COMUNICAT DE PRESĂ – REFERITOR LA STATUIA LUI MATEI CORVIN DIN CLUJ

 

Autor: Asociaţia „NOI ROMÂNII”

Asociaţia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de mulţumire şi felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevărului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeaşi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu să nu ţină seama de comunicatul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creaţie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A şi prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost iniţial proiectată de artist. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, cere Primăriei Cluj-Napoca şi domnului primar Sorin Apostu, să îndepărteze neîntârziat acea inscripţie, care se află în zona de protecţie a monumentului şi care nu face decât să provoace artificial tensiuni între comunităţile română şi maghiară”.

Să explicăm de ce am adus această rugăminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.

Pentru că domnul Hunor Kelemen, preşedinte UDMR şi vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagemă deja ştiută şi inacceptabilă într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acoliţilor lui, ameninţă cu tensiuni interetnice societatea românească, autorităţile locale sau centrale. Dumnealui nu-şi respectă statutul de ministru al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-şovine potrivit cărora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestările ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeriştii ce îi conduce şi care au jignit profund toţi membrii comunităţii şi au fost vădit anticonstituţionale.

Fiind un comunicat de presă şi nu un rechizitoriu, nu continuăm cu activităţile antiromâneşti ale preşedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media şi de multe organizaţii civice din România.

Pentru atitudinea obstrucţionistă cu privire la afirmarea adevărului istoric al românilor, făcând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorinţele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizează, Asociaţia „Noi Românii” îi solicită demisia.

Totodată, dacă această demisie nu se produce în maxim 7 (şapte) zile, noi, ca reprezentanţi ai societăţii civile româneşti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent că: „Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmaţiile apreciatului Bela Marko, vă garantăm, stimate domnule prim-ministru Emil Boc şi stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, că lumea nu se prăbuşeşte dacă aceste două personalităţi nu mai sunt în Guvernul României.

Pentru spălarea păcatelor lor, dacă domnii Boc şi Băsescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toată responsabilitatea şi fermitatea noastră, ca aceşti udemerişti să fie puşi la treabă şi să întreprindă, în tandem, toate demersurile necesare pentru:

- Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe terenul din apropierea Catedralei Eparhiale, aflat în proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, a unei Troiţe de lemn, după modelul celor din Maramureş

– Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe acelasi teren, a statuii Mitropolitului Andrei Şaguna al Ardealului, alături de Sfânta Troiţă fiind simboluri importante pentru afirmarea identităţii naţionale româneşti şi a spiritualităţii ortodoxe,

până la sfârşitul semestrului I al anului 2011, deoarece autorităţile statului Ungaria şi partidul Jobikk se opun constant şi fără motive acceptabile.

Domnilor, aţi primit aceste funcţii pentru a face bine României! După cum se vede, nu faceţi altceva decât să o sabotaţi. Din acest motiv, solicităm, imperios, să demisionaţi, ori să fiţi demişi.

Asociaţia „NOI ROMÂNII”

Autorizaţie nr. 13/25.11.2003;40-2/22848

Adresa de corespondenţă: Str. Unirii, nr. 3, bl.9, sc.G,  ap.10, oraş Covasna, 525200,

Jud. Covasna, tel.0743150500,

e-mail: office@noiromanii.ro

Director executiv, 25 mai 2011

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociatia Civic Media s-a alaturat “neintarziat” acestui demers si a comunicat oficial:

“Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei”

“Nu credem ca Hunor isi va da vreo demisie. Mai mult, ca sef al UDMR se bazeaza pe santajarea necontenita a PDL in complicitate cu PSD, al carui tartor, Ion Iliescu, este, de altfel, creatorul organizatiei etnice cu valente extremiste si anticonstitutionale. In schimb, insa, asteptam cu incredere reactia motului Emil Boc de “indepartare neintarziata” a ministrului culturii maghiare din Romania prin demitere irevocabila. Ca doar n-o fi gluga la cocenii UDMR!?

Totodata, solicitarea noastra se indreapta si catre seful statului, Traian Basescu, tinand cont de faptul ca presedintele UDMR, Kelemen Hunor, profitand de pozitia sa de ministru al Culturii starneste potentiale conflicte interetnice si adanceste clivajul existent in societate intre romani si unguri. Ne intemeiem aceasta cerere pe faptul ca Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Conform rolului sau, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României).

Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei.”

Conform informatilor Ziaristi Online, se preconizeaza alaturarea fireasca si a altor organizatii ale societatii civile romanesti.

Va asteptam mesajele pe aceasta tema la rubrica de comentarii sau la:

ziaristi@ziaristionline.ro

http://www.ziaristionline.ro/2011/05/26/asociatiile-noi-romanii-si-civic-media-ii-cer-presedintelui-traian-basescu-si-premierului-emil-boc-indepartarea-neintarziata-a-lui-kelemen-hunor-ministrul-culturii-maghiare-din-romania-prin-demi/

Popularity: 4% [?]

Davai ceas, davai moşie…asta da tovărăşie!

 

Autor: Nicolae BALINT

 

I-au aşteptat pe americani, dar au venit ruşii. Aceştia au uitat să plece din România până în 1958. Între timp au spoliat-o. De tot ce se putea şi le cădea în mână. Au demontat inclusiv uzine cu benzi de montaj cu tot. Vezi cazul uzinelor IAR Ghimbav. Era dreptul ocupantului deghizat în „eliberator”. Lucrurile acestea se conveniseră la nivel înalt, în sensul că se hotărâse un anume nivel al despăgubirilor pe care România îl datora URSS. La nivelul omului simplu însă, lucrurile aveau un tragism aparte. Soldatul rus îi intra în gospodărie, îi lua găina şi porcul, îi lua caii, îi necinstea nevasta…Multe dintre aceste tragedii anonime s-au consumat discret şi în Mureş, fapt reflectat în diverse documente de arhivă. 

                                                                          *                                                            

„Frumoşii şi tragicii naivi” ai deceniului cinci din secolul trecut, care au sperat în venirea şi salvarea providenţială din partea americanilor, au înţeles prea târziu că jocurile fuseseră făcute în altă parte. Între timp, destinele lor chinuite se consumau la Aiud, Piteşti, Jilava, Sighet…Fuseseră abandonaţi sau altfel spus, de-a dreptul sacrificaţi. Şi asta se întâmplase încă de la Yalta. E valabil şi pentru ceea ce se întâmplă azi. Aici sau aiurea, în lume. Diferă doar locaţia unde se fac marile jocurile politice mondiale. Ea ar putea fi azi Washington, Tel Aviv…Altfel, cum ar putea afirma un ex-ministru al unei ţări, personaj aflat la hotel ”Hilton”, pe data de 10.10.2007, că o anume ţară: „…cumpără Ungaria, cumpără România, cumpără Polonia…”? E aroganţa marelui jucător pe arena politică mondială sau siguranţa celui care ştie ce spune, convins de nivelul moral al celor care i-au facilitat cumpărarea acestora?    

„Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus…”

Eliberarea succesivă a Ardealului, de către trupele româno-sovietice, începând cu septembrie 1944, a dus în mod necesar, la reinstalarea în parte, a posturilor de jandarmi aceasta fiind subordonată armatei de operaţii. Erau vremuri nesigure, întrucât soarta Ardealului nu fusese încă decisă. În rapoartele lor, jandarmii şefi de posturi, raportau în mod repetat eşaloanelor superioare, diverse probleme cu care se confruntau în teritoriul eliberat. Printre acestea erau şi abuzurile comise de unii dintre militarii armatei sovietice care fără pic de jenă sau milă, tâlhăreau pur şi simplu civilii, oameni simpli, dar aceeaşi militari confiscau şi materiale din patrimoniul statului, fără niciun fel de explicaţii. Pe data de 30 septembrie 1944, generalul de Corp de Armată Gh. Mihail, şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, semnase Ordinul Circular nr. 984.200, difuzat către unităţile subordonate, în cuprinsul căruia precizase foarte clar faptul că „Materialele şi subzistenţele necesare Armatei Roşii care operează în România, se procură numai prin Guvernul Român…” Cu foarte mult curaj şi demnitate, acesta mai specificase fără echivoc, faptul că: „…se vor trimite în judecata Curţii Marţiale, toţii ofiţerii şi ostaşii care nu vor apăra până la ultima picătură de sânge bunurile statului ce au fost date în paza şi îngrijirea lor…” Era un avertisment voalat pentru armata sovietică care comitea multe şi revoltătoare abuzuri. Evident, că aceştia nu s-au „împiedicat” de ordinul generalului. Generalul însă, pentru curajul dovedit atunci, dar şi ulterior, în raporturile cu ruşii, a plătit cu 12 ani de închisoare. În octombrie 1944, relaţiile dintre militarii români şi cei sovietici devenind foarte tensionate, Generalul Anton, inspector general al Jandarmeriei, atrăgea şi el atenţia asupra  unui aspect tot mai des întâlnit, arătând că „s-au observat cazuri când militari sovietici în stare de ebrietate, au fost loviţi de patrule militare sau de civili.” Pacifist, generalul Anton ordona să nu se recurgă la asemenea procedee, dar specifica „…cei în vină – după ce vor fi prinşi şi puşi în imposibilitatea de a folosi armamentul – să fie trimişi la Comandamentele Sovietice.” Şi generalul Anton a plătit cu câţiva ani de puşcărie curajul de a nu fi obedient.       

 

Foto. Document provizoriu eliberat pentru un român din Basarabia ce urmează a fi repatriat

D-na Pol din Pogăceaua, o gazdă (prea) „ospitalieră”

Pe data de 5 noiembrie 1944, şeful postului de jandarmi din Pogăceaua, adresa un raport eşalonului superior arătând faptul că doi militari sovietici, un căpitan şi un soldat, veneau des în localitate, unde „culeg informaţii cu ce nemulţumiri are populaţia. Noaptea poposesc pe la diferiţi locuitori cerând să li se gătească bine hrana necesară….Controlează cazanele de fiert ţuică şi unde se face vin şi ţuică, ei ridică cantităţi mici…” Jandarmul nu uita însă să arate şi un aspect mai aparte, pentru că, oameni şi ei, poate chiar sensibili la anumite farmece, ruşii „locuiesc mai des la d-na Pol.” Şeful postului de jandarmi Suseni, raporta în noiembrie 1944, un abuz foarte des întâlnit şi în alte localităţi mureşene. „…Locuitorii (din Suseni – n.a.), scria jandarmul, sunt foarte nemulţumiţi că nu pot să-şi care recolta (…) cu puţinele vite pe care le mai au, sunt luaţi de armata sovietică la corvoadă, la distanţe mari şi până fac un transport, trec 6 până la 7 zile.” Abuzuri grave se petreceau şi la Miercurea Niraj. Şeful postului de jandarmi Neaua, arăta în raportul său din data de 6 noiembrie 1944, faptul că „…populaţia este nemulţumită de cum procedează domnii ofiţeri ruşi de la Spitalul (de campanie – n.a.) din Miercurea Niraj. Vin prin comună şi colectează mere, ouă, făină de grâu şi păsări…intră însă şi în domiciliile oamenilor şi le cer căruţele, caii, hamurile.” Cu demnitate şi curaj, şeful de post a încercat să intervină arătând că „m-am prezentat în faţa domnului sublocotenent care ştia puţin româneşte şi l-am întrebat dacă are ordin să facă aceste colectări cu forţa…mi-a spus că ei au dreptul să ia cât voiesc, pentru că ei au luat acest teritoriu şi nu noi, jandarmii…”  Un răspuns brutal, dar care reflecta perfect mentalitatea soldatului rus, deghizat în eliberator.

Informaţia care dă (prea multă) putere

În absolut toate zonele eliberate, inclusiv în Mureş, ruşii erau interesaţi de existenţa numărului de basarabeni şi bucovineni, foşti cetăţeni sovietici. Doreau să-i repatrieze, indiferent că aceştia îşi manifestaseră sau nu opţiunea în acest sens. Sfâşietoare tragedii urmau să se consume în urma acestor repatrieri forţate, pentru că aceştia, români de fapt, odată ajunşi în URSS, aveau să cunoască grozăviile gulagului sovietic. Din nefericire, la cele mai multe din aceste tragedii şi-au dat concursul – volens, nolens – şi autorităţile române. Ruşii erau foarte interesaţi – şi făceau acest lucru prin organele specializate de informaţii – să culeagă date cu caracter divers asupra zonei, a populaţiei, a componenţei etnice, a numărului de întreprinderi aflate în stare de funcţionare. Însă trebuie spus că niciun domeniu nu se afla în afara sferei lor de interes. Totul îi interesa. În decembrie 1944, generalul de jandarmi Anton, atrăgea atenţia unităţilor subordonate printr-un ordin circular, asupra faptului că „unele Comandamente Sovietice pretind instituţiilor publice să dea tabele nominale cu funcţionarii respectivi, cu indicarea atitudinilor lor politice….” Generalul Anton mai arăta că „…întrucât cererile de mai sus nu se încadrează în niciun text din Convenţia de Armistiţiu, autorităţile locale nu trebuie să le dea curs.” Ruşii însă nu au ţinut seama de aceste interdicţii şi de cele mai multe ori au reuşit să-şi procure informaţiile de care aveau nevoie. Ruşii au ajuns până acolo încât să ceară chiar şi adunarea şi retragerea unor publicaţii aflate în circuitul bibliotecilor sau în posesia unor persoane particulare. Aşa s-a întâmplat şi în Mureş. La cererea ruşilor, generalul Anton a dat ordin să fie confiscată şi distrusă broşura „Staliniada”, a jurnalistului Ion Vasiliad şi având desene şi caricaturi realizate de Ion Anestin. 

 

 Foto. Ion Anestin, ziarist și dramaturg român, autor al ”Staliniadei”

 

EXPLICATII FOTO:

Popularity: 4% [?]

Iubesc un mort

 

Autor: Cornel COTUȚIU

În zilele acestea au avut loc niște masturbații politice la București, cu alegeri, schimbări (de pe o creangă pe alta) în sânul blond al unei șatre penibile, cu participarea bulibașei de țară, care, din nou, a folosit Constituția drept hârtie igienică. Mai e cazul să numesc așa-zisul partid și numele bulibașei? Cred că nu.

Mi-am zis că, totuși, am percepția realității anului 2o11 și am luat liftul (de la un parter național mizerabil) și am urcat până la un palier respirabil, cel al spiritualității și culturii, unde l-am întâlnit pe Ioan Lăpușneanu , oferindu-mi cartea sa formidabilă „Emil Rebreanu – eroul de la Ghimeș Făget”.

De ce acest titlu al textului meu? Pentru că așa s-a așezat gândul meu pe parcursul lecturii cărții.

Finalmente, mi-am zis așa: S-ar putea ca această carte să depășească, în vreme, prin calitățile ei documentare, valoarea ficțională a romanului „Pădurea spânzuraților”.

În romanul lui Liviu Rebreanu Apostol  Bologa nu e un erou, dar, din cartea lui Ioan Lăpușneanu începi să accepți un adevăr:   Emil Rebreanu da, a fost un om cu un cumplit de zbuciumat destin existențial.

Cartea aceasta a profesorului Ioan Lăpușneanu e dificil de încadrat într-o specie literară omologată de estetica la modă, întrucât foarte rar se întâmplă un demers în care alternează documentul cu mărturisiri despre  traseul investigației.

O introduci la istorie literară? Eu zic că nu. Ține de un studiu psihanalitic? Nu. Această reconstituire a unui adevăr și întregul efort de cercetare are tenta unui fel de jurnal al cercetătorului? Nu. E rezultatul unei paralele între un om și un personaj? Nu. (În privința aceasta Liviu Rebreanu însuși, exasperat de astfel de analogii, după 10 ani de la apariția romanului „Pădurea spânzuraților”, avea să declare:„ Apostol Bologa n-are nimic din fratele meu, cel mult câteva trăsături exterioare și poate unele momente de exaltare. Tragedia lui mi-a prilejuit doar cadrul în care se petrece romanul și puține personagii localnice: preotul, groparul, Ilona etc).

Atunci unde încadrez această carte? Eu zic: după lectură, o așezi pe o poliță cu volume de excepție. Este o carte care relevă, pe de o parte, traseul tragic al unui tânăr ardelean situat într-un anume context național-politic și, pe de altă parte, o carte care luminează devoțiunea de cercetător contemporan al unui năsăudean dornic să contureze, prin documente, drumul unei vieți dramatice.

De-a lungul anilor, s-a tot plusat pe ideea că personajul Apostol Bologa este un erou. Lucian Raicu are o opinie imbatabilă: „Rebreanu nu a conceput în Apostol Bologa un erou (…) Tot ce face în finalul vieții sale (personajul – n.n.) se datorează unui impuls, mai tare chiar decât sentimentul datoriei.”

Or, Emil Rebreanu – din cartea lui Ioan Lăpușneanu – este, într-adevăr, un erou. Cine are îndoieli în privința aceasta să pună mâna pe dicționar.

Popularity: 3% [?]

LAS VEGAS -  UN ZÂMBET DE PESTE OCEAN

 

Autor: Rodica Elena LUPU

 

Îmi place râsul, nu râsul ironic sau sarcastic, ci râsul sincer care deschide inimile. Am înţeles că eşti bine venit oriunde cu un zâmbet. Veselia celor din jur, este benefică. Surâsul ca şi soarele, alungă iarna de pe chipul oamenilor. Mă refer la surâsul sincer şi spontan, care seduce şi reconfortează, nu la cel mecanic care seamănă a rânjet, pentru că acela, nu înşală pe nimeni. Expresia unei femei este mai importantă ca rochiile pe care le poartă. O cunoştinţă care are magazin mi-a spus că preferă să angajeze o vânzătoare cu pregătire elementară, dar cu un surâs sincer, decât o licenţiată cu un suras prefăcut si bine cosmetizat. Corect. Iar chinezii sunt plini de înţelepciune. Au un proverb: „Omul care nu ştie zâmbi nu trebuie să-şi deschidă prăvălie”.

Aşa este, un surâs nu costă nimic, dar înfăptuieşte multe. Şi mai e ceva foarte important: amintirea unui surâs stăruie câteodată o viaţă întreagă, chiar dacă el ţine doar o clipă. Dacă vreţi să fiţi iubiţi surâdeţi şi dacă în drumul vostru întâlniţi un om prea obosit ca să vă dăruiască un surâs lăsaţi-l pe al vostru. Nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât acela ce nu-l mai poate dărui. Cu zâmbetul şi veselia care se citea pe faţa fiecăruia, am petrecut câteva ore de neuitat sâmbătă 7 mai 2011, la  clubul milionarilor „Sterling Club” din Las Vegas, împreună cu o parte dintre românii cu o carieră de succes în SUA, printre care:

 

LIA ROBERTS, Consul General Onorific al României la Las Vegas, sufletul acestei întâlniri, care a declarat: “Sunt alături de ţara mea, ROMÂNIA, al cărui nume va fi pe cele mai înalte culmi, prin realizarea acestei gale a celebrităţilor româno-americane la Las Vegas, la The Stirling Club, un loc exclusivist al celebritatilor americane!”

SIMONA MICULESCU, numită în 2008 ambasadoare a României la Naţiunile Unite. Încă un pas înainte pentru cea care, trei ani la rând, s-a numărat printre cele mai de succes femei din România, nu datorită curajului nebun de-a se aventura în cele mai periculoase situaţii şi zone conflictuale ale lumii, ci pentru valorile în care crede dintotdeauna: „În Carta ONU stă scris că popoarele Naţiunilor Unite sunt animate de dorinţa comună spre o lume mai bună. Este o misiune aparent imposibilă, dar foarte complexă şi pe care o luăm foarte în serios aici, la New York, unde, conducând o echipă inimoasă, practicăm cea mai pură formă de diplomaţie, valorificându-i întregul arsenal, căutând mereu o abordare cât mai aplicată şi mai nuanţată, cu alianţe mai puternice, cu instituţii internaţionale mai eficiente, cu o fidelitate absolută faţă de valorile noastre democratice şi cu o « voce » asertivă, pozitivă şi constructivă. Trăiesc din plin, multiplic şi nuanţez visul românesc pe pământ american.”

LIA LUNGU, interpretă de folclor şi jurnalistă la New York, un nume sinonim cu cel al căntecului,  este o romăncă mai
cunoscută in America decăt in România, o artistă născută în Banat, care a dus peste Ocean tradiţiile neamului, ajungând pe cele mai înalte scene americane, de la Lincoln Center, Central Park, Actors Place, până la Simphony Space – Broadway. De menţionat faptul ca Lia Lungu a avut iniţiariva ca această seară minunată să se desfăşoare la Las Vegas.

MARIAN PÂRJOL – Consul General al României la New York: „Este necesar să avem oameni devotaţi şi dedicaţi României, care să îşi pună în slujba intereselor ţării experienţa acumulată în anii petrecuţi aici, în SUA şi să aducă astfel investiţii în România. Cred că aceasta este una dintre soluţii la dilema economică naţională.”

CĂTĂLIN GHENEA – Consul General al României la Los Angeles.

GEORGETA BOŞTEAN, din Los Angeles, cunoscută femeie de afaceri, care a avut o deosebită contribuţie, astfel ca această întâlnire să rămână de neuitat.

GEANINA SMART o persoană deosebită care are legături strânse cu lumea Barbie. A plecat din România la vârsta de 13 ani, în anul 1985, şi a luat drumul Africii, alături de tatăl ei. La 20 de ani a ajuns în America, în „Oraşul Îngerilor”, Los Angeles. Legăturile cu Barbie datează de la o vârstă mult mai fragedă: „De când eram micuţă, în Suceava, mi-a plăcut mult să fac haine pentru păpuşi şi mă grăbeam să-mi termin temele la matematică şi romană ca să am timp mai mult pentru a crea vestimentaţii”, îşi aminteşte Nina. „Când am ajuns în America, la unul din cursurile de la şcoala de modă pe care le frecventam am creat primul costum pentru Barbie.  Profesoarei i-a plăcut mult şi m-a îndrumat spre lumea fascinantă a păpuşii Barbie în State”, a mai mărturisit ea. Acesta a reprezentat pentru Nina momentul de început al unei poveşti de succes alături de păpuşi.

ANASTASIA SOARE cunoscută şi ca “Regina Sprâncenelor”, care s-a mutat cu familia în Statele Unite unde a devenit celebră prin munca sa în salonul de înfrumuseţare.

ALEXANDRA NECHITA, copilul minune, „al doilea Picasso”, este artistul contemporan de origine română cel mai cunoscut şi mai bine vândut în lume. Picturile ei au devenit faimoase încă de la vârsta de 8 ani, când a avut prima expoziţie personală la Los Angeles şi unde a absolvit Facultatea de Arte (UCLA), California. La insistenţele unui atelier celebru din Veneţia, insula Murano, experimentează sculptură în bronz şi sticlă. Are lunar expoziţii în Statele Unite şi în întreaga lume. Locuieşte în Beverlly Hills, vorbeşte la perfecţie româneşte (chiar cu accent moldovenesc).

DR EMILIAN BADEA, Prof. Univ., Muzică, dirijor, a infiinţat clase de acordeon la universitatea din Boston, acolo unde şi predă.

ECATERINA GEORGESCU, Compania Provita Internaţional: organizaţie non-profit, de ajutorare a orfelinatelor şi adăposturilor (“homeless shelters”) din diferite ţări, România, Mexic, SUA.

DR. ROBERT GARFIAS,  Prof. univ. de Antropologie culturală, de origine sud-americană, vorbeşte 12 limbi, inclusi româneşte. A locuit în România unde a studiat folclorul românesc, specializat pe „doină”, a colaborat cu Academia Româna şi cu Institutul de Folclor. A primit cea mai înaltă medalie de onoare a Japoniei şi a fost primit de împăratul Japoniei.

VICTORIA PETRI, cercetator ştiinţific la Departamentul de Genetică Moleculară de la Medical College of Wisconsin.

ADRIAN STOICA, inginer la NASA, – Jet Propulsion Laboratory – cu merite deosebite în domeniul cercetării şi realizării roboţilor.

ROMEO şi JULIA SALENO, doi tineri de succes cunoscuţi publicului internaţioanal, două voci de aur care au absolvit Academia de muzică din Cluj Napoca, au urmat studii la New York sub îndrumarea Renatei  Scoto, a tenorului David Bender solist al New York City Opera şi Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan. Romeo şi Julia au câştigat numeroase premii la concursuri internationalede canto. Romeo Saleno este singurul tenor roman selecţionat la Washington DC în OPERALIA lui Placido Domingo, iar Julia a predat canto la New York şi a cântat în foarte multe ţări din lume.

STEFAN STRĂJERI, director al revistei „Curentul Internaţional”, Detroit, de profesie economist, născut în Pojorâta, Bucovina.

SORIN OLARIU, a absolvit o facultate tehnică şi Teologia. Profesor, inginer, realizator de emisiuni la radio şi tv., poet, publicist şi epigramist, stabilit în Michigan – SUA şi care face parte din departamentul de Marketing-Advertising al unei companii multietnice de Telecomunicaţii

SMARANDA LIVESCU, preşedinte fondator, International Union of Romanian Women for Women Inc. (UNIFERO, Inc.)

DANIEL GANEA, model şi actor – Phoenix, Arizona şi Los Angeles, California. Din anul 2009, face parte din echipele de actori de la Hollywood.

ADELA ADRIANA MOSCU, Lancaster, Pennsylvania, poetă, psiholog, masterat la New York University din Manhattan.

DORIS MIRESCU, din New York, regizor şi scriitor, a fost răplătită cu Summa Cum Laude Master of Arts în Literatura Franceză, acordat de Paris-Sorbonna, precum şi un MFA pentru regie în teatru, acordat de Columbia University. A absolvit Lincoln Center Theatre Directors Lab, iar în prezent predă studii avansate de actorie şi regie la şcoala de Arte Vizuale.

SIMONA MITRICĂ, Director General, AMRO TRAVEL, din Las Vegas.

***

Spectacolul din această minuntă seară a fost susţinut de primul cuplu de pop-opera din România Julia şi Romeo Saleno, Lia Lungu, Felicia Filip, Maria Ciobanu, Camelia Filip Ciobanu şi Mariana Birică, a căror răsplată au fost aplauzele binemeritatate.

Aici la Las Vegas, în „oraşul norocului” sunt mii de familii de români. Norocul le-a surâs, trăiesc, muncesc şi se bucură de viaţă, fără a uita să-şi înveţe copiii limba română şi care nu uită nici locul în care au văzut lumina zilei, România noastră cu plaiuri de dor.

Un zâmbet de peste Ocean, adresat tuturor!

—————————

A consemnat,

Rodica Elena LUPU

Las Vegas,

mai 2011

Popularity: 3% [?]

Un proces în derulare (XI)

Autor: Pr.Vasile Susan (Chicago, USA)

Românilor cu suflet curat dornici de a cunoaște adevărul despre abuzurile dictatorilor bisericești din USA

Am ajuns cu ajutorul Bunului şi Milostivului Dumnezeu să avem cititori din toată lumea ai articolului Un proces în derulare. Voi continua informarea cititorilor Curentului Internaţional, cu privire la fărădelegile, nedreptăţile, abuzurile şi păcatele pe care nemiloșii, falșii, abuzivii, necinstiții, neortodocșii, neromânii, necredincioșii episcopi din Biserica Ortodoxă Americană (OCA), împreună cu  Arhiepiscopul de la ROEA, şi le-au dat pe faţă prin felul în care i-au persecutat peste 7 ani și au batjocorit preoția lucrătoare dată de Domnul Iisus Hristos, unor preoţi romani ortodocşi de pe continentul american.
Aici în America, în ţara care prin definiţie proprie se intitulează a fi cea mai democrată din lume, în care Biserica este separată de Stat, au loc cele mai mari fărădelegi ale conducătorilor Bisericii Ortodoxe Americane (OCA) din care face parte şi ROEA. Vorbirea directă şi la subiect în privinţa prezentării adevărului supără totdeauna pe cei care sunt falşi reprezentanţi ai lui Hristos Domnul. Domnul Hristos ca Dumnezeu Adevărat şi cap al Bisericii Creştine Ortodoxe, ca Atotcunoscător şi Atotvăzător, ştie totul despre cele ce se întâmplă la OCA şi ROEA. Spălarea la creier a membrilor, supuşilor şi subalternilor ierarhilor de la OCA şi ROEA este o realitate pe care Hristos Domnul nu numai că o cunoaşte, dar va răsplăti pentru aceasta tuturor celor ce o practică cu neruşinare.
Cele scrise de mine pana acum nu sunt altceva decît fapte reale, aduse la cunoştinţa cititorilor prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu, tocmai pentru a contrabalansa voia şi lucrarea vicleanului diavol, întruchipat în acei “lupi îmbrăcați în piei de oaie (Matei, 7, 15; Faptele Apostolilor 20, 29) … și veșminte arhierești de la OCA și ROEA, care îşi bat joc nu numai de turma încredinţată lor spre păstorire, dar şi de Credinţa şi Biserica Ortodoxă.
Referitor la cele ce se vor întâmpla după încheierea ciclului acestei vieţi pământeşti falşilor slujitori ai lui Hristos, dacă ei cred în cele ale ‘Scripturii’ atunci să fie cu luare aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos citite în Evanghelia din Duminica Lăsatului Secului de Carne, numită şi Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, pe care le reproduc în cele ce urmează spre aducere aminte episcopilor de la OCA şi ROEA , … Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. Matei 25, 41 – 46.
Trebuie să avem în vedere faptul că, acești falși slujitori ai Domului Iisus Hristos nu numai că m-au batjocorit pe mine, familia mea, preoția mea lucrătoare, mi – au luat pâinea de pe masa mea, a familiei mele, m-au aruncat în stradă la mila Domnului, dar au cheltuit mult peste suma $ 150,000.00 până acum cu avocaţii lor la procesul tribunalului din Chicago,  pentru a minţi despre un adevăr care iese la suprafaţă prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu cam de multă vreme.
Episcopii şi Mitropoliţii de la OCA şi ROEA mințind lui Dumnezeu și oamenilor, potrivit întunecării minții lor de către vicleanul diavol, tatăl tuturor minciunilor și fărădelegilor, au ajuns în cele din urmă să se facă de râs în toată lumea ortodoxă și neortodoxă prin felul cum își dau pe față slăbiciunile, păcatele și faptele lor murdare care includ acoperirea clericilor homosexuali din OCA/ROEA. Responsabilitatea canonică și legală pentru faptele murdare ale episcopilor de la OCA / ROEA, este un subiect la care Dumnezeu este martor la tot ce se face.

Trebuie amintit faptul că Arhiepiscopul de la ROEA a simţit de mai mult timp că OCA se cufundă în apele învolburate şi tulburi ale fărădelegilor anilor precedenţi şi caută un loc de refugiu. El se simte încolţit de cei care nu sunt de acord cu încălcarea Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creştine, cu încălcarea Statutului şi Regulamentului ROEA, cu încălcarea Statutelor de la OCA, precum şi de faptul că tribunalul de la Chicago îl va da peste cap cu totul într-un viitor apropiat, şi va avea numele scris în paginile de ruşine ale Istoriei Bisericii Ortodoxe din America, împreună cu ceilalţi episcopi din OCA, din sinodul cărora face parte la timpul prezent.
Atenţie, la 29 Aprilie, 2011, Arhiepiscopul ROEA a fost în secret, pe neanunţate si nu în mod oficial şi deschis potrivit protocolului Creştin Ortodox şi transparent, la Catedrala Sf Împăraţi Constantin şi Elena din Chicago, slujind împreună cu Arhiepiscopul Nicolae Condrea la Sf Liturghie şi la Sfinţirea Apei (Aghiasma mică în Săptămâna Luminată). Nici site-ul de la ROEA, nici site-ul de la ROAA nu a anunţat această vizită şi slujirea împreună la Catedrala ROAA din Chicago, decât după împlinirea slujirii, ca nu cumva să bată la ochi cuiva. Fotografiile făcute cu acea ocazie au fost deja trimise la Patriarhia Română, potrivit surselor de comunicare.
Aşa arată anunţul de pe site-ul de la Arhiepiscopia Română din cele două Americi cu sediul la Chicago, www.romarch.org: “His Eminence Archbishop Nicolae and His Eminence Archbishop Nathaniel serve together on the occasion of the feast of the Life Giving Fount of the Mother of God … On Friday April 29, 2011, the feast of the Life Giving Fount of the Mother of God, His Eminence Archbishop Nicolae and His Eminence Archbishop Nathaniel served together at Sts. Constantine and Helen Romanian Orthodox Cathedral in Chicago. After the Divine Liturgy, the two Hierarchs performed the Blessing of the Water Service. Archbishop Nathaniel spoke about the meaning of the celebration of the Resurrection of our Lord during the whole Bright Week and the necessity of confessing this miracle to our relatives and friends for 40 days until the Ascension of the Lord. Archbishop Nicolae thanked Archbishop Nathaniel for the common service on the occasion of the first visit to Sts. Constantine and Helen Cathedral and Eparchial Center in Chicago. He also expressed his wish of continuing this common service until the fulfillment of the plan of unity of all Romanian Orthodox faithful in America as an example of common mission in the Church of our Lord. Archbishop Nathaniel was present in Chicago on the occasion of Fr. Archim. Matthias’ ordination as a Bishop for the Midwest Diocese of the OCA. Archbishop Nicolae will also take part into this event.”
Textul în limba engleză scris mai sus a fost postat oficial pe site-ul de la ROAA, la data de 29 Aprilie, 2011.
Precizăm faptul că au slujit la 29 Aprilie, 2011, la altarul Catedralei de la ROAA următorii: Arhiepiscopul Nicolae Condrea şi Ieromonahul Andrei Aioanei de la ROAA, Arhiepiscopul Nathaniel Popp şi Pr Gheorghe Ursache de la Biserica Sf Maria, Chicago, IL, de la ROEA. La strană răspunsurile au fost date de Pr Vasile Mureşan de la ROAA.
Datele anunţului de la www.romarch.org de mai sus se pot pune în legatură cu scrisoarea Arhiepiscopului de la ROEA din data de 22 Ianuarie, 2004, trimisă Arhiepiscopului Nicolae Condrea, şi care se poate citi în original la site-ul Pr Vasile Susan intitulat … www.rocpnews.blogspot.com la numărul 6, Letter regarding the release of Rev Fr Vasile Susan to the OCA Metropolitan, from Archbishop Nathaniel to Archbishop Nicolae – 01 / 22 / 2004, precum şi la numărul 8 Letter of response from the ROEA Arch. Nathaniel to the letter of Arch. Nicolae dated as of 02 / 13 / 2004.
Din citirea atentă a acestor scrisori se poate vedea minciuna de 7 stele a Arhiepiscopului de la ROEA, în legătură cu excomunicarea mea ca preot de la ROEA. Precizăm următoarele pentru cei cu gândire întârziată: cum este posibil ca eu Pr Vasile Susan, să fiu excomunicat de la ROEA, acuzat în mod fals de Arhiepiscopul de la ROEA (vezi textul scrisorilor menţionate mai sus), iar pe de altă parte “tu acuzatorul” să slujeşti ca Arhiepiscop de la ROEA, la altarul duşmanului de pâna acum, (Arhiepiscopul Nicolae Condrea) de la ROAA, care aparţine Patriarhiei Române? Cine este mai neloial faţă de ROEA: Pr Vasile Susan sau Arhiepiscopul dictator de la ROEA? 
Pe cine mai minte cu atâta neruşinare şi cu tupeu neomenesc şi necreştinesc acest Arhiepiscop de la ROEA, fără nici o frică de Dumnezeu şi de adevăr, potrivit documentelor enumerate mai sus aflate la blogul www.rocpnews.blogspot.com? Aceste minciuni nu servesc adevărului, ci mincinosului şi diavolului deopotrivă.
Patriarhia Română a verificat direct în decursul anilor (şi mai ales în februarie 2008) ce fel de caracter are actualul Arhiepiscop de la ROEA, şi care sunt sentimentele lui faţă de Biserica Ortodoxă Română. Biserica Ortodoxă Română nu este Biserică mamă actualului Arhiepiscop de la ROEA. Biserica lui mamă este Biserica Greco – Catolică, pe care şi-a trădat-o, pentru mai mult decât un blid de linte, ca să folosim un exemplu biblic. În curând Arhiepiscopul ROEA va face o mare trădare faţă de OCA-ul aflat pe panta autodistrugerii şi dispariţiei potrivit ultimilor ani de lupte interne şi neluare de atitudini împotriva homosexualilor şi a celor ce-i protejează.
Nu este nici o dovadă pentru ca Arhiepiscopul de la ROEA să-şi dovedească cele scrise de el în scrisorile trimise in atenţia Arhiepiscopului Nicolae Condrea de la ROAA în ianuarie 22, şi februarie 13, 2004. Acele minciuni nu rezistă la analiză la tribunalul din Chicago. Minciuna Arhiepiscopului de la ROEA a fost dovedită, plata o va face după judecarea cazului. Este oare Arhiepiscopul de la ROEA mai mare român ortodox decât Pr Vasile Susan, care a fost acuzat că ar fi vrut să slujească într-o parohie care ar aparţine Patriarhiei Române? Cum poate dovedi acest lucru, şi cine îl poate crede pe acest fals Arhiepiscop de la ROEA, care a demonstrat şi Patriarhiei Române, precum şi membrilor de la ROEA (care citesc cele scrise de mine), că este necinstit, neromân, necreștin, neortodox?
Marea minciună scrisă în ianuarie 22, 2004 de Arhiepiscopul de la ROEA, care de Dumnezeu nu se teme, nici de oameni nu se ruşinează, către Arhiepiscopul de la ROAA, a ajuns în cele din urmă să fie cunoscută de toată suflarea românească, deoarece Internetul este la dispoziţia oricui doreşte să cunoască adevărul. Cele publicate de mine pe Internet sunt adevărate. Cine nu crede ceea ce scriu şi pun pe Internet, să-l întrebe pe Arhiepiscopul de la ROEA dacă Pr Vasile Susan scrie lucruri neadevărate despre el şi despre excomunicarea sa de la ROEA.  
Marea minciună scrisă la 18 martie 2003 de Protopopul Pavel Simion de la Parohia Naşterea Domnului din Chicago, IL, precum se poate citi la www.rocpnews.blogspot.com la numărul 1, litera i. Very Reverend Simion Pavel’s letter sent to the ROEA Archbishop March 18th, 2003  … care protopop la rândul lui de Dumnezeu nu se teme, nici de oameni nu se ruşinează, a ajuns în cele din urmă să fie citită pe Internet până şi de profesorii de la Institutele Teologice din România (Sibiu, Bucureşti, Cluj, Iaşi, Oradea, Alba Iulia) şi toti se miră de felul în care acest Protopop, care se crede a fi Român (sic?), scrie atât de prost şi acru despre Biserica lui mamă. Ruşine!
Eu, Pr Vasile Susan am mers la ROEA, la Vatra Românească în martie 1989, după ce am venit în America cu azil politic, din lagărul de refugiaţi din Grecia. Nu am mers la ROAA cu toate că sunt preot Ortodox Român, din motive pe care doar cei de la INS le cunosc, precum am declarat ca şi azilant politic în Atena, la Ambasada Americană în cadrul interviului special, în urma căruia am primit dreptul de emigrare în USA.
Informaţiile de mai sus prezentate în legătură cu minciunile Arhiepiscopului de la ROEA, au fost puse în scris la timpul respectiv ca urmare a unor clarificări pe care unii cititori ai articolelor mele mi le-au solicitat, în directă legătură cu corespondenţa scrisă dintre Arhiepiscopul de la ROEA şi Arhiepiscopul de la ROAA, precum şi dintre Protopopul Simion Pavel de la Chicago, şi Arhiepiscpul de la ROEA. Bine ar fi ca citirea atentă a acelor scrisori să scoată în evidenţă cititorilor acea lipsă de caracter moral şi de integritate morală şi profesională a celor de la ROEA, daţi cu numele mai sus, şi care proferând minciuna sau pus la zidul infamiei, wall of shame.    
În curând se va încheia epoca rușinii dictatorilor bisericești de la OCA și ROEA, căci nimic nu mai este de luat în seamă de la acest OCA şi de la ROEA. Cele două dioceze Româneşti Ortodoxe din America se vor unii într-o Mitropolie Românească pe Continentul Nord şi Sud American, potrivit comunicatului de pe site-ul de la ROAA din data de 29 Aprilie, 2011. Arhiepiscopul de la ROEA va cădea cu totul în desuetudine, este total perimat, caută un subterfugiu de ultimă oră pentru a nu fi dat jos de Sinodul de la OCA pentru acoperirea pe timp de peste 20 de ani a preotului homosexual de la ROEA. Sinodul OCA va acţiona curând în cazul Arhiepiscopului ROEA.
Fraţi Români Ortodocşi întrebaţi-vă: Ce se poate aştepta de la un Arhiepiscop de la ROEA, care acoperă preoţi homosexuali? Poate acest Arhiepiscop aspira la titlul de Mitropolit al Românilor din America?
Răspunsurile pot fi acestea: plecarea sau demisia de bună voie de la ROEA, suspendarea de către Sinodul de la OCA pentru încălcarea de bună voie a aşa numitei „Policies, Standards, Procedures of the OCA on Sexual Misconduct 2003”, neprimirea de către Patriarhia Română în cazul în care cele două dioceze Româneşti se vor uni şi vor forma o Mitropolie Română, precum am arătat mai sus, sau chiar petrecerea ultimilor ani ai vieţii după gratii, ca urmare a încălcării legilor federale Americane, precum arată materialele postate de mine la www.pokrov.org.       
Dreptatea i se va servi la tavă. Cine are vreo replică la cele de mai sus este rugat să o trimită spre publicare la Revista Solia, sau la adresa mea de e-mail care se află scrisă la sfârşitul acestui articol.
*****
În cele ce urmează voi mai face  prezentări / referințe la Prevederi și Proceduri din Regulamentul de la ROEA, care au fost încălcate de către Arhiepiscopul de la ROEA, după cum urmează:
Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18. Congresul Episcopesc. Următoarele constituie atribuţii exclusive ale Congresului Episcopiei: Ratificarea deciziilor Consiliului Episcopesc privitoare la acceptarea sau excluderea de clerici, preoți, diaconi și parohii;
NOTĂ: Explicare, interpretare, sinteză a articolului de mai sus în legătură cu adevărul ce trebuie cunoscut.
Pentru a fi la subiect și a nu plictisi pe nimeni, rog pe cititori să fie cu luare aminte la unele precizări: Arhiepiscopul de la ROEA … cu toate că este conducătorul “de jure” = de drept al ROEA, conducerea sa nu trebuie să fie similară sau asemănătoare cu a unui dictator abuziv, față de legile și membrii de la ROEA. El nu conduce de unul singur, ci potrivit prevederilor și procedurilor Statututlui / Regulamentuului ROEA, al Statutelor OCA și Canoanelor Bisericii Creștine Ortodoxe. Numai așa cum se prevede la Statutul / Regulamentul ROEA (potrivit Congresului ROEA care aprobă “normele / legiferările” care oferă putere limitată, nu absolută Episcopului sau Arhiepiscopului), trebuie condusă ROEA.
Statutul și Regulamentul de la ROEA nu trebuie, și nu poate fi citit, interpretat și aplicat în mod discriminatoriu și neobiectiv de nici un membru de la ROEA, inclusiv Arhiepiscopul, ci în mod corect, potrivit cu  regula contextului, care are în vedere legăturile dintre diferitele articole, secțiuni și litere din Statut și Regulament, referitoare la atribuții și membrii ce fac parte din ROEA. Această precizare referitoare la regula contextului trebuie urmărită în cele ce urmează.
Pentru a înţelege corect prevederile de la articolul metionat mai sus  trebuie ca să avem în vedere următoarele prevederi din Statutul ROEA, pentru a înţelege şi cunoaşte adevărul:
De la ART. V, litera (c) pagina 3, care arată clar şi precis următoarele: Singura autoritate legislativă şi administrativă în afacerile seculare ale Episcopiei este Congresul Episcopiei. El se va întruni odată pe an în şedinţă ordinară şi ori de câte ori va fi necesar în şedinţă extraordinară.
De la ART. V, litera (d) pagina 3, care arată clar şi precis următoarele: Consiliul Episcopesc este organul executiv prin care Congresul Episcopesc îşi exercită puterile administrative. El se va întruni ori de câte ori va fi nevoie, dar nu mai puţin de două ori pe an.
Este clar că potrivit cu Statutul ROEA, ART. V, litera (c) pagina 3, Congresul Episcopesc este singura autoritate legislativă, care face legi sau schimbă legile la ROEA, nu Arhiepiscopul, sau altcineva. Nici Consiliul Episcopesc, nici Arhiespicopul nu au dreptul de a legifera, de a face legi, sau de a schimba legile de la ROEA. Este clar că în cazul meu, de excomunicare din ROEA şi de dare afară din parohia Sf. Maria din Chicago, Arhiepiscopul de la ROEA a abuzat prevederea Statutului de la ROEA citată mai sus la ART. V, litera (c) pagina 3. Această prevedere a Statutului de la ROEA nu-i permite Arhiepiscopului de la ROEA ca să legifereze, adică să facă legi peste Congresul Episcopiei, sau în afara Congresului Episcopiei, sau să abuzeze de puterea ce o are, ca un dictator.
În mod cu totul deschis şi responsabil adresez Arhiepiscopului următoarele întrebări:
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), atunci când m-aţi excomunicat din ROEA (1 martie, 2004) contrar prevederilor Statutului şi Regulamentului de la ROEA, iar excomunicarea mea nevalidată de Congresul ROEA, este nulă?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că dacă aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), aţi primit un cadou neaşteptat pe data de 26 aprilie, 2005, sub forma unui dosar de dare în judecată la tribunalul civil din Chicago, potrivit abuzurilor ce le-aţi făcut?  
Î.P.S. Voastră, este adevărat că drept “urmare a faptului” că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop, (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), atunci cînd m-aţi excomunicat din ROEA (1 martie, 2004) aţi cheltuit mult peste $ 150,000.00, bani neraportaţi la nici un Congress al ROEA începând cu anul 2005?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), atunci când nu aţi luat în considerare prevederile din Regulamentul ROEA cu privire la excluderea, excomunicarea mea dictatorială, abuzivă, necinstită, necreștină, neortodoxă din rândul preoţilor de la  ROEA şi ca angajat al parohiei Sf Maria din Chicago, pentru care veţi fi tras la răspundere de către tribunalul civil din Chicago care nu vă acceptă abuzurile dictatoriale, discriminarea profesională potrivit cu (Federal Equal Employment Opportunity (EEO) Laws, … the Civil Rights Act of 1991, which, among other things, provides monetary damages in cases of intentional employment discrimination)? Cine vă vredeţi?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), atunci când nu aţi luat în considerare prevederile din Regulamentul ROEA cu privire la acceptarea mea în cadrul ROEA, şi timp de aproape 15 ani m-aţi abuzat şi mi-aţi folosit slujirea preoţească în mai mult de 3 parohii de la ROEA, cu toate că nu am avut acceptarea în ROEA ratificată de Congresul ROEA (precum aţi scris la data de 22 ianuarie, 2004), din neglijenţa Î.P.S. Voastre, nu din vina mea?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), şi nu aţi avut dreptul de a mă da afară din ROEA potrivit Statutului şi Regulamentului ROEA şi Canoanelor Bisericii Ortodoxe, pe care le-aţi încălcat în mod abuziv şi dictatorial?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), şi aţi numit preot la parohia Sf Maria din Chicago, pe un preot care a venit în America cu o viză falsă potrivit dosarului lui personal de la INS, nepot al Maicii Gabriela Ursache, stareţa Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, din Jackson MI, şi că Pr Gheorghe Ursache nu a fost acceptat de Consiliul Episcopesc, ori  validat de Congresul de la ROEA, şi totuşi este preot în Chicago la parohia mai sus amintită, contrar prevederilor Statutului şi Regulamentului ROEA? De ce aţi minţit?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop şi că un preot care nu este acceptat de Consiliul Episcopesc şi de Congresul de la ROEA (cazul Pr Gheorghe Ursache), nu poate sluji ca preot la ROEA, potrivit prevederilor Statutului şi Regulamentului de la ROEA?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop, şi că eu vă spun adevărul cu privire la abuzurile pe care le-aţi săvârşit prin faptul că mi-aţi batjocorit preoţia lucrătoare ce o am, nu am fost angajat ca slujitor la altarul nici unei biserici sau parohii, din cauza abuzului Î.P.S. Voastre, iar în cele din urmă va trebui să mă despăgubiţi pe mine şi familia mea pentru toate daunele, pagubele cauzate şi veţi fi obligat la plată, de tribunalul din Chicago?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop, şi că prin acţiuni abuzive si necanonice aţi acoperit un preot homosexual de la ROEA (Statul Ohio), tată a trei copii, de care preoteasa a divorţat pentru că era homosexual, iar dumneavoastră aţi refuzat în mod conştient şi deliberat ca să duceţi dosarul cazului lui la Sinodul de la ROEA pentru a fi caterisit?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop, şi că prin acţiuni dictatoriale aţi acoperit nu numai un preot homosexual de la ROEA, ci şi pe alţi clerici de la OCA, precum se poate citi pe Internet la site-ul www.ocatruth.com, şi aşa cum aţi fost întrebat la Duminica Ortodoxiei din 13 martie, 2011, la Catedrala Sf. Serafim din Dallas, Texas, după terminarea serviciului religios? 
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), şi că actualul Episcop Vicar de la ROEA împreună cu călugării veniţi din România în luna februarie 2001, nu au fost validaţi de Congresul ROEA, iar mie mi-aţi minţit?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că aţi abuzat de poziţia şi autoritatea de Arhiepiscop (precum  se arată la  Articol III, Secțiunea 20, Litera (m), Pagina 18), şi că Congresul de la ROEA nu a ratificat excluderea de la ROEA a călugărilor de la Mănăstirea Înălţarea Domnului din Detroit, MI, care au fost caterisiţi de Sinodul de la OCA, pentru faptul că au aruncat haina monahală şi au plecat în lume cu femei stricate pentru tot restul vieţii, batjocorind Credinţa şi Biserica Ortodoxă, iar nici Arhiepiscopul de la ROEA, nici Episcopul Vicar de la ROEA, nu au spus niciodată adevărul despre călugării fugiţi în lume, de la Mănăstirea din Detroit? Cine vă credeţi?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că în luna martie, 2008, la Vatra Românească, atunci când aţi fost întrebat ca să daţi mărturie dreaptă şi corectă, despre faptul că aţi fost acceptat de Consiliul Episcopesc de la ROEA, sau aţi fost ratificat de Congresul de la ROEA, dumneavoastră aţi spus că nu ştiţi să fi fost acceptat, sau ratificat, deoarece nu aveţi nici un document prin care să atestaţi fie acceptarea de către Consiliul Episcopesc de la ROEA, fie ratificarea de către Congresul de la ROEA?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că 99% din preoţii actuali de la ROEA nu au fost ratificaţi de Congresul de la ROEA, şi că doar eu, Pr Vasile Susan am fost exclus, excomunicat din ROEA ca şi ‘persona non grata,’ contrar prevederilor Statutului şi Regulamentului ROEA, deoarece am vorbit nu pe placul Î.P.S. Voastre despre abuzurile Î.P.S. Voastre, iar acoperirea preotului homosexual de la ROEA, (potrivit materialelor postate pe Internet), v-au determinat ca să mă excomunicaţi din ROEA, pentru care fapte şi abuzuri veţi fi tras la răspundere de tribunalul din Chicago, şi veţi fi obligat să plătiţi despăgubiri aşa cum tribunalul va decide? Cine vă vredeţi?
Î.P.S.Voastră, este adevărat că la 30 ianuarie, 2004, Pr.Prot. (+)Richard Grabowski (mentorul meu, şi fost Preşedinte la Consistoriul Spiritual şi Tribunalul de la ROEA, pe o perioada de timp lucrând împreună cu mine, până când a fost silit să demisioneze) v-a trimis o scrisoare in atenţia Î.P.S. Voastre (vezi # 22, from  www.rocpnews.blogspot.com Letter regarding Rev Fr Vasile Susan as part of the ROEA and questions from V. Rev. Fr. Richard Grabowski – 01/30/2004), în care v-a întrebat dacă Pr Susan nu a fost ratificat de Congresul de la ROEA, atunci de ce a fost ţinut în oficiul de Preot Paroh atâţia ani, şi de ce a fost trimis la +Herman? (Mitropolitul de la OCA), dacă nu a fost ratificat de Congresul de la ROEA (căci dacă aşa stau lucrurile, trimiterea la +Herman este nulă, nu este conform prevederilor Statutului şi Regulamentului de la ROEA) şi că veţi avea proces la tribunalul civil cu mine, precum a scris Pr Prot +Richard Grabowski?
Î.P.S. Voastră, este adevărat că la 30 ianuarie, 2004, Pr Prot +Richard Grabowski v-a spus un adevăr referitor la actualul proces de la tribunalul din Chicago, pe care el l-a anticipat (deoarece eu i-am spus la telefon Pr Prot +R. Grabowski, la 30 ianuarie, 2004: îl voi da în judecată pe Arhiepiscopul de la ROEA şi nu-l voi lăsa până nu-şi va pierde tot ce are pe el, şi va rămâne gol cum l-a născut mamă-sa), iar dumneavoastră aţi desconsiderat acel avertisment al unui confident al Î.P.S. Voastre (Pr R. G.), iar acum regretaţi că nu aţi ascultat de sfatul lui?
Î.P.S. Voastră, am scris eu minciuni in publicatia Curentul Internaţional, iar dacă am scris adevărul, de ce nu spuneţi membrilor de la ROEA, sau Consiliului Episcopesc de la ROEA, care este adevărul cu Pr Vasile Susan, precum şi cu preotul homosexual de la ROEA acoperit, protejat de dumneavoastră, (care trăieşte în Statul Ohio şi al cărui nume nu mai apare la Solia Almanac, dar este trecut la lista preoţilor de la OCA că aparţine de ROEA, şi are adresa exactă trecută la www.oca.org, clergy listing), şi necaterisit de Sinodul de la OCA, pentru că dumneavoastră refuzaţi caterisirea lui din motive personale, care motive v-ar putea cauza chiar şi căderea dumneavostră?
Î.P.S.Voastră, până cînd mai minţiţi pe membrii de la ROEA şi pe cei de la OCA, în legătură cu acoperirea preotului homosexual de la ROEA, precum şi cu excomunicarea mea din ROEA, şi de ce nu-i trimiteţi să citească adevărul despre acel preot (la www.pokrov.org Father Vasile Susan Sends Open Letter to Pokrov.org, Date Published: 4/25/2010, Exhibit H: Correspondence Involving the Alleged Homosexual Clergyman; Open Letter from Father Vasile Susan, Date Published: 8/13/2010, Exhibit 22: File of an OCA / ROEA priest, including letter from his wife to the head of the ROEA Spiritual Consistory regarding the priest’s alleged homosexual activities), că vă credeţi deştept şi aveţi curajul răspunderii, urmând cele jurate când aţi fost ales episcop potrivit celei de-a 3-a Mărturisiri de Credinţă, şi apoi noi ştim acest lucru că sunteţi “omul care de Dumnezeu nu vă temeţi, nici de oameni nu vă ruşinaţi,” precum scrie la Sf Biblie (Luca 18, 2-8)? Cine vă vredeţi? Cât timp mai minţiţi?
Î.P.S. Voastră, credeţi în Dumnezeu Judecătorul Iisus Hristos, care Vă va răsplăti după fapte la a 2-a venire, va avea în considerare şi faptul că Î P S Voastră mi-aţi batjocorit harul şi darul preoţiei mele, şi nu mai puteţi minţi?
Abuzul de putere al Arhiepiscopului de la ROEA, a constat în faptul că a abuzat naivitatea membrilor de la ROEA necunoscători ai Statutului şi Regulamentului de la ROEA, şi a manipulat pe oricine şi oricând a vrut, fiind ajutat de viclenia diavolului ispititor şi îndemnător la rău. Teoretic și practic Arhiepiscopul de la ROEA s-a abuzat pe sine însuși, s-a făcut de rușine pe sine însuși, Congresul și Consiliul Episcopesc de la ROEA, și în final va fi bun de plată, de despăgubire. Arhiepiscopul de la ROEA și-a făcut de râs demnitatea și funcțiile sale care nu le mai are din cauza abuzurilor pe care le-a făcut în timpul dictatului de 30 de ani, abuz de putere și minciuni.
Numai un conducător care nu dispune de o balanță sănătoasă poate abuza la infinit Statutul şi Regulamentul ROEA, și numai niște fricoși sau puțin educați, cum sunt membrii de la ROEA pot accepta așa ceva. Acesta este adevărul frați români ortodocși preoţi, diaconi şi mireni, şi vă meritaţi soarta, practicând un cult de tip fanariot, al unui dictator instabil în deciziile lui, necredincios lui Dumnezeu şi fără respect faţă de legile şi rânduielile de la ROEA, ale Statului American, ale Credinţei şi Bisericii Ortodoxe.
Poziția mea vis-a-vis de Episcopii de la OCA / ROEA este ilustrată de citatele biblice de mai jos, care au în vedere în primul rând pe episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, patriarhi, etc, şi nu în cele din urmă pe preoţi şi laici:
De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: “Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire? Ieremia 12, 2;
Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte. Matei 23, 1 – 4; 
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam! Matei 23, 23 – 36;
Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.
Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.
De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri. Luca 12, 1 – 3;
Ia aminte puţin ortodoxule şi mult nefrate cu mine, Arhiepiscop de la ROEA, la ce spune Ieremia Proorocul şi Sfinţii Evanghelişti Matei şi Luca, şi purcede la socotelile care te vor aştepta. Apoi, cugetă la întâlnirea cu Dreptul Judecător, nu mai ascunde faptele ruşinoase (inclusiv acoperirea homosexualilor de la OCA / ROEA pe care-i ştii cine sunt), de care vei da socoteală şi vei lua apoi răsplata. Ţi-a sosit ceasul, spune adevărul în public şi cere iertare de la Dumnezeu pentru toate fărădelegile făcute în dictatul de 30 de ani. Spovedeşte-te! Pocăieşte-te!

13 Mai 2011
P.C. Preot Vasile Susan
5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656
Phone: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

Popularity: 5% [?]

           Este cu siguranţă una dintre cele mai cunoscute şi iubite prezentatoare de televiziune din România,e născută pentru această muncă şi cert că pentru Pro Tv este o reală emblemă.Păcat că în această instituţie se intră aşa de greu,însă dacă reuşeşti să ăptrunzi ai multe de văzut şi mai ales,acum de ascultat…

                    ,,Aşa cum mă vedeţi aşa sunt”

   Adalbert  GYURIS

- Care este ,,povestea” începutului în televiziune ?

   Andreea  ESCA

- Nu am avut nici un alt job în afara televiziunii, prima slujbă a fost la televiziunea SOTI, prima încercare de televiziune privată din România. Eram studentă la jurnalism unde am ajuns pentru că mă ,,bătea” tata la cap să mă duc undeva, după ce picasem în aceiaşi vară, la ASE.  Abia începusem aşadar facultatea şi un prieten bun din liceu mi-a zis că a auzit de o televiziune care angajează personal: reporteri, cameramani, prezentatori. Mi-a sugerat că ar fi bine să mă duc ţinând cont că vorbesc enorm de mult şi că în altă parte poate nu o să mă asculte nimeni. Zis şi făcut. Am ajuns într-o clădire din C-tin Brâncoveanu după ce am schimbat un troleibuz, un maxi-taxi şi un metrou, şi de aici a început cariera mea în televiziune. Am fost selectată şi chemată chiar de a doua zi să încep lucrul. De acolo am mai plecat după doi ani şi ceva în PRO Tv, pe atunci Canal 31 şi aici  am rămas…

La PRO TV m-am perfecţionat. Am trecut la ,,sportul de performanţă” după ce mă antrenasem câţiva ani… Am câştigat multă încredere în mine şi am înţeles ce înseamnă să ai alături o echipă de luptători. M-am ,,mutat din România în America”. Aşa era diferenţa dintre cele două televiziuni.

- În spatele zâmbetului şi frumuseţii pe care o vedem urmărind ştirile ProTv se ascunde şi altceva ?

 

- Aşa cum mă vedeţi, aşa sunt. Nu am încercat niciodată să par altfel. Cred că este o pierdere de vreme să pari ce nu eşti şi cred că telespectatorii sunt foarte inteligenţi şi simt dacă îi minţi. Sunt optimistă, veselă şi îmi place să muncesc cu folos. Vreau să particip şi eu la menţinerea PRO TV-ului pe primul loc în inima românilor, aşa cum se dovedeşte că este de ani buni de zile. 

- Amândoi suntem ,,Fecioară”,credeţi în zodiace ?

 

- Cred în caracteristicile generale ale zodiei, nu în prezicerile de zi de zi. Sunt ipohondra cum zice zodia, tenace, muncitoare, perfecţionistă, obositor de atentă la detalii.

- Pentru o femeie este mai greu sau mai uşor de a răzbate în aceată competiţie, în televiziune sau în gazetărie ?

 

- Cred că este mai uşor. Oamenilor în general le face mai mare plăcere să urmărească o femeie la televizor, decât un bărbat. Femeile sunt şi mai tenace, mai dedicate, şi vorbesc mai mult. Chiar prea mult, …am auzit eu de la nişte bărbaţi.  

- Diferă munca din televiziune de cea din presa scrisă ?

 

- Da. Eu o prefer pe cea din televiziune, pentru că prezint lucruri care se întâmplă aproape în timp real. Iar eu sunt foarte dinamică şi nu prea am răbdare să aştept un rezultat. Televiziunea îţi oferă şansa să vezi finalul imediat şi să ai senzaţia plăcută a rezolvării unei probleme.

- Privind ,,peste umăr” aţi schimba ceva din viaţa dumnea-  voastră ?

 

- Nu. Am trăit cam tot ce mi-am dorit şi sunt un om împlinit şi fericit.

- Familia joacă un rol în reuşita profesională ?

 

- Am mare noroc de o familie minunată. Soţul meu mă susţine şi mă echilibrează. Iar părinţii mei mă ajută enorm la creşterea celor mici. Eu sunt o persoană care pune mare valoare pe familie, şi care simte nevoie de dragoste. Dacă acasă mi-e bine e mult mai uşor să-mi văd  de treabă cu plăcere. Nu am amestecant niciodată cele două planuri, dar nici nu pot spune că aş putea funcţiona la fel dacă mi-ar lipsi unul dintre ele. Sunt dependentă de  Alex, de ai mei , de cei mici. 

- Au existat momente dificile şi care au fost cele mai mari satisfacţii profesionale şi familiale ?

- Cel mai greu mi-a fost să apar la televizor când a murit bunica mea. Pe ea am iubit-o cel mai mult pe lume şi nu ştiam ce să fac în ziua aceea. Era în mijlocul săptămânii. şi atunci   m-am gândit la ce mi-a zis mama când m-am hotărât să fac această profesie. ” Nu o să ai voie să lipseşti sau să dezamăgeşti, pentru nimic în lume. Pe telespectatori nu-i interesează ce ai păţit tu acasă. Trebuie să fii acolo pentru ei, cu zâmbetul pe buze. Ei nu trebuie să plătească, pentru necazurile tale”. Şi am venit. De fapt, din seara aia eu nici nu mai cred că bunica mea a murit. Doar că nu putem să ne  vedem.

Satisfacţie am în fiecare zi când mă gândesc că mă apreciază milioane de români. Ce fericire profesională mai mare ai putea avea?!  Cât despre familie, sunt chiar mândră că reuşesc să duc o viaţă normală, într-o lume atât de ”cu sus-ul în jos.

- Ce transmiteţi românilor stabiliţi peste graniţele ţării ?

- Aş dori ca orice fac ei în străinătate să facă PERFECT. Să ne facă să ne mândrim cu ei. Să schimbe imaginea românilor în lume. Să o ducă bine, să nu sufere din cauza depărtării, să adune bani şi SĂ VINĂ ÎNAPOI să ,,împingă” şi ţara asta să meargă mai repede şi mai cu folos.

- Fie să aveţi parte pe mai departe de bucurii şi împliniri pe toate planurile.Ca bănăţan vă urez să rămâneţi fruncea.

Mulţumesc tare mult pentru acest interviu.

Adalbert  GYURIS

Popularity: 6% [?]

Autor: George Petrovai

Suntem români şi ar trebui ca-n orice timp şi-n orice loc să dovedim prin gândire, atitudine, vorbe şi fapte că suntem vrednici de acest nume, întrucât el ne conferă identitate, altfel spus poziţie clară şi indiscutabilă în istoria omenirii şi între semeni.

            Mă rog, este lesne de presupus că aşa gândeau şi de asemenea sentimente înălţătoare se lăsau călăuziţi străbunii noştri de mai departe şi de mai aproape, adică toţi aceia care nu pregetau să fac scut din piepturile lor pentru a-şi apăra “sărăcia, şi nevoile, şi neamul”.

            Căci luptând pentru apărarea gliei străbune de poftele de înavuţire ale străinilor hrăpăreţi şi cruzi, ei cei mulţi demonstrau tuturor nepoftiţilor purtaţi de vânturile istoriei că – prin trudă şi continuitate – legăturile lor cu pământul dătător de hrană şi veşnică odihnă devin aidoma legăturilor indestructibile dintre o mamă iubitoare şi fiii săi preaplecaţi, idee generoasă pe care semeţii vulturi romani au sorbit-o din apele tulburi ale religiilor precreştine (osirianismul, isismul, mithraismul, metroacismul, dionisianismul, orfismul), pentru ca după îngenuncherea Daciei, păsările imperiale să o picure în sângele locuitorilor statornici de pe aceste meleaguri…

            Dar iată că ne este dat să vedem cum românismul a ajuns o povară mult prea grea pentru majoritatea românilor din aceste vremuri de interminabilă tranziţie de la ceva monstruos prin consecvenţa cu care erau întrebuinţate de către vechiul regim mecanismele de nivelare şi sterilizare intelectuală, înspre ceva năucitor de amăgitor, precum luminiţa de la capătul tunelului, luminiţă care pe parcursul campaniei electorale are darul să însufleţească feţele hâite ale tuturor mâncătorilor de rahat şi să focalizeze speranţele alegătorilor, pentru ca îndată după ce s-au văzut cu sacii în căruţa scârţâitoare a puterii, guvernanţii să facă tot ce le stă în putinţă fie pentru îndepărtarea ei până la frontiera cu viitoarea campanie, fie pentru completa ei stingere. Căci taman acest unic şi mare adevăr îl conţine şi abecedarul democraţiei noastre postdecembriste atunci când glăsuieşte despre politicienii politruci şi despre faptele lor de pomină: Sint ut sunt aut non sint (Să fie toate cum sunt sau să nu mai fie).

            Prea puţini români ai zilelor noastre au habar de faptul că, ne informează distinsul istoric Neagu Djuvara în O scurtă istorie a românilor, “România este singura ţară din Europa, în afară de ţările mici, al cărei sentiment naţional este exclusiv întemeiat pe limbă”, că în vechime prin limbă se înţelegea neam sau popor, respectiv că România (chiar acest nume ilustru ce găzduieşte în variantă nord-dunăreană numele eternei Rome), precum şi limba română s-au afirmat pînă la parametrii deplinei consacrări în lume printr-o suită de împrejurări favorabile care ţin mai degrabă de miracol decât de un noroc întâmplător.

            Cu toate că Alexandre Dumas opinează în Cei patruzeci şi cinci că “Întâmplarea este soluţia de rezervă a lui Dumnezeu”, apreciez că este mult mai rezonabil să credem că degetul lui Dumnezeu a fost prezent atât la unirea Principatelor, cât şi în cei şapte ani de cârmuire ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Altminteri cum naiba să-ţi explici că puterile garante de la acea vreme sfârşeau prin a accepta tot ceea ce deja era gata înfăptuit pe teritoriul Principatelor: unirea, noul nume de România, trecerea anevoioasă la alfabetul latin, secularizarea averilor mănăstireşti etc.

            Iar limba română la rândul ei s-a descotorosit de balastul grecismelor şi turcismelor, s-a îmbogăţit şi modernizat prin împrumuturi masive din franceză (grosul neologismelor), într-o măsură mult mai mică prin tranzitări şi împrumuturi din italină (altă limbă romanică foarte apropiată de română) sau direct din latină, pentru ca îndată după aceea prin operele marilor noştri artişti ai cuvântului (Eminescu în primul rând), ea să se impună în cultura europeană şi universală ca un formidabil vehicul al noii culturi române, o cultură caracterizată printr-un adorabil echilibru între tradiţie şi modernism.

            Prin urmare, concluzionează Neagu Djuvara, marea cultura română a avut nevoie doar de două generaţii pentru a se racorda la cultura occidentală (“Iată, ne spune istoricul, un fenomen care ţine de miracol!”), pe când marea cultură rusă – după occidentalizarea decretată de ţarul Petru cel Mare prin ucaz în anul 1700 – a trebuit să aştepte circa 120 de ani ca Puşkin să-şi afirme geniul în poezie şi cam 150 de ani ca Gogol, Turgheniev, Dostoievski şi Tolstoi să-şi scrie capodoperele…

            Ocupaţi până peste cap ba cu afacerile (în general) suspecte din ţară, ba cu slugăritul în străinătate, românii nu catadicsesc să-şi mai bată capul cu fleacuri precum istoria României şi a limbii naţiei care i-a zămislit. De altminteri, ajunşi în străinătate din diverse motive şi pe diferite căi (cei puţini au fugit în timpul bolşevismului, grosul a plecat legal după Decembrie ’89), mulţi dintre românii strămutaţi se simt atât de confortabil în noile medii, încât nu numai că s-au hotărât să rămână până la moarte în ţările ce i-au adoptat, dar – fără a lua câtuşi de puţin aminte la exemplul multimilenar oferit de evrei, care rămân evrei oriunde ar vieţui în lumea asta largă – ei refuză să vorbească româneşte chiar de la a doua generaţie!

            Drept este că nici guvernanţii postdecembrişti n-au depus eforturile trebuincioase pentru întărirea raporturilor dintre diaporă şi ţara-mamă. Măcar aşa ca pe la alte case fost comuniste (unguri, polonezi), unde relaţiile de acest gen se cultivă cu grijă şi dăruire de ani şi ani, ceea ce înseamnă de decenii. Dar cum românii ţin să fie originali în toate cele (“în NATO unşi ca plătitori/ şi-n Europa manglitori…”), nu puteau să se dezmintă la acest gingaş capitol şi să procedeze altminteri de cum le dictează ceasul rău şi destinul lor poznaş.

            Sighetul Marmaţiei,                                                          

                 1 mai 2011

Popularity: 4% [?]

O ciudata imagine a familiei

- Reflectii la romanul Castelul de sticla de Jeannette Walls –

 

Autor: Silvia Jinga (Michigan, USA)

In zilele noastre conceptul de familie este de multe ori pus la grea incercare.  Subminarea lui vine din diferite directii cum ar fi:  miscarea feminista, cea a homosexualilor sau din randul celor care nu accepta ideea de angajament intr-o relatie serioasa si de lunga durata, opunandu-i o convietuire temporara fara obligatii deosebite. Atitudinea fata de ideea de familie este influentata de un proces mai amplu de relativizare a valorilor, delcansat inca la inceputul secolului trecut. Ne intalnim la tot pasul aici in America cu acele „single moms”, care lupta eroic sa ingrijeasca si sa educe unul sau mai multi copii in absenta autoritatii paterne atat de necesare. Sau atunci cand familia exista in sensul traditional al cuvantului s-a modificat radical rolul parintilor in interiorul familiei,  in directia unei liberalizari excesive a conceptului de autoritate parentala. Am observat din primul moment cand am pus piciorul in aceasta parte a lumii ca unii parinti au dat in mintea copiilor, au uitat ca ei trebuie sa reprezinte reperul ferm al valorilor morale care trebuie inculcate si intarite mereu in constiinta odraslelor lor.  De teama de a nu stirbi cumva libera dezvoltare a personalitatii copiilor, parintii aici se lasa de fapt condusi de capriciile celor pe care ei au de fapt raspunderea si datoria de a-i modela.  Si modelarea unui copil este o misiune grea, dar admirabila de la care nici un parinte nu ar trebui sa dezerteze.

            Romanul The Glass Castle publicat de jurnalista Jeannette Walls la editura Simon & Schuster in 2005 la New York are in centrul lui aventura deconcertanta a unei familii seminomade fara sa fie deloc primitiva, ci dimpotriva sofisticata in gandire si principii.  Este chiar saga familiei autoarei, tinuta in secret pentru multi ani de Jeannette Walls si apoi dezvaluita lumii din teama de a nu fi descoperita de media new-yorkeza, in care jurnalista a avut o incredibila ascensiune. Parintii lui Jeannette, Rex Walls si Rose Mary sunt foarte interesanti ca personaje literare, dar catastrofali ca fiinte reale.  Si ei au trait cu adevarat,  aducand pe lume patru copii:  Lori, Jeannette, Brian si Maureen. Rex, fost ofiter de aviatie lucreaza sporadic ca electrician prin micile asezari din sud care mai de care mai dezolante, exceptand Phoenix-ul unde mostenesc o casa din partea bunicii dinspre mama. Peregrinarea prin localitatile cenusii se explica prin fuga sotilor Walls de creditori pe care ii numeau „bloodsuckers” si „the gestapo”.  Desi amandoi sunt inzestrati cu aptitudini care le-ar asigura un loc onorabil in societate, ei aleg viata fara reguli, total non-conformista, fara obligatii sociale si fara dureri de cap. Mama ar putea preda ca profesoara, dar prefera sa stea acasa nu ca sa supravegheze copii sau sa-i hraneasca, ci ca sa picteze sau sa dactilografieze povestile ei niciodata publicate.

Asa se intampla ca Jeannette in varsta de numai trei ani este lasata sa se descurce si sa-si gateasca singura crenvurstii, ceea ce ii cauzeaza arsuri aproape fatale, care o vor lasa cu cicatrici pe viata. Brian, fratele mai mic cade si isi sparge capul, dar parintii nu-l duc la spital, il lasa sa sangereze si gasesc in asta motiv de gluma: „Dad said, „Brian’s head is so hard, I think the floor took more damage than he did” (Tata a zis „Capul lui Brian e asa de tare ca eu cred ca podeaua s-a sticat mai mult decat capul lui” – p. 13). Eludarea realitatii este o trasatura de baza a sotilor Walls, care au un fel de a-si proteja linistea interioara pe seama ignorarii neplacerilor din jur si in special a celor cauzate copiilor lor. Parintii isi duc existenta lor paralela, tatal cheltuind ultimul banut pe adictia lui la alcool, iar mama pe canvasul si culorile necesare picturilor ei pe care nu le cumpara nimeni. Modul in care aceste personaje se invaluiesc in egocentrismul lor frizeaza de multe ori comicul absurd din romanele lui Charles Dickens.  Ei se situeaza la polul opus parintilor protectori, dimpotriva lasandu-i sa creasca precum ierburile campului sau ca puii de animale impinsi de timpuriu sa lupte singuri pentru existenta. Lasati sa se descurce pe cont propriu, cei patru frati condamnati la foame in mod constant mananc adesea ce gasesc prin cosurile de gunoi, iau pe furis din sacul de mancare al altor copii,  sau se hranesc cu poame salbatice. Din cand in cand parintii mai aduc cate ceva de mancare acasa, dar nu se sfiesc, mama de pilda, sa manance pe ascuns ciocolata, fiind prinsa asupra faptului. 

Rose Mary, mama, se ingrijea de spiritul ei, cultivandu-se mereu, conversand despre Renaissance cu sotul ei, citind  constant, dar isi neglija in mod absolut copiii si i sa parea un lucru cat se poate de firesc. Romanciera, care nu are nici un fel de resentiment fata de parintii ei, luindu-i asa cum au fost, o priveste pe mama ca fiind un fenomen: pe de-o parte avea imaturitatea unui copil de patru ani si pe de alta parte elevatia culturala a unui autentic intelectual.

            Perspectiva narativa se modifica pe parcursul cartii, schimbandu-se de la privirea naiva, entuziasmata  a copilului in prima parte la judecata critica a adolescentului care incearca sa priveasca detasat si critic experienta de viata a familiei. In anii fragezi ai copilariei peregrinarea dintr-un loc mizer in altul si mai mizer nu e inregistrata ca atare de micii Walls, pentru ca tatal este charismatic, iar mama incearca sa le distraga atentia cu felurite artificii. Uneori nu reuseste intocmai, ca atunci cand tatal arunca din fuga automobilului pe Quixote, pisica favorita a lui Jennette pe motiv ca pisicile nu iubesc calatoriile.  Fetita izbucneste in lacrimi, dar mama ca sa eludeze situatia ii indeamna pe toti sa cante. Tarziu in acea noapte tatal a oprit masina in desert si au dormit cu totii sub cerul liber. El stia intotdeauna sa ii transpuna in planul spiritual prin asociatii neprevazute, care ii impresioneaza pe copii. Somnul sub cerul liber nu promitea sa fie deloc confortabil, dar Rex Walls apeleaza la imaginatia copiilor: „The Indians didn’t have pillows, either, he explained, and look how strait they stood” (p.18  „Indienii nu au folosit perne, de asemenea, si uite cat de drept au stat.”), subliniind demnitatea bastinasilor in fata ocupantilor. Impactul asupra copiilor este extraordinar, magic, Jeannette, impartasindu-i imediat surorii ei, Lori, cat de norocosi sunt ei sa doarma sub cerul liber ca indienii. Tot asa de fascinata este Jeannette cand in noaptea de Craciun tatal o invita sa-si aleaga o stea din multimea pe care cerul o ofera tuturor muritorilor. Ea isi alege emotionata pe Venus. Neavand para chioara sa cumpere copiilor cadouri de Craciun, tatal le ofera in schimb dizertatii despre gaurile negre, quasari si diferite constelatii. De altfel ambii parinti se pricep sa-si educe copiii astfel incat ei nici sa nu doreasca vreun cadou de Craciun.  Le spulbera credinta in aceasta sarbatoare, spunandu-le ca ceilalti copii sunt spalati la creier si impinsi de parinti sa creada in mituri stupide.

Total neconventionali, sotii Walls cred in vagabondaj, in viata aproape de natura, pe care o opun complicatiilor civilizatiei.  Stralucirea stelelor, le explica tatal copiilor, e data celor care isi iau riscul sa traiasca in salbaticie, caci bogatii care se inchid in apartamentele luxoase traiesc in marile orase, unde cerul e asa de poluat incat ei nu se pot bucura de splendorile naturii. Aici este implicata o nota prezenta voalat in tot romanul, privind protestul implicit al parintilor homeless impotriva societatii bazate pe capital. Dar existenta lor sub nivelul de saracie nu ne apare in nici un caz ca fiind cauzata de oranduirea capitalista, ci de propria lor optiune pentru un extravagant rousseauism. In secolul al 18-lea filozoful Jean Jacque Rousseau a lansat indemnul: „Retourner dans la nature” ca fiind singura cale a eliminarii relelor produse de „contractul social”.  Intr-un anumit sens si sotii Walls sunt niste „rousseau-isti” prin retragerea lor continua din societate in propriul lor egocentrism. As spune ca un vag protest antimercantil, anticonsumatorist se impleteste cu o nuanta rousseau-ista. Este semnificativ dialogul din finalul romanului intre Jeannette si mama sa. Fiica, ajunsa in elita jurnalismului, foarte bine situata financiar ii spune mamei cat de confortabil traieste si mama nu ezita sa ii raspunda conform credo-ului ei de o viata intreaga:  „That’s what I’m worried about. … Look at the way you live.  You’ve sold out.  Next thing I know, you’ll become a Replublican. … Where are the values I raised you with?” (p. 269 – „De aceea sunt ingrijorata.  Uita-te cum traiesti. Te-ai vandut. Urmatorul lucru pe care o sa-l aflu este ca ai devenit Republicana.  Unde sunt valorile cu care te-am crescut?”)

            De mentionat ca sotii Walls raman fideli stilului lor non-conformist de viata, nonsalanti in fata numeroaselor privatiuni materiale carora le gasesc intotdeauna o explicatie rezonabila din punctul de vedere al filosofiei lor, in mare parte anticonsumatorista, antipragmatica. Intr-o lume al carei motor este profitul Rex Walls isi permite sa fie un Don Quijote sui-generis, visand nu la Dulcineea din Toboso, ci la „castelul lui de sticla” la al carui proiect lucra cu sarg, urmand sa fie ridicat in desert ca sa foloseasca energia solara.  Dar visul castelului de sticla se lega de un alt vis, care ca si primul, era o fata morgana. Si anume era visul descoperirii de aur datorita Prospectorului, unealta magica la care lucra impreuna cu Brian si Jeannette. Autoarea romanului il numeste pe tatal ei un mare visator.  Marele visator era insa dublat de un machiavelic consumator de alcool care nu se dadea in laturi de la nimic cand era vorba sa produca bani la jocurile de noroc si prin alte mijloace dubioase. Cand ajunge la mare ananghie pe cand locuiau in Welch (West Virginia) intr-o huruba de casa in care te ploua in pat, Rex incearca s-o foloseasca pe fiica lui adolescenta ca momeala pentru partenerii lui de gambling. Si parca asta n-ar fi destul,  fura banii din pusculita copiilor, economisiti de ei pentru a pleca definitiv la New York si a scapa de infernul  familial.

Adictia tatalui e din ce in ce mai grava, iar evaziunea mamei in lumea artelor din ce in ce mai incapatanata. Situatia devine conflictuala pe fata. Jeannette o adolescenta talentata o confrunta pe mama:  „If you want to be treated like a mother”, I said, „you should act like one”. (p.219). Ii aminteste de responsabilitatile materne pe care Rose Mary nu le-a satisfacut niciodata. Mama e rau ofuscata si cere sotului ei sa puna lucrurile la punct. Rex ia partea sotiei lui si in ciuda dragostei deosebite ce-o purta lui Jeannette o biciuieste ca sa-si aduca aminte de respectul neconditionat datorat parintilor.  Intre Rex si Rose Mary comuniunea era pe viata. In ciuda alcoolismului incurabil al sotului ei lui Rose Mary nu-i trece prin cap sa-l paraseasca pe cel care i-a fost sortit pentru totdeauna, asa cum cerea credinta ei catolica.            Ceea ce este fascinant in relatiile parinti – copii din acest roman rezida in faptul ca asistam la un tratament foarte contradictoriu a copiilor de catre parinti.  Pe de-o parte parintii se ingrijesc constant de educatia intelectuala a copiilor, le dau afectiune mereu,  iar pe de alta parte neglijeaza total cerintele concrete de adapost, hrana si imbracaminte, deci ignora necesitatile de baza ale oricarei existente umane decente, supunandu-i cu o nespusa cruzime pe proprii lor copii la umilinte sociale de nedescris. La randul lor copiii dezvolta o solidaritate remarcabila si dragoste fierbinte unul pentru altul, sentimente nascute si nutrite de imprejurarile ostile in care au crescut, de lupta atroce pentru supravietuire. In Welch ei erau cei mai saraci intr-o comunitate care nu excela decat prin saracie.  Dar ceea ce este inca mai curios, Rose Mary mostenise, dupa moartea parintilor ei, fermieri in Texas, un teren imens care valora cel putin un milion de dolari. Nici prin cap nu i-a trecut sa-l vanda ca sa-si scape familia de tortura foamei cotidiene si a mizeriilor nesfarsite. Si a motivat ca n-a facut-o pentru ca pamantul nu putea fi instrainat, ci trebuia sa ramana in familie. Deducem ca ar fi fost vorba de un atasament mistic pentru pamantul mostenit din generatie in generatie.

            Ceea ce fusese in copilarie atractia copiilor pentru desele schimbari de decor si magia istorisirilor paterne se transforma cu timpul in revolta adolescentina si dorinta de evadare.  Copiii isi parasesc parintii si iau drumul New York-ului, unde cel putin trei dintre ei se vor realiza si vor ajunge la bunastare. Educatia intelectuala primita in familie isi da roadele. Parintii ii urmeaza la New York dupa o vreme si astfel familia se reface in circumstante mult mai fericite. Copiii ajunsi acum oameni in toata firea au o viata imbelsugata, dar parintii raman neclintiti in atasamentul lor pentru aceeasi existenta plina de privatiuni, in ciuda ofertei de ajutor venite din parte lui Jeannette. Dorm in masina, uneori prin parcuri si in cele din urma in niste apartamente abandonate, insalubre. Viata paupera nu-i impiedica sa se bucure de concertele cu intrare libera din parcuri sau de cartile de la numeroasele biblioteci. Acest oameni resping cu tenacitate binefacerile confortului oferit de societatea de consum, bucurandu-se in schimb de deliciile spiritului din care si-au facut un fel de turn de fildes din unde isi permit sa priveasca oarecum condescendent la cei imbuibati.

 In chip remarcabil in ciuda oprelistilor materiale, dragostea supravietuieste in familia Walls.  Sentimentele filiale ale copiilor ajunsi adulti sunt impresionant de statornice si nepoluate de amaraciuni sau reprosuri.  In apropierea tatalui aflat pe moarte Jeannette mediteaza la viata lor, traind acut suferinta iminentei pierderi: „But despite all the hell-raising and destruction and chaos he had created in our lives, I could not imagine what my life would be like – what the world would be like without him in it. As awful as he could be, I always knew he loved me in a way no one else ever had.” (p. 279 – „In ciuda iadului si distrugerii si haosului pe care l-a creat in vietile noastre, nu-mi puteam imagina cum ar fi viata mea, cum ar fi lumea fara el in ea.  Oricat de groaznic a fost el, am stiut intotdeauna ca m-a iubit intr-un fel in care nimeni altul n-a facut-o.”) Iata deci explicatia solidaritatii familiei Walls pe deasupra tuturor vicisitudinilor:  fluidul iubirii care a circulat continuu intre toti membrii ei. 

            Si daca vrem sa cautam un talc calatoriei care se numeste viata cred ca il gasim in aceeasi conversatie dintre fiica favorita si parintele ei muribund:  „Never did build that Glass Castle”, spune fata. „No. But we had fun planning it.”, raspunde tatal. (p. 279 – „Nu am construit acel Castel de Sticla”. „Nu. Dar ne-am bucurat planuindu-l”).  Frumusetea vietii noastre este insusi drumul pasionat catre o tinta care sa ne tina sufletele intregi. 

            Nu e de mirare ca romanul autobiografic al lui Jeannette Walls a intrunit comentarii critice foarte favorabile.  Este o carte remarcabila care iti solicita la lectura intreaga participare.

Popularity: 9% [?]

Sfidarea din inima ţării!

Autor: Dragoș Zaharie

În timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2008, Antál Arpád, candidatul la funcţia de primar al municipiului Sfântu Gheorghe, clama, bineînţeles mânat de o precauţie firească în astfel de situaţii, dictată de un necesar capital politic: “Eu sunt autonomist şi le garantez românilor că, în autonomia ce se va face, ei nu vor păţi absolut nimic!” Câtă mărinimie! Ce darnic! De fapt, tot aşa afirmau şi “revoluţionarii” maghiari în zilele de 21-22 decembrie 1989, pe la Târgu Secuiesc, Zetea şi Dealu, unde au fost ucişi, cu bestialitate, români. “Cazul Agache” este cât se poate de concludent. Ia să vedem ce spune azi acelaşi Antál Arpád, ajuns, după alegeri, primar, cel care, nu demult, la un post central de televiziune, ne dădea lecţii de autonomie şi-l jignea pe marele poet Adrian Păunescu: “Cred că preşedintelui Băsescu nu-i va plăcea dacă românii din Secuime vor ajunge să împărtăşească soarta sârbilor din Kosovo!” Ameninţare cât se poate de clară! Câtă deosebire între “asigurările” date în campania electorală şi ameninţarea făcută din scaunul de primar! Fără rezerve! Fără frică de Dumnezeu! Fără pic de bun-simţ! Fără ruşine! Ei, iredentiştii, şovinii şi extremiştii maghiari, cei cărora “statul naţional unitar român” – iubit de ei ca sarea în ochi – le stă ca un arici în gât, ştiu că, orice ar zice, orice ar face, lor nu li se poate întâmpla nimic. Profită de nepăsarea, de lâncezeala condamnabilă a autorităţilor române, care dorm somn adânc! “Dar dacă s-ar întâmpla invers?” – se întreabă scriitorul şi ziaristul Ilie Şandru, într-un excelent editorial, apărut în “Informaţia Harghitei”. Adică, dacă românii i-ar ameninţa, aşa cum o face Antál Arpád, în cazul acestora, pe maghiarii din Ardeal? Ce mai proteste şi chiţcăituri pe la curţile europene! Ce mai jeluiri pe la cancelariile celor care mereu i-au sprijinit până acum şi încep să-i lase din braţe, de la Budapesta la Washington, de la Bruxelles la Tel-Aviv! Aşa cum au procedat de fiecare dată, atunci când doar li s-a năzărit ca ceva nu le-ar conveni! Aşadar, ce ar spune ei, dacă ar fi invers? Ei, care, urmându-l pe Markó Béla, cel care considera “Transilvania o problemă nesoluţionată de Trianon”, tulbură, premeditat, de la o vreme încoace, liniştea românilor ardeleni! Ei, care, dorind, ca şi acelaşi Markó Béla, statul naţional unitar român să dispară “itt es most”, înlocuindu-l cu găselniţa “regiunile tradiţionale”, reducând România la Muntenia şi Moldova, mereu sunt nemulţumiţi, mereu porniţi să ceară, la infinit, numai privilegii. Dar să ne întoarcem la acea afirmaţie a lui Antál Arpád, privind românii din Secuime, care “vor împărtăşi soarta sârbilor din Kosovo”! Mizerabilă ameninţare! Sfidare nepermisă! Atac împotriva românilor trăitori în patria lor! Mitocănie insultătoare! Repetăm: o spune tocmai un primar maghiar din România, cel din Sfântu Gheorghe, din inimă de ţară, fost deputat în Parlamentul de la Bucureşti, nu de la Budapesta, ins cunoscut pentru ideile lui autonomiste pe criterii etnice privind Ţinutul Secuiesc. Considerând declararea unilaterală a independenţei fostei provincii sarbe, de către etnicii kosovari, drept “model pentru secuimea din România”, el este cel care, însoţit de alţi “scăunaşi”, a făcut o vizită privată la Pristina. Să vadă, cu ochii lui, la faţa locului, ce este autonomia teritorială! El şi cei alături de el, Sogor Csaba şi Tökes Lászlo, au salutat şi au aplaudat ruperea statului sârb, sugerând aplicarea “modelului”, până la incitare la o răscoală armată a secuilor, pentru a obţine autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Bineînţeles, aşa după cum s-a spus, “după modelul albanez” care a dus la dezmembrarea teritorială a Serbiei. “Model” care, musai, trebuie, aşadar, urmat şi în Secuimea din inima României. Numai că, îndeobşte, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg! Provincia secesionistă Kosovo, care şi-a declarat, unilateral, independenţa, în urma acţiunilor diversioniste ale UCK, se află la graniţa Serbiei cu Albania. Deci, altă mâncare de peşte! Altă Mărie, cu altă pălărie! Judeţele Harghita şi Covasna sunt în inima României! Nu la margine, precum Kosovo! Cei vreo “câteva sute de mii” – aşa îşi spun ei! – de “secui-maghiari” (de fapt, conform ultimului recensământ, vreo 150-250!) sunt înconjuraţi de români. Ia să poftească, numai, şi să-i muşte şarpele să facă un astfel de pas, după “model albanez”! Să încerce numai! Spuneam că sfidarea are feţele ei. Şi-a arătat una din ele, de curând, tocmai la monumentul de pe vârful Nyerges, comuna Cozmei, cu prilejul împlinirii celor 160 de ani de la bătălia care a avut loc acolo, în anul 1849, fiind ucişi, de trupele austriece şi ţariste, 200 de secui. Nu comemorarea în sine (“Despre morţi, numai de bine!” – aşa se spune), ci altceva a şocat. În primul rând, scena de operetă! Cei doi preşedinţi ai consiliilor judeţene Harghita şi Covasna, Borbely Csaba şi Tamás Sándor, îmbrăcaţi în costume secuieşti, primind onorul gărzii husarilor, au ajuns acolo călare. La întâlnirea nyergeseană a participat – nici nu se putea altfel! – şi doamna Lokodi Edita Emöke, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş. Nu se ştie dacă a venit pe jos sau călare, în postura de amazoană mureşeană! Când călare, când pe jos, cea mereu prezentă la acţiuni antiromâneşti, totuşi a ajuns. După intonarea Imnului Ungariei, pentru că al României, pentru ei, nu există, sub fluturarea steagului unguresc, pentru că, se ştie, cel românesc (roşu, galben şi albastru) le dă frisoane şi coşmaruri în somnul lor separatist, primarul Bodo Dávid a dat glas “năzuinţelor de autonomie”. “Aici (Pasul Nyerges – n.n.), însă, tot mai mult se cânta Imnul Ungariei – a spus acesta, lăcrimând -, că Dumnezeu să nu lase să piară Ardealul!”. Uită dumnealui că, într-adevăr, Dumnezeu le vede pe toate! Şi atunci când Bodo Dávid minte, cu neruşinare, că ei “nu-s egali”, şi atunci când, făţarnicul, spune că “nu-s liberi”, “aici, în ultimul bastion al Ungariei Mari”. El, nierghesii scăunaşi şi Borbely Csaba, cel care jubilează că este “pentru prima oară când cele trei judeţe comemorează împreună pentru dorinţa de autonomie”, să nu uite că România este considerată, de toate forurile europene, “model” de rezolvare etnică a problemelor minorităţilor, că s-ar putea ca acelaşi Dumnezeu invocat să se răzgândească, luându-şi înapoi darurile! Doriţi un alt exemplu de clară sfidare? La 10 iunie 2009, la Topliţa Română, s-a constituit Asociaţia Culturală “Dr. Urmanczy Nandor Egyesület”. Personalitate juridică, cu toate actele în regulă: încheiere, statut, cu toate semnăturile – Judecatoriei, notarului public. Semnăturile unor români, bineînţeles! Români care, la derută, au autentificat un statut cu un text cu caracter iredentist şi cu clare prevederi anticonstituţionale! Ce se ascunde sub masca unor sintagme? Oare chiar nimeni să nu fi văzut aceste afirmaţii scrise, negru pe alb, de la articolul 5, litera “b”: “sprijinirea tradiţiilor de autoguvernare secuiască şi cultura istoriei poporului secui”? Ce mai cacealma le-au dat membrii fondatori românilor orbi, care nici măcar nu au avut curiozitatea să parcurgă, în integralitatea lui, textul statutului! Cei vreo 150-250 de secui, după recensământul anterior, vor o ţărişoara a lor, doar sunt “popor secui”, un stat în stat, “fără amestecul statului român”. Deci, autonomie totală! E bine să se ştie şi cine a fost Urmanczy Nandor. Deputat în Parlamentul Ungariei horthyste, vreme de 16 ani, în anul 1935 declara cu arhicunoscuta emfază nemeşească: “Nu vom mai cultiva slăbiciunile vechii Ungarii. Slovaci, panslavi, valahi vor trebui să dispară de pe pământul maghiar. Judeţele (n.a. aluzie la Tratatul de Pace de la Trianon – n.n.) vor trebui considerate ca pământ maghiar, chiar dacă sunt locuite de români. Ele vor rămâne, întotdeauna maghiare, conform legii naturii!” (Din cartea domnului Costel Cristian Lazăr: “Românii din judeţul Covasna în perioada interbelică”, Editura “Pur şi simplu”, Bucureşti 2007, pag.161). Pe piatra funerară a mormântului lui Urmanczy Nandor, din Cimitirul romano-catolic din Topliţa Română, poate fi citit următorul text: “Fondator şi conducător al mişcarii iredentiste împotriva Păcii de la Trianon”. Am recurs la aceste dovezi, tocmai pentru a atrage atenţia miopilor care au aprobat, fără a citi măcar, statutul unei asociaţii aşa-zise “culturale”. Cum au semnat ei, români fiind, un text anticonstituţional? Urmează o întrebare, gravă prin conţinutul şi sensul ei: cum respectă, cei care au aprobat şi autentificat statutul (procuror, judecător, notar public!), legea? Cu toate acestea în faţă, nu ne mai miră nimic. Nici afirmaţia, de la Miercurea Ciuc, a liderului UDMR, Markó Béla, prin care, pe un ton jignitor, distant-dispreţuitor, arogant-nemeşesc, ne anunţă procentele de 7%, 25% şi, respectiv, 80%, pe care ei, maghiarii, sunt proprietari în România, în Ardeal, în aşa-zisul Ţinut Secuiesc, nici faptul că, la Odorheiul Secuiesc, “scăunaşii” şi-au aprobat stema, drapel, imn, însemne distinctive secuieşti în inimă de Românie! Dacă autorităţile statului român dorm, totul este posibil. Încălcarea Constituţiei, sfidarea Codului Penal, insulta adusă românilor nu mai contează! Ne mai putem convinge, încă o dată, că, într-adevăr, “somnul raţiunii naşte monştri”!

 

Popularity: 9% [?]

Miss Diaspora USA 2011

Miss Diaspora accepta inscrieri la concurs!

Partenerii din SUA ai concursului Miss Diaspora invita domnisoarele cu vârsta cuprinsa între 16-23 de ani sa se înscrie la preselectie pe SUA, care va avea loc în luna iunie la Chicago, în cadrul Romanian Heritage Festival. Doua dintre finaliste vor avea onoarea sa reprezinte SUA la finala care va avea loc anul acesta în Roma, Italia.
“Miss Diaspora” este un concurs de frumusete si spiritualitate româneasca, adresat tinerelor de origine româna din Diaspora. Finala concursului “Miss Diaspora” editia 2011 este organizat de Asociatia Pro Familia, Bucuresti, România, în colaborare cu Asociatia Românilor din Italia.
Succesul celor 10 editii organizate pâna acum demonstreaza un puternic impact emotional atât in tara cât si in comunitatile românesti din întreaga lume.
Finalistele vor urma cursuri de pregatire pentru evolutia scenica si cursuri de cultura si spiritualitate româneasca. Gala finala este un spectacol modern, antrenant in care finalistele isi pot demonstra atât inteligenta, spontaneitatea, farmecul, cât si apropierea de traditiile culturale ale poporului român.
Domnisoarele interesate de mai multe detalii pot trimite un email la adresa: missdiasporausa@gmail.com

Popularity: 5% [?]