea între oameni iar în cadrul economic constituie un bun fundament pentru facilitarea cooperărilor.

 

Domnule Stany Meskens, vă mulțumim pentru implicarea și susținerea limbii române, pe teritoriul flamand și vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte de final.

Pentru a încheia, doresc să subliniez că sunt mândru de a mă număra printre cei care contribuie la îmbunătățirea legăturilor dintre România și Belgia și aceasta prin implementarea limbii române în planul nostru educativ. Drumul pe care îl avem de parcurs este încă lung, dar noi, în calitate de centru de învățământ pentru adulți, ne angajăm de a munci continuu pentru a apropia cele două țări cât mai mult și aceasta prin cunoașterea limbii.

Rezultatul este datorat muncii multora, dar doresc cu plăcere să folosesc această ocazie pentru a mulțumi Ioanei Chiriță care cu a ei ‘perseverare diabolicum’ a contribuit la recunoașterea  și promovarea în învățământ a limbii române.

Sunt deosebit de bucuros că am putut contribui la realizarea acestui proiect și sunt convins că în centrul nostru, limba română va avea un viitor luminos.

 

Stefan TincaȘtefan Tinca

Domnule Ambasador Ștefan Tinca, cu mulțumiri pentru că sunteți aproape de românii care depun suflet, timp și energie în proiecte ce pun în valoare țara noastră, vă rog să ne acordați câteva cuvinte în urma deschiderii oficiale a anului școlar – Cursul de Limba Română în Belgia.

Care este punctul dumneavoastră de vedere în ce privește acest proiect?

Stimată doamnă redactor-şef, doresc să vă mulţumesc pentru interesul publicaţiei dumneavoastră în deschiderea oficială a Cursului de Limba Română pentru adulţi în cadrul CVO Middenschool Denderleeuw din Belgia şi răspund în continuare întrebării dvs.

În primul rând, aş sublinia că e de apreciat faptul că limba română este predată, de acum înainte, în mod oficial, în trei centre pe teritoriul Flandrei. Acestea completează oferta de cursuri de limba română dezvoltate deja în Bruxelles, dintre care menţionez cele ale Institutului Cultural Român sau ale Lectoratului de limba română din cadrul Universităţii Libere din Bruxelles. Sunt demne de menţionat, în acest context, eforturile susţinute ale doamnei profesoare Ioana Chiriţă, pentru includerea studierii limbii române în cadrul şcolii CVO Middenschool Denderleeuw şi pentru acordarea unui statut oficial predării acestei limbi în sistemul de învăţământ pentru adulţi din Flandra. Acest statut presupune, între altele, posibilitatea obţinerii de subvenţii publice pentru predarea limbii române în instituţii de învăţământ din provincia flamandă.

Fără a dispune de o contabilizare a cursanţilor, pot estima aproximativ 40-50 de persoane care urmează cursuri de limba română, în Belgia. Poate că aceste cifre nu înseamnă mult, dar sugerează cu siguranţă creşterea interesului pentru învăţarea limbii române în ultimii ani, care se traduce şi printr-o dorinţă pentru cunoaşterea culturii, a spiritului şi a tradiţiilor româneşti. Remarc că mulţi dintre cursanţi s-au decis să înveţe limba română după ce au vizitat România iar aceasta denotă dorinţa multora de a rămâne legaţi de România, într-o formulă profesională sau personală.

În ceea ce ne priveşte, ca ambasadă, vom sprijini astfel de eforturi lăudabile, venite atât din partea autorităţilor române cât şi belgiene. Doresc să menţinem un contact constant cu toţi cei care doresc să înveţe limba română. În acest sens, aş dori să anunţ, în premieră, că anul acesta, în decembrie, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale, intenţionez să îi invit pe toţi cei care urmează cursuri de limba română, ei având astfel un bun prilej de conversaţie în limba română, dar şi de a trăi şi se simţi bine româneşte.

 

 

Mulțumim Ioanei Chiriță, domnului Stany Meskens și nu în ultimul rând, Ambasadorului României, domnul Ștefan Tinca care a avut un rol important în deschiderea oficială a primului curs de Limba Română în Belgia.

 

Gabriela Petcu

Curentul Internațional

2 thoughts on “”Nou și unic în Flandra, cursul de limba română” – Ioana Chiriță duce românismul în Belgia

  1. Buna ziua,
    multumesc pt. acest articol. Am simtit dorul de casa care te cuprinde, am remarcat daruirea cu care ti-ai facut “meseria” inca di primii ani de munca, pasiunea si daruirea in tot ceea ce faci. In cuvinte simple iti spun un sincer: FELICITARI pt. “lupta” dusa de-a lungul atator ani, succes in continuare, multa sanatate si putere de munca. Eu stiu ca daca pui suflet in tot ceea ce faci, esti perseverent, pana la urma birui.
    Te pup dulce de la distanta!
    Rodica din Romania ( din Rupea – nu stiu daca si cand ne vom vedea………….)
    Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.