Recenzie “Moartea Adultului”
Autor: Silvia Jinga
O incitanta radiografie a societatii americane
Moartea Adultului de Diana West
The Death of the Grown-Up. How America’s Arrested Development Is Bringing Down Western Civilization, cartea publicata de Diana West in 2007 la editura St. Martin Press din New York mi se pare un eveniment editorial important prin analiza serioasa si revelatiile profunde despre starea morala si socio-culturala a societatii americane din ultimele patru decenii. Diana West este o colaboratoare cu rubrica permanents la Washington Times, publicând in acelasi timp in The New Criterion, The Public Interest, The Wall Street Journal, The Washington Post Magazine si The Weekly Standard. Eseista marturiseste ca o perioada de un an petrecuta in 1969 in Irlanda pe când ea avea abia opt ani si tatal ei, prozator el insusi, a decis sa isi duca familia in Europa, a avut un impact extraordinar asupra modului ei de a judeca lumea, ajutând-o sa obtina necesara detasare de tirania culturii pop si a comercializarii valorilor intr-o lume dominata de cultul banului. Parasind Los Angeles-ul pentru un an cei patru membri ai familiei ei au trait intr-o ambianta rustica, sobra, lipsita de rasfatul bunastarii, dar plina de o spiritualitate autentica si mult bun simt. Nu ma indoiesc ca in atmosfera familiala Diana a respirat valorile de temei ale unei vieti bazate pe onestitate, cultul muncii, bunul gust, virtute si meditatie, adica acele valori care te feresc de caderea in superficialitatea unei lumi dominant mercantile.
Fenomenul socio-cultural care ii retine autoarei in primul rând atentia este disparitia conditiei de adult in societatea americana, care tinde a deveni una dominata de teenageri. Prelungirea conditiei adolescentine in viata adultului american ii marcheaza personalitatea care pare a nu fi “fully developed, and doesn’t want to – or worse, doesn’t know how” (p.2). Infantilizarea adultilor se manifesta atât in coduita cât si in imbracaminte, observa eseista. Nimic din felul serios in care se imbracau Joe DiMaggio or FDR in costume si paltoane din par de camila la adultii de azi cu sepcile purtate cu cozorocul la spate, “crop tops and flip-flops”. Nimeni nu intruchipeaza mai bine acest infantilism decât Tom Hanks in filmul Forest Gump, lasând impresia unui copil supravietuind intr-un corp de barbat sau Marlin Monroe cu a ei sexualitate vulnerabila, reprezentând neincetat femeia-copil.
Anii “60 care il impun pe Elvis Prisley, rock and roll-ul si revolutia sexuala anunta inceputul unei perioade in care se pregateste inversarea raportului firesc dintre copii si parinti. Nu copii se supun autoritatii parentale ci invers. Aceasta inversare periculoasa care poate prasi monstri sociali, a fost facilitata de bunastarea in crestere dupa 1950 când copiii au incetat sa mai fie priviti ca brate de munca pentru familiile lor. In economia agrariana relatiile familiale au fost mult mai strânse si controlul parintilor asupra copiilor mult mai viguros. In era postindustriala adolescentul primeste “allowance” de la parinti si are el insusi bani in propriul buzunar. Pe de alta parte familia agrariana unitara este inlocuita de o familie divizata intre joburile parintilor si institutiile carora copii le sunt incredintati spre educatie. Autoritatea parintilor si profesorului au cedat locul unei educatii centrate pe importanta copilului, a “child centered” school a substituit treptat o institutie odinioara ghidata de maturitatea adultilor. O educatie bazata pe infrânare, rabdare si intelepciune a fost inlocuita de o conceptie radical individualista care pune accentul pe gratificatia personala si o conduita necenzurata. Diana West vede in idolii culturii pop in frunte cu Elvis Presley care prilejuieste la spectacolele sale o isterie de masa si actorul de cinema James Dean, eternul rebel impotriva regulilor sociale, factori catalizatori care influenteaza procesul de subminare a autoritatii parintilor si a scolii.
Revista pentru adolescenti Seventeen a carei publicare a inceput in 1954 sublinia in numarul ei aniversar din 1961 locul bine definit pe care un teenager il ocupa in societate si, ce e mai relevant, faptul ca adolescentul era constient de acest loc. In vreme ce adolescenta a fost considerata decenii de-a rândul o perioada de tranzitie spre maturitate, acum era celebrata perpetuarea ei: “When a girl celebrates her thirteenth birthday today, she knows who she is. She’s a teen-ager-and proud of it.” (p. 18). Aceeasi revista considera adolescentii: “the most powerful, influential, affluential chunk of the population today”. (p. 29) Citatul e ilustrativ pentru rolul si locul exagerat ce i se acorda adolescentului intr-o lume coplesita de bunastare. Caci ce reprezinta adolescentul din punctul de vedere al contributiei materiale sau spirituale la dezvoltarea unei societati daca nu o faza de acumulare a cunostintelor pe cheltuiala intregii societati pentru ca mai târziu sa devina el insusi productiv. Odata cu deplasarea atentiei societatii spre categoria adolescentilor are loc si o deplasare a scopului vârstei adolescentine de la descoperirea de talente si pregatirea pentru o cariera la aspecte mai mult sau mai putin hedoniste, precum: popularitatea, intâlnirile amoroase sau continua cautare a partenerului perfect. Desi nu produc inca nimic adolescentii au, dupa cum observam, banii proprii din care consuma si acolo unde nu le ajung parintii completeaza cu generozitate. Aceeasi revista pentru tineri observa tot in 1961: “For our girl Teena won’t take no for an answer”. Parintii au uitat sa spuna nu in fata pretentiilor continuu ascendente ale copiilor. Un film ca La Rasarit de Eden regizat de Elia Kazan, care impune legenda lui James Dean este semnificativ pentru schimbarea de directie socio-culturala spre tirania adolescentilor in societatea americana. Adolescentul devine un simbol al rebeliunii importiva regulilor si conventiilor sociale, impotriva traditiei consacrate, impotriva adultilor portretizati ca stupizi, impotriva responsabilitatii de orice fel, impotriva ordinii si bunului simt. Dezlantuirea individualismului, slabirea cenzurii personale, caderea in totala desuetudine a ideii de virtute si onoare, de austeritate se concretizeaza in exacerbarea de-a lungul anilor a comportamentului nesupravegheat, a preocuparii pentru amuzament de orice fel, lasând loc erotismului, limbajului licentios in viata cotidiana, in muzica, in poezie. Autoarea caracterizeaza fenomenul ca “a total breakdown of all reticences about sex”.(p. 36). In trecut aceste manifestari au fost izolate intr-un spatiu bine determinat al societatii, pe când azi ele au devenit la ordinea zilei, dominând “the main stream”.
Alunecarea in directia abandonului instinctual, ecstatic aduce la ordinea zilei manifestari dintre cele mai libertine incoronate de textele muzicii rap dintre care multe frizeaza pornografia. Parafrazând observatia jurnalistului Denis Prager, autoarea conchide:”What we know as romantic love, which aspires to monogamous marriage builds civilization up; what we know as free love, which aspires to a polymorphous sex life, keeps it down.”(p.40) In tot acest amalgam care exprima o certa orientare apare inca mai trist faptul ca demarcatia dintre adolescenta si maturitate se sterge si in loc ca tinerii sa se maturizeze, adultii se infantilizeaza.
Un capitol special este dedicat revoltelor cunoscute din campusurile universitare impotriva razboiului din Vietnam. Autoarea se intreaba daca aceste revolte au fost cu adevarat motivate de scopuri generos politice or doar de aceeasi obsesie egocentrica a tinerilor revoltati impotriva adultilor ruginiti si autoritatii lor bazate pe traditie. Au fost deci aceste revolte doar expresia unui conflict intre generatii sau mai mult decât atât? David Horowitz, editor pe atunci al unei reviste de stânga, Ramparts, isi exprima dezamagirea de a constata la sfârsit, dupa consumarea evenimentelor, ca in spatele masivelor demonstratii s-a aflat doar dorinta tineretului de a evita serviciul militar. (p. 49) Mai apropiata de adevar ni se pare insa opinia lui Peter L. Berger, un activist impotirva razboiului care in 1970 descifra un complex de motive la nivelul protestului tinerilor, insirându-se de la reactia la problemele politice ale momentului pâna la conflictul intre generatii, emanciparea sexuala, noi gusturi artistice, protestul anticapitalist si antiburghez, orientat spre “destroying the fascist-pig-capitalis-complex”.
Parintii au fost gasiti descoperiti de revoltele juvenile ale anilor 1968-1970 pentru ca, asa cum ne arata demersul autoarei, rolul lor in viata copiilor se diminuase incredibil intre timp. Vulnerabilitatea parintilor care s-au deposedat ei insisi de autoritatea lor in fata copiilor este sugerata de titlul capitolului: Parinti care au nevoie de parinti”. Scapând haturile din mâna, parintii au devenit prea indulgenti fata de propria lor conduita cât si fata de cea a copiilor lor. Cu o ironie amara Diana West se intreaba: “What happened to innocence?” (p. 71) Tot ea observa ca inocenta si virtutea au devenit valori ridiculizate, distruse cu un efort demn de o cauza mai buna atât in scoala cât si in intreaga cultura. Nimeni, sau aproape nimeni nu isi pune problema de a educa tinerii in spiritul unui comportament bazat pe un “standard of right”. Inocentei si virtutii li se substituie relativismul unor valori indoielnice: expunerea la influente moral nocive, indiscretia, senzationalismul. Adultii insisi ii arunca pe copii in aceasta cultura a expunerii, a comercializarii trupului si sufletului. Cultivarea doar a hedonismului, asa cum ne arata istoria, a condus intotdeauna la declinul societatii. Exempul caderii Imperiului Roman continua sa fie inca unul plin de invataminte. Când perseveram in sensul satisfacerii placerilor individuale evitam limitarea, obligatiile, responsabilitatea sociala, intr-un cuvânt constrângerea individuala, munca, efortul care acorda vietii un sens, o face demna de a fi traita. Daca privim in jur la devastatoarea criza economica a societatii americane dublata de o criza morala in profunzime realizam intreaga acuitate a observatiilor eseistei americane.
Diana West demistifica unele concepte care nu au acoperire in realitate Astfel dezvaluie gaunosenia termenului de copii sofisticati, utilizat de unii designeri de moda pentru a defini cât de speciali ar fi copii inceputului de secol XXI. Sub aceasta notiune prefabricata nu se ascunde decât realitatea trista a bombardarii copiilor la show-urile MTV cu scene sexuale care nu demult erau interzise in spatiul public. Parintii si mass media par a-si fi pierdut busola, in stradania lor comuna de a distruge inocenta copiilor si de a-i introduce inainte de vreme in probleme care in mod normal sunt absolut straine de vârsta lor si total nepotrivite puterii de judecata si discernamânt juvenile. Diana West exemplifica aceasta nebunie prin fapte concrete: un copil care urmareste MTV vede in media 9 scene sexuale intr-o ora, elevilor din clasa a cincea li se tin cursuri pe aceeasi tema, fetitelor de gradinita li se face pedichiura, Obscenitatea a patruns nestingherita pretutindeni. {i toate acestea se fac in numele binelui copiilor si tinerilor. In realitate aceasta emancipare timpurie a copiilor nu face decât sa ii imbolnaveasca frecvent de anxietate. Ne aflam in fata fenomenului de stergere a granitelor care odinioara delimitau domeniul copilariei precum si a celor care separau si defineau domeniul maturitatii, faptul conducând la o totala stare de insecuritate si confuzie morala. Diana West deplânge incapacitatea scolilor, a familiei si a mass mediei de a-i educa pe elevi in spiritul modestiei, pudorii, bunului gust si a bunului simt, singurele valori capabile sa apere decenta publica. Fara infrânare societatea recade in anarhie si primitivism. Nesocotirea oricarei cenzuri a dus la producerea unor asa zise opere de arta precum pictura Maicii Domnului cu excremente de elefant, blasfemie nascocita de un pictor britanic si expusa la muzeul de arta din Brooklyn, New York. Ne intrebam si noi ca si românii: cui prodest? Cui si la ce foloseste aceasta fronda, acest sensationalism? Primarul de atunci al New York-ului, Rudy Giuliani a incercat in zadar sa taie fondurile muzeului. I s-au opus aparatorii primului amendament din Constitutie, privind libertatea de expresie.
In fenomenul de relativizare a valorilor morale si de cultivare a hedonismului Diana West vede unul din factori destructivi din interior ai civilizatiei americane care poate cauza declinul celei Vest Europene. Faptul acesta o face vulnerabila in conflictul cu alte civilizatii in conditiile globalizarii lumii contemporane. Referindu-se la spatiul american, autoarea ia in discutie conceptual de multiculturalism care tinde sa se substituie culturii americane alias culturii occidentale. Aparatoare a culturii europene Diana West subliniaza ca aport esential al acestei culturi ideea de libertate si prosperitate. Pentru ca identitatea culturii occidentale transplantata de colonisti in America sa supravietuiasca in contextul diversitatii culturale a lumii contemporane, a atacurilor jihadului islamic Diana West indeamna America sa se elibereze de infantilismul care a cuprins-o, sa se maturizeze pâna când nu e prea târziu.
The Death of the Grown-Up este o carte fascinanta, un eseu extrem de documentat, scris cu sarcasm amar si implicare dureroasa in dramele unei lumi de o uluitoare complexitate.
Popularity: 4% [?]
