Curentul International

 Rodica Elena Lupu:

După ce au cucerit New York-ul şi Las Vegasul, Romeo & Julia SALENO (primul cuplu de Pop-Opera din lume) au ridicat în picioare publicul adunat pe 15 august în Sala Ergife din Roma, cu ocazia Festivalului Callatis.

Concertul a început în forţă, cu “The Phantom of the Opera” (tema celebrului musical compus de Andrew Lloyd Webber), pentru a cărei interpretare cuplul SALENO  a primit ovaţii îndelungate. Au urmat compoziţia lui Romeo SALENO: “Ragazzo, ragazza!” şi “Carmen Medley”, pe teme din opera lui Bizet.

Pentru cei care nu cunosc povestea lor de dragoste, Romeo şi Julia SALENO s-au cunoscut şi îndragostit pe scenă, acum aproape 10 ani, cand interpretau rolurile principale din opera Carmen de Bizet, Julia (pătimaşa Carmen), iar Romeo (posesivul Don Jose).

Impresionat de prestaţia de la Ergife, dupa cea de-a treia piesa, vice-primarul Romei Frederico ROCCA s-a ridicat în picioare în faţa vocilor de aur ale cuplului Romeo & Julia SALENO, pe care i-a aplaudat mai bine de un minut alături de publicul din sală care s-a ridicat şi ovaţionat: “Bravii, Bravii!!!”.

Rămaşi în scenă la cererea publicului şi a organizatorilor, Romeo şi Julia SALENO au continuat să încante audienţa cu “Morning-Star”, piesa compusa de Julia SALENO şi “Se que volveras, amor”.

“A fost o atmosfera greu de uitat…Ca şi artist simţi imediat reacţia publicului şi te încarci cu energie atunci cand acesta raspunde “provocarii” tale. Este ca şi în dragoste…Desigur ca reacţia publicului şi implicit energia care o transmite artistului poate fi pozitivă sau chiar negativă, în funcţie de empatia pe care reuşeşte sau nu să o creeze cu auditoriul… Este un fel de simpatie sau antipatie, care ţine însa de felul cum reuşim noi să ne facem placuţi pe scenă. Sunt mai mulţi factori care concură la obţinerea succesului unui cântareţ: în primul rând vocea (timbrul este amprenta vocii), interpretarea (emoţia care trebuie să o transmiţi ascultatorului şi care sa-l facă să vibreze) , imaginea (aspectul fizic plăcut, prezenţa scenică şi ţinuta) şi desigur inteligenţa prin care trebuie să le conduci pe toate. Este ca în magie…cum reuşeşti să convingi masele prin ceea ce faci, presupunand că ai toate calitaţile enumerate.” a declarat Julia SALENO.

“Sunt încantat de succesele din această vară de la Roma. Venite după reuşitele din primavara acestui an din America (New York si Las Vegas), unde vom reveni în toamnă pentru a concerta la invitaţia Naţiunilor Unite în Central Park din New York, pot spune că au fost rodul a ceea ce semanam de ani de zile. Vedeţi dvs., noi am preferat să studiem mai mult şi să ieşim la rampă mai tarziu, deoarece consider că este foarte important ca atunci când te prezinţi la un anumit nivel să fi capabil să te ridici la înălţime. Se ştie că a cânta pentru publicul Italian este mai greu decat de a cânta pentru oricare alt public din lume. Nu degeaba Italia este considerată “patria muzicii”, cât despre publicul italian, te poţi aştepta oricand că nu eşti în formă (a fost şi cazul marelui Pavarotti), să te pomeneşti cu roşii sau ouă aruncate pe scenă sau chiar mai rău… Ei bine noi suntem încantaţi că ne-a ascultat Vice-Primarul Romei, Dl. Frederico ROCCA şi a aplaudat împreună cu toţi spectatorii din sală, în picioare mai bine de un minut şi au strigat: “Bravii!!! Şi asta chiar după cea de a treia piesă… Mă bucur că multe voci ne-au numit “ambasadori” ai României. La fel de tare mă bucur de faptul că am fost invitaţi din nou să concertam în Italia şi au venit propuneri de concerte pentru Germania. Avand o agendă foarte încărcată, îmi doresc putere şi sănătate ca să le ducem la bun sfârşit pe toate şi să ne continuam cu onoare misiunea… ”, a declarat Romeo Saleno.

Aşadar, dragi cititori, nu-s de seamă vorbele când nu se văd faptele!  Iar în cazul cuplului Julia & Romeo Saleno, ceea ce fac ei nu poate decât să ne încante.

Popularity: 3% [?]

Recenzie – “ORTODOXIA ŞI ROMÂNII-AMERICANI” de Alexandru Nemoianu

Autor recenzie: Alexandru Tomescu (Toronto, Canada)

Alexandru Nemoianu, “ORTODOXIA ŞI ROMÂNII-AMERICANI” – o carte document

Publicarea acestor rânduri este parte a credinţei mele nestrămutate că doar „Adevărul vă va face liberi” (Alexandru Nemoianu)

Am citit această carte într-un moment în care poate mai exista în conştiinţa mea o mică îndoială asupra viitorului ortodoxiei pe pământul Nord-American din punct de vedere jurisdicţional; varianta eminamente locală sau cea etnică.

Când am ajuns în Canada, în urmă cu peste 16 ani, venind dintr-o ţara a exilului european, unde Biserica Ortodoxă Română era aproape inexistentă – un singur spaţiu în centrul capitalei împărţit la mai multe culte, fiecare pe câte o latură a sălii – am fost impresionat că în Toronto exista o biserică ridicată la mijlocul secolului trecut cu truda şi dăruinţa comunităţii româneşti din partea locului.

Aşa cum am primit prin viu grai de la fondatorii bisericii – unii din ei astăzi nu mai sunt între noi – descrierea evenimentelor legate de înfiinţarea sfântului locaş, a reieşit clar că totul s-a înfăptuit conform dorinţei grupului de iniţiativă, inclusiv cu subordonarea canonică faţă de Episcopia de la „Vatra”, moştenitoarea de drept a primului aşezământ eparhial fondat în 1929, având în frunte pe vrednicul de pomenire Episcopul Policarp Moruşca.

Nu tangenţial, ci în mod direct, mi s-a povestit toată lupta dusă de Biserica Ortodoxă Română de pe acest continent pentru a nu depinde de Patriarhia din ţară, care după al II-lea război mondial devenise o unealtă în mâna noii puteri comuniste, instalate cu forţa tancurilor sovietice.

A apărut ca „strategie”, o structură paralelă, a doua Episcopie misionară, care a căutat prin diferite forme să „concureze” cu Episcopia de la „Vatra”. Vom trece – fără să descriem evenimentele – peste aproape o jumătate de veac, în care Episcopia de la „Vatra” cu toate greutăţile a reuşit să înflorească ca o grădină a lui Dumnezeu.

După Decembrie ’89, de mai multe ori, s-a pus problema „împăcării” ,a „iertării reciproce”, a celor două eparhii şi a găsirii unei căi comune de dezvoltare.

Aşa s-a format o „Comisie de Dialog” (Joint Dialog Commission), prescurtat JDC, care urma să gasească o modalitate de unire în dogme şi co-liturghisire, esenţa unităţii ortodoxe. (n.n. cuvintele în italic sunt citate din carte).

Paginile cărţii dezvăluie unele acţiuni neautorizate ale unor membri ai JDC, cum ar fi semnarea unui protocol la începutul lui 2008, în condiţii misterioase, prin care se propunea formarea unei „Mitropolii Ortodoxe Române” formată din Episcopia de la „Vatra” şi cea „Misionară”, ceea ce înseamna că „Vatra” abdica de la identitatea sa, de la rostul ei ortodox şi istoric.

În articolul DESPRE BISERICĂ (n.n. în litere mari sunt titlurile articolelor) se combate un slujitor al altarului din episcopia de la „Vatra”, care susţine că „Biserica este o instituţie divino-umană TEOCRATICĂ”. Autorul după ce arată că „teocratic” conform DELR înseamnă, „forma de guvernământ în care autoritatea este exercitată prin preoţi”, face o incursiune în învăţătura ortodoxă, demonstrând că autotarismul ierarhic este străin Dreptei Credinţe. Biserica suntem toţi: ierarhi, preoţi şi mireni laolaltă. Totalitatea creştinilor unşi cu Sfântul şi Marele Mir alcătuiesc şi ei o preoţie, care se numeşte preoţie universală sau preoţie împărătească (I Petru, 2,9)

Printre marile „păcate” în care pică chiar presa din ţară, cum ar fi ziarul „Lumina” anul 2009 cu teme creştine, se numără MINCIUNA ŞI DEZINFORMAREA. Aceasta se manifestă prin terminologie ex. „diasporă” în loc de comunitatea româno-americană, „misionară” pentru Episcopia infiinţată 1929 la Vatra, sau prin afirmaţii, vorbind chiar de o Mitropolie Română Ortodoxă din America.

Autorul în articolul O PROVOCARE, sesizează că popimea se propune a fi trecută în rândul bugetarilor, beneficiind de mărire de salarii – deci din buzunarul săracului român – chiar în perioadă de criză economică. Se arată că şi Patriarhia a ajuns o instituţie cleptocrată. Pentru aşezămintele de cult „sărăcia” nu este opţională este o vocaţie şi o poruncă. În zilele noastre legea „secularizării” averilor mânăstireşti aplicată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza este socotită de unii clerici printre care şi Prea Fericitul Daniel, „Patriarhul bogaţilor”, ca fiind nedreaptă.

O MĂRTURISIRE făcută de autor că „plecarea mea din România şi aşezarea în lumea nouă au însemnat căutarea libertăţii personale şi a credinţei ortodoxe… A renunţa la ele, a reveni sub controlul Patriarhiei Române (o structură, care face parte din cultura cleptocratică a României de azi) ar fi o înfrângere personală la limita apostaziei” se însuşeşte fără nici o reţinere, de foarte mulţi emigranţi stabiliţi în Lumea Nouă, inclusiv de subsemnatul.

Partea a doua a cărţii, intitulată „COMISIA DE DIALOG”, prezintă unele aspecte legate de legalitatea ei, de modul cum negociează sau de comunicatele ei. Legalitatea Comisiei de Dialog (JDC) este inexistentă, pentru că sunt încălcate prevederile acordului semnat între cele două jurisdicţii, Episcopia de la „Vatra” şi  Biserica Ortodoxă a Americii (OCA). Prin urmare, până ce prevederile acordului dintre „Vatra” şi Biserica Ortodoxă Americană nu vor fi preschimbate sau anulate, nici un soi de legislaţie privind subordonare către Patriarhia Română nu poate fi aprobată.

În MOTIVE DE ÎNGRIJORARE se dezvăluie lipsa de pregătire teologică şi de cultură generală a unui preot ajuns recent în Lumea Nouă care atacă ordinea canonică a diogezei, folosind afirmaţii nereale. Mai trist este ca acest lucru nu se face întâmplător, totul are un „scop”, care se vede cu ochiul liber şi de la distanţă.

Istoria Comisiei de dialog, aşa cum relatează articolul DESPRE NEGOCIERI, a începtut imediat după anii ’90, când se credea că jertfa tinerilor eroi, va înlătura cu adevărat comunismul. Atunci a apărut această comisie, care să găsească o cale comună de convieţuire între Episcopia de la „Vatra” şi Arhiepiscopia Ortodoxă Română Misionară, care a apărut, aşa cum se ştie, la mijlocul secolului trecut, născută ca o structură echidistantă, ca o urzeală. Comisia a funcţionat cu unele întreruperi, luând uneori direcţii care erau date de relaţiile dintre membrii ei şi nu de interesele părţii pe care o reprezenta. Timpul lung de dezbateri, precum şi ţinuta lor, ar fi cerut o primenire a membrilor comisiei, care poate ar fi propus o soluţie viabilă, de bun simţ, şi anume, unirea celor două jurisdicţii ortodoxe de origine română din Lumea Nouă, în cadrul Bisericii Ortodoxe din America, o structură autocefală a lumii noi.

DIALOGUL INUTIL, analizând scrisoarea apărută în urma unui dialog cu o comisie a Episcopiei de la „Vatra”, ridică serioase dubii în legătură cu buna-credinţă a Patriarhiei şi competenţa membrilor comisiei. Chiar în acel timp apăruse un nou „exarhat”(?!) în Lumea Nouă, sub oblăduirea Patriahiei.

Activitatea şi mai ales deciziile luate de Comisia de Dialog (JDC), legale sau ilegale, sunt de importanţă cardinală, pentru că poate determina, sau doar să influenţeze viitorul Ortodoxiei în Lumea Nouă. În articolul QUI TACET CONSENTIT (CEL CARE TACE ESTE DE ACORD) se menţioneză că nu numai cei care sunt în poziţie decizională sunt răspunzători de drumul ales în clipe grele ale vieţii, ci şi cei care tac şi nu îşi declară deschis poziţia, cu riscul că vor fi supuşi persecuţiilor.

Acum când încercăm să închidem cartea, rezervându-i un loc ales în bibliotecă, se cuvine să amintim cuvintele autorului din partea finală a Introducerii: „În aceste texte, am căutat să dezvălui lipsa de valoare a ‚argumentelor’ unora dintre membrii JDC şi să promovez ideea necesităţii unui trup ortodox autocefal al Lumii Noi. În acelaşi timp aş dori să fie limpede că ataşamentul meu pentru ortodoxie şi pentru tot ce înseamnă valori româneşti perene este total şi necondiţionat”

Cartea se recomandă singură tuturor, mai ales creştinilor ortodocşi  prin documentarea, sinceritatea, curajul, lipsa oricărui interes personal, de grup sau politic, obiectivitatea, îngrijorarea, dar şi speranţa, care se regăsesc împletite armonios în fiecare rând al ei.

Alexandru Tomescu

Popularity: 4% [?]

Jurnal londonez (4)

Autor: Lavinia IANCU

Reluăm povestirea… fară violenţe!

A trecut ceva timp de când nu am mai scris. Atât de mult… încât am şi uitat ce s-a mai întâmplat cu mine, aşa că dacă am să mă repet îmi cer scuze încă de pe acum. Evenimentele londoneze din ultimele săptămâni mi-au distras atenţia dându-mi o senzaţie de amărăciune! V-am prezentat de curând tristele evenimente ale acestui  „August în flăcări”. Am să încerc să trec în revistă cam tot ce am făcut de la penultima prezentare a „jurnalului”, adică să reiau firul normal a poveştii unei emigrante la Londra… anului 2011.

Deşi mă simt ca un turist, uneori totuşi ideea nu e de a mă distra non-stop, aşa că din a doua săptămână după ce am ajuns aici am început să îmi trimit cv-ul la toate joburile la care mă încadrez cel mai bine. Am început în primul rând să aplic pentru posturile de cosmeticiană, dar şi pentru cele de bonă  şi altele de genul ăsta… Ştiu că e foarte greu să-ţi găseşti de lucru într-o ţară străină mai ales dacă nu ai nici acte încă şi trebuie să muceşti la negru… Se pare totuşi că astrele îmi surâd şi mai am şi câţiva îngeri păzitori care mă ajută.

Ofertă F.P. …dar merită!

La primul interviu, pentru munca de cosmeticiană… interviu care a ţinut două ore (pentru că am avut şi proba practică) mi s-a propus să fac „work experience”,  (experienţa în munca) adică mai simplu… muncă de voluntar pentru că altceva deocamdată nu îmi pot oferi şi pentru că aici e foarte diferită munca pe care o prestează o cosmeticiană de cea din România. Am să vă explic, ca să înţelegeţi de ce îmi e puţin greu să mă adaptez. Aici o cosmeticiană face tot, mai puţin ce ţine de păr. Şi anume manichiura, pedichiură, epilat, tratamente faciale, corporale, masaj facial şi corporal, machiaj, sprâncene pensat vopsit, vopsit gene, epilat peste tot… adică de toate… Şi aici se învaţa pe nivele şi se începe cu manichiură şi pedichiură, deoarece acestea sunt de bază. Ce e mai ciudat… e că nu se foloseşte foarfeca deloc, ci unghiera, pentru a tăia unghiile, şi cleştele pentru cuticule! Oricum mi se pare că se lucreaza destul de superficial faţă de cerinţele din România. Aşa că nu o să-mi fie greu să învăţ mai ales că am făcut cursul de manichiură şi pedichiură, înca acasă, doar că nu am practicat… Totul e să am încredere în mine şi curaj!

Aşa că, am acceptat oferta f.p. (adică fără plată! Sic!) şi am rămas la acest salon să fac practică pentru că sunt fără acte încă, fără exeperienţă în „munca britanică” şi fără exeperienţă în aceste domenii care la ei fac parte din munca unei cosmeticiene.  Fără toate acestea nu am şanse prea mari să mă angajeze cineva. Am acceptat deci să muncesc ca voluntar pentru o anumită perioadă… Prima săptămână trei zile de la 10:00 dimineaţa la  20:00 seara şi din a doua săptămână patru zile cu acelaşi program. Ei s-au oferit să îmi deconteaze transportul (ce cumsecade!) pentru că aici e foarte scump şi sunt şi distanţele cam mari. Echipa de lucru e foarte diversificată din punct de vedere a naţionalităţilor: Italia, Spania, Polonia, Australia, Anglia, Estonia, Japonia, Malaesia şi desigur ROMÂNIA  (adică eu… mai nou!). Toate suntem de genul feminin, doar proprietarul e bărbat… şi acesta lucrează cot la cot cu noi! El face programările, el deschide şi închide salonul, dă cu aspiratorul, face aprovizionarea, se implică aşa cum ar trebui să facă orice patron serios… şi ne tratează ca pe nişte colege, nu ca pe subalterne!

Supriza a venit după prima săptămână! În loc să primesc 30 de lire pentru transport, am primit în total 60 pentru că am muncit şi îi merit, după cum spunea boss-ul! M-am bucurat nespus! E adevărat că aici munca de voluntar – ucenic nu e ca în România, unde în prima fază te uiţi doar şi încerci să furi meserie. Aici, din prima zi am avut de lucru, iar a treia zi… chiar nu am avut timp nici să beau apă sau să mă duc la toaletă, atât am fost de ocupată… Dar nu mă plâng deloc pentru că e o oportunitate bună pentru mine să învăţ noi tehnici şi mai ales pe pielea unor persoane originare din Asia sau Africa! Important este că îmi place, mă înţeleg bine cu toată lumea, şi simt că am fost îndrăgită de toţi colegii… Sper!

Apropo, vroiam să spun că  pe  lângă provocarea cu manichiură şi pedichiură, salonul aceste este renumit pentru epilatul impecabil şi în cel mai scurt timp posibil. Să vă dau exemple: 15 minute pentru un epilat inginal total, epilat pe spate 15 min,  epilat pe picioare lung 20 de minute,  axilă 5 minute, etc. Iar la noi în România un epilat ia cel puţin dublu ca timp, plus că tehnica de epilare aici la Londra… e diferită de cea din  România. Aici, e poate mai rudimentară, pentru că se aplică cu spatula peste tot, dar îţi trebuie o oarecare îndemânare şi pricepere care e destul de greu de atins, aşa că mă străduiesc să învăţ cât de repede şi să absorb cât mai multă informaţie.

Carduri pe culori…
Cam aşa stă treaba cu munca şi se pare că în câteva săptămâni, probabil, îmi vor face angajarea şi atunci şi actele le pot face liniştită! Desigur voi aplica pentru „Blue Card”, ceea ce e necesar pentru români şi bulgari din 2007. Dacă voi avea succes şi toate merg bine voi obţine drept de muncă permanent. Cardul galben îţi dă dreptul doar la muncă temporară, după care, dacă poţi demonstra că ai muncit un an de zile de când ai ajuns în ţara lor, poţi aplica pentru acest „Blue Card”. Se cer o groază de hârtii, aşa că aici nu se arunca nimic nici măcar bonul de casă de la magazin… Nimic, mai ales dacă eşti PFA!

Babysitter, iubită, gospodină, femeie de serviciu…

În legătură cu jobul vreau să vă spun că am mai fost la un interviu pentru muncă de weekend. Încerc să mai câştig un bănuţ, căutând o muncă de babysitter, adică de bonă. Am aplicat la jobul ăsta (şi la mai multe de genul ăsta) pe siteul „Românii în UK”, şi am fost la interviu… după ce am mers mai bine de o oră cu trenul şi metroul. Deşi am mers doar din zona 2 în zona 3! Asta ca să vă daţi seama ce înseamnă aici distanţele! După două ore petrecute la acest interviu, cu un domn de 51 de ani, român plecat de 24 de ani din Cluj, divorţat pentru a treia oară (!!!?), cu trei copii, am realizat că bietul om era puţin cam frustrat că a îmbătrânit şi nu cred că îşi accepta vârsta… În cele 2 ore 15 minute nu prea a vorbit de îndatoriri şi de copiii lui, ci mai mult de fostele soţii, problemele avute în aceste căsnicii, viaţa de noapte, femei, bărbaţi, adică tot ce vrei… doar esenţialul nu! Mai ales că el a vorbit cam 80 % din timp! A fost sincer şi mi-a spus că a vrut neapart să mă cunoască şi că el şi-ar dori să îşi găsească o bonă, o iubită, o partenerea de afaceri, o gospodină, şi o femeie de serviciu, toate în aceeaşi persoană dacă se poate! Aşa că am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, ba chiar distrându-mă de felul cum sunt unele persoane…

Un bun samaritean de pe „Strada Diamantelor”

Să nu mai spun că întâmplarea face că… l-am cunoscut pe şeful prietenei la care stau. Un comerciant de pietre preţioase, cu birou pe una din cele mai scumpe străzi din lume! Zice-se că e cea mai scumpă stradă din Europa, numită „Strada Diamantelor”. Se mai ocupă şi cu alte afaceri, precum vânzări de rochii de mirese, rochii de seară… export de fructe… şi mai ştiu eu ce… Ideea e că la cât de bogat este, e un tip cât se poate de modest şi de simplu. Aşa că m-am împrietenit cu el şi suntem amici buni (asta am stabilit-o din start) şi se poartă ca un „verişor” mai matur care mă îndrumă şi cred că mă va ajuta foarte mult. El a fost cel care spunea că… prima dată trebuie să mă pun pe linia cea dreaptă cu actele, apoi serviciul, după care să îmi creez o oarecare stabilitate… Numai după aceea să îmi fac timp să îmi găsesc un iubit, un soţ… Pentru mine cursul de machiaj… este ceea ce vreau acum! Acesta este lucrul cel mai important! Punct!

Aşa că pe lângă amicii care îi am pe aici, am reuşit să-mi fac şi alţi prieteni într-un timp atât de scurt, prieteni care sunt dispuşi să mă ajute pentru că mă văd o persoană deosebită (zic ei!!) şi… aceste vorbe mă ajută, în plus îmi dau încrederea în mine.

Eu tot cu NINO o ţin!

Am fost la interviul pentru NINO, acel număr pe care dacă nu-l ai nu poţi face nimic… şi din păcate nu cred că am să-l primesc acum, dar am să mai aplic încă odată peste cateva  săptămâni. Nu l-am primit deoarece nu am avut acte care atesta faptul că lucrez… că sunt angajată sau PFA… Am avut doar acte care demonstrau domiciliul în  Londra, cont deschis la o banca din Londra…… dar pentru aceste acte… nu îţi acordă nimeni un NINO! E contradictoriu că nimeni nu te angajează fără acel NINO… nici măcar ca bonă sau ca femeie de servicu. Aşa cum se spune că în tot răul este şi un bine,  după ce îmi vor face angajarea la salonul de cosmetică, ceea ce sper eu că se va întâmpla în următoarele două săptămâni, voi putea să mă duc să aplic din nou pentru acest NINO (National Insurance Nunmber)… bată-l să-l bată!

Am deja cont în bancă după cum spuneam, am facturi pe numele meu, am dovadă de adresă (apropo, toate astea le am făcute pe adresa amicului ăstuia cu „diamantele”… pentru că aici unde stau la prietena mea, nu am ştiut până acum câteva zile că această cameră este subînchiriata, ceeea ce e ilegal şi că locuinţa nu e validă ca dovadă de adresă… şi că trezeşte suspiciuni… Aşa că nu am avut nici o şansă fără ajutorul „lui” pentru dovadă de adresă. Acum am o căsuţă postală legală unde îmi vine corespondenţa… Încet-încet se pare că totul se clarifică şi totul merge din bine înspre foarte bine. Totul se rezumă doar la… răbdare!

Să nu credeţi că eu am reuşit să farmec atâtea persoane… mai e vorba şi de noroc, pentru că până acum nu am avut deloc probleme, poate doar frământări şi gânduri cum să rezolv cu actele şi angajarea, dar deseori a apărut imediat ceva sau  cineva care să mă ajute. Aşa că sunt foarte recunoscătoare Divinităţii pentru darurile primite şi că am parte de experienţe atât de frumoase şi interesante din care învăţ la fiecare pas. Şi mai ales că am parte de consiliere, îndrumare şi ajutor din toate părţile, de la cele mai mici probleme până la cele mai mari…

London by night

Şi acum să trec şi la lucruri mai uşoare! Am văzut Londra noaptea… până dimineaţa! Pot să vă spun că marea metropolă nu doarme, e plină de lume, e vioaie, e ca un furnicar. Se bea mult, se fumează, şi se colindă barurile de seara până dimineaţa, de la mic la mare. Ba chiar în pauză de masă, din zilele lucrătoare, vezi lumea stand la bere, vin… orice doar alcool să fie… după care se întorc la muncă „groggy”… Ciudat pentru mine, sinceră să fiu! Dar, după cum mama mea scumpă spunea, trebuie să iau totul aşa cum vine, fără să stau să analizez şi să le întorc pe toate părţile, pentru a încerca să înţeleg unele lucruri. Din păcate pe lângă clădirile minunate din centrul oraşului şi cele noi gen zgârie-nori din sticla, există un contrast destul de mare… Mă refer la mizeria care domneşte pe străzi! Dar măcar se face curat… totuşi.

Ideea este că sunt bine! Liniştită, fericită, mândră de mine, încrezătoare şi optimistă! Şi mai ales că urmează şi ziua mea de naştere… şi ştiu că mi se pregăteşte ceva frumos de amicii noi de aici… Poate am să mă distrez foarte bine! Sper! Urmează să fac cunoştinţă şi cu viaţă de noapte de aici… deoarece mă va duce o fostă colegă de liceu, Raluca, să mi-o prezinte. Doar noi fetele… Abia aştept!

Hai să vorbim despre diversitatea culinară a Londrei!

În legătură cu mâncarea, pot spune că aici e locul ideal să faci cură de îngrăşare! Încerc totuşi să mă abţin şi să am grijă. Sunt atâtea variante de a mânca mai sănătos şi încerc să le aplic, doar că totul aici e gata ambalat, gata de consumat… aşa că uneori mi-e dor de piaţă autentică din Oradea mea.

Vă pot spune că am mâncat deja la un restaurant chinezesc, libanez, sirian şi afgan. A fost mâncare bună… chiar interesantă! Am încercat sisa (adică nargileaua) cu gust de căpşuni… Ciudat, nu mi-a displăcut deloc, dar asta nu mă va face să mă apuc de fumat, pentru că ţin prea mult la sănătatea mea… Aşa că o înţeleg oarecum pe mama mea careia ii vine greu sa se lase… definitiv de fumat!

Aş vrea să puteţi vedea şi voi ce văd şi eu, de lucrurile de care am parte, să ne bucurăm de acestea împreună! Sunt atâtea frumuseţi… De exemplu, am fost la unul din restaurantele de mai sus menţionate unde a fost un show cu „dans din buric”. Foarte frumos! Dansatoarea încerca să ridice cât mai mulţi clienţi la dans. Bineînţeles că nu am scăpat… Am îndrăznit, m-am simţit bine şi desigur am fost chiar aplaudată…

Aş vrea să văd multe… şi pe dinăuntru!

Am auzit ca există aici un fel de card care îl plăteşti cu aproximativ 100 de lire şi cu care poţi intra timp de un an la cele mai multe dintre obiectivele turistice. Ba chiar şi de mai multe ori… Şi astfel reuşeşti să faci economii substanţiale pentru că, de exemplu un bilet la „Aqvarium” sau la „Madame Tussaud”, costă 42 de lire… Abia aştept să câştig ceva bani şi să achiziţionez acel card. Doresc să încep să văd şi pe dinăuntru toate obiectivele turistice… nu numai pe din afară! Dar şi aici intervine răbdarea… aşa că trebuie să o cultiv. Apropo de obiective, vreau neapărat să merg la  un spectacol de balet unde prim-balerina operei naţionale de aici este românca Alina Cojocaru!!!

PS. După tradiţionala vreme mohorâtă de la Londra, am avut parte însă de trei zile cu vreme absolut minunată, ba chiar extrem de caldă… Chiar dacă în rochie de vară ne topim de cald… sper să ţină mai mult… pentru că oricum totul e suportabil datorită vântului… Iubesc soarele!

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

20 august 2011

Popularity: 2% [?]

In atentia tuturor cetatenilor Romaniei

Autor: SCMD

- joi, 8 septembrie 2011, la orele 08.00, la Tribunalul Bucuresti, incepe batalia pentru reinstaurarea democratiei in Romania regimului de tiranie -

Maine (comunicat primit pe 7 septembrie seara in SUA, n.r.), 08.09.2011, la Tribunalul Municipiului Bucuresti (TMB) la orele 08.00, se judeca actiunea intentata de Viorel Ringhilescu, presedintele Partidului Democrat Roman, pentru dizolvarea inexistentului, la ora actuala, partid numit PDL.

PDL si-a schimbat statutul la 14.05.2011 si era imperativ obligat sa depuna, sub sanctiunea cu dizolvarea, noul statut si modificarile facute, pana la 13 iunie a.c. Cel mai prost student la drept, in anul al II-lea de studii, cand parcurge Teoria generala a dreptului, stie ca in prezenta unei sanctiuni nu poate fi vorba de ”termen de recomandare” ci de  ”termen de decadere”.

Iata ca ceea ce urmarea Puterea in privinta SCMD (sa ne prinda la judecatorie cu vreo modificare in actele depuse, facuta sub presiunea latratului vreunui Neacsu intern) s-a dovedit a fi capcana in care a cazut PDL-ul datorita suficientei, incompetentei si prostiei liderilor si juristilor proprii. Legal, PDL-ul nu mai exista! Maine vom fi prezenti in calitate de coloana vertebrala a societatii civile si caine constitutional de paza al democratiei, alaturi de dl. Ringhilescu.

De ce il sprijinim pe dl. Ringhilescu, cel care a obtinut neinscrierea, tot pe procedura, a Partidului Popular Maghiar din Transilvania al d-lor Tokes, Papp si Basescu? Din acelasi motiv pentru care vom fi alaturi de dl. Ringhilescu la ICCJ, in octombrie, si in procesul de dizolvare a UNPR-ului. Pentru ca misiunea noastra ca militari este, potrivit Constitutiei, Art.118, al.1, apararea democratiei constitutionale. Constitutia trebuie respectata de toata lumea, in primul rand de Executiv, care da legi anticonstitutionale cu sprijinul institutiei staliniste numita Curtea Constitutionala. Pentru ca, daca aceste doua evenimente (dizolvarea celor doua partide) se produc, toate legile emanate din creiere imbibate de alcool, impotriva tuturor categoriilor socio-profesionale, in primul rand impotriva militarilor in rezerva si in retragere,  vor fi lovite de nulitate.

SCMD si-a anuntat cu o luna in urma membrii sai, care sunt si membri ai PDL sau UNPR, sa se astepte la acest lucru. Tot SCMD a prezentat si Opozitiei si televiziunilor documentele. Spre cinstea lor, au actionat in sprijinul democratiei, ca jurnalisti autentici, cei de la ANTENA 3.

Va mai informam ca, in urma dezvaluirilor de la ANTENA 3, gastile intrunite ale mafiei inexistentelor partide au tinut furtunoase sedinte de lucru vizand dizolvarea rapida sau luarea sub control a SCMD, spre care, in mod real, se indreapta, in ciuda conducerilor de paie, simpatiile ONG-urilor militare, in discutii intervenind, alaturi de ideea boicotarii actiunilor de strada ale SCMD, prin recurgere la Legea mobilizarii si anuntarea mobilizarii la domiciliu a rezervistilor, ca sa nu poata participa la manifestatii, si provocarea, arestarea sau agresarea fizica a liderilor. Cei vizati sunt, in primul rand, ”asistatii” in rezerva Mircea Dogaru, fost colonel, presedinte, Constantin Nastase, fost general, Valeriu Pricina, fost colonel, ambii vicepresedinti. Extrem de grava este amenintarea cu moartea la adresa d-lui Ringhilescu, lansata de cel mai agramat, incompetent si impulsiv lider al PDL, care si-a descoperit recent vocatia de lider de opinie si mare specialist in manipulare imagologica.

Ca asa stau lucrurile si ”de ce le e frica, nu scapa”, o dovedeste procesul de astazi, 7 septembrie, de la Curtea de Apel Bucuresti, in Dosarul nr. 10397/2/2010. In acest proces, a fost chemata in instanta Curtea Constitutionala pentru aberanta introducere in premiera mondiala, a inexistentului principiu al retroactivitatii legii, in speta Legea 119/2010. Judecata a fost amanata pe 19 oct. 2011, datorita depunerii de acte de catre ambele parti. Mentionam ca acest proces nu a fost o initiativa a SCMD, SCMD raspunzand solicitarii urmatoarelor ONG-uri si personalitati militare:

• Asociatia Ofiterilor de Geniu in Rezerva si Retragere ”Constantin Harjeu”;
• Asociatia Cadrelor Militare de Cai Ferate si Transporturi;
• Asociatia Cadrelor de Chimie Militara in Rezerva si Retragere ”Constantin T. Nenitescu”;
• Asociatia Medicilor si Farmacistilor Ofiteri de Rezerva din Romania ”Dr. Carol Davila”;
• ANCMRR Filiala Sector 5 Bucuresti
• General Stelian Teodor Palade
• General Constantin Stanasila
• General Dan Crihan

Daca in acest proces, SCMD si aliatii sus mentionati vor avea castig de cauza, s-a terminat cu Legile 119 si 263/2010 si 165/2011.

Ii rugam, prin urmare, pe toti aparatorii democratiei autentice, pe toti cei ce se considera reali reprezentanti ai societatii civile sa fie alaturi de noi, maine, 8 septembrie, la orele 08.00, la TMB, pentru sustinerea morala a domnului Ringhilescu si marcarea declansarii bataliei pentru reinstaurarea democratiei in Romania.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Popularity: 3% [?]

SECHELELE DIKTATULUI DE LA VIENA

Autor: Academia Dacoromână – Comunicat

În conferinţa sa de azi, Fundaţia Academia DacoRomână aminteşte că, la 30 august, s-au împlinit 71 de ani de la Diktatul de la Viena. Aşa-zisul „Arbitraj de la Viena“ este cunoscut în istoriografia română sub denumirea care-i dezvăluie adevărata sa esenţă: un odios diktat. Din păcate, acest oribil fapt istoric a trecut, astăzi, nesemnalat de nici un mijloc de comunicare în masă. Toate mass media au fost axate, zilele acestea, pe difuzarea şi comentarea unor ştiri derizorii sau „mondene“.

Dar este necesar să reamintim – cel puţin o dată pe an – că acest „arbitraj“ a fost un act politic eminamente criminal. Conform dreptului internaţional – în vigoare atunci, ca şi acum –, pentru ca un arbitraj să fie valid juridic, moral şi politic, trebuie să fie îndeplinite câteva condiţii minimale: 1) statele între care există anumite litigii au dreptul să îşi aleagă ele însele arbitrii; 2) statele-arbitri trebuie să fi atestat moralitatea politică şi rectitudinea juridică în virtutea cărora a apărut, sui generis, certitudinea că sunt imparţiale şi vor formula o decizie corectă; 3) statele cu litigii trebuie să facă o cerere de arbitraj; 4) se realizează un act de compromis; 5) fiecare stat care cerere arbitrajul are dreptul să îşi susţină, public, documentat, punctul de vedere în faţa arbitrilor.

Aşa cum se ştie, nici unul dintre aceste aspecte nu a fost îndeplinit: România nu a formulat nici o cerere. Nici Ungaria nu a făcut-o, mai ales că ea intenţiona să declare război României, pentru a-şi realiza pretenţiile teritoriale. Singur Adolf Hitler s-a impus ca „arbitru“, asociindu-şi-l pe Benito Mussolini, care, de altfel, manifesta o deplină slugărnicie faţă de Hitler. Deşi cunoştea faptul că Ungaria nu are nici un drept asupra Transilvaniei, Führerul s-a folosit de Transilvania ca de un veritabil măr al discordiei pentru a menţine şi chiar a spori animozitatea dintre cele două ţări, în baza străvechiului adagiu politic, Divide et impera! Documentele „arbitrajulului“ – textul şi harta – au fost redactate de Hitler şi acesta a impus României acceptarea „arbitrajulului“ înainte de a-i face cunoscut lui Carol al II-lea conţinutul respectivelor documente! În caz de neacceptare, Hitler a ameninţat România cu dispariţia ei ca stat şi naţiune: prin invadarea ţării – împreună cu Ungaria – pentru ocuparea Transilvaniei, din Sud va interveni militar Bulgaria, pe care o încurajase să revendice Cadrilaterul, iar din Est va invada U.R.S.S., care, deja, între 26 iunie-4 iulie 1940, ne răpise Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Mihail Manoilescu, ministrul de Externe al României trimis să semneze „Arbitrajul“, când a văzut harta impusă prin Diktat, efectiv a leşinat!

Reamintim, Franţa capitulase deja, iar Anglia era în pragul invadării de către Germania şi mai exista doar graţie luptei eroice a Aviaţiei britanice. În acest context european dominat de armatele celui de-Al Treilea Reich, România a fost nevoită să accepte Dictatul de la Viena. Dar nu l-a recunoscut juridic şi politic, nu l-a publicat în Monitorul Oficial, ci doar l-a acceptat de facto. Consecinţa imediată a fost aducerea, la conducerea României, de către regele Carol al II-lea, a generalului Ion Antonescu, pe care tot Carol al II-lea îl ţinuse în arest la Mânăstirea Bistriţa, fiindcă nu putuse să îl asasineze, cum intenţionase! A urmat căderea regimului carlist, iar generalul Ion Antonescu l-a silit pe rege să abdice şi să plece din ţară, fiindcă nu i se mai putea asigura securitatea lui şi camarilei regale.

Dar este necesar să subliniem un aspect esenţial al elaborării Dictatului de la Viena. În pretenţiile lor adresate lui Hitler, horthyştii au pretins că au nevoie de reocuparea Transilvaniei pentru a-i proteja pe „secuii“ din „Ţinutul Secuiesc“! Hitler a trasat graniţa zonei cedată Ungariei incluzând şi judeţele respective, dar nu neapărat pentru a le da satisfacţie revizioniştilor, ci dintr-un motiv geopolitic strategic: pentru a ajunge la Carpaţi. Astfel, îşi atingea două obiective majore: îşi aducea diviziile blindate în vecinătatea petrolului românesc, de care avea nevoie pentru maşina de război germană şi, totodată, pentru a fi cît mai aproape de graniţele extinse ale U.R.S.S., cu care tocmai încheiase, la 23 august 1939, tratatul de „prietenie“ numit Pactul Ribbentrop-Molotov – la fel de criminal ca şi Diktatul lui Hitler-Mussolini! Dar, în mediile diplomatice şi ale Serviciilor Secrete, era de mult timp notoriu că Hitler intenţiona atacarea U.R.S.S. la momentul oportun, în baza sloganului medieval însuşit de nazism Drang nach Osten, prin care Germania voia să-şi extindă „spaţiul vital“, Lebensraum, prin cucerirea ţărilor slave din Estul Europei – după cum, simultan, şi Stalin urmărea, invers, „Marşul spre Vest“, pentru extinderea Revoluţiei Socialiste Mondiale. De aceea, Stalin masase, în vara lui 1940, la graniţele estice ale României circa 50 de divizii în poziţii ofensive! La 1 septembrie 1939, începuse Al Doilea Răzbi Mondial prin atacarea Poloniei, după care Hitler a cucerit, prin blitzkrieg, toată Europa Centrală şi de Vest. Diktatul de la Viena s-a înscris, astfel, în politica expansionistă a Germaniei hitleriste, de subjugare a ţărilor din Est. Acum, Germania democrată sprijină Austria şi Ungaria, refăcându-şi zona sa de influenţă apropiată, iar în presa germană circulă, deja, sintagma „cel de-Al Patrulea Reich“.

După 1990, U.D.M.R. a iterat – fapt devenit, deja, notoriu – sechelele conţinute în Diktatul de la Viena: pretenţiile hungariste privind drepturile Ungariei asupra Transilvaniei, problema aşa-zisului Ţinut Secuiesc, protejarea culturii şi limbii secuieşti – care nu mai există! – şi alte asemenea idei şovine, fasciste şi neorevizioniste. Prin politica „paşilor mărunţi“, U.D.M.R. cere, imperativ, secesiunea „Ţinutului Secuiesc“, ca şi în 1940, tot pentru „a-i proteja pe secui“. Dar, la Recensământul din 2002, s-au declarat „secui“ doar vreo 300 de indivizi. În 1848, la Adunarea de la Lutiţa s-a recunoscut că toţi secuii fuseseră maghiarizaţi, iar Divizia Secuiască a făcut cele mai abominabile crime contra românilor. După Diktatul de la Viena, aceeaşi Divizie Secuiască a comis crime la fel de abominabile. Secui nu mai există de circa două secole, dar U.D.M.R. vrea, ca în vremea Diktatului de la Viena, secesiunea „Ţinutului Secuiesc“, pentru protejarea „secuilor“ care vorbesc moghioreşte de peste două veacuri! Aşa cum a denunţat, scandalizat, academicianul Dinu C. Giurescu, regiunea de dezvoltare propusă, recent, de U.D.M.R. coincide exact cu zona trasată de Hitler prin Diktatul de la Viena! De 20 de ani, U.D.M.R. este prezentă în Parlamentul României, deşi nu este partid politic. U.D.M.R. deţine recordul ca durată a menţinerii la Putere, deşi nu este partid politic! Deşi minoritatea maghiară deţine doar şase procente din populaţia României, U.D.M.R. deţine circa o treime din posturile guvernului Boc 5, cu efectele antiromâneşti cunoscute! Şi, cum am văzut, aplică ideile Diktatului de la Viena. Deşi, după acceptarea Diktatului, întreaga Românie îşi exprimase revolta pentru impunerea lui. Şi, îndeosebi, ardelenii! Au fost cazuri când unii militari ardeleni încadraţi în Armatele României din celelalte provincii istorice au vrut să plece în Ardeal, cu armament cu tot, pentru a-şi apăra glia strămoşească şi abia s-a reuşit temperarea lor. Acum, aplicarea de către U.D.M.R., cu concursul guvernului maghiarizat Boc 5, a ideilor Diktatului de la Viena nu mai revoltă decât puţini români. Dar şi mai puţini ardeleni!

Români, amintiţi-vă de Diktatul de la Viena şi încercaţi să înlăturaţi aplicarea sechelelor acestuia!

 Senatul FUNDAŢIEI  ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA“

 Geo   STROE,                                                  Vasile I. ZĂRNESCU,

preşedinte fondator                                              secretar executiv

 Comunicat de presa nr. 224 din 30 august 2011, Bucuresti

____________________________________________________________________________________________

FUNDATIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERA” (F.A.D.R.T.D.C.) este rezultatul unificării prin absorbţie a FUNDAŢIEI TEMPUS, fondată de preşedintele fondator Geo Stroe (constituită la 23.11.1991 în Traian; dosar 751/PJ/1991 la Judecătoria sect.1), cu ACADEMIA DACOROMÂNĂ – A.D.R. (continuatoare şi legatară unică a Institutului Naţional pentru Românitate şi Românistică – INPROROM, fondat la 1.12.1991 şi a Cercului de studii DECENEU din anii `70, dosar nr. 34/PJ înregistrat la 24.01.1992 la Judecătoria Sect.1, prin sentinţa civilă nr. 49 din 31.01. 1992, reorganizată, ulterior, reorganizată în Academia Dacoromână la 9.05.1995; apoi, cu alte modificări în dosarul nr. 51/P.J./2003), pentru înfăptuirea Programului PROTEMDACOM-10 050 (2 050). Ca fundaţie, este  independentă de stat sau de partide politice, non-profit, are personalitate juridică de drept privat, de cercetare în domeniile  ştiinţei, culturii, artei şi  tehnicii, independentă în acţiunile ei. Ea se constituie ca o societate a oamenilor liberi, care au conştiinţă de dacoromâni şi deviza:  “A fi pentru a şti, a şti pentru a avea, a avea pentru a putea, a putea pentru a face, a face pentru a fi oameni fericiţi!” A.D.R. este autonomă în cadrul F.A.D.R.T.D.C. cu deviza: “Întru eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe Terra noastră comună, într-o lume comterristă, a fiecăruia şi a tuturora!” Scopul A.D.R. este cunoaşterea, cercetarea, crearea, stimularea, promovarea, apărarea şi eternizarea valorilor dacoromâneşti de pretutindeni, pe Terra noastră comună. Obiectivul strategic al A.D.R. este pregătirea spirituală a renaşterii pentru reîntregirea naţiunii dacoromâne de pretutindeni în contextul valorilor umane universale. Are cont CEC Bank S.A., Ag. Dr. Taberei, Buc., sect.6, Cod IBAN Cod IBAN R035CECEB60443RON0354455,  Cod fiscal nr. 4929150. Asociaţia culturală Ialomiţa -„ASCULTIALOMIŢA”-  este filiala independentă a F.A.D.R.T.D.C., cont  BCR S.A. Ialomiţa – Slobozia, cod fiscal nr.15162556, IBAN RO14RNCB3100000057540001

www.tempusdacoromania.ro; www. academiadacoromana.ro, www.partidulromanieieuropene.ro, geostroe@gmail.com

Popularity: 6% [?]